Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2973/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2973/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 12937/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2973
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C., .. 32, jud. D., în numele membrului de sindicat M. D. D., împotriva sentinței civile nr. 1168/04.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic D. A. A., pentru apelantul reclaman S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, în numele membrului de sindicat M. D. D., lipsind intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic D. A. A., pentru apelantul reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile pronunțată de instanța de fond și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamanta este membru de sindicat și că a obținut titlu executoriu în baza căruia să solicite plata dobânzii. La dosar a fost depusă sentința nr. 709/2011, reprezentând titlu executoriu. În dispozitivul sentinței, reclamanta se regăsește cu numele de P. D., fiind căsătorită la acel moment, iar ulterior, în urma desfacerii căsătoriei, a revenit la numele de D. D.. De asemenea, arată că sindicatul a formulat acțiunea în numele reclamantei, în baza împuternicirii nr. 1750/01.10.2014, depusă la dosar, din care instanța putea să constate că reclamanta s-a numit P. D., astfel cum este menționată în dispozitivul titlului executoriu în baza căruia s-a solicitat plata dobânzii.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La data de 13.10.2014, pe rolul Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost înregistrată cererea formulată de către S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" pentru reclamanta membra de sindicat D. D., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. prin care a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată să plătească dobânda legală cuvenită pentru creanțele stabilite prin sentința definitivă și irevocabilă nr.709/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul D. de la data pronunțării acestei hotărâri și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 1168/04.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", pentru reclamanta membra de sindicat D. D.,, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada: 28.01._11, conform dispoz art 248 C., invocată din oficiu.
Prevederile referitoare la principiile de aplicare in timp a legii civile, conținute de art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora, „ prescripțiile, decăderile si uzucapiunile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.Așadar, se observa ca, prescripțiile extinctive începute înainte de 01 octombrie 2011 și neîmplinite până la aceasta dată, reprezentând situații juridice în curs de realizare – facta pendentia - rămân supuse legii vechi, dându-se satisfacție principiului respectării așteptărilor legitime ale părților.
Legea sub imperiul căreia prescripția a început sa curgă va guverna atât aspectele de drept material, cât și pe cele de drept procesual referitoare la prescripție, chiar dacă aceasta s-a împlinit după . Codului civil
Dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile în privința prescripțiilor extinctive care au început să curgă în perioada cât acest act normativ a fost în vigoare, chiar dacă procesul a început după data de 1 octombrie 2013, astfel ca instanța poate invoca din oficiu excepția prescripției extinctive
Astfel, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 28.01._11, invocată din oficiu, și, în consecință a respins acțiunea pentru această perioadă, având în vedere că potrivit art.283 al. 1 lit. c Codul Muncii este reglementat termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond, s-a reținut că prin sentința nr.709/28.01.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/ 63/2010, a fost admisă acțiunea și obligată pârâta la plata către ceilalți reclamanți, D. M. G. M., P. M., B. A., N. L., P. D., T. C., B. D., F. I., V. M., CĂPRICEANU E., P. R., a sumei de 74 lei/lună reprezentând drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă și la plata sumei de 7 lei/zi, reprezentând contravaloarea unei mese calde, pe perioada 01.01._09, sume actualizate cu indicele de inflație a monedei naționale de la data fiecărei scadențe și până la data efectuării plății.
Examinând dispozitivul acestei sentințe, s-a reținut că nu rezultă, din înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta membra de sindicat D. D. a obținut un titlu executoriu în baza căruia să solicite plata dobânzii, reclamanta nedepunand in acest sens la dosar o hotarare judecatoreasca prin care instanța sa-i fi admis acțiunea si sa fi dispus obligarea paratei la plata catre aceasta a unor drepturi banesti, astfel incat tribunalul a respins actiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, în numele membrului de sindicat M. D. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că instanța a reținut în mod eronat că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamanta, membră de sindicat, a obținut un titlu executoriu în baza căruia să solicite plata dobânzii, din moment ce, la dosarul cauzei s-a depus o dată cu acțiunea, și sentința nr. 709 din data de 28 ian. 2011 pronunțată de Tribunalul D. în Dos. nr._/63/2010, reprezentând titlul executoriu în baza căruia am solicitat plata dobânzii legale pentru reclamantă.
