Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3917/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3917/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1504/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3917
Ședința publică de la 21 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- C. R.
Judecător- S. P.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul B. Ș., domiciliat în Filiași, ., județul D., împotriva sentinței civile nr.2142 din 11 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T.”D. F.”, cu sediul în Filiași, ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, raportat la art. 394 Cod procedură civilă și art. 482 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea apelului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2142 din 11 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D., s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul B. Ș., domiciliat în Orașul Filiași, ., nr. 215, în contradictoriu cu pârâtul L. T. "D. F." Filiași, Județul D., cu sediul în Orașul Filiași, Bulevardul Racoțeanu nr. 178, Județul D..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Reclamantul este salariatul pârâtului în funcția de muncitor, așa cum a reieșit din fluturașul depus de către aceasta la dosarul cauzei.
Potrivit art. 164 Codul Muncii (salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată)(1) (1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.(2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.(4 )Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.
În raportul reuniunii experților convocați de Consiliul de Administrație al Organizației Internaționale a Muncii ( OIM ) s-a stabilit că prin salariul minim se înțelege nivelul de remunerație sub care nu va putea cobori nici în drept, nici în fapt, indiferent de modul său de calcul.
Este salariul care, în fiecare țară are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunii penale sau a altor sancțiuni specifice, salariul minim este considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitaților vitale de alimente, îmbrăcăminte educație etc.. ale salariaților.
În cazul în care prin diverse acte normative se acordă anumite drepturi prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, este avut în vedere salariul stabilit prin hotărârea guvernului ( nu cel stabilit eventual prin contracte colective de munca ca salariu minim brut pe unitate).
Din analiza acestui text de lege a rezultat ca nu există identitate între acesta și salariul de bază în condițiile Legii 330/2009, 284/2010, 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, față de care să se calculeze sporul de vechime al salariatului.
Cu toate acestea, legislația muncii interzice ca salariul de bază și acest spor de vechime sa fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe tara.
În ceea ce privește salariul minim brut garantat pe țară, art. 1 din HG 1225/2011 a stabilit ca acesta este începând cu 1.01.2012, de 700 lei la un program complet de lucru de 169, 333 ore medie pe luna în anul 2012, iar art. 1 din HG 23/2013 începând cu 1.02.2013 salariul de bază minim brut pe țară în plată este de 750 lei lunar, cu un program complet de 168,667 ore în medie pe lună în 2013, iar de la 1.07.2013 se stabilește la 800 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168,667 ore in medie pe luna în anul 2013.
În prezent se aplică Hotărârea 871/2013 care stabilește acest salariu după cum urmează:
- 1 ianuarie 2014 - 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore in medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora
- 1 iulie 2014 – 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore in medie pe luna in anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ ora.
Din fluturașul depus la dosar, instanța a constatat că pârâtul a respectat cerința ca valoarea salariului brut lunar să nu fie sub nivelul salariului de baza minim brut pe țară stabilit prin hotărârile de guvern mai sus enunțate.
Instanța a constatat de asemenea că nu exista elementele de discriminare, întrucât pentru a exista o asemenea situație sau fapt, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții respectiv: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebiri, excludere, restricție sau preferințe în cazul unor persoane aflate în situații comparabile, existența unui criteriu de discriminare conform dispozițiilor art. 2 din OG 137/2000, tratamentul diferențiat sa aibă drept scop restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței sau executării unui drept nenăscut de lege, iar acest tratament sa nu aibă un scop legitim sau sa fie justificat obiectiv ori metodele adoptate sa nu fie adecvate si necesare.
Aici nu ne aflam in situații analoage, întrucât persoanele care sunt nou încadrate nu pot fi comparate cu cele cu vechime în munca pentru fiecare dintre aceste categorii Legile 330/2009, 284/2010 si 285 /2010 stabilind încadrări și salarizare după criterii diferite.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept s-a respins acțiunea.
Opinia asistenților judiciari a fost conforma cu hotărârea si considerentele acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. Ș. ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, reclamantul susține că instanța de fond i-a respins cererea, fara a intra in fondul cauzei. In cuprinsul motivării sentinței respective nu s-a făcut nicio referire la sporul de vechime solicitat ci la salariul minim pe economie.
