Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2891/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2891/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 287/104/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2891
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar O., cu sediul în localitatea Slatina, .. 64B, județul O., în numele membrului de sindicat P. F. C., împotriva sentinței civile nr.269 din 31.03.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. nr.1 Slatina, cu sediul în Slatina, ..2, județul O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar O. a solicitat judecarea în lipsă, conform art.223 Cod pr. civ. și intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantului-reclamant de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data 26.01.2015, sub nr._, pe rolul Tribunalului O., reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., în numele membrului de sindicat P. F. C., a chemat în judecată pe pârâta Școala G. nr. 1 Slatina, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la:
1. reîncadrarea membrului de sindicat cu începere de la data de 01.01.2010 potrivit legii cadru 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de legea 221/2008 pentru aprobarea ordonanței de urgență 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ;
2.reîncadrarea membrului de sindicat cu începere de la data de 1.01.2011 potrivit legii cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și legii 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării, prevăzute de legea 221/2008;
3. calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate și rezultate din neaplicarea legii 221/2008 și a legii cadru 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative pentru perioada 1 ianuarie -31 decembrie 2010;
4.calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, începând cu data de 1 ianuarie 2011 și pana la data de 12.05.2011 inclusiv, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectiva a plătii.
Pârâta Școala G. nr. 1 Slatina nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.269 din 31.03.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de instanță și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., în numele membrului de sindicat P. F. C., în contradictoriu cu pârâta Școala G. nr. 1 Slatina, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, în cauză, obiectul judecății îl constituie drepturi de natura salarială solicitate de reclamant pentru membrii de sindicat, iar termenul de prescripție este cel reglementat de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) Codul Muncii .
Având în vedere data de 26.01.2015 la care a fost introdusă acțiunea, instanța a constatat că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit raportat la perioadele pentru care reclamantul solicită reintegrarea, calculul și plata diferențelor salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar O., în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a arătat că a fost încălcat regimul juridic al prescripției stabilit de art. 2512 și urm. Noul Cod Civil, în sensul că prescripția poate fi opusă numai în prima instanța, prin întâmpinare sau în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecata la care partite sunt legal citate. În consecință, în litigiile începute după 1 octombrie 2011 (categorie în care este inclusa și prezenta cauza) se apreciază că instanța nu mai este obligată să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executare silita este prescris și nici nu mai poate invoca excepția prescripției - posibilitate pe care o are numai partea interesata, în condițiile și cu limitările prevăzute prin cele doua articole ale Codului civil anterior menționate.
S-a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
În aceste condiții, instanța nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, acțiunea nu putea fi respinsă ca prescrisă.
A susținut că Tribunalul nu a ținut cont de dispozițiile art. 171 alin. (2) din Codul muncii, privind întreruperea termenului de prescripție atunci când intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariate sau derivând din plata salariului.
A arătat că plata nu a fost realizată la momentul la care era datorată, ci începând cu anul 2012, efect al efect al actelor normative de suspendare a executării hotărârilor judecătorești - primele plăți au fost operate abia în anul 2012, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, astfel cum a fost aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 230/2011, incidente în materia sentințelor devenite executorii până la data de 31.12.2011.
Deci, în anul 2012, dar și în anii următori, are loc recunoașterea de către pârât a drepturilor cuvenite personalului didactic - deci inclusiv membrului de sindicat reprezentat - prin plata sumelor datorate în baza Legii nr. 221/2008, Legii nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 și Legii nr. 63/2011. Sumele achitate sunt DREPTURI SALARIALE, astfel că în speță sunt incidente dispozițiile art. 171 alin. (2) din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, apreciază că instanța trebuia să respingă excepția și să constate că acțiunea a fost depusă în termen.
În sensul acestor susțineri, înțelege să invoce și practica judiciară a altor instanțe.
Învederează instanței că și în ceea ce privește perioada 01.01._11, acțiunea este temeinică și legală, pentru motivele de fapt și de drept detaliate în cererea de chemare în judecată, pe care le reiterează pe scurt.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază a fi nefondat apelul, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce succed.
