Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 88/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 88/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 5776/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2903
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -M. C. Ț.- Judecător
- M. C.- Președinte Instanță
Grefier D. M.
XXX
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă . S. RÂUL M. J., împotriva sentinței civile nr. 886//19.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă BOCȘEAN R. O., intimații pârâți . -S. TG. J. și . LEGAL DE ADMINISTRATOR JUDICIAR EURO INSOL SPRL și intimații chemați în garanție . HIDROCENTRALE TG. J. și . ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. A. pentru, apelanta pârâtă . S. RÂUL M. J., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal.
Consilier juridic P. A. pentru, apelanta pârâtă . S. RÂUL M. J. depune concluzii scrise și Hotărârile Consiliului de Administrație al . nr. 3544/2013, respectiv 3717/2015, după care,
Consilier juridic P. A. a susținut faptul că fosta Sucursală J. s-a desprins din S. Râul M. J. și acum poartă denumirea de . Montaj J., în acest sens fiind Hotărârea nr. 3717 a Consiliului de Administrație al ..
Consilier juridic P. A. a precizat că . de Construcții Montaj J. trebuie citată pentru că sucursala răspunde pentru salariile angajaților și pentru aceste drepturi salariale, conducerea unității are putere decizională pentru aceste drepturi salariale.
Curtea ia act de precizările apelantei privind reorganizarea societății, în urma cărora calitate de apelant în prezenta cauză are . Construcții Montaj J., fosta . S. RÂUL M. J., succesoare a . – S. Tg. J..
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat Curtea, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic P. A. pentru apelanta pârâtă . RÂUL M. J., actuala UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ J. a susținut, cu privire la criticile formulate prin prezentul apel că acestea vizează doar tardivitatea introducerii acțiunii.
Cu privire la solicitarea privind acordarea de cheltuieli de judecată formulată de chemata în garanție . precizat că aceasta nu se justifică, a solicitat respingerea cererii, arătând că la instanța de fond aceasta a fost introdusă în cauză doar pentru depunerea de documente. Hidroconstrucția SA și R. SA au fost asociate în contractul care a fost depus la dosarul cauzei. Pentru recuperarea sumelor pe care Hidroconstrucția SA le-a plătit în efectuarea lucrărilor pentru H. SA, R. SA s-a ocupat de recuperarea acelor sume. A fost introdusă doar pentru a depune documentele pe care le-au făcut în vederea recuperării debitelor necertificate și neîncasate de la H. SA pentru că Hidroconstrucția SA acele sume le-a avut din surse de creditare, plătește și a plătit dobânzi și penalități la ele. Din acel motiv H. SA a fost introdusă în cererea de chemare în garanție și a solicitat ca aceasta să plătească salariul ca prejudiciu, nu ca un drept, pentru că nu au fost relații de muncă între angajatul apelantei și H. SA decât prin faptul că acesta a lucrat pentru acea lucrare al cărei beneficiar este H. SA, dar nu a fost salariatul acesteia a fost salariatul Hidroconstrucția SA, însă ca și prejudiciu a fost un prejudiciu și doar cu acest titlu se solicită.
A mai arătat că, în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție nu au fost formulate critici în apel.
A susținut următoarele: salariile compensatorii nu sunt drepturi obligatorii prin lege, adică Codul muncii nu le impune; sunt drepturi obligatorii pentru cei care le au trecute în contractele colective de muncă, dar se acordă așa cum precede art. 229 alin. 1 și 67 din Codul muncii, în condițiile C.C.M.urilor și al legilor în vigoare. Or, legea reglementează în art. 268 alin. 1 lit. e că dreptul la acțiune este de 6 luni de la momentul în care se naște dreptul. Hidroconstrucția SA își asumase răspunderea de a-i plăti fostului salariat aceste plăți compensatorii, în decizia de concediere la art. 4, în termen de 6 luni în condiția în care nu-l va rechema. După termenul de 6 luni în care, într-adevăr Hidroconstrucția SA nu s-a încadrat să-l recheme la serviciu pe salariat, curgea termenul în care salariatul avea dreptul de a depune această acțiune, respectiv cele 6 luni prevăzute de Codul muncii.
