Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1427/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1427/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 17231/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1427
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta P. N., cu domiciliul în C., . A, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2904 din 09 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA BANAT OLTENIA, cu sediul în C., ., jud. D..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat B. Acrivopol, reprezentând-o pe apelanta reclamantă P. N., lipsind intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA BANAT OLTENIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat B. Acrivopol, pentru apelanta reclamantă, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că intimata deși a avut CCM, nu s-a raportat la acesta și nici la CCM încheiat la nivel superior. Astfel, s-a rămas la o altă bază de salarizare de la care au pornit calcul drepturilor salariale. A pus concluzii de admitere a apelului, modificarea sentinței civile și pe fond admiterea acțiunii.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2904 din 09 mai 2014, Tribunalul D. a respins acțiunea formulată de pe reclamanta P. N. cu domiciliul în mun. C., bvd. Dacia, nr. 120 A, .. 2, . în contradictoriu cu pârâtul S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA BANAT OLTENIA cu sediul în mun. C., . A,jud D..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei la modificarea salariului minim brut al reclamantei corespunzător valorii de 700 lei pentru anul 2012 și 800 lei pentru anul 2013 pentru perioada 14.09.2012 și până în prezent, iar ca o consecință recalcularea și plata diferențelor dintre drepturile salariale la nivelul salariului ce ar rezulta din transpunerea salariului de bază minim brut de 700 lei ,echivalent al clasei I de salarizare și stabilit la nivel național pentru anul 2012, conform HG 1225/2011 ,respectiv 800 lei pentru anul 2013 ,conform HG 23/2013 și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada menționată anterior, plata acestor diferențe actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, precum și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință care să cuprindă suma ce-i va fi plătită în urma calculului acestor diferențe de drepturi, cu cheltuieli de judecată.
Prin HG nr. 1225/2011 s-a stabilit salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pe anul 2012 la o valoare de 700 lei lunar, iar prin HG 23/2013 un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată pe anul 2013 la o valoare 750 lei lunar începând cu 01 februarie 2013,respectiv de 800 lei lunar începând cu data de 1 iulie 2013.
În speță, s-a constatat că reclamanta, în stabilirea drepturilor sale salariale pe anul 2012-2013, se raportează la formula de calcul prevăzută în CCM unic la nivel de unitate pe anii 2011 - 2012, formulă în baza căreia salariul său s-a calculat la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției ocupate, la o valoare a salariului de bază minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare și a coeficientului 1 de ierarhizare.
Din art. 106 alin 8 din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012, respectiv art. 98 alin 6 din CCM la nivel de unitate pe anii 2012-2014 rezultă însă că au stabilit ca la următoarele discuții să se negocieze coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare, menționându-se și formula de calcul la care se raportează reclamanta.
HG 1225/2011 și HG 23/2013 însă nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului, ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Prin urmare, nu există o formulă de calcul în baza căreia să poată fi stabilit salariul reclamantului, formulă în care salariul minim brut garantat pe țară prev. de HG 1225/2011 și HG 23/2013 să intre ca și termen, ci angajatorii trebuie doar să respecte acest prag minim, prag care este anual stabilit, dovadă că HG nr. 1225/2011 a fost abrogat prin HG 23/2013 care stabilește un alt cuantum al acestui salariu minim brut garantat.
Potrivit art. 164 alin 1, 2 C. muncii "Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor și că "Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară ", iar potrivit art. 11 C. muncii "Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă."
Așa cum s-a arătat mai sus, cerințele acestor texte au fost respectate, reclamanta având un salariu de bază brut negociat cu mult mai mare decât salariul minim brut garantat pe țară, astfel cum rezultă din fluturașii de salariu, acte depuse la dosar( f.23-24).
Mai mult, aceste dispoziții legale nu fac vreo referire la o formulă de calcul prin care salariul să se calculeze prin raportare la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției ocupate și care să țină seama de valoarea salariului minim brut garantat pe țară, ci prevăd doar obligația angajatorului de a stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă al căror cuantum să nu fie mai mic decât valoarea salariului minim brut garantat prev de HG nr. 1225/2011 ,respectiv HG 23/2013 .
De altfel, acest salariu minim brut garantat a existat și în perioada de valabilitate a CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, dovadă fiind în acest sens HG 1051/2008 care a fost abrogat prin HG 1193/2010.
Mai mult CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 a fost denunțat la data de 17.11.2010, după cum menționează pârâta în întâmpinare.
Prin urmare, s-a constatat că pârâta a respectat valoarea salariului minim brut garantat pe țară prevăzut de HG 1225/2011 și HG 23/2013, motiv pentru care tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată, inclusiv capătul accesoriu privind eliberarea unei adeverințe.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta P. N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat că instanța de fond a reținut existența unui salariu minim brut garantat la nivelul țării, stabilit prin cele două hotărâri de guvern nr. 1225/2011 și 23/2013, însă doar că angajatorul „sa respecte acest prag minim", și numai pe acesta, fără însă a arăta cum se face diferențierea intre diversele categorii de meserii din cadrul activității angajatorului.
