Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 215/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 215/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 10406/63/2014
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2831/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător M. P.
Grefier G. Ț.
*************
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul P. M., împotriva sentinței civile nr.215 din 20.01.2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și A. Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. A. SA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul pârât P. M. și intimata reclamantă U. A. SA, prin consilier juridic M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost înaintat răspunsul la adresa de către intimata reclamantă U. A. SA, după care,
La interpelarea instanței, consilier juridic Mirelșa I. precizează că, în cazul contractelor de asigurare încheiate cu societăți sau cu instituții publice, sumele aferente politelor de asigurare se plătesc prin virament bancar, de regulă prin Trezorerie, neavând cunoștință dacă apelantul a încasat de la acestea sumele respective . Precizează că apelantul avea obligația de a nu înmâna polițele de asigurare până la achitarea sumelor.
Nemaifiind cererii de formulat, excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra apelului.
Apelantul pârât P. M., a expus pe larg motivele de apel în raport de care a solicitat în principal, admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond, în subsidiar admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii in parte a acțiunii Nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. A arătat apelantul ca nu este de acord cu susținerile intimatei in sensul existentei obligației sale de a nu preda polițele de asigurare pana in momentul virării sumelor de bani.
Consilier juridic M. I. pentru intimata reclamantă U. A. SA a solicitat respingerea apelului pentru considerentele formulate în scris prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 10.07.2014, reclamantta UNOQA A. S.A. a chemat in judecată pe pârâtul P. M. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să le oblige pe pârât către reclamantă, la plata sumei de 22.215,32 reprezentând debitul pe care pârâtul îl are față de societate, precum și la plata dobânzii legale de la data de 05.06.2014 până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 215 din 20.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., a fost admisă actiunea. formulată de U. A. S.A. cu sediul social în București, .. 25, parter, etaj i-iv, sector 1 împotriva pârâtului P. M. cu domiciliul în Calafat, ., .. 1 ., JUD. D.., cnp._.
A fost obligat pârâtul către reclamantă la 22.215,32 lei despăgubiri .
A fost obligat pârâtul către reclamantă la plata dobânzii legale aferente sumei la care este obligat pe perioada 10.17.2014- data achitării efective a debitului. Executorie.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Acțiunea reclamantei este întemeiată pentru considerentele ce vor fi in continuare dezvoltate:
Potrivit art 270 alin 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor și principiilor civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și in legătură cu munca lor.
Constatând îndeplinite condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, aflat in legătură directă cu munca acestuia, prejudiciul determinat sau determinabil, raportul de cauzalitate intre faptă și prejudiciu precum și vinovăția salariatului, tribunalul va admite acțiunea formulată și va obliga la suma ce s-a constituit în prejudiciul cauzat societății reclamante.
Salariatul nu au produs probe in care să conducă la inexistenta vreunui element al răspunderii patrimoniale, astfel că răspunderea va fi pe deplin operabilă.
Plata dobânzii se justifică pe principiul reparării integrale a prejudiciului.
Făcând aplicarea dispozițiilor art 453 cod pr civilă, partea sau părțile care au căzut in pretenții au fost obligate la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat in esența ca intimata nu a precizat si nici nu a depus polițele de asigurare care justifica temeinicia pretențiilor sale, insa recunoaște debitul in cuantum de_,21 lei reprezentând prime de asigurare încasate de la persoane fizice si nedepuse in contul angajatorului.
In ceea ce privește polițele de asigurare încheiate cu asigurații persoane juridice, a arătat ca in conținutul acestora se prevedea ca modalitatea de plata era prin OP( ordin de plata, virament bancar), acestea se transmiteau on-line angajatorului care ii înregistra ca debitori, urmărirea încasării primelor revenind serviciului de contabilitate conform Legii nr. 82/1991.
Or, fata de conținutul adresei nr. 225/04.02.2015, rezulta ca Primăria mun. Calafat nu mai figurează cu cele 3 polițe de asigurare din anexele 1 si 2, insa figurează cu 1 polița de asigurare pe care reclamanta nu a solicitat-o prin anexele la cererea de chemare in judecata., iar TCIF C. mai figurează cu 6 polițe de asigurare, achitând-o pe cea de a șaptea in valoare de 2390,54 lei.
Totodată, a arătat ca răspunderea salariatului este subsidiara, angajatorul având posibilitatea sa recupereze paguba de la autorii indirecți doar daca nu putea de la debitori.
In drept, au fost invocate disp. art. 466 si urm. NCPC.
In dovedire, a fost depusa la dosar, in fotocopie, adresa nr. 225/04.02.2015.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat cu motivarea ca apelantul nu a respectat obligațiile asumate prin contract si fisa postului de a depune in conturile societății in termen de 1 zi lucrătoare primele de asigurare încasate de la asigurați, producând un prejudiciu in cuantum de 29.359,15 lei pe care s-a obligat sa îl achite prin angajamentul de plata din data de 18.03.2014, sens in care a depus doar suma 7143,83 lei.
