Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4058/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4058/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2051/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4058/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT M.-S. C., cu sediul în Dr. Tr. S., ., județul M., împotriva sentinței civile nr.2430/29 mai 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. NR.3, cu sediul în Dr. Tr. S., ..21 – 23, județul M. și ȘCOALA G. "GHE. E." TÂMNA, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.411 cod pr. civ., după care,
Instanța constatând cauza în stare de judecată și luând act de solicitarea părților de a judeca în lipsă cauza potrivit art.411 cod pr.civ., o reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 2430 de la 29.05.2015, Tribunalul M. a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M. - CUI_, cu sediul în Drobeta Tr.S., ., jud. M., în numele membrei de sindicat M.-S. C. – CNP –_, în contradictoriu cu pârâtele Școala G. nr.3, Tr.S. – CUI_, cont bancar RO 47 TREZ__, deschis la Trezoreria Drobeta Tr.S., cu sediul în Drobeta Tr.S., .. 21-23, jud. M. și Școala G. „Ghe. E.” Tâmna – CUI_, cont bancar RO 16 TREZ__, deschis la Trezoreria Strehaia, cu sediul în ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta M. – S. C. a fost salariata pârâtei Școala G. „Ghe. E.” Tâmna în perioada 01.09._13, iar din 01.09.2013-prezent este salariata pârâtei Școala G. nr. 3.
În speță a solicitat ca prin hotărârea ce s-a pronunțat să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
În luna decembrie 2010 au fost în vigoare dispozițiile art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 care instituie un premiu anual (considerat cel de-al treisprezecelea salariu) proporțional cu timpul lucrat în anul respectiv și calculat în raport cu media veniturilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare. Legea prevedea anumite criterii de acordare, înlăturând de la beneficiul acestui premiu pe salariații care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționați disciplinar, pe cei suspendați ori înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor.
Potrivit textului de lege susmenționat se prevede că plata premiului anual s-a făcut începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se adaugă premiul.
La data de 28 decembrie 2010, s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea cadru nr. 284/2010 care a abrogat expres Legea-cadru nr. 330/2009, intrând în vigoare la 31 decembrie 2010.
Legea nr. 330/2009 și-a încetat aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2010 și au intrat în vigoare noile politici salariale stabilite prin Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Prin dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 285/2010 s-a dispus ca „ începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariului de bază (…) astfel cum a fost acordat personalului plătit din fondurile publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut (…) astfel cum a fost acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cu 15%.
Potrivit art.8 din Legea nr. 285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu s-au mai acordat începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce s-au acordat în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art.1 din acest act normativ fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Cu privire la art.8 din Legea nr. 285/2010 s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii, cum sunt Deciziile nr. 115/2012 și 25/2012, stabilind că aceasta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2011, în sensul că, pe de o parte reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte, prevede că aceste sume au fost cuprinse în creșterile salariale ce s-au acordat în 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Potrivit adreselor emise de pârâte, ca urmare a solicitării instanței, reclamanta a beneficiat de toate majorările salariale legale până în prezent.
Începând cu luna ianuarie 2011, salariul brut aferent lunii octombrie 2010 s-a majorat cu 15%, conform Legii nr. 285/2010, rezultând o majorare totală a salariului brut lunar ce nu poate fi depășită, conform art.16 din Legea nr. 285/2010.
Majorarea salarială din anul 2011 a fost rezultată ca urmare a includerii premiului anual din anul 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, potrivit art.8 din Legea nr. 285/2010.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar de către pârâtă, reclamanta a beneficiat de aceste creșteri salariale.
Prin dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010, legiuitorul a avut în vedere o nouă modalitate de plată a premiului anual (care era prevăzut ca un salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat) și anume, o plată eșalonată și succesivă în cursul anului 2011 prin creșterea corespunzătoare a cuantumului salariului de bază cu 15%, conform art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 285/2010.
Ca atare, reclamanta pornește de la premisa greșită a existenței unui drept salarial prin includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 – și în continuare, în cuantumul stabilit prin Legea nr. 330/2009.
Dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010 au modificat doar modalitatea de plată a acestui premiu anual aferent anului 2010, aceasta fiind transformată dintr-o executare uno ictum într-o executare succesivă pe parcursul anului 2011, iar sumele corespunzătoare acestui drept s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr. 285/2010. Nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale, pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de celelalte criterii, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorului să asigure tuturor un tratament egal prin eliminarea, începând cu anul 2011, a premiului anual.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională.
Prin art.1 alin.2 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut de la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege.
Astfel, sunt neîntemeiate pretențiile reclamantei privind acordarea drepturilor salariale în cuantumul stabilit prin Legea nr. 330/2009, întrucât prin Legea nr. 284/2010, statul a fundamentat o nouă politică de salarizare, realizată etapizat, potrivit art.7 alin.1 din Legea nr. 284/2010 prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare prin legi speciale de aplicare.
