Obligaţie de a face. Decizia nr. 3962/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3962/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 4639/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3962
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1535/26.03.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. G., domiciliat în comuna R., ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal, precum și solicitarea apelantei pârâte de judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei pârâte de judecare a cauzei în lipsă și apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra apelului formulat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul T. G. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se soluționeze cererea de acordare a compensației pentru atingerea integrității înregistrată sub nr._ din data de 14.04.2014.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat al Combinatului de Lianți Azbociment Tg-J., actualmente S.C. Lafarge Ciment România S.A. până în anul 1990, lucrând in meseriile de finisor, operator și fasonator azbociment timp de 19 ani, in prezent fiind pensionar.
Că urmare a meseriei pe care a desfășurat-o, a dobândit boala profesională numită azbestoză, constatată de către instituțiile medicale abilitate, fiind întocmite fișele BP1 și BP2 in septembrie 2012, pe cale de consecință a demarat procedura de obținere a compensației pentru atingerea integrității in baza dispozițiilor art.14 pct.2 din legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și a normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Ordinul nr.450/2006.
A precizat reclamantul că a întocmit dosarul cu toate actele medicale și l-a depus la C. Județeană de Pensii Gorj - C. Accidente de Muncă și Boli Profesionale care prin adresa înregistrată sub nr. 1008/26.06.2013 i-a comunicat că pentru soluționarea dosarului se impune completarea cererii tip - Anexa nr.13 care să conțină și mențiunile făcute de angajator, cât și semnătura și ștampila acestuia.
Cum nu a fost concretizată o înțelegere cu angajatorul, a formulat cerere de chemare in judecată, in urma căreia a fost semnat și înscrisul mai sus menționat, iar după completarea dosarului a solicitat pârâtei, prin cererea înregistrată sub nr._/14.04.2014, să-i fie acordată compensația pentru atingerea integrității.
Că urmare a cererii sale, pârâta i-a înaintat la data de 27.05.2014 adresa înregistrată sub nr.734/14.05.2014, învederând că nu are dreptul la compensație pentru atingerea integrității, întrucât nu a fost asigurat al sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, fără însă a i se emite o decizie pe care să o poată contesta, împrejurare față de care solicită obligarea pârâtei la emiterea unei decizii in acest sens.
Reclamantul a mai arătat și faptul că, în situația în care instanța a asimilat adresa cu o decizie referitoare la cererea sa, înțelege să o conteste.
In drept, au fost invocate prevederile Ordinului nr.450/2006 și ale legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: adresa nr.734 din data de 14.05.2014 eliberată de pârâta C. Județeană de Pensii Gorj, buletinul de identitate, fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2 nr.44 din data de 27.03.2014, procesul verbal nr.43 de cercetare a cazului de boală profesională, obiecțiunile la procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională nr.43 din data de 27.03.2014, precum și adresa pârâtei C. Județeană de Pensii înregistrată sub nr.1008 din 26.06.2013.
In cauză, pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamantul, prin cererea nr.646/14.04.2014, a solicitat acordarea compensației pentru atingerea integrității și că în urma verificării dosarului întocmit in sensul acordării compensației pentru atingerea integrității, a constatat că unitatea angajatoare a semnat procesul-verbal cu obiecțiuni, in sensul că nu mai poate efectua cercetarea cazului de boală profesională, întrucât secția nu mai există, in acest sens fiind înaintat răspunsul nr.734/14.05.2014.
Ulterior, urmare a solicitării reclamantului, C. Județeană de Pensii a emis decizia nr.13/30.06.2014 prin care a respins cererea de acordare a compensației pentru atingerea integrității, motiv pentru care solită respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
In susținere, pârâta a depus decizia nr.13 din 30.06.2014.
Prin precizarea la acțiune depusă la dosar la data de 24.11.2014, reclamantul a arătat că înțelege să conteste decizia nr. 13 din data de 30.06.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând desființarea acesteia, cu motivarea că in mod greșit a dispus respingerea cererii de acordare a compensației pentru atingerea integrității pe considerentul că nu se poate face cercetarea cazului de boală profesională și nu se poate dovedi legătura de cauzalitate dintre boală și locul de muncă.