Primul motiv de apel invocat care se referă la faptul că instanța nu mai poate invoca excepția prescripției - posibilitate pe care o are numai partea interesată, în condițiile și cu limitările prevăzute de Noul cod civil este nefondat.
Este adevărat că art. 2512 noul Cod Civil prevede că invocarea prescripției se face de partea interesată, dar această dispoziție se aplică doar prescripției care a început să curgă după data intrării în vigoare a noului Cod civil, adică după data de 01.10.2011, deoarece în art. 6 alin. 4 prevede că „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1/2014 în recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Codul civil, raportat la dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, în referire la invocarea de către instanțe, din oficiu ori de către părți, după momentul procedural prevăzut de art. 2.513 din Codul civil, a excepției prescripției extinctive, în cazul prescripțiilor începute sub imperiul Decretului nr. 167/1958, împlinite și, respectiv, neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil - 1 octombrie 2011 .
Dezlegarea problemelor de drept dată prin această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată potrivit art.517 alin.4 Cod procedură civilă.
Înalta Curte a decis că noul regim juridic al prescripției extinctive, al cărei specific constă și în aceea că prescripția nu operează de plin drept, aceasta putând fi invocată exclusiv de partea interesată in limine litis, iar nu și de către organul de jurisdicție, este aplicabil doar prescripțiilor care au început să curgă după data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, 1 octombrie 2011.
Spre deosebire de acestea, prescripțiile începute și împlinite ori cele neîmplinite la 1 octombrie 2011 rămân în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, inclusiv sub regimul invocării lor, guvernat de dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât în privința acestora instanțele sunt obligate să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executare silită este prescris, putând invoca din oficiu excepția prescripției, după cum același drept de a invoca excepția îl au și părțile interesate, pe care îl vor putea exercita, indiferent de stadiul procesual al cauzei.
Având în vedere că reclamantul a solicitat pentru membrul de sindicat drepturi bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile legii 221/2008, aferente perioadei 01.01.2010– 12.05.2011, la data formulării acțiunii, 26.01.2015, termenul de prescripție de 3 ani era îndeplinit.
Nu se poate reține în nici un caz nici susținerea apelantului, în sensul că prescripția a fost întreruptă în temeiul dispozițiilor art. 171 alin. 2 din Codul muncii, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză a existenței unei recunoașteri a debitorului cu privire la drepturile salariale concrete ale reclamantei, iar dispozițiile din OUG nr. 71/2009 ( invocată ca temei juridic în sprijinul acestui argument ) se referă la plata unor sume prevăzute prin hotărâri judecătorești, astfel că faptul plății unor sume în baza acestui act normativ nu poate echivala cu o recunoaștere voluntară a debitului.
Pe de altă parte, în situația în care unitatea debitoare a achitat drepturile salariale solicitate, chiar în lipsa unei hotărâri judecătorești, nu se justifică introducerea acțiunii, deoarece într-un atare caz acțiunea este lipsită de obiect.
Hotărârile judecătorești invocate de apelant nu sunt apte să impună o altă soluție, rolul jurisprudenței fiind acela de a interpreta și a aplica legea la cazuri concrete deduse judecății instanței, judecătorul neavând dreptul să stabilească dispoziții generale în afara speței particulare ce se deduce în fața sa. Mai mult, în sistemul nostru de drept, precedentul judiciar este izvor de drept decât mediat, cu privire la Hotărârile CEDO, conform art.20 din Constituție.
Întrucât acțiunea a fost corect soluționată pe temeiul excepției prescripției dreptului la acțiune, Curtea apreciază că nu se impune cercetarea criticilor formulate pe fondul cauzei.
Față de aceste argumente, Curtea constată că sentința este temeinică și legală și urmează ca, potrivit art.480 Cod proc. civ., să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar O., cu sediul în localitatea Slatina, .. 64B, județul O., în numele membrului de sindicat P. F. C., împotriva sentinței civile nr.269 din 31.03.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. nr.1 Slatina, cu sediul în Slatina, ..2, județul O., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
4 ex./19.06.2015
Jud. fond O. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3962/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
