Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2896/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2896/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 993/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2896
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ M., cu sediul în Drobeta T. S., ., jud. M., în numele membrului de sindicat S. I.-A., împotriva sentinței civile nr.1588 din 28.04.2015, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. Jiana, cu sediul în ., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelanta-reclamantă a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ., intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei-reclamante de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 11.02.2015, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M., în numele membrului de sindicat S. I.-A., prin care a chemat în judecată pe pârâta Școala G. Jiana, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească să fie obligată la calcularea salariului de bază potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii și până la data pronunțării hotărârii; calcularea sporului de vechime în muncă cuvenit în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform petitului anterior pe aceeași perioadă, precum și obligarea pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite calculate conform celor arătate, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
În fapt, s-a arătat că reclamantul membru de sindicat este angajatul pârâtei pe postul de îngrijitor, fiind salarizată conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de unitatea de învățământ la stabilirea salariului de bază și a sporului de vechime calculate acesteia.
În ce privește salariul de bază potrivit încadrării, s-a arătat că potrivit art.1 din HG 1193/2010 începând cu 01.01.2011 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la valoarea de 670 lei lunar pentru un program complet de lucru.
Prin HG 1225/2011 s-a stabilit că începând cu 01.01.2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat să fie de 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru, iar prin HG 23/ 2013 s-a prevăzut, începând cu 01.02.2013, un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plata de 750 lei lunar, din 01.07.2013 salariul de bază minim brut pe țară fiind stabilit la 800 lei lunar .
De asemenea, prin HG 871/2013 s-a prevăzut un salariu minim brut pe țară de 850 lei lunar începând cu 01.01.2014 și de 900 lei lunar începând cu 01.07.2014, în toate aceste acte normative stipulându-se că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază potrivit încadrării nu poate fi inferior nivelului salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată .
Prin acțiune au fost invocate disp. art. 7 alin 1, 2 din Legea 284/2010, art. 1, 2 din Legea 285/2010, OUG 19/2012, OUG 84/2012 și OUG 103/2013, susținându-se că din aceste prevederi legale rezultă că salariul de bază stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit încadrării (conform hotărârilor de guvern referitoare la stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.
Referitor la reclamantul membru sindicat s-a arătat că în luna decembrie 2009 a fost salarizat în conformitate cu dispozițiile Anexei V/2b din OG 10/2008 în perioada 01.04._08.
OG 10/2008 a fost abrogată la data de 01.01.2010 prin Legea 330/2009 care a prevăzut la art.30 alin.5 că în anul 2010, personalul nedidactic aflat în funcție la 31.12.2009 își păstrează salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, rezultând că salariul de bază potrivit încadrării la 01.01.2010 era cel prevăzut de OG 10/2008.
Începând cu luna ianuarie 2011 conform art.1 alin.1 din Legea 285/2010 cuantumul brut al salariilor de bază pentru luna octombrie 2010 s-a majorat cu 15%, majorarea s-a aplicat tot la salariul de bază stabilit potrivit anexei nr.V/2b la OG 10/2008, astfel că și majorările salariale acordate în anii 2012, 2013 și 2014 s-au calculat în raport de același salariu de bază .
Cu privire la sporul de vechime, prin acțiune s-a arătat că acesta a fost calculat până la data de 01.10.2010 conform art.7 alin.1 din HG 281/1993 și art.22 din OG 10/2008, iar ulterior potrivit art.11 alin.2-4 din Legea 284/2010; de asemenea, tranșele de vechime s-au acordat în funcție de cele 5 gradații, respectiv clase de salarizare, dispoziții similare fiind cuprinse și în OUG 19/2012 și OUG 103/2013.
Prin contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012, cât și prin contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ înregistrat sub nr. 596/12.11.2007, s-a prevăzut la art.36 alin.1 acordarea sporului de vechime conform tranșelor de vechime, aceste dispoziții din contractele colective fiind obligatorii conform art.11și art.30 din Legea 130/1996, art.133 alin.1 lit.c) din Legea 62/2011 și art.229 alin.5 Codul muncii.
Concluzionând, prin acțiune s-a arătat că, chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime este cel prevăzut de actele normative invocate, acest spor nu a fost calculat corect, fiind aplicat la un salariu de bază greșit calculat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile legale invocate prin cerere.