S-a precizat de către reclamant că a întocmit dosarul la indicațiile pârâtei, cu toate înscrisurile necesare, a întocmit fișele corespunzătoare la instituțiile medicale abilitate, pârâta respingându-i cererea fără să fi finalizat procedura prevăzută de lege și să fi fost expertizat de către comisia medicală.
Pe cale de consecință, a solicitat desființarea deciziei menționate, solicitând obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Gorj să înainteze dosarul său către Comisia de expertiză medicală în vederea stabilirii procesului de incapacitate adaptativă și stabilirea cuantumului compensației pentru atingerea integrității anexând totodată înscrisul pe care înțelege să-l conteste, respective decizia nr.13 din data de 30.06.2014.
Față de cererea precizatoare formulată de reclamant prin care s-a modificat obiectul acțiunii, in sensul extinderii acestuia raportat la acțiunea introductivă prin care a fost contestată și decizia nr.13 din data de 30.06.2014, pârâta C. Județeană de Pensii Gorj a formulat Întâmpinare prin care arată că reclamantul a solicitat prin cererea nr._ din 14.04.2014, acordarea compensației pentru atingerea integrității ca urmare a bolii profesionale obținute.
Că urmare a acestei cereri, C. Județeană de Pensii Gorj a emis decizia nr.13 din 30.06.2014 prin care i-a fost respinsă cererea, motivat de faptul că reclamantul nu era asigurat al sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale în perioada în care a lucrat in mediul nociv, iar angajatorul consemnează în procesul verbal faptul că nu se mai poate face cercetarea cazului de boală profesională la sediul S.C. Fibrocim S.A. Tg-J., prin urmare nu se poate stabili legătura de cauzalitate intre boală profesională și locul de muncă.
A precizat că, raportat la documentele emise, Direcția de Sănătate Publică Gorj avea obligația de a respecta prevederile legale in vigoare la întocmirea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională și a fișei BP2, respective dispozițiile art.152-154 și ale art.161 din HG nr.1425/2006, cu modificările și completările ulterioare.
S-a învederat că, deși legea prevede obligativitatea anumitor înscrisuri, se poate reține că medicul specialist de medicina muncii din cadrul Direcției de Sănătate Publică Gorj avea obligația să întocmească procesul-verbal de cercetare a bolii profesionale în care să se consemneze circumstanțele care au dus la îmbolnăvirea profesională, raportul de cauzalitate dintre faptă și îmbolnăvire. Mai mult decât atât, conform prevederilor art.34 alin. 2 din legea nr. 319/2006 coroborate cu prevederile art.154 din HG nr.1425/2006, semnătura angajatorului, indiferent cine ar fi acesta, este necesară, deoarece orice boală profesională se reflectă asupra contribuției la accidente de muncă și boli profesionale, pe care angajatorul respectiv o plătește la bugetul de stat.
Raportat la aceste susțineri, s-a învederat de pârâta că în calitate de asigurator nu poate să stabilească și să efectueze plăți cât timp documentele justificative nu sunt întocmite conform prevederilor legale in vigoare, in acest sens fiind și prevederile art.18 din HG nr.118/2012.
S-a apreciat de asemenea că prevederile art.161 din HG nr. 1425/2006 nu sunt incidente in cauză deoarece S.C Fibrocim S.A., angajator la care se susține că s-a produs îmbolnăvirea, nu a fost desființată la momentul precizării diagnosticului de boală profesională.
Așa cum a motivat și în decizia nr.13/2014, pârâta a arătat că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre boala dobândită de reclamant și locul de muncă întrucât angajatorul, prin obiecțiunile formulate la procesul verbal, arată că secția în care se presupune că a contactat boala, a fost vândută. S-a invocat practica judiciară a Curții de Apel C., menționând soluții pronunțate de această instanță în cauze similare.
Reclamantul, prin apărătorul ales, a depus la dosarul cauzei copie a sentinței nr.967/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj –Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale in dosarul nr._, fișa de semnalare BP1 nr.448/25.09.2012, precum și biletul de ieșire din spital din data de 24.09.2012.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, desființarea deciziei nr.13 din data de 30.06.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, cu obligarea pârâtei să înainteze dosarul la Comisia de Expertiză Medicală in vederea stabilirii procentului de incapacitate adaptativă și stabilirea cuantumului compensației pentru atingerea integrității, cu cheltuieli de judecată.