A mai arătat intimata ca sunt îndeplinite condițiile art. 254 din C. Muncii, vinovăția salariatului constând in neîndeplinirea sau/si îndeplinirea defectuoasa a obligațiilor de serviciu.
In drept, au fost invocate disp. art. 471 NCPC.
Analizând sentința apelata prin prisma criticilor formulate, se constata ca apelul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezulta din cererea introductiva de instanța, prejudiciul ce se solicita a fi reparat deriva din nerespectarea de către salariat a îndatoririlor de serviciu, acesta nedepunând primele de asigurare încasate in conturile societății sau depunându-le cu întârziere.
In conformitate cu disp. art. 254 din C. Muncii, răspunderea patrimonială a salariaților se antrenează dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres prevăzute de acesta, respectiv săvârșirea de către salariat, cu vinovăție, a unei fapte ilicite din pricina căreia se aduce un prejudiciu angajatorului.
Răspunderea patrimonială este o formă a răspunderii contractuale, grefată pe raportul juridic de muncă, având caracter reparatoriu.
Fiind o varietate a răspunderii civile contractuale, așa cum este ea definită prin art. 1350 cod civil, răspunderea patrimonială a angajaților se poate antrena doar dacă sunt întrunite cumulativ condițiile deduse și din dispozițiile art. 254 codul muncii, citate în sentința primei instanțe.
Premisa unei astfel de răspunderi este existența unui prejudiciu suferit de angajator, care trebuie să dovedească o micșorare a patrimoniului său ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite. În absența prejudiciului, salariatul nu poate fi tras la răspundere, angajatorul având la dispoziție alte mijloace pentru a atrage răspunderea salariatului care a încălcat anumite norme la locul de muncă. Inexistența prejudiciului duce la exonerarea salariatului de răspunderea patrimonială.
Prejudiciul trebuie să fie real și cert, adică să reflecte valorile efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului și să fie evaluat în bani.
O altă condiție a existenței prejudiciului este să fi fost produs printr-o faptă ilicită în legătură cu munca.
In analiza îndeplinirii acestor cerințe, se retine ca prejudiciul pretins a fi suferit de către angajator nu este dovedit decât parțial si aceasta ca efect al recunoașterii de către salariat a împrejurării ca nu a depus in contul societății primele de asigurare încasate de la persoanele fizice asigurate in cuantum de_,21 lei.
In privința primelor de asigurare datorate de către asigurații persoane juridice, reclamanta nu a probat prin niciunul din înscrisurile aflate la dosar ca salariatul sau ar fi încasat si nu a depus sumele datorate de acestea.
Astfel, anexele 1 si 2 depuse in cursul judecații fondului in susținerea cererii de chemare in judecata nu fac decât sa ateste încheierea la o anumita data a unor polițe de asigurare si valoarea primelor datorate, fără a cuprinde vreo mențiune in sensul încasării lor, cum este in situația persoanelor fizice asigurate in privința cărora se evidențiază chitanțele de plata.
Mergând mai departe, deși Curtea a solicitat intimatei sa precizeze daca intimatul a încasat sumele aferente polițelor de asigurare încheiate cu persoane juridice si sa depună dovezi in acest sens, aceasta a arătat ca debitorii săi încă datorează suma de 11.731, 63 lei, suma care trebuia încasata si depusa in conturile societății prin intermediul apelantului, făcând astfel credibile afirmațiile apelantului in sensul neîncasării lor.
In aceste condiții, doar cu încălcarea disp. art. 254 din C. Muncii a fost admisa acțiunea si obligat intimatul la plata in totalitate a sumei pretinse, angajamentul de plata asumat de către salariat nescutind societatea de a dovedi existenta si întinderea prejudiciului, mai ales in condițiile in care este contestat.
Aceasta contestare a sa impune angajatorului ca, in litigiul pornit pentru recuperarea prejudiciului, sa probeze realitatea acestuia, angajamentul asumat de un salariat neputând duce, fără existenta si a altor probe, la o constatare automata a temeiniciei pretențiilor.
Astfel fiind, având in vedere si susținerea reclamantei in sensul ca intimatul a achitat, in temeiul angajamentului de plata, suma de 7143,83 lei din prejudiciu, urmează a se constata ca apelantul mai are de achitat suma de 3430,37 lei reprezentând diferența pana la_,21 lei recunoscuta, urmând a fi obligat la plata acesteia si a dobânzii legale începând cu data de 05.06.2014.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 480 NCPC, urmează fi admis apelul, schimbata sentința in sensul ca va fi admisa in parte acțiunea si va fi obligat intimatul la plata sumei de 3430,37 lei, reprezentând c/val. prime încasate și nedepuse și a dobânzii legale începând cu data de 05.06.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul, declarat de pârâtul P. M., împotriva sentinței civile nr.215 din 20.01.2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și A. Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. A. SA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul la plata sumei de 3430,37 lei, reprezentând c/val. prime încasate și nedepuse și a dobânzii legale începând cu data de 05.06.2014.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.
Președinte, R. M. | Judecător, M. P. | |
Grefier, G. Ț. |
REd.jud.R.M./19 Iunie 2015
Teh.G.Ț./2ex
Jud.fond.M.N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 696/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