A precizat apelantul că, în dispozitivul sentinței mai sus menționate, pronunțată la data de 28.01.2011, reclamanta se regăsește cu numele de P. D., fiind căsătorită la acel moment, iar ulterior, în urma desfacerii căsătoriei, a revenit la numele de D. D., dar că, din cuprinsul împuternicirii nr. 1750/01.10.2014, în baza căreia sindicatul a formulat acțiunea în numele reclamantei, instanța putea să constate că reclamanta s-a numit P. D., astfel cum este menționată în dispozitivul titlului executoriu în baza căruia s-a solicitat plata dobânzii.
În aceste condiții, apelantul consideră că apare ca neîntemeiată reținerea instanței potrivit căreia reclamata nu ar fi depus la dosar o hotărâre judecătorească prin care instanța să-i fi admis acțiunea și să fi dispus obligarea pârâtei la plata către aceasta a unor drepturi bănești, mai ales că intimata-pârâtă nu a contestat prin întâmpinarea formulată, identitatea apelantei reclamante și nici dreptul acesteia conform titlului executoriu depus.
În consecință, a solicitat ca instanța de apel să constate că, la momentul introducerii cererii introductive în prezenta speță, reclamanta purta numele D. D., iar în urma desfacerii căsătoriei purta numele de P. D., precizând totodată că reclamanta s-a recăsătorit, dobândind numele de M.-D. D..
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit, a reținut prima instanță că reclamanta D. D. nu a obținut un titlu executoriu, în baza căruia să solicite acordarea dobânzii legale pentru neexecutare sau executare cu întârziere a obligației din titlu, în condițiile în care la dosarul cauzei, a fost anexată cererii de chemare în judecată sentința nr.709/28.01.2011, pronunțată de Tribunalul D., prin care a fost admisă acțiunea formulată de mai mulți salariați ai instituției pârâte, între care și reclamanta din prezenta cauză, și a fost obligată DGASPC D. să plătească drepturile salariale reprezentând refacerea capacității de muncă și contravaloarea mesei calde.
Este adevărat că, în această hotărâre judecătorească, reclamanta figurează sub numele de P. D., dar din tabelul nominal anexat cererii introductive rezultă că există identitate între P. D. și D. D., reclamanta din prezenta cauză, iar înscrisurile depuse în apel au confirmat faptul că schimbarea numelui reclamantei s-a datorat schimbării stării civile, respectiv desfacerii căsătoriei reclamantei, cu consecința revenirii acesteia la numele avut anterior căsătoriei, anume acela de „D.”.
De altfel, contradicțiile privitoare la numele reclamantei conținute în înscrisurile de care aceasta a înțeles să se folosească în dovedirea acțiunii sale, puteau fi lămurite la prima instanță, în condițiile în care aceasta și-ar fi respectat obligațiile impuse de art.22 alin.2 teza a-II-a și ar fi pus în discuția contradictorie a părților această împrejurare de fapt și de drept, precum și excepția în baza căreia a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta nu putea fi titulara cererii de plată a dobânzii, în lipsa titlului executoriu pe creanța principală.
Procedând în această manieră, prima instanță a soluționat greșit acțiunea, fără a intra în cercetarea fondului, astfel că se impune admiterea apelului ca fondat și anularea sentinței pronunțate de Tribunalul D., cu reținerea cauzei spre rejudecare în fond în conformitate cu art.480 alin.1-3 NCPC.
Pe fondul cauzei, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, apreciază că acțiunea este în parte întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Problema de drept supusă analizei prin acțiunea promovată este de a se determina daca pentru suma stabilită prin titlu executoriu-sentința nr.709/28.01.2011, pronunțată de Tribunalul D.- creditoarea reclamantă are dreptul la dobanzi si data de la care debitorul are obligația de a achita dobânda legală pentru neexecutare sau pentru întârzierea în executare.