Concluzionând a solicitat admiterea apelului cu consecința respingerii acțiunii ca tardiv formulată și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de chemata în garanție .>
CURTEA:
Asupra apelului civil de față,
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.886 de la 19.02.2015 a respins cererea de chemare în garanție a . de către pârâta .>
A admis cererea, formulata de reclamanta Bocsean R. O. CNP_ cu domiciliul in Tg-J., . . . jud.Gorj in contradictoriu cu pârâta . –S. Tg-J. cu sediul in Tg-J. . jud. Gorj și chematele în garanție . H. SA-S. Hidrocentrale Tg-J. și . sediul în București, Lacul T., nr.1-3 E, sector 2, a obligat pârâta . plătească reclamantei contravaloarea a trei salarii de baza în conformitate cu art. 34 al. 1 din CCM 2010/2013, sume actualizate la data plății.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 72 al.1 C.proc.civ. :” Partea interesata poate sa cheme in garanție o terță persoana, împotriva căreia ar putea sa se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau in despăgubiri”.
Cererea de chemare in garanție formulata de pârâta S.C HIDROCONSTRUCTIA S.A împotriva S.C H. S.A a fost respinsa pentru următoarele motive:
Condiția impusa de lege pentru admisibilitatea unei cereri de chemare in garanție este aceea ca partea care o formulează sa aibă posibilitatea de a se adresa separat cu o cerere de despăgubiri. In speța de față, pârâta nu ar putea sa ceara ulterior instanței în cadrul unei acțiuni în pretenții, sa fie despăgubită de chemata in garanție întrucât aceasta din urma nu are nici o calitate fata de reclamanta, nu exista raporturi juridice intre cele doua. Având în vedere această motivare, cererea de chemare în garanție a . privește a fi neîntemeiată.
Mai mult decât atât, plata drepturilor bănești către angajați este o prioritate a angajatorului care își reconstituie un fond special pentru plata drepturilor bănești. Chiar daca îmbracă forma plăților compensatorii, achitarea acestora este impusa de contractul colectiv care este legea părților semnatare iar angajatorul are obligația sa se asigure atunci când face concedieri ca deține fondurile necesare achitării acestor plăți întrucât ele nu sunt prevăzute in CCM sub condiție (daca beneficiarul lucrării –in speță . va achita la timp si întocmai obligațiile financiare ) ci sunt obligații pur si simple .
In ceea ce privește fondul cauzei instanța a constatat si reținut următoarele:
In fapt, reclamanta a fost angajata la societatea pârâtă, fiind concediata in temeiul art. 65 al. 1 Codul muncii la 05.03.2013.
Potrivit art. 34 al. 1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2010/2013:”Angajatorul va acorda la disponibilizare …următoarele compensații:…pentru vechime neîntrerupta in . contractului individual de munca in vigoare de la 10-20 de ani, 3 salarii de baza .”
In conformitate cu dispozițiile art. 153 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:”Conform principiului recunoașterii reciproce orice organizație sindicala legal constituita poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronală orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, in forma scrisa, care reprezintă legea părților si ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare”.
Nu a putut fi primita apărarea pârâtei in sensul ca nu a putut achita plățile compensatorii cuvenite reclamantei întrucât veniturile societății au scăzut din cauza ca a executat lucrări importante din punct de vedere financiar pentru . aceasta societate nu a decontat sumele respective, intrând in insolență. Astfel, obligația angajatorului asumata prin contractele individuale de munca sau prin contractele colective de munca ce reprezintă legea părților, nu este pendinte de o împrejurare exterioara înțelegerii părților.