A apreciat că in cauză sunt aplicabile dispozițiile art.161 din HG nr.1425/2006, astfel încât dacă ,,unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desființată sau nu mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se poate declara prin fișa de declarare BP2, pe baza documentelor prevăzute la art.159, cu excepția procesului verbal de cercetare a cazului de boală profesională, susținerea pârâtei că nu este aplicabilă această dispoziție nefiind întemeiată.
S-a mai arătat că și S.C. Lafarge Ciment România S.A., in obiecțiunile formulate la procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, a precizat că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile art.161 din HG nr.1425/2006, nemaifiind necesar procesul-verbal de cercetare, unitatea fiind desființată.
Cu privire la susținerea pârâtei că nu este aplicabil acest text de lege pe motivul că unitatea unde s-a produs îmbolnăvirea nu era desființată la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, s-a apreciat ca fiind eronată, S.C. Fibrocim S.A. fiind desființată in 1999, iar declararea bolii profesionale - azbestoză, s-a realizat în anul 2012, boală intervenită ca urmare a mediului nociv în care a lucrat. A mai arătat că nu i se poate imputa faptul că nu era asigurat, obligație care nu îi aparținea și că atâta timp cât legea prevede această compensație, nu exista niciun temei legal care să-l priveze de acest drept.
Prin sentința nr.1535 din 26 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis acțiunea ulterior precizată formulată de reclamantul T. G., cu domiciliul în comuna R., . în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Gorj, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj.
S-a anulat decizia nr.13/30.06.2014 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii Gorj.
A fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii Gorj să înainteze dosarul reclamantului către Comisia de Expertiză Medicală în vederea stabilirii procentului de incapacitate adaptativă de către medicul expert, precum și pentru stabilirea cuantumului compensației pentru atingerea integrității și s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin acțiunea dedusă judecății, ulterior precizată, reclamantul T. G. a solicitat desființarea deciziei nr.13 din data de 30.06.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, cu obligarea pârâtei să înainteze dosarul la Comisia de Expertiză Medicală în vederea stabilirii procentului de incapacitate adaptativă și stabilirea cuantumului compensației pentru atingerea integrității, in baza dispozițiilor legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin Ordinul nr._ .
S-a constatat că prin adresa nr.734/14.05.2014 emisă de C. Accidente de Muncă și Boli Profesionale din cadrul pârâtei C. Județeană de Pensii Gorj, ca urmare a cererii reclamantului, s-a comunicat acestuia că S.C. Lafarge Ciment România S.A. semnează procesul-verbal cu obiecțiuni din care reiese faptul că nu se poate face cercetarea cazului de boală profesională la sediul unității și conform art.18 din legea nr.346/2002 ,,asigurații sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale au dreptul la prestații și servicii, iar reclamantul in perioada in care a lucrat nu a fost asigurat al sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, in concluzie nu are dreptul la compensație pentru atingerea integrității.
Motivarea s-a menținut de pârâta C. Județeană de Pensii Gorj care prin decizia nr.13/30.06.2014 contestată în prezenta cauză, a respins cererea formulată de reclamantul T. G., privind solicitarea compensației pentru atingerea integrității, cu motivarea că solicitantul nu era asigurat al sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale în perioada în care susține că a lucrat în mediul nociv, iar angajatorul consemnează în procesul –verbal faptul că nu se poate face cercetarea cazului de boală profesională la sediul .-J. și, deci nu se poate dovedi legătura de cauzalitate între boală profesională și locul de muncă.
Potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr.346/2002 R, „au dreptul la o compensație pentru atingerea integrității asigurații care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20 - 50%”, iar în conformitate cu prevederile art.43 din Legea nr.346/2002 R, „compensația se acordă la solicitarea persoanei îndreptățite, pe baza deciziei medicului asigurătorului, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 42”, procedura de acordare a compensației pentru atingerea integrității fiind reglementată de Normele Metodologice de aplicare a Legii 346/2002 .