In cazul personalului nedidactic nivelul de salarizare minim pe economie nu este asigurat prin salariul de baza ci doar după ce acestuia i se adaugă si sporul de vechime în munca, spor care este un adaos ce nu trebuie inclus in baza ce trebuie să respecte nivelul minimal de salarizare pe economie.
Apelantul a beneficiat de sporul de vechime pana in anul 2011.
Izvorul stabilirii salariilor in modul mai sus menționat, privind aceasta nelegalitate a fost creata începând cu data de 01.01.2011, când au fost puse in aplicare normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010, inserate in Ordinul comun nr. 42/13.01.2011 al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale si nr. 77/14.01.2011 al Ministerului Finanțelor Publice.
Ordinul sus-mentionat are un caracter oarecum atipic deoarece metodologia este descrisa prin modele concrete de calcul, exemplele care ne interesează in acest context fiind cele prezentate in art. II lit. A si C.
Un argument suplimentar in susținerea cererii de chemare in judecata îl constituie faptul ca in ceea ce privește art. II lit A, B, C, D si E din Ordinul comun nr. 42/13.01 .201 1 al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale si nr. 77/14.01.2011 al M.F.P. a fost admisă excepția de nelegalitate a sentinței nr.41/2012 a Curții de Apel Suceava, confirmata prin Decizia nr. 3035/15 iunie 2012 a I.C.C.J.
Relevanta nelegalității acestui act normativ pentru speța de față este dată de faptul că tocmai el este cel care a dus la crearea anomaliei in modalitatea de cuantificare a salariilor prin aceea ca. începând cu anul 2011 când a fost aplicat modelul de calcul din art. II lit C Anexa la Ordinul 42/77 din 2011, salariul minim pe economie nu a mai fost garantat prin însăși salariul de bază ci doar după includerea in acesta a șporului de vechime.
Tocmai datorita art.II lit. A si C din Anexa la ordinul declarat nelegal s-a ajuns in situația ca la 01.01.2011 salariul minim de 670 lei stabilit prin HG 1193/2010 sa nu fie în cazul reclamanților respectat prin salariul de baza ci doar după includerea in acesta a sporului de vechime, preluat de altfel din salariul corespunzător lunii decembrie 2009 si ulterior octombrie 2010, si a gradației corespunzătoare transei de vechime.
Așa cum s-a motivat în sentința nr.41/02.2.2012, Ordinul nr. 77/2011 este nelegal deoarece stabilește un alt mod de calcul al salariilor decât cel prevăzut in art. 1 din Legea nr. 285/2010: art 1 din Legea 285/2010 se arata ca, începând cu data de 01.01.2011, se va acorda o creștere de 15% la "cuantumul brut al salariilor de baza (...)"" dar si la "cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si a! celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut..."
Pe cale de consecința, având in vedere că in statele de plata din octombrie 2010, care sunt de fapt identice cu cele din iulie 2010, sporul de vechime era evidențiat separat de salariul de baza si având m vedere ca acesta din urma (salariul de baza) asigura prin el insusi salariul minim pe economie de la acea data, rezulta ca atât salariu! de baza cat si sporul de vechime trebuiau majorate fiecare ce câte 15% urmând sa fie puse în plata salariile rezultate din adunarea celor doua sume.
În metodologia aprobata prin Ordinul 42/77 din 2011, se stabilește o modalitate diferita de calcul al salariilor in cazul personalului nedidactic din invatamant care la reducerea salarială de 25% din anul 2010 nu ar fi beneficiat de salariul minim pe economie de la acea data, situații in care salariul nu a fost redus cu întregul procent de 25% prevăzut de Legea 118/2010 ci doar pana ia nivelul salariului minim.
In aceste cazuri, analizând exemplul de la litera C, se observă ca nu s-a procedat la majorarea separata a celor doua componente salariale (salariu încadrare si spor de vechime) cu cate 15% ci s-a majorat salariul de baza ce includea sporul vechime insa doar pana la concurenta venitului minim pe economie deși, conform art. 1 din Legea 285/2010 trebuia sa se majoreze separat salariul de baza fara sporuri, care prin el insusi trebuia sa respecte nivelul minimal de 670 de lei, la care ar fi trebuit sa se adauge echivalentul sporului de vechime majorat si el cu 15 %.
