Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2725/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2725/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 10573/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2725
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanta S. G. N., domiciliată în C., ., nr. 45, jud. D. și de pârâta C. R. DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULȚILOR D., cu sediul în C., ., nt. 31, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1061/27.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ ,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta reclamantă S. G. N., personal și avocat B. A., pentru apelantul pârât C. R. DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULȚILOR D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelurile au fost declarate și motivate în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Apelanta reclamantă S. G. N. a solicitat admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris, modificarea în parte a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul obligării pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, conform sentinței nr. 2491/2008, de la data pronunțării acestei hotărâri până la data plății efective, respectiv și pentru perioada 09.12._11.
Cu privire la apelul formulat de apelantul pârât C. R. DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULȚILOR D., a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat B. A., pentru apelantul pârât C. R. DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULȚILOR D., a pus concluzii de admiterea apelului formulat de pârât, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, schimbarea în parte a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii și exonerarea pârâtului de la plata dobânzii legale. A arătat că reclamantei i-au fost achitate toate drepturile salariale întocmai și la timp, în acord cu OUG nr. 71/2009. Astfel, apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că pârâtul se află în situația unui debitor care nu și-ar executa obligațiile. Apelantul pârât nu a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești, drepturi care i-au fost achitate reclamantei, conform OUG nr. 71/2009; fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelul formulat de apelanta reclamantă, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței de judecată sub nr._, reclamanta S. G. N. a chemat în judecată pârâtul C. R. DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULȚILOR D. solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în sentința civilă nr. 2491/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008.
Prin sentința nr.1061 din 27 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 09.12.2008 – 17.07.2011, și în consecință, s-a respins acțiunea pe această perioadă ca fiind prescrisă.
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S. G. N., domiciliată în C., . nr. 45, Județul D., în contradictoriu cu pârâtul C. R. DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULȚILOR D., cu sediul în C., . nr. 31, județul D..
A fost obligată pârâta unitatea de învățământ să calculeze și să plătească reclamanților – membri de sindicat, dobânda legală aferentă creanței stabilită prin Sentința civilă nr. 2491/09.12.2008, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008, începând cu data de 18.07.2011 și până la data plății efective.
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod proc.civ, instanța a analizat, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune aferent perioadei 09.12.2008 – 17.07.2011.
Potrivit dispozițiilor art.1 din D. 167/1960, aplicabil în speța, având în vedere ca prescripția a început sa curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare lună de neexecutare curge o dobânda, instanța a constatat ca pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
Pentru aceste considerente, raportat și la data introducerii cererii de chemare în judecată, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 09.12._11.
Pe fondul cauzei s-a reținut că pe perioada dedusă judecății, reclamanta a fost salariata pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 2491/09.12.2008 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008 depusă în copie la dosar, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei drepturi salariale restante, corespunzător activității desfășurate.
Problema de drept supusă analizei este de a se determina daca pentru sumele respective creditorii au dreptul la dobânzi si data de la care debitorul obligației stabilite prin sentința nr. 2491/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul D. are obligația de a achita creditorilor dobânda legală pentru întârzierea în executare.
Ipoteza cauzei de față este cea avută în vedere în Decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014.
Reclamanta – salariată din sectorul bugetar, a solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata sumelor prevăzute în titlul executoriu, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Debitorul obligației se află sub incidența dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Constatând astfel îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1) alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, cererea privind acordarea dobânzilor a fost considerată întemeiata.
In ceea ce privește data de la care urmează sa fie acordate dobânzile se are in vedere ca obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executata.
În cazul de față, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept la data de pronunțării.
Sub acest aspect, Tribunalul a constatat ca, potrivit regulii în materie, prevăzută la art.1088 alin.2 partea I tezei finale Cod civil, dobânda se acordă de la data introducerii acțiunii, numai că, de la această regulă există anumite excepții si anume: "afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept" -art.1088 alin.2 Partea a II-a a tezei finale Cod civil.
Ori, potrivit art.1079 alin.2 pct.3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
Potrivit dispozițiilor art. 448 alin.1 pct.2 NCPC, hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept atunci când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de munca, iar potrivit dispozițiilor art. 622 NCPC, obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna-voie.
Aceeași dispoziție din norma generala este preluata de legea speciala – Codul Muncii, care în art. 274 prevede ca hotărârile pronunțate in fond sunt definitive si executorii de drept.
S-a constatat ca, prin sentința civilă ce constituie titlu executoriu, pârâta a fost obligata la plata unor anumite sume de bani ce au, fără îndoială, ca izvor, raporturile juridice de munca existente intre salariat si unitatea de învățământ.
Așadar, obligația unității de învățământ pârâte de a achita sumele de bani a devenit exigibila la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, întrucât hotărârea acesteia era una executorie de drept, in conformitate cu prevederile art. 448 alin.1 pct.2 NCPC.
Dobânzile legale trebuie acordate de la data pronunțării hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii si datorita faptului ca prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea salariaților, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat. Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă.
Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului în care s-a statuat că unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu în favoarea sa nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare, pentru a obține executarea, reclamantului, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.
Foarte important de reținut este și faptul că, împrejurarea ca prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Totodată, actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864.
Prin încheierea din 11 martie2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta S. G. cu domiciliul în C., ., nr. 45, jud. D..
S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 1061 din 27.02.2015 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ în sensul că se va consemna corect "Obligă pârâta să calculeze și să plătească reclamantei…" în loc de "obligată pârâta unitatea de învățământ să calculeze și să plătească reclamanților – membri de sindicat….".
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva sentinței au formulat apeluri reclamanta S. G. N., și pârâta C. R. DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULȚILOR D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul său reclamanta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civila atacata si astfel sa se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform Sentinței nr. 2491 din data de 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul D., de la data pronunțării acestei hotărâri până la data fiecărei plăți efective, respectiv si pentru perioada"9.12._11, invocând prescripția.
A susținut că a fost prejudiciata deoarece nu a beneficiat de aceste plăți până la executarea silita, iar pe de alta parte a fost afectat bugetul de stat prin neplata la timp a obligațiilor ce ii reveneau pârâtei în ceea ce o privește.
Din acest motiv se consideră îndreptățită la acordarea de daune-interese de la rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 2850/2009 pentru repararea prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a creanțelor rezultate din hotărârea judecătorească executorie, iar aceste daune moratorii constau în dobânda legală ce i se cuvine fără să fie ținută a face dovada prejudiciului, condiție rezultată din interpretarea art. 1082 si 1088 din Codul civil 1864 și, respectiv, art. 1530 și art. 1535 NCC.
Acordarea dobânzii legale de la data scadenței este justificată prin aplicarea art. 1535 alin. (1) din Codul civil din 2009, cu limitarea decurgând din termenul de prescripție extinctivă.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2 / 2014 care a reținut că „Disputa doctrinară a fost însă tranșată prin art. 1381 alin. (3) din Codul civil din 2009, în sensul că dreptului la repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.
Data la care a fost pronunțată hotărârea judecătorească definitivă invocată în această cerere de chemare în judecată constituie totodată data titlului executoriu și, implicit, data nașterii dreptului său.
Exigibilitatea acestei creanțe nu este afectată de eșalonarea plății, dispusă prin acte normative succesive - OUG nr. 71/2009, republicată cui modificările și completările ulterioare., deoarece este raportată la data de la care hotărârea judecătorească a devenit titlu executoriu.
Natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 este cea de suspendare a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanță. Suspendarea executării silite nu este de natură să împiedice dreptul reclamanților de a solicita repararea integrală a prejudiciului, prin acordarea de daune-interese.
Limitarea decurgând din termenul de prescripție extinctivă se referă la termenul de 10 ani, „anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată în această speță, prevăzut de art. 2518 pct. 1 NCC, dat fiind că drepturile reale ale reclamanților nu sunt declarate prin lege ca imprescriptibile?
Instanța de fond a recunoscut faptul ca dobânda legala penalizatoare, reprezintă câștigul pe care in calitate de creditor l-as fi obținut din investirea banilor, daca aceștia ar fi fost plătiți la scadenta si se acorda cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere si acoperă beneficiul nerealizat.
De asemenea aceeași instanța a admis faptul ca acordarea dobânzii legale până la plata integrala a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație, nu conduce la o dubla reparare a prejudiciului, ci asigura o reparare integrală a acestuia, in acord cu dispozițiile art 1084 din Codul civil din anul 1864.
In acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2 / 2014. obligatorie, prin care s-a admis un recurs în interesul legii și s-a statuat că „pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009".
S-au invocat dispozițiile art. 1088, 1082, 1531, 1535 din Codul Civil, Decizia nr. 2/2014 Înalta Curte de Casație si Justiție.
Aceasta fiind starea de fapt si de drept, cat si dovezile cu înscrisuri, s-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile atacata, sa se dispună obligarea pârâtului sa-i plătească daune interese moratorii sub forma dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințe nr. 2491/09.12.2008 de la data pronunțării acestei sentințe si până la data fiecărei plăți efective, respectiv si pentru perioada 09.12._11, pentru care instanța de fond eronat nu i-a acordat.
În apelul său C. R. de Formare Profesionala a Adulților D., prin reprezentant legal Director B. S., prin reprezentant convențional SCA O., R. și G., în termen legal a formulat apel împotriva sentinței nr. 1061/2015, pronunțată de Tribunalul D., în data 27.02.2015, prin care s-a solicitat schimbarea in parte ahotărârii apelate in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta S. G. si exonerarea subscrisei de la plata dobânzii legale aferente creanței stabilită prin Sentința civilă nr. 2491/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008, începând cu data de 18.07.2011 și până la data plății efective.