Această compensație se acordă victimelor accidentelor de muncă și a bolilor profesionale numai după terminarea perioadei de incapacitate temporară de muncă, în situația în care a fost afectată capacitatea funcțională a organismului intre limitele 20-50 % exclusiv. Solicitarea acestui drept se face la C. Județeană de Pensii în baza cererii –tip privind solicitarea drepturilor de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale ( anexa 13 din Normele Metodologice de aplicarea a Legii 346/2002 ), la care se anexează documente care să vină in sprijinul evaluării incapacității adaptative. C. de Pensii transmite Comisiei de Expertiză medicală pentru evaluare, împreună cu anexele 16 și 17 la Normele metodologice. In urma analizării, Comisia de Expertiză medicală emite decizia de stabilire a incapacității adaptative și stabilește in funcție de aceasta numărul de salarii medii brute la care asiguratul are dreptul.
Dispozițiile art. 44 din Legea nr.346/2002 R prevăd că:
„(1) Compensația pentru atingerea integrității reprezintă o sumă fixă în bani și se acordă integral, o singură dată, fără a afecta celelalte drepturi sau indemnizații la care este îndreptățit asiguratul, și nu este luată în baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.
(2) Cuantumul compensației pentru atingerea integrității se stabilește în funcție de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute, comunicate de Institutul Național de S..
(3) Criteriile și grilele pe baza cărora se acordă compensația pentru atingerea integrității se stabilesc prin decizie a președintelui CNPAS.”
Cu privire la modalitatea concretă de cercetare a cazului de boală profesională și întocmirea actelor necesare în vederea emiterii unei decizii de acordare a compensației pentru atingerea integrității se reține că, în aplicarea prevederilor Legii nr.342/2002 a fost emis Ordinul nr. 450/2006, care la art. 66 prevede următoarele: (1) „În vederea obținerii compensației pentru atingerea integrității, persoana asigurată depune în termenul legal o cerere-tip privind solicitarea drepturilor de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, conform anexei nr. 13 la prezentele norme metodologice”, (2) „Compensația pentru atingerea integrității se acordă de casa teritorială de pensii care a înregistrat cererea, urmând ca decontarea să se facă cu casa teritorială de pensii care a înregistrat accidentul de muncă/boala profesională, după caz, în baza dosarului în copie, pe care se va menționa "conform cu originalul".
Conform art.67 din Ordinul nr.450/2006:
,,(1) În termen de 15 zile de la depunerea cererii, medicul expert al asigurătorului stabilește prin decizie procentul de pierdere a capacității de muncă, în funcție de care casa teritorială de pensii stabilește cuantumul compensației pentru atingerea integrității.
(2) Compensația pentru atingerea integrității se acordă o singură dată în baza deciziei medicului expert al asigurătorului care efectuează o singură expertiză medicală pentru asigurații care au fost înregistrați cu un FIAM/BP2, după caz.
(3) În cazul asiguraților care, în momentul expertizării au mai multe boli profesionale, medicul expert emite o singură decizie, iar compensația pentru atingerea integrității se acordă o singură data,,.
De asemenea, conform art.118 din Legea nr.346/2002 această lege se completează cu dispozițiile legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006.
Procedura de semnalare, cercetare și declarare a bolilor profesionale este reglementată de art 149-164 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.319/2006, legea securității și sănătății in muncă, norme aprobate prin H.G nr. 1425/2006. Raportat la dispozițiile art.34 alineat 3 din această lege și art.152 și următoarele din H.G. nr.1425/2006 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.319/2006, declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare, în prezența angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, cercetarea având drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective și se finalizează cu redactarea și semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. 20.
În speță, conform mențiunilor din înscrisurile depuse la dosar, reclamantul a fost salariat al fostului Combinat de Lianți și Azbociment Tg-J. /Romcim S.A. –sucursala Tg-J. (in prezent S.C. Lafarge Ciment România S.A.), in cadrul Secției Azbociment până in anul 1990, desfășurând activitatea in meseria de finisor, operator și fasonator, in prezent fiind pensionar.
Lucrând in mediu toxic in toată această perioadă, inhalând fibrele de azbest, a dobândit boala profesională numită azbestoză, fapt atestat de documentele medicale aflate la dosar, respectiv scrisoarea medicală eliberată de către Spitalul Clinic C.-Clinica de Medicina Muncii din data de 24.09.2012, Fișa de semnalare BP1 nr.448 din 25.09.2012 și Fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2 nr.44 din 27.03.2014, întocmită de către direcția de Sănătate Publică Gorj, precum și procesul-verbal nr. 43 de cercetare a cazului de boală profesională.