În susținerea acțiunii s-au depus următoarele acte în copie: tabel nominal cu membrul de sindicat care a împuternicit USLI să promoveze acțiunea, cartea de identitate a membrului de sindicat, adeverința nr. 1524/2014 emisă de unitatea școlară.
Pârâta a fost legal citată în cauză și i s-a comunicat în copie acțiunea conform art. 201 al.1 Cod proc. civ., însă nu a formulat întâmpinare.
Din oficiu s-au solicitat relații de la pârâtă referitoare la salariul încasat de reclamant, pe componentele acestuia, respectiv salariul de bază, sporul de vechime și salariul de care a beneficiat reclamantul membru de sindicat în perioada 2010 – 2015, raportat la legile de salarizare din domeniu.
Relațiile solicitate au fost comunicate cu adresa nr. 650/2015 .
Prin sentința civilă nr.1588 din 28.04.2015, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M., în numele membrului de sindicat S. I.-A., în contradictoriu cu pârâta Școala G. Jiana.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul membru de sindicat S. I.-A. este angajatul pârâtei Școala G. Jiana și ocupă o funcție nedidactică – îngrijitor, cu o vechime de 20 ani și 8 luni, așa cum rezultă din adeverința nr.1524/2014 emisă de unitatea școlară.
Prin acțiunea dedusă judecății formulată în numele membrului de sindicat de USLI M. în baza art.28 alin.2 din Legea dialogului social nr.62/2011, s-a solicitat să fie obligată pârâta la calcularea salariului de bază potrivit încadrării, în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și a sporului de vechime în muncă, ca procent din salariul de bază, calculat conform solicitării anterioare, precum și plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale dintre drepturile încasate și cele cuvenite, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Analizând solicitările reclamantului membru de sindicat, Tribunalul a reținut că prin HG nr.1225/2011 s-a stabilit salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată începând cu data de 01 ianuarie 2012 la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore .
De asemenea, prin HG nr.23/2013 s-a prevăzut că începând cu data de 01 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, iar începând cu data de 01 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună, în anul 2013.
Prin HG nr.871/2013 s-a prevăzut că începând cu data de 01 ianuarie 2014 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună, iar începând cu data de 01 iulie 2014 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore.
Prin HG nr.1091/2014 s-a prevăzut că începând cu data de 01 ianuarie 2015 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168, 667 ore în medie pe lună.
În toate actele normative menționate anterior s-a prevăzut că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
În raport de prevederile hotărârilor de guvern succesive referitoare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se constată că reclamanta membră de sindicat solicită ca salariul de bază să-i fie calculat în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și corespunzător să-i fie calculat și sporul de vechime în muncă, în raport de acest salariu, ca procent din salariul de bază.
Față de aceste solicitări, instanța a constatat că hotărârile de guvern menționate nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului, ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Referitor la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 164 alin.1, 2, Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește prin hotărâre de guvern, iar angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut pe țară. Aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Din interpretarea prevederilor art.164 alin.3 Codul muncii potrivit cărora angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, rezultă că noțiunea de salariu de bază menționată la alin.2 nu este identică cu cea de salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată menționată la alin.1.
Salariul de bază este partea principală a salariului total ce se cuvine fiecărui salariat, luând în considerare de regulă nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, caracteristicile sarcinilor și competențele profesionale. El constituie nu numai partea fixă a salariului, ci și element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților.
Salariul de bază se stabilește în conformitate cu prevederile legale în materia salarizării personalului bugetar, prevederi pe care pârâta le-a respectat, potrivit relațiilor comunicate cu adresa nr. 650/2015.
Din această adresă rezultă că, modul de calcul al drepturilor salariale ale reclamantului membru de sindicat este salariul de încadrare conform grilei de salarizare plus sporul de vechime 25% = salariul de bază, respectiv în perioada 01.01._10 avea un salariu de bază de 720 lei, în perioada 01.01._11 avea un salariu de bază de 788 lei; în perioada 01.01._12 avea un salariu de bază de 700 lei; în perioada 01.06._12 avea un salariu de bază de 756 lei; în perioada 01.12._13 avea un salariu de bază de 812 lei; în perioada 01.01._14 avea un salariu de încadrare 850 lei; în perioada01.07._14 avea un salariu de bază de 900 lei; în perioada 01.01._15 avea un salariu de bază de 975 lei, sporul de vechime fiind inclus în salariul de bază.