Având in vedere si recunoașterea pârâtei atât în ceea ce privește faptul ca datorează drepturile bănești solicitate de către reclamanta prin cererea de chemare in judecata cât și în privința vechimii reclamantei în cadrul societății, instanța a admis cererea.
Având in vedere aceste considerente instanța a respins cererea de chemare in garanție a . de către pârât . admis cererea, a obligat pârâta să plătească contravaloarea a trei salarii de baza în conformitate cu art. 34 al. 1 din CCM 2010/2013, sume actualizate la data plății.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal și motivat, a declarat apel pârâta . RÂUL M. J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: instanța de fond in mod eronat a admis acțiunea promovata de către reclamant obligând unitatea să-i plătească acestuia cele 3 salarii solicitate.
Precizează ca salariile compensatorii nu reprezintă plați obligatorii prin Codul Munci si reprezintă obligativitate doar pentru Societățile care au introduse in CCM - urile valabile la nivelul lor aceste compensații salariale insa, si acest lucru, doar in condițiile prevăzute in acele CCM - uri.
Codul Muncii in art. 67 spune ca:" Salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil", iar in art. 34 al CCM - ului 94/2010 valabil la nivel de societate la momentul restructurării reclamantului, se precizează la alin. 1 ca:"Angajatorul va acorda, la disponibilizare, pentru salariații care se găsesc in condițiile prevăzute la art. 30 (concediere colectiva) din prezentul contract următoarele compensații: pentru vechime neîntrerupta in . contractului individual de munca in vigoare:
- de la 5-10 ani - doua salarii de baza, - de la 10-20 ani -3 salarii de baza, - peste 20 de ani -4 salarii de baza."
Ca urmare a prevederilor art. 34 alin. 1 din CCM, in alin. 2 al aceluiași articol sunt precizați cei care fac excepție de la aceasta regula si nu pot beneficia de compensații salariale. Astfel se precizează ca „fac excepție salariații care au fost angajați pentru o perioada determinata si cei care în decurs de 6 luni de la data concedierii se reangajează la un loc de munca in cadrul societății".
Arată că, termenul prevăzut de alin.1 al art. 35 din Actul Adițional nr. 1 la CCM (45 de zile), în Hidroconstructia se aplica doar dacă postul a fost reînființat in termen de 45 de zile, iar in astfel de condiții salariatul restructurat poate sa fie angajat in aceleași condiții fără concurs sau perioada de proba.
Mai arată că, activitatea societății este una cu regim special, acela de construcții hidrotehnice, si datorita situației economice existenta atât la nivelul acestei societăți cat si la nivel național, in fiecare an organizarea proprie durează mai mult decât termenul precizat in art. 35 al CCM-ului cat si in alin.1 al art. 74 din Codul Muncii. Astfel, conducerea societății de comun acord cu sindicatele a cuprins in acest CCM, care este de fapt legea dintre angajator si salariați, la art. 34 alin.2 termenul limita in care, in condiția in care societatea nu se încadrează sa-si recheme salariații la serviciu, va plăti acestora salarii compensatorii. Totodată, daca in acest termen de 6 luni societatea are un număr mai mic de lucrări si posturi disponibile limitate atunci, in acest fel societatea își rezerva dreptul de a rechema toți salariații disponibilizați si de a-si face propria selecție de personal. Astfel personalul care îndeplinește condițiile va fi reangajat, iar cel care nu corespunde locurilor de munca disponibile, primește plăți compensatorii.
Arată totodată că, reclamantul a fost membru de sindicat si a cunoscut prevederile CCM-ului, lucru ce reiese si din dosarul cauzei, întrucât la momentul depunerii acțiunii a atașat acesteia extrase din CCM si ținând cont de vechimea lui in munca in Hidroconstructia SA S. J., practica Societății nu-i era deloc străina.
