Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2805/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 2805/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 9230/95/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2805

Ședința publică de la 15 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. S.

Judecător M. P.-P.

Grefier A. C.

x.x.x.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele și pentru membrul de sindicat C. I.-V. împotriva sentinței civile nr. 1416 din 19.03.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. Tismana, având ca obiect drepturi bănești diferențe drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen și că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr.1416 din 19.03.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu și în consecință:

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele și pentru membrii de sindicat C. I.-V. în contradictoriu cu pârâta L. T. TISMANA, județul Gorj ca fiind prescris dreptul material la acțiune.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

În ședința publică din 06.03.2015, din oficiu instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar această excepție a fost analizată cu prioritate, potrivit art.248 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele și pentru membrul de sindicat C. I.-V. a chemat în judecată pârâta L. T. TISMANA, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată să calculeze si sa plătească diferența dintre drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.330/2009 cu referire la Legea nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 în perioada 01.01._11, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.

Potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

De asemenea, dispozițiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii prevăd că acțiunile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.

Având în vedere că reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale pentru perioada 1 ianuarie 2010-13 mai 2011, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 09.12.2014, instanța a constatat că la data introducerii cererii de chemare în judecată prescripția dreptului material la acțiune se împlinise.

În consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea reclamantei ca fiind prescris dreptul material la acțiune.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj în numele și pentru membrul de sindicat C. I.-V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare arată că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată cu privire la pretențiile menționate pentru perioada ianuarie 2010-2011, considerând ca fiind prescris dreptul material la acțiune.

Instanța de fond a interpretat în mod greșit temeiul legal invocat prin cererea de chemare în judecată pronunțând o soluție netemeinică și nelegală.

Instanța de fond nu a avut în vedere nici dispozițiile art.1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctiva „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar conform art.3 termenul prescripției este de 3 ani.

Art. 16 din același decret prevede că „ prescripția se întrerupe", a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția, iar art. 17 reglementează ca „ întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe sa curgă o noua prescripție."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezulta ca nu a intervenit prescripția executării silite, sumele datorate fiind eșalonate prin diferite acte normative pana in anul 2016, ceea ce echivalează cu o recunoaștere de datorie din partea debitorului si implicit cu o întrerupere a termenului de prescripție începând cu prima eșalonare care a avut loc în anul 2010, conform OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, după care curge un nou termen de prescripție de trei ani, astfel că cererea introdusă este în acest termen.

Așadar termenul de prescripție începe să curgă de la data ultimei plăți, mai exact anul 2016, conform OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii în situația în speță hotărârile judecătorești privind drepturile salariale rezultate din neaplicarea Legii nr.330/2009 cu referire la Legea nr. 221/2008.

Reclamanta solicită să se rețină că prescripția a fost întreruptă de prevederile art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010.

Art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."

Prevederile O.U.G. nr.71/2009 la care face referire art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010 nu se putea să nu fie avute în vedere la stabilirea salariilor personalului didactic după data de 01.01.2010 deoarece a fost aprobată prin Legea nr. 300/2009 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 676 din 08.10.2009.

De asemenea, nici prevederile art.5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010 nu se putea să nu fie avute în vedere la stabilirea salariilor personalului didactic după data de 01.01.2010 și până la exercitarea controlului de constituționalitate.

O.U.G. nr. 1/2010, în ansamblul ei a fost abrogată prin art. 39 lit. x) din Legea nr. 284/2010 care a intrat în vigoare la data de 01.01.2011.

Prevederile art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010 au fost supuse controlului de abia la data de 06.10.2011 și, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 706 din 06.10.2011 Curtea Constituțională constată:

„În cauza de față, Curtea constată că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 31 iulie 2009)."

În acest sens s-a pronunțat ulterior și Înalta Curte de Casație si Justiție care, în soluționarea recursului în interesul legii, a dispus prin Dec, nr.11/2012 obligatorie pentru instanțele judecătoreștii ceea ce privește problemele de drept dezlegate, potrivit art. 330 alin.4 din Codul de procedura civila:

Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008"."

Așadar, dreptul la acțiune cu privire la aplicarea coeficientului 1=400,00 privind salarizarea personalului didactic pentru perioada 01.01._11 sa născut la data de 06.10.2011 când curtea constituțională a constatat că prevederile art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010 sunt neconstituționale, termenul de prescripție așadar începe sa curgă de la data de 06.10.2011.

Aceste drepturi salariale devin un drept constituit prin lege, un drept legitim, licit, iar reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul ei în mod efectiv și licit sumele aferente acestor drepturi salariale, cu atât mai mult cu cât actele normative în domeniu prevăd expres menținerea cuantumului acestor drepturi salariale în continuare.

Este în afară de orice discuție că, prin neacordarea acestor drepturi salariale reclamanta a fost privată de un drept constituit prin lege și, ca urmare, un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-1 dobândească în .mod efectiv; a avut loc o încălcare a prevederilor art. 1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art. 11 și art.20 din Constituția României trebuie să se acorde prioritate reglementărilor internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției. în speța de față, niciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.

In urma celor expuse solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

In drept, a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466-482 C.p.c.

Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.

Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Critica referitoare la modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune este nefondată.

Potrivit art.166 din Codul muncii (în forma în vigoare până la data de 18 mai 2011), respectiv art. 171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate.

În speță, data la care erau datorate drepturile salariale reclamantului este data la care angajatorul avea obligația de a plăti salariul angajatului, respectiv data de 14 a lunii următoare celei pentru care se plătește salariul, așa cum prevede anexa la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice.

În condițiile în care drepturile solicitate vizează perioada începând cu data de 01. 01. 2010 și până la 13. 05. 2011, iar acțiunea a fost introdusă la data de 09.12.2014, este fără echivoc faptul că dreptul material la acțiune pentru intervalul respectiv este prescris, așa cum corect a reținut și Tribunalul Gorj.

Susținerile referitoare la incidența în cauză a prevederilor Decretului nr. 167/1958 sunt nefondate, întrucât fiind vorba de un litigiu care are ca obiect drepturi salariale, sub aspectul termenelor de prescripție se aplică legea specială în materie, respectiv Codul muncii, nicidecum legea generală în materia prescripției, și anume Decretul nr. 167/1958.

Chiar și în situația invocată de către apelant și anume că prescripția a fost întreruptă de prevederile OUG nr. 1/2010, și că în raport de aceasta termenul de prescripție a început să curgă de la data de 06. 10. 2011, acțiunea fiind introdusă la 09. 12. 2014 concluzia este aceeași, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 06. 10. 2014.

Apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, potrivit art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în Tg.J., ., județ Gorj, în numele și pentru membrul de sindicat C. I.-V., cu domiciliul în Tismana, ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1416 din 19.03.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. Tismana, cu sediul în Tismana, județul Gorj.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2015.

Președinte,

C. S.

Judecător,

M. P.-P.

Grefier,

A. C.

Red.jud.C.S.

Tehn.MC/4 ex.

data red.22.06.2015

j.f. T.M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2805/2015. Curtea de Apel CRAIOVA