Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3347/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3347/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 3185/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3347/2015
Ședința publică de la 10 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta V. I. C., cu domiciliul în localitatea Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.343/14.04.2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția de S. Publică O., cu sediul în localitatea Slatina, .-11, județul O., având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta V. I. C., lipsă fiind intimata Direcția de S. Publică O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal.
Având în vedere că este primul termen de judecată în care părțile sunt legal citate și văzând că prin cererea de apel nu s-a propus administrarea de probe noi, Curtea apreciază că nu se impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului în fața instanței de apel, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la art. 244 NCPC și respectiv art. 394 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească în apel, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta V. I. C., arată că își menține cele solicitate în cererea de apel solicitând plata drepturilor salariale pe anii_-ianuarie 2015 susținând că i-a fost înmânat de către Direcția de S. Publică O., actul adițional prin care a modificat salariul de bază lunar brut la valoarea de 2220 lei, prin OMT/2014, fiind vorba de drepturi salariale ce i se cuveneau conform Legii 330/2009 și 285/2010 privind salarizarea în 2011 și OMS 1078/2010, fără cheltuieli de judecată.
La interpelarea Curții cu privire la excepția reținută de prima instanță, arătând că instanța a reținut că s-a mai formulat o acțiunea care s-a respins și ar fi incidența excepției de lucru judecat, apelanta arată că avocatul pe care la avut nu s-a prezentat în celălalt dosar și nu a fost apărată corespunzător.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.343/14.04.2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Direcția de S. Publică O..
A respins acțiunea formulată de reclamanta V. I. C., CNP_, cu domiciliul în localitatea Slatina, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică O., cu sediul în Slatina, .-11, Județul O., constatând intervenită în cauză autoritatea de lucru judecat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
În conformitate cu art. 248 alin. 1 NCpc, care consacră regula primordialității soluționării excepțiilor, având în vedere caracterul și efectele pe care le produce, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupraexcepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare, raportat la s.c. nr.295/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia nr.3043/03.09.2014 a Curții de Apel C..
În acest sens, s-a reținut că prin cererea ce a format obiectul dosarului nr._, reclamanta I. M. a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de personal contractual, începând 01.01.2011, drepturi ce constau în diferența dintre salariul pe care l-a încasat în calitate de personal contractual, până la data punerii efectiv în executare a hotărârii ce se va pronunța.
Prin s.c. nr.295/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins cererea formulată de reclamanta V. I. C., ca inadmisibilă.
Decizia civilă nr.3043/03.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. a menținut soluția pronunțată de instanța de fond și a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă, ca nefondat, astfel încât s.c. nr.295/20.03.2014 a rămas definitivă.
Potrivit art.430 din N.C., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Conform art. 431 (1) din NCpc, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Din analiza acestor norme juridice s-a desprins concluzia că pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită tripla identitate: de părți, obiect și cauză.
Analizând primul element al autorității de lucru judecat, respectiv părțile, instanța a constatat că atât prezenta acțiune cât și cea soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 3043/03.09.2014 a Curții de Apel C., a fost promovată de același reclamant, în contradictoriu cu același pârât, astfel că este îndeplinită această primă condiție a autorității de lucru judecat respectiv identitatea de părți.
Și celelalte condiții ale autorității de lucru judecat, respectiv obiectul și cauza, sunt îndeplinite, întrucât prin sentința civilă nr. s.c.295/20.03.2014, astfel cum a fost menținută prin decizia civilă nr. 3043/03.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., s-a soluționat acțiunea având ca obiect, plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de personal contractual, începând 01.01.2011, obiect și cauză ce sunt identice cu cele din prezenta acțiune.
Este adevărat că în prezenta speță, spre deosebire de dosarul nr._, unde a solicitat „plata drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2011”, solicită „recalcularea și plata drepturilor salariale, începând cu anul 2011”. Însă, instanța a constatat că reclamanta încearcă astfel fără succes să evite tocmai efectul negativ al autorității de lucru judecat, în realitate tinzând să obțină același rezultat juridic, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de personal contractual, calitate pe care a dobândit-o din data de 01.01.2011.