Ulterior, în anul 1999, activitatea de producere și comercializare a produselor de azbociment a fost externalizată, iar de la această dată, ea nu mai există în cadrul S.C. Lafarge Ciment România S.A.
Instanța a reținut că, în mod corect, în aplicarea prevederilor art.161 din HG nr. 1425/2006, cercetarea bolii profesionale nu s-a făcut în prezenta angajatorului, întrucât, din anul 1990, reclamantul nu mai lucrează la locul de muncă unde a contactat boala profesională, respectiv Combinatul de Lianți si Azbociment Târgu-J. (ulterior Romcim S.A, respectiv Lafarge Ciment România S.A.)-Sectia Azbociment, iar Sectia Azbociment a fost preluată de o altă societate S.C. Fibrocim S.A. din 1999.
Potrivit art. 161 din HG nr.1425/2006 :”In cazul in care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desființată sau nu mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se poate declara prin fisa de declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute la art. 159, cu excepția procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesională.”
După cum se arată și in art. 161 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, atunci când angajatorul nu mai există, nu mai este necesar procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională (angajatorul nu mai poate să participe la cercetare și să semneze procesul-verbal). Conchizând, se reține că dacă nu i se cere să participe la cercetarea bolii profesionale si la semnarea procesului verbal, cu atât mai puțin i se poate cere fostului angajator să completeze și să semneze cererea-tip ( formalitate care este ulterioară cercetării bolii) .
Totodată, se retine că, potrivit art. 162 din H.G. nr.1425/2006: ,,Toate cazurile de boli profesionale se declară la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul și unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective evidențiați prin documente oficiale de la direcția de sănătate publică; ele se declară și se păstrează în evidență de către direcția de sănătate publică din județul sau din municipiul București în care se află angajatorul respectiv,,.
Cum Lafarge Ciment S.A., succesorul fostului angajator al reclamantului, nu mai are în obiectul de activitate prelucrarea și manipularea fibrelor de azbociment, nu se poate susține că această societate este ultimul angajator unde a lucrat petentul și unde există factorii de risc ai bolii profesionale, pentru a fi aplicabile prevederile art.162 din H.G. nr.1425/2006.
În concluzie, nu era necesar procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, neexistând un angajator care să îndeplinească condițiile prevăzute de art.162 din HG nr.1452/2006, si, în consecință, nici semnarea anexei nr.13 de către angajator nu era necesară. Pe de altă parte, anexa 13 era un act premergător emiterii deciziei asupra capacității de muncă, conform art.67 alin.2 din Legea nr.346/2002, compensația pentru atingerea integrității acordându-se în baza deciziei medicului expert al asigurătorului. Deci, ca urmare a emiterii deciziei asupra capacității de muncă, pârâtei îi incumbă obligația să acorde compensația, fără a mai putea invoca documentația incompletă. Această compensație se acordă victimelor accidentelor de muncă și a bolilor profesionale numai după terminarea perioadei de incapacitate temporară de muncă, in situația in care a fost afectată capacitatea funcțională a organismului intre limitele 20-50 % exclusiv.
S-a mai reținut că în cuprinsul Fișei de declarare a cazului de boală profesională BP2 înregistrată sub nr.44 din data de 27.03.2014 s-a menționat că cercetarea s-a efectuat in bază procesului-verbal nr.43, diagnosticul prezumțiv fiind azbestoza, agentul cauzal ca și circumstanțe fiind fibrele de azbest, ocupația generatoare a bolii fiind cea de operator azbociment.
Aceste înscrisuri, depuse la dosarul cauzei, confirmă diagnosticul potrivit căruia reclamantul a fost luat în evidență cu afecțiunea ,,azbestoză,,- boală cu caracter profesional. Așa cum dispune legislația aplicabilă în materie cercetarea bolii profesionale a fost efectuată de către medicul specialist de medicina muncii, în procesul verbal de cercetare a bolii profesionale menționându-se foarte clar cauzele care au determinat îmbolnăvirea, fiind vorba de fibrele de azbest care au produs azbestoza, inhalate în cadrul secției unde reclamantul și a desfășurat activitatea. Raportat la această situație s-a reținut legătura de cauzalitate dintre boala dobândită și locul de muncă al acestuia.