Față de salariul de bază calculat de unitatea școlară, instanța a reținut că începând cu anul 2010, urmare a reîncadrării personalului potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază a fost stabilit corespunzător funcției, egal cu cel din luna decembrie 2009 și a inclus și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/1 la lege. Astfel potrivit notei din anexa II/1 "în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul neuropsihic, sporul de stabilitate, sporul de vechime în muncă, salariul de merit, creșterea cu 5% a salariilor de bază, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 „în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."
Prin urmare, potrivit anexei nr. II/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 și art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 sporul de vechime reprezintă un element al sistemului de salarizare încorporat sau inclus în salariul de bază.
Ulterior, prin OUG 19/2012, OUG 84/2012, OUG nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014 nu au fost prevăzute schimbări referitoare la modul de calcul al salariului personalului nedidactic pe anii 2012, 2013, 2014, 2015.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază în care este inclus sporul de vechime.
Față de aceste dispoziții legale în materia salarizării personalului bugetar, rezultă că salariul de bază pentru personalul din sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, în salariul de bază fiind inclus și sporul de vechime.
În cauză, reclamantul membru de sindicat contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze în procent separat, prin adăugare la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, însă în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime.
Potrivit art.160 alin.3 Codul muncii „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege”, iar în cauză angajatorul, în modul de calcul al salariului reclamantului membru de sindicat, a respectat dispozițiile legale atât în ceea ce privește salariul de bază, cât și sporul de vechime.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ M., în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că valoarea de referință pentru stabilirea salariilor din sistemul bugetar este de 600 lei pentru anul 2012 și nu de 700 lei, așa cum este stabilit prin HG 1225/2011.
Ori, în toate actele normative prin care salariul minim a fost modificat din 2011 până în prezent, la art. 2 se prevede în mod expres că ," pentru personalul din sectorul bugetar nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată".
Este evident că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. l din Lg. 283/2011, întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 2 din HG 1225/2011 care prevede în mod expres că nu pot fi stabilite salarii la un nivel inferior celui stabilit la art. 1, respectiv de 700 lei.
Este evident că pârâta nu a respectat legislația în vigoare, întrucât art. 160 din Codul muncii prevede că "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri", iar actele normative incidente sau raportat nu la salariul ca întreg, ci la salariul de bază ca și componentă a salariului integral.
Deci, salariul de bază este salariul de încadrare, salariu care trebuie să fie cel puțin egal cu salariul minim pe economie.
Ori, în componența acestuia nu poate fi inclus și sporul de vechime întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 160 din Codul muncii, care prevăd acest spor ca o componentă distinctă a salariului.
Este evident că, dacă comparăm salariile minime pe economie și salariile de încadrare ale membrului de sindicat se observă fără putință de tăgadă că pârâta nu a respectat legislația în vigoare care stabilea cuantumul salariului minim pe economie, aceasta încadrând membrul de sindicat pe un salariu mult inferior celui stabilit de legiuitor.
Potrivit art. 38 din Lg.53/2003, republicată " salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege".
Ori, conform art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii " angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractual colectiv de munca și din contractual individual de muncă ".
Astfel, art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 922/ 27.12.2011) prevede: "începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, ", iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează: "Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1"
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/23.01.2013:
"(1) începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013.
(2) începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013 ", iar potrivit art. 2 din aceeași hotărâre de guvern: "Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 703/15.11.2013):
"Art. 1. - (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră.
(2) începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.
Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1."
Pentru aceste motive, a solicitat să se admită apelul, să se modifice hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii introductive.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile legii 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamant prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.
Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamantul contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamantul nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantului rezultă că acestuia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care se adaugă sporul de vechime.
Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011, și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
În speță, se constată că reclamantului i s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008 și la Legea 330/2009, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
De asemenea, din probatoriul administrat la prima instanță rezultă cu claritate că reclamantul nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii și cele ale art. 2 din HG 1193/2010, art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013, HG 1091/2014 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ M., cu sediul în Drobeta T. S., ., jud. M., în numele membrului de sindicat S. I.-A., împotriva sentinței civile nr.1588 din 28.04.2015, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. Jiana, cu sediul în ., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
4 ex./22.06.2015
Jud. fond C. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2151/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