Ipoteza cauzei de față este cea avută în vedere în decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014, decizie pe care, de altfel, și prima instanță și-a întemeiat, în principal, soluția de admitere a acțiunii.
Reclamanta, salariată din sectorul bugetar, a solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata sumele prevăzute în titlul executoriu, sume având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Debitorul obligației se află sub incidența dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Constatând astfel îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1) alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, cererea privind acordarea dobânzii este întemeiata, în cauză fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale la care și Înalta Curte de Casație a făcut referire în considerentele deciziei RIL nr. 2/2014.
Este adevărat că, în dispozitivul deciziei menționate, se folosește sintagma „ pot fi acordate”, dar atâta timp cât, în concret, în cauza de față, sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii nu se poate refuza aplicarea art.1082 și 1088 C.civil de la 1864.
Din această perspectivă, nu poate fi primită ca fondată susținerea intimatei din întâmpinare în sensul că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală, întrucât lipsește condiția referitoare la existența unui fapt ilicit, îndeplinirea unei activități impuse de lege reprezentând o cauză justificativă care înlătură caracterul ilicit al faptei. Această apărare se impune a fi înlăturată, de vreme ce în decizia RIL nr.2/2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că faptul ilicit este reprezentat chiar de executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar, ca urmare a adoptării OUG nr.71/2009, iar în considerentele deciziei s-a analizat măsura în care OUG nr.71/2009 poate constitui o cauză de natură a înlătura caracterul ilicit al faptei, reținându-se că:
„ Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate"] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.”
În ceea ce privește data începând cu care trebuie acordată dobânda legală, Curtea reține, în primul rând, că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executata. În cazul de față, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept la data pronunțării, respectiv 28.01.2011, dată de la care, în principiu, se cuvine și dobânda legală pentru întârzierea în executarea obligației.
Trebuie avut, însă, în vedere că, la prima instanță, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în plata dobânzii pentru perioada 28.01._11, iar reclamanta nu a criticat acest aspect prin apelul declarat.
Mai mult, incidența excepției prescripției a fost confirmată ulterior prin decizia nr.7/27.04.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura hotărârii prealabile, decizie publicată în Monitorul Oficial nr.461/26.06.2015, prin care s-a statuat că: „ Plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare”.
În conformitate cu art.521 alin.3 NCPC, dezlegarea dată chestiunilor de drept prin această hotărâre este obligatorie pentru instanțe de la adat publicării deciziei în Monitorul Oficial.
De asemenea, tot sub aspectul datei de la care poate fi acordată dobânda la sumele stabilite prin hotărâri judecătorești, Curtea reține că la data de 22 iunie 2015 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia nr.21/2015, tot în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie prin care s-a hotărât că: „ În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară publicării) și art. 1088 cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani de la data introducerii acțiunii.”
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că acțiunea reclamantei este în parte întemeiată, astfel încât urmează a o admite ca atare și o va obliga pe pârâta DGASPC D. să plătească reclamantei M. D. D. dobânda legală la suma stabilită prin titlul executoriu – sentința nr. 709/28.01.2011, pronunțată de Tribunalul D., de la data de 13.10.2011 până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C., .. 32, jud. D., în numele membrului de sindicat M. D. D., împotriva sentinței civile nr. 1168/04.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Anulează sentința atacată și reținând în fond cauza, admite în parte acțiunea formulată de S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, în numele membrului de sindicat M. D. D..
Obligă pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI D. să plătească reclamantei M. D. D. dobânda legală la suma stabilită prin titlul executoriu – sentința nr. 709/28.01.2011, pronunțată de Tribunalul D., de la data de 13.10.2011 până la data plății efective.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/08.07.2015
Jud. fond M. I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 470/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