In anul 2006 S. J. avea 1200 de angajați, din acel an pana la momentul restructurării reclamantului, permanent an de an s-au făcut disponibilizări colective. În prezent Punctul de Lucru Tg-J. fosta S. J. mai are 63 de angajați. Apelanta nu-și poate permite plata acestor sume, așa cum s-a menționat si in cererea de chemare in garanție a . sumele necertificate si nedecontate sunt foarte mari, iar la nivelul la care este acum, nu-și poate permite aceste cheltuieli.
Prezentul apel formulat este întemeiat pe dispozițiile art. 268 alin.1 lit.e) din Codul Muncii care spune ca: "(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e)în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."
Observând ca încetarea Contractului Individual de Munca al reclamantului s-a făcut in data de 05.03.2013, iar cererea de chemare în judecata formulata de către reclamant a fost introdusa in data de 09.07.2014, apreciază ca sunt incidente dispozițiile articolului invocat, termenul de sase luni a fost depășit, acțiunea fiind tardiv formulata.
In drept, apelul este întemeiat pe prevederile art. 470 si următoarele Cod procedura civila.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
Intimata-reclamantă Bocșean R.-O. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă, prin care a solicitat instanței să pună în vedere apelantei să justifice calitatea procesuală activă în cauză, în condițiile în care calitatea de pârâtă a avut-o HIDROCONSTRUCȚIA SA BUCUREȘTI -S. TG. J., iar în subsidiar a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, arătând că termenul de prescripție în cauză este de 3 ani, și de la 6 luni, astfel încât acțiunea a fost formulată în termen.
Intimata chemată în garanție .> a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de prima instanță în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție a acesteia.
Intimata-pârâtă SPEEH H. SA București a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de prima instanță.
La termenul din data de 18.06.2015 instanța a luat act de precizările apelantei privind reorganizarea societății, în urma cărora calitate de apelant în prezenta cauză are . Construcții Montaj J., fosta . S. RÂUL M. J., succesoare a . – S. Tg. J..
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente.
În prealabil, va reține Curtea că, prin prisma limitelor caracterului devolutiv al apelului, consacrat de dispozițiile art. 477 alin. 1 NCPC, în apel instanța analizează legalitatea sentinței doar sub aspectul motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate prin cererea de apel.
Principala critică adusă sentinței apelate a vizat introducerea cererii de chemare n judecată după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de. art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, în condițiile în care contractul individual de muncă al reclamantei a încetat la 05.03.2013, iar cererea a fost introdusă la 09.07.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Termenul de 6 luni invocat este un termen de prescripție, ca și termenul de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c și 268 alin. 2 Codul Muncii
Potrivit deciziei nr. 33/05.03.2013, reclamantei i-a încetat contractul de muncă în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 68 alin. 1 din Codul muncii, iar potrivit art. 4 din decizie în cazul în care în termen de 6 luni de la data concedierii reclamanta nu va fi rechemată pentru reluarea activității, va beneficia de compensații potrivit prevederilor art. 34 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil.
Prin urmare, dreptul reclamantei la plata respectivelor compensații s-a născut la data de 05.09.2013, ulterior datei de 01.10.2011, când a intrat în vigoare Noul Cod Civil, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile referitoare prescripție prevăzute de acest act normativ.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit; prin urmare, prescripțiile începute după . Noului cod civil vor fi supuse dispozițiilor acestui act normativ.
Ori, în ceea ce privește condițiile în care poate fi invocată excepția prescripției, dispozițiile art. 2513 Noul Cod civil prevăd că prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
În prezenta cauză însă excepția prescripției nu a fost invocată în fața primei instanțe, ci prin cererea de apel, când apelanta era decăzută din dreptul de a o invoca, conform art. 2513 Noul Cod civil fiind inadmisibilă invocarea excepției direct în etapa procesuală a apelului.
Nici celelalte critici ale apelantei nu vor putea fi primite, pentru următoarele considerente.