In consecință, instanța a admis acțiunea cu precizarea ulterioară, a fost anulată decizia nr.13/30.06 2014 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii Gorj și a fost obligată pârâta să înainteze dosarul reclamantului către Comisia de Expertiză Medicală in vederea stabilirii procentului de incapacitate adaptativă de către medicul expert, precum și pentru stabilirea cuantumului compensației pentru atingerea integrității.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In fapt, petentul prin cererea nr._/14.04.2014 a solicitat acordarea compensației pentru atingerea integrității ca urmare a bolii dobândită la locul de muncă.
Urmare acestei cereri CJP Gorj a emis decizia nr. 13/30^06.2014, prin care a respins cererea, motivat de faptul ca petentul nu era asigurat al sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale în perioada în care a lucrat în mediul nociv, iar angajatorul consemnează în procesul verbal faptul ca nu se mai poate face cercetarea cazului de boala profesionala la sediul . J. si, deci, nu se poate dovedi legătura de cauzalitate intre boala profesionala și locul de munca.
Potrivit dispozițiilor art. 43 din Legea 346/2002, au dreptul la o compensație pentru atingerea integrității asigurații care, în urma accidentelor de munca sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiente și reduc capacitatea de munca între 20-50%.
S-a arătat că, condițiile în care se poate face plata acestei indemnizații către asigurat sunt reglementate expres de Normele Metodologice de aplicare a Legii 346/2002, potrivit cărora, dreptul la plata unor indemnizații de asigurări sociale se naște în urma stabilirii unui raport de asigurare încheiat între asigurător si asigurat, ca urmare a riscului asigurat.
Astfel potrivit art.9 din Legea 346/2002 raporturile de asigurare si contractele de asigurare, se stabilesc între:
a) angajatori si asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute la art.5 si 7 ;
b) asigurați si asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute la art.6.
Având in vedere aceste aspecte, s-a arătat faptul că, calitatea de asigurat se dobândește, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data încheierii contractului individual de munca, stabilirea raporturilor de serviciu în cazul funcționarilor publici, validării mandatului pentru persoanele care desfășoară activități în funcții elective, numirii în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, depunerii adeziunii în cazul membrilor cooperatori, începerii practicii profesionale pentru șomeri, ucenici, elevi, studenți sau încheierii contractului individual de asigurare, după caz.
In conformitate cu art. 12 din Legea 346/2002 "dreptul la prestațiile și serviciile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se naște de la data stabilirii raporturilor de asigurare și încetează odată cu aceste raporturi."
In acest sens sunt prevederile art. 18 lit.z din HG nr. 118/2012 "stabilesc și plătesc drepturile conform legii pentru beneficiarii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale și acordă prestațiile aferente conform prevederilor legale;"
Având în vedere acest aspect și raportat la actele de la dosar s-a apreciat ca petentul nu a avut calitatea de asigurat înainte de descoperirea bolii profesionale si nu a contribuit niciodată la acest fond prevăzut de Legea 346/2002.
Așa cum s-a arătat și la fond, s-a precizat ca nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre boala dobândita de petent si locul de munca întrucât angajatorul, prin obiecțiunile formulate la procesul verbal, arata că secția în care se presupune ca a contactat boala a fost vândută.
Raportat la cele menționate mai sus s-a învederat ca instituția in calitate de asigurător nu poate să stabilească si să efectueze plați atât timp cât documentele justificative nu sunt întocmite conform prevederile legale în vigoare.