În acest scop a fost adoptată Legea nr. 285/2010 și dacă, potrivit art.8 din acest act normativ s-a prevăzut expres că sumele corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce s-au acordat în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, nu același lucru a rezultat din actele normative ulterioare, potrivit cu care premiul anual nu s-a plătit pentru anii 2011-2015, respectiv Legea nr. 283/2010 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar: OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, programarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal – bugetare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Potrivit prevederilor din actele normative amintite, legiuitorul a statuat că autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu au acordat premii și prime de vacanță, fără a preciza dacă acestea au fost incluse ulterior în majorările salariale, așa cum expres se prevăzuse în Legea nr. 285/2010.
O altă interpretare, cea care rezultă din acțiunea formulată de reclamantă, ar excede legii, ar adăuga la lege.
Statul are deplină legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează.
Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, iar legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (Decizia Curții Constituționale nr. 108 din 14.02.2006, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 212 din 08.03.2006).
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanta a beneficiat cu începere din luna ianuarie 2011 de majorarea cu 15% a venitului brut lunar în baza prevederilor Legii nr. 285/2010. Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale invocate a rezultat că legiuitorul a eșalonat plata acestor sume, iar creșterile salariale din sectorul bugetar au inclus și suma unică aferentă premiului anual.
Nu pot fi reținute nici argumentele că nu a avut loc o compensare concretă, deoarece într-un atare caz ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat, luându-se în considerare îndrituirea fiecăruia de a primi anumite sume cu titlul de premiu anual pe anul 2010, iar nu în mod unitar și legal sau că aceste creșteri salariale au avut la bază alte criterii precum, gradul sau treapta salarială, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau specialitate dobândită până la data de 31.12.2010.
Decizia nr. 21/2013 a ÎCCJ a tranșat în considerente și acest aspect, stabilind că premiul aferent anului 2010 a fost inclus de către legiuitor în noua reglementare salarială sub forma unor majorări salariale stabilite în art.1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări, iar legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale.
Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, conform art.330 ind.7 alin.4 C.p.civ. atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de ÎCCJ și față de forța obligatorie a acestei decizii va înlătura argumentele reclamanților referitoare la faptul că prin o atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor brute se aduce atingere dreptului lor de proprietate consacrat de art.1 din Primul Protocol al CEDO.
Actele normative privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nu încalcă prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Curtea a stabilit că dispozițiile Convenției nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea cauza Vilho Eskelimen și alții c. Finlandei, hotărârea din 19 aprilie 2007, nr._/00, par. 94, și mutaiis mutandis, cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, hotărârea din 12 octombrie 2004, nr._/00, par. 39). Nu este suficient ca un reclamant să invoce existența unei „contestații reale” sau a unei „plângeri credibile”. O creanță poate fi considerată drept o „valoare patrimonială”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, numai atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor [Kopecky c. Slovaciei, hotărârea din 28 septembrie 2004, par. 45-52).
În lumina principiilor stabilite în jurisprudența Curții s-a observat că, în această speță, măsurile criticate de reclamantă nu au determinat-o să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Sunt considerente pentru care se apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată și urmează a se dispune respingerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel U. S. Libere din Învățământ M., în numele membrei de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că, începând cu data de 01.01.2011, premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate în anul 2011, conform art. 8 din Legea 285/2010, dar și conform Legii 63/2011, iar ulterior, începând cu anul 2012, s-a menținut cuantumul brut al salariului de bază avut în luna decembrie din anul anterior și, prin urmare, acest premiu a rămas inclus în salariu.
Potrivit art. 1 pct. 7 din Legea 63/2011, dispozițiile art. 8, 9, 12 și 13 din Legea 285/2010 se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat, potrivit prevederilor prezentei legi.
Ori, prin art. 8 din Legea 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu s-au mai acordat începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce s-a acordat în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Mai mult decât atât, prin O.U.G. 19/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, s-a dispus majorarea în 2 etape a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază /indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice, respectiv cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4 %, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 .
Din modul de reglementare a celor două acte normative susmenționate se deduce intenția legiuitorului de a reveni la nivelul salariilor în plată din luna iunie 2010.
Astfel, dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin urmare, intenția legiuitorului atât prin Legea 285/2010, cât și prin OUG 19/2012, a fost de a se recupera mai întâi parțial, apoi total diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010 și față de Decizia nr. 21/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, respectiv Decizia Curții Constituționale, în care s-a stabilit în mod expres că dreptul la premiul anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea 330/2009, ci a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă, era firesc ca, pe lângă revenirea la salariile avute în luna iunie 2010, să se adauge lunar și un anumit procent corespunzător premiului anual.
Este evident că urmare a celor două acte normative menționate mai sus, începând cu decembrie 2012 salariile brute lunare au revenit la salariul din luna iunie 2010, fără a mai primi vreun anumit procent lunar și suplimentar, corespunzător premiului anual și conform noii modalități de acordare lunară și succesiv, prevăzută de noile acte normative.