A anexat fisa dosarului nr.3885/40/201! prin care Curtea de Apel Suceava prin sentința nr.41/2012 a admis excepția de nelegalitate a Ordinul comun nr. 42/13.01.2011 al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale si nr-71 14._ al Ministerului Finanțelor Publice, precum si copie după Decizia nr.3035/2012 a I.C.C.J. in dosarul nr._ prin care au fost respinse recursurile formulate de Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale si Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr.41/2012.
Mai mult, prin contractele de munca la nivel de sector invatamant preuniversitar pentru anii 2012-2013, respectiv anii 2014-2015 se prevede în mod expres acordarea sporului de vechime în muncă ca spor separai de salariu, fără nico discriminare.
Având in vedere faptul ca temeiul legal privind includerea sporului de vechime in salariu de baza pentru personalul nadidactic a fost declarat nelegal prin admiterea excepției de nelegalitate prin Sentința nr. 11/02,02.2012 a Curții de Apel Suceava, confirmata prin Decizia nr. 3035/15 iunie 2012 a I.C.C.J., solicită admiterea cererii de chemare in judecata.
Apelul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 NCPC, Codului Muncii, Constituției României, Contractelor Colective de Muncă la Nivel de Sector Activitate Învățământ, sentința nr.41/2012 a Curții de Apel Suceava și Decizia nr.3035/15.06.2012 a Î.C.C.J.
Intimatul pârât, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Problema dedusă judecății este cea referitoare la modul de stabilire a salariului unei persoane încadrată în sectorul bugetar, în raport cu dispozițiile legale care garantează respectarea salariului minim brut pe economie, respectiv dacă, în calcularea salariului personalului încadrat în sectorul bugetar, salarizarea va porni de la salariul minim brut, garantat la nivel național - urmând ca de la acest nivel să i se aplice procedura specială de calcul prevăzută de lege - ori, dacă, aplicându-se dispozițiile legale cu caracter special - în cauză, cele aplicabile personalul încadrat în învățământ - se va urmări ca salariul rezultant, calculat conform procedurii speciale de calcul, să nu se situeze sub cuantumul salariului minim brut, garantat la nivel național.
Reclamantul face parte din categoria personalului încadrat în sectorul bugetar, drepturile sale salariale fiind stabilite prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale, în virtutea principiului de drept „specialia generalibus derogant”.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 ” începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.”
În aplicarea acestui text de lege, începând cu data de 01.01.2010 conform prevederilor art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010, salariile de bază ale funcțiilor de execuție si ale funcțiilor de conducere cuprind sporul de vechime in munca si alte sporuri si indemnizații care fac parte din salariul de bază.
Totodată, potrivit art. 10 din Legea 284/2010, salariile de bază (…) și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință.
Această modalitate de calcul s-a menținut și după . legii 285/2010, respectiv pentru anul 2011, lege care prin art. 9 prevede componentele sistemului de salarizare iar prin art. 10, procedura, modalitatea de stabilire a acestuia: înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință, aceasta fiind pentru anul 2011, 600 lei, valoare care s-a menținut la acest cuantum și pentru anul 2012, potrivit art. 4 din legea 283/2011.
Totodată, după cum s-a reținut în mod corect și de către instanța de fond, în raport cu dispozițiile art. 9 din Legea 285/2010, salariul brut este compus din salariul de încadrare (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sportul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege, includerea sporurilor în salariul de bază în cazul personalului bugetar, garantând respectarea articolului 2 atât cel din H.G. 1993/2010 cât și cel din H.G. 1225/2011, potrivit cărora, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior salariului de bază minim brut pe țară, garantat în plată.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamant prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la un salariu de bază în care este inclus sporul de vechime.
Cât privește referirile pe care apelantul reclamant le-a făcut la dispozițiile H.G.23/2013, respectiv H.G.871/2013, Curtea constată că aceste acte normative prin care statul garantează plata unui salariu minim brut la nivel național – deci pentru toți salariații - nu intră în contradicție cu actele normative care reglementează salariul în plată al apelantei reclamante, acesta situându-se peste minimul brut, stabilit la nivel național .
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. Ș., domiciliat în Filiași, ., județul D., împotriva sentinței civile nr.2142 din 11 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T.”D. F.”, cu sediul în Filiași, ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. R. S. P.
Grefier,
F. I.
Red.jud.S.P.
.24.09.2015
Tehn.F.I./2ex/
Jud.fond.M.A.C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3916/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3894/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