In consecința, fata de cele precizate, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a soluției instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Apelul este fondat cu următoarele precizări;
Potrivit art. 1 din Legea nr.346/2002, asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, fiind garantată de stat și cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecția socială a salariaților împotriva diminuării sau pierderii capacității de muncă și decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, iar potrivit art. 2, această formă de asigurare garantează un ansamblu de servicii și prestații în beneficiul persoanelor asigurate, în vederea: a) promovării sănătății și a securității în muncă și prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale; b) diminuării și compensării consecințelor accidentelor de muncă și ale bolilor profesionale,
Potrivit art. 4 (1) din lege, prin asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale răspunderea civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestațiile prevăzute în prezenta lege și pentru care s-a plătit contribuția de asigurare este preluată de asigurător. (2)În situația în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod subsidiar și complementar, intră în funcțiune răspunderea civilă, potrivit dreptului comun.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr.346/2002, reținute de prima instanță „au dreptul la o compensație pentru atingerea integrității asigurații care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20 - 50%”, iar în conformitate cu prevederile art.43 din Legea nr.346/2002, „compensația se acordă la solicitarea persoanei îndreptățite, pe baza deciziei medicului asigurătorului, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 42”.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă însă, că pot beneficia de această compensație numai asigurații care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20 - 50%”.
Edificatoare sunt în acest sens și disp.art.art. 12 din lege potrivit cărora dreptul la prestațiile și serviciile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se naște de la data stabilirii raporturilor de asigurare și încetează odată cu aceste raporturi.
Trebuie astfel clarificat dacă petentul, pensionat pentru limită de vârstă, a dobândit calitatea de asigurat în sensul Legii nr.346/2002, pentru a fi beneficiara acestei compensații.
Curtea va reține că această calitate de asigurat se dobândește prin efectul legii, iar în art. 5 (1) din lege sunt menționate categoriile de persoane asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi: a)persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum și funcționarii publici; b)persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a); c)șomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii; d)ucenicii, elevii și studenții, pe toată durata efectuării practicii profesionale.
De asemenea calitatea de asigurat se poate dobândi și pe bază de contract individual de asigurare, iar îa art. 6 (1) din lege sunt menționate persoanele care pot dobândi această calitate.
Printre categoriile de persoane asigurate prin efectul legii menționate în art.5, nu se regăsesc persoanele pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr.346/2002.
În raport de disp.art.9 alin.1 din lege potrivit cărora, raporturile de asigurare, rezultate în temeiul prezentei legi și din contractele de asigurare, se stabilesc între angajatori și asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute în art.5, și asigurați și asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute în art. 6, rezultă că una din condițiile pentru a dobândi calitatea de asigurat prin efectul legii, este aceea de a se desfășura activitate pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia.
Cu alte cuvinte petentul pentru a dobândi calitatea de asigurat prin efectul legii trebuia să aibă calitatea de salariat, la data intrării în vigoare a legii
Edificatoare sunt în acest sens și disp.art.9 alin.2 din lege potrivit cărora, calitatea de asigurat se dobândește, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data: încheierii contractului individual de muncă, stabilirii raporturilor de serviciu în cazul funcționarilor publici, validării mandatului pentru persoanele care desfășoară activități în funcții elective, numirii în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, depunerii adeziunii în cazul membrilor cooperatori, începerii practicii profesionale pentru șomeri, ucenici, elevi și studenți sau încheierii contractului individual de asigurare, după caz, și disp.art.10(1)potrivit cărora în vederea încheierii asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale și a stabilirii cotei contribuției datorate, angajatorul are obligația de a comunica asigurătorului, printr-o declarație pe propria răspundere, domeniul de activitate conform Clasificării Activităților din Economia Națională - CAEN, numărul de angajați, fondul de salarii, precum și orice alte informații solicitate în acest scop.
Așa cum rezultă însă din înscrisurile depuse la dosar, petentul a fost salariatul . este pensionat pentru limită de vârstă, contractul individual de muncă încetând de drept potrivit art.56 alin.1 lit.c Codul muncii.
Rezultă așadar că la data intrării în vigoare a Legii nr.346/2002 petentul, neavând calitatea de salariat, nu a dobândit calitatea de asigurat, condiție necesară pentru a fi beneficiarul dreptului la o compensație pentru atingerea integrității.
În raport de aceste precizări nu se mai impun a fi examinate celelalte critici ale apelantului, fiind considerentele pentru care, în temeiul disp.art.480 alin.1 NCPC, se va admite apelul și se va schimba sentința în sensul respingerii contestației formulate de petent .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1535/26.03.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. G., domiciliat în comuna R., ..
Schimbă sentința atacată, în sensul că respinge contestația formulată de reclamant T. G..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red,jud.N.D.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.S.V.U.
5.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 752/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