Reclamanta a fost angajata pârâtei în perioada 01.06._13, iar raporturile de muncă au încetat prin decizia nr. 33/05.03.2013 pentru cauze neimputabile salariatului, în temeiul art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 68 din Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 67 Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 153 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, conform principiului recunoașterii reciproce, orice organizație sindicala legal constituita poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronala orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, in forma scrisa, care reprezintă legea părților si ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pârâta avea obligația să acorde reclamantului la concediere, compensații în valoare de 4 salarii de bază, având în vedere vechimea neîntreruptă de peste 20 de ani în cadrul societății.
Într-adevăr, potrivit alineatului 2 al art. 34, excepție fac angajații care în decurs de 6 luni de la data concedierii se reangajează în cadrul pârâtei.
Această situație nu era însă incidentă în cauză, întrucât pârâta a comunicat reclamantei prin adresa nr. 3941/14.11.2013 să se prezinte la unitatea angajatoare după trecerea unui interval mai mare de 6 luni, respectiv de 7 luni de la data încetării contractului individual de muncă: ori dispozițiile art. 67 din codul muncii, instituie în favoarea salariaților aflați în această situație dreptul de a beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De altfel, apelanta a recunoscut implicit că reclamanta beneficiază de 4 salarii compensatorii, invocând imposibilitatea plății din cauza dificultăților financiare cu care s-a confruntat și se confruntă din cauza faptului că beneficiarii lucrărilor, dintre care . află în insolvență, nu au decontat sumele cuvenite societății și nu și-au executat obligațiile de plată în perioada 2010-2013.
Aceste susțineri nu sunt însă de natură a o exonera de la plată, în condițiile în care existența unei asemenea obligații a angajatorului asumata prin contractele colective de muncă, ce reprezintă legea părților, nu poate fi influențată de o împrejurare exterioara înțelegerii părților, apelanta având posibilitatea de a iniția negocieri în vederea încheierii, în condițiile legii, a unui act adițional la CCM prin care să se fi convenit suspendarea acestor drepturi ca urmare a problemelor financiare apărute.
Mai mult decât atât, împrejurările invocate privind imposibilitatea plății efective a celor 4 salarii compensatorii țin de executarea hotărârii, nu de temeinicia pretențiilor reclamantei.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a admis cererea, dispozițiile legale și prevederile contractuale fiind corect interpretate si aplicate..
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 NCPC, apelul va fi respins ca nefondat, păstrându-se ca legală și temeinică sentința atacată.
Cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata chemată în garanție ., va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 453 alin. 1 NCPC, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, dovada cheltuielilor de judecată pretinse, ca existență și întindere, urmând să se facă, în condițiile legii, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei., conform art. 452 NCPC.
Ori, intimata chemată în garanție, deși a solicitat cheltuieli de judecată, nu a depus înscrisuri doveditoare din care să rezulte cuantumul acestor cheltuieli.
Mai mult decât atât, în condițiile în care prin apelul declarat nu s-au adus critici sentinței în ceea ce privește soluția pronunțată de tribunal asupra cererii de chemare în garanție a intimatei, iar instanța de apel a analizat sentința în limita criticilor formulate potrivit art. 477 NCPC, neputând schimba sentința în ceea ce privește situația intimatei chemate în garanție, nu se poate reține nici culpa procesuală a apelantei în pentru a pute fi obligată să suporte asemenea cheltuieli
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă . Construcții Montaj J., fosta . S. RÂUL M. J., succesoare a . – S. Tg. J., împotriva sentinței civile nr. 886/19.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă BOCȘEAN R. O., intimații pârâți . -S. TG. J. și . LEGAL DE ADMINISTRATOR JUDICIAR EURO INSOL SPRL și intimații chemați în garanție . HIDROCENTRALE TG. J. și .>
Respinge cererea intimatei . privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, D. M. |
09.07.2015
Red.jud.C.M.Ț.
8 ex/AS
j.f.L.T.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