Prin urmare, s-a constatat că cererea de chemare în judecată dedusă judecății are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și privește aceleași părți, existând astfel tripla identitate de obiect, cauză și părți, care caracterizează excepția autorității de lucru judecat.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea, constatând intervenită în cauză autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel V. I. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel arată că în data de 16.01.2015 pârâta i-a înaintat actul adițional nr.4 la contractul individual de muncă nr.352/17.01.2011 ce modifică salariul de bază lunar brut la valoarea de 2,220 lei prin OMS nr.1601/2014 și OU nr.70/2014 fiind vorba de drepturi salariale de care a fost lipsită din anul 2011, ce i se cuveneau conform Legii 285/2010.
Conform deciziei 10/02.03.2011 și anexa nr.2 arată că a fost trecută pe funcția contractuală de execuție – asistent principal igienă clasa 46, gradație 4, stabilindu-i-se un salariu de 1388 lei susținând că i s-a calculat eronat încălcându-se prevederile Legii 330/2009, respectiv art.30 și 31.
Recalcularea salariului de bază se impune și ca urmare a faptului că începând cu luna ianuarie 2011, cuantumul salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin aplicarea unui procent de 15% la salariul de bază din luna octombrie 2010.
Potrivit disp. art.3 lit.d din Legea 330/2009 și art.3 lit.d din Legea 285/2010 sistemul de salarizare are la bază principiul echității și coerenței. Se mai face vorbire de cauza Marks contra Belgiei.
Arată că obiectul acțiunii nu este o contestație împotriva unui act administrativ individual ci un litigiu de drepturi bănești formulat în temeiul disp. art.266 C.M. având ca obiect drepturi bănești.
Apelul este nefondat.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Așa cum reiese din considerentele sentinței apelate, soluționarea cauzei a avut în vedere excepția inadmisibilității cererii înaintate de V. I. C., în dosarul nr._, soluționată prin sentința civilă nr.295/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul O. și rămasă definitivă prin decizia nr.3043/03.09.2014 a Curții de Apel C., prin care a fost respins apelul reclamantei.
Observând motivele de apel formulate în dosarul nr._, instanța constată că apelanta reclamantă nu aduce nici o critică asupra excepției în baza căreia a fost respinsă acțiunea, ci criticile formulate privesc aspecte de fond ale cauzei. A arătat că obiectul acțiunii nu îl reprezintă o contestație împotriva unui act administrativ individual ,ci un litigiu de drepturi bănești neacordate, formulat în temeiul dispozițiilor art.266 Codul Muncii .
Conform art.430 alin.1 NCPC „hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale sau asupra unui alt incident are de la pronunțare, autoritate de lucru judecat ce privire la chestiunea tranșantă.”
A..2 al aceluiași text de lege arată că „autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”
Observând cele menționate în cuprinsul deciziei nr.3043/3.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, instanța constată că reclamanta, aceeași din prezenta cauză a solicitat obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 01.01.2011 când a fost trecută din funcționar public în personal contractual, drepturi reprezentând diferența dintre salariul pe care l-a încasat ca funcționar public și cel care i se cuvenea în calitate de personal contractual.
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă aceasta solicită obligarea pârâtei la recalcularea și plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de personal contractual începând cu anul 2011, fiind invocat același contract individual de muncă, cel cu nr.362/17.01.2011, actul adițional nr.2 și nr.3/2012.
În ambele cauze a făcut trimitere la aceleași temei legal, OMS nr.1078/22.07.2010.
Întrucât în cele două cauze ce o privesc pe apelanta reclamantă, cererea de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și privește aceleași părți, se reține existența excepției autorității de lucru judecat așa cum corect a apreciat instanța de fond.
Împrejurarea că există hotărâri judecătorești favorabile altor salariați, nu poate constitui un precedent judiciar,fiecare litigiu privind o cauză distinctă.
În consecință având în vedere cele arătate mai sus, în baza art.480 NCPC, va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta V. I. C., cu domiciliul în localitatea Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.343/14.04.2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția de S. Publică O., cu sediul în localitatea Slatina, .-11, județul O., având ca obiect - drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.M./15.07.2015
4ex/G.L.
J.F.C.T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3558/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