In mod greșit instanța de fond a apreciat ca subscrisa se află in situația unui debitor care nu si-ar fi executat obligațiile . Instanța de fond probabil se raportează la o alta cauza „ obligația unității de învățământ pârâte de a achita sumele de bani ...". Pârâta nu este unitate de învățământ si a acordat toate drepturile salariale reclamantei S. G., în acord cu prevederile OUG 71/2009.
Astfel, nu poate fi reținută răspunderea civilă delictuală în ceea ce o privește pe pârâtă, întrucât așa cum reține pe de alta parte instanța de fond: „prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești si nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligațiilor de plată conținute în aceste titluri" (pag.4 din hotărâre).
Până în prezent i-au fost achitate reclamantei toate drepturile salariale întocmai și la timp în acord cu OUG 71/2009.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, a fost instituit un termen legal suspensiv care curge în favoarea debitorilor, termen înăuntrul căruia creditorii nu pot pretinde executarea obligației ce a fost impusă prin hotărâri judecătorești, iar, în acest interval de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare, adică daunele moratorii pentru neexecutarea obligației.
Răspunderea civilă delictuală nu este angajată decât atunci când debitorul nu își execută obligația cu vinovăție sau fără justificare, ceea ce implică ideea de culpă în neexecutarea obligației. Or, în cazul dat, neexecutarea la termen a obligației de plată este justificată de dificultățile de ordin financiar ale statului, care au determinat emiterea unui act normativ, ce prevede atât modalitatea de plată pentru acoperirea prejudiciului, prin actualizarea în funcție de rata inflației a sumelor stabilite prin titlurile executorii, cât și eșalonarea plăților datorate, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009. Mecanismul de eșalonare a plății instituit prin ordonanța de urgență a fost considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cu dispozițiile Constituției.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă.
Prin urmare nu există culpă din partea statului și a instituțiilor sale în executarea cu întârziere a obligațiilor de plată, deoarece intervenția legiuitorului printr-un act normativ validat de Curtea Constituțională și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a avut ca efect suspendarea executării obligației de plată și plata eșalonată constituie un caz fortuit, care îl exonerează pe debitor de plata dobânzilor.
Apelurile sunt nefondate.
Prin OUG nr.71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Reclamanta a înaintat ordonatorului de credite titlurile executorii cu privire la drepturile bănești obținute, până în prezent efectuându-se plăți parțiale, potrivit eșalonărilor legale, așa cum a reținut prima instanță.
Pentru partea de creanță rămasă neachitată, reclamanta a solicitat acordarea de dobânzi legale în prezenta cauză.
Se reține totodată că sumele prevăzute în titlurile executorii reprezintă drepturi salariale(sporuri), datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Prin OUG 71/2009 si L.230/2011 a fost stabilită procedura de executare a titlurilor executorii, în sensul plații eșalonate a sumelor deja stabilite prin hotărâri judecătorești.
Prin această eșalonare creditorul a fost și este în continuare privat de dreptul și posibilitatea de a utiliza sumele de bani recunoscute prin titlurile executorii ca fiindu-i datorate. Până la plata integrală creditorul a fost și este în permanență prejudiciat, situație în care ne aflăm în prezența unui prejudiciu ce se derulează în timp (s-a produs și urmează să se producă) pe întreaga perioadă în care plata sumelor din titurile executorii a fost/este eșalonată.
Potrivit art. 7 alin.1 din Decretul 167/1958 „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune ...”. În speță, prin eșalonarea executării creditorul obligației a fost și este lipsit de sumele de bani ce-i sunt datorate și care nu-i sunt achitate. Astfel fiind, în fiecare unitate de timp (zi/lună) care trece reclamanții înregistrează un nou prejudiciu, pentru recuperarea căruia au dreptul de a promova acțiune, termenul de prescripție începând să curgă pentru fiecare perioadă în parte, de la data producerii prejudiciului.
Cererea pentru repararea acestui prejudiciu, pentru perioada anterioară promovării litigiului, este supusă prescripției.
Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat (anterior art.161) salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii republicat (anterior art.166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica, că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Prin decizia nr. 2/2014 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii a fost stabilit, de principiu, dreptul celor în favoarea cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a stabilit că cei îndreptățiți să primească diferențe salariale (datorate și neachitate), pot solicita și obține dobânda legală aferentă acestor drepturi, pe perioada eșalonării plății lor prin OUG 71/2009 cu modificările și completările ulterioare. Întrucât această chestiune de drept a litigiului a fost dezlegată printr-o decizie obligatorie, orice discuție (referitoare la prejudiciu, culpa debitorului obligației) este de prisos, câtă vreme nu se invocă o stare de fapt și de drept diferită de cea analizată de instanța supremă.
În temeiul art. 480 alin1 Cod procedură civilă, apelurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta S. G. N., domiciliată în C., ., nr. 45, jud. D. și de pârâta C. R. DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULȚILOR D., cu sediul în C., ., nt. 31, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1061/27.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.M.V.
29.06.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 11-02-2015,... | Contestaţie act. Decizia nr. 3046/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