Pentru aceste motive, a solicitat să se admită apelul, să se modifice hotărârea instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii introductive.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Succesiunea actelor normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar și,implicit, a celui din sistemul de învățământ a fost pe larg prezentată în sentința primei instanțe.
S-a reținut că art. 25 alin. 1 din Legea 330/2009 a prevăzut dreptul la un premiu anual, textul fiind abrogat, odată cu întreaga lege, prin art. 39 alin. 1 lit. w din Legea 284/2010, care a constituit legea salarizării personalului bugetar pentru anul 2011. Potrivit noii legi cadru a salarizării, începând cu data de 1 ianuarie 2011, personalul plătit din fonduri publice nu mai beneficiază de premiul anual prevăzut anterior.
Dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010, potrivit cu care sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 se au în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce s-au acordat în anul 2011 sunt greșit interpretate de apelantă. Din interpretarea acestor dispoziții legale a rezultat că premiul anual aferent anului 2010 s-a acordat, dar nu separat și în modalitatea prevăzută de art. 25 alin. 4 din legea 330/2009, ci prin includerea contravalorii premiului în majorarea salarială de 15% acordată, începând cu 1 ian. 2011 prin art. 1 din Legea 285/2010.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia RIL nr. 21/2013, dată în interpretarea și aplicarea disp. art. 8 din legea 285/2010, instanța supremă stabilind cu efect obligatoriu că premiul pentru anul 2010 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011.
Noua reglementare a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aceasta fiind stabilită ca o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în parte din majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, majorări cu 15% atât ale salariului de bază, cât și ale sporurilor care fac parte din salariul brut.
Față de prevederile art. 8 din legea 285/2010, raportat la disp. art. 24 alin. 1 din legea 330/2009 referitoare la cuantumul premiului anual, se poate aproxima, în sensul că din totalul majorării de 15%, cca. 5% o reprezintă echivalentul premiului anual aferent anului 2010 și restul de 10% reprezintă recuperare parțială a diminuării salariale cu 25% de la 1 iulie 2010 operată prin legea 118/2010.
În ceea ce privește dreptul la un premiu anual, începând cu anul 2011, se constată că noua lege cadru a salarizării nu mai prevede acest drept, așa cum s-a arătat în precedent.
Astfel, prin art.1 alin. (2) din Legea 284/2010 s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.
Faptul că, începând cu data de 1 ian. 2012, prin actul normativ de salarizare din 2012, respectiv art. II OUG 80/2010 aprobată cu modificări prin legea 283/2011, s-au menținut în plată drepturile salariale din luna decembrie 2011 (salariul de bază și sporurile), în cuantumul rezultat după majorarea cu 15% de la 1 ian. 2011 - nu poate conduce la concluzia potrivit căreia s-ar fi acordat un premiu anual și în anul 2012.
Executarea obligației de plată corelativă dreptului la premiul anual aferent anului 2010 s-a încheiat odată cu plata salariului din luna decembrie 2011.
Odată abrogată legea 330/2009, în condițiile în care prin legea cadru 284/2010 nu s-a mai prevăzut dreptul la un premiu anual, la data de 1 ian. 2012 statul nu mai avea vreo obligație de plată a unui premiu anual, astfel că reglementările ulterioare privind salarizarea au fost abordate din punct de vedere strict financiar, în condițiile în care fusese depășit cu 1 an termenul inițial de 6 luni privind diminuarea salariilor cu 25% prin Legea 118/2010.
În aceste condiții, după adoptarea legislației referitoare la recuperarea diminuărilor salariale, s-au menținut în plată salariile (bază+sporuri) în cuantumul valoric din decembrie 2011 rezultat prin majorarea cu 15% operată de la 1 ianuarie 2011, ceea ce nu înseamnă că prin menținerea cuantumului valoric al salariului din decembrie 2011 începând cu 1 ianuarie 2012, s-a menținut implicit premiul anual, ca o componentă salarială.
Așa cum s-a arătat, plata cu titlu de primă a încetat odată cu plata salariului pentru luna decembrie 2011, astfel că din punct de vedere financiar, inclusiv sumele de bani au fost alocate cu acest titlu, doar până la stingerea obligației prin plată.
Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2012, sumele echivalente valoric plății premiului din 2010, sume eșalonate lunar la plată în cursul anului 2011 - s-au făcut cu titlu de parte din salariul aferent anului 2012, cu singurele sale elemente de salarizare prevăzute de legea cadru, în care nu a mai fost inclus premiul anual începând cu 1 ianuarie 2011.
Modul în care apelantul interpretează dispozițiile OUG 19/2012 este astfel nefondat, niciuna din dispozițiile legale nefiind în sensul de a se acorda o suplimentare a salariului după ce era recuperată diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT M.-S. C., cu sediul în Dr. Tr. S., ., județul M., împotriva sentinței civile nr.2430/29 mai 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele- pârâte ȘCOALA G. NR.3, cu sediul în Dr. Tr. S., ..21 – 23, județul M. și ȘCOALA G. "GHE. E." TÂMNA, cu sediul în ..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2015.
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
5 ex/AS
j.f.G.R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