Având în vedere prevederile art. 41 al. 3, lit. b din CCM prin care se arată că „părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stipulat în CCM-RT, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minim brute pentru fiecare categorie de salariați, vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți în prezentul CCM", societatea a înțeles să plătească un salariu ce a avut ca bază de pornire un nivel mai mic, adică 600 lei, decât cel stabilit prin numeroasele hotărâri de guvern ce stabileau nivelul salariului minim brut pe țară, nesocotind dispozițiile art. 40, al. 2, lit. c, din C. Muncii, coroborat cu art. 229, al. 4 din același cod care prevăd ca aceste „contracte colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
În calitate de angajator societatea SNTFM CFR M. nu i-a acordat și nu i-a plătit salariul de bază minim brut de 700 lei pentru anul 2012 stabilit prin HG 1225/2011, drept ce a fost câștigat și nu mai poate fi înlăturat și nici 800 lei pentru anul 2013, nivel stabilit prin HG 23/2013, drepturi ce trebuiau calculate după aplicarea clasei de salarizare.
Conform CCM la nivel de unitate SNTFM CFR MARFA S.A., pentru anii 2012-2014, salariul este exprimat în lei, este confidențial și cuprinde: salariul de bază care se stabilește în raport cu pregătirea, competența, răspunderea și complexitatea sarcinilor funcției ocupate; sporuri la salariul de bază; adaosuri; premii pentru obținerea unor rezultate deosebite în activitatea individuală, conform art. 7 a acestui CCM.
Angajatorul nu face dovada modului de calcul al salariului potrivit pregătirii sale profesionale, a competenței, a răspunderii și complexității sarcinilor de serviciu, stabilește doar un salariu fără a ține cont de clasele de salarizare corespunzătoare meseriilor și funcțiilor din CFR Marfa.
Astfel, conform Anexei nr. 2, în vigoare, din CCM la nivel CFR Marfa, se instituie clase de salarizare pentru fiecare dintre meseriile și funcțiile din cadrul său, tocmai în ideea de a se stabili diferența dintre valoarea salariului corespunzător primei clase de salarizare și anume 700 lei, egal cu cel stabilit la nivel de țară minim garantat, și valoarea celorlalte salarii corespunzătoare altor clase de salarizare.
Ori, societatea stabilește de la sine putere un salariu pentru fiecare clasă de salarizare, dar nu indică în baza cărei formule de calcul, menținând același nivel de salarizare ca cel aferent anului 2008 (conform CCM 2006-2008).
Contrar prevederilor contractuale stabilite prin CCM-RT 2008-2010, CCM la nivel de G. de unități din Transportul Feroviar 2006-2010, superioare celui la nivel de imitate, CCM-ul la nivel de unitate valabil 2012/2014 nu prevede o ierarhizare a salariilor personalului având la baza coeficienți de ierarhizare.
În perioade diferite de timp au fost modificate valorile salariului minim brut de bază, în mod succesiv, dar metoda de calcul al salariului conform clasei de salarizare nu s-a modificat, coeficienții de ierarhizare rămânând neschimbați, fiind negociați în mod crescător în raport de clasa de ierarhizare. Conform prevederilor art. 8, art. 11 din Legea 130/1996, art. 236, art. 238, al. 1, art. 247, art. 40 al. 2 din Codul Muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații și CCM-urile nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM-uri încheiate la nivel superior și că produc efecte pentru toți salariații din unitățile unde aceste CCM-uri se aplică. D. urmare, prevederile contractuale încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare, rezultând efectul obligatoriu al contractelor colective de muncă la nivel superior și caracterul minimal al drepturilor stabilite prin aceste contracte față de cele la nivel inferior.
Alături de caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă trebuie reținute atât principiul aplicabilității directe a efectelor contractelor asupra salariaților din domeniul de referință, cât și principiul ierarhizării forței obligatorii a contractelor colective de muncă, care determină interdicția prevăzută de art. 247 din Codul Muncii.
D. urmare, în situația existenței unor contracte care stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de muncă încheiate la nivel superior, datorită celor doua principii, angajatorul are obligația să aplice clauzele contractuale obligatorii mai favorabile.
Mai mult decât atât și prevederile CCM-ului pentru anii 2012-2014 stabilesc la art. 8 ca „indexarea salariilor se face conform prevederilor legale", însă se pune întrebarea firească, dacă se modifică salariul minim brut garantat în plată la nivel de țară, cum de altfel s-a și întâmplat, indexarea salariului corespunzător claselor de salarizare pe baza cărei formule de calcul se va face?
Prin urmare a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond să fie obligat angajatorul la plata diferențelor dintre drepturile salariale așa cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată, pentru perioada 14.09.2012 și până la data introducerii cererii.
În drept, și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 466 din C., art. 3, art. 4, art. 5, al. 6, art. 38, art. 41, al. 3, lit. a, art. 42 al. 1 și al. 5, art. 123, din CCM-RT 2008-2010, art. 37, art. 40, art. 236 si urm. din C. Muncii.
În susținerea apelului înțelege să se folosească de înscrisurile deja existente la dosarul cauzei.
Apelul nu este fondat.
Potrivit art.164 (1) Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, se stabilește prin hotărâre de guvern.(2)Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut pe țară.(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Din interpretarea disp.art.164 alin.3 Codul muncii, potrivit cărora, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, rezultă că noțiunea de salariu de bază menționată la alin.2 nu este identică cu cea de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată menționată la alin.1.
Salariul de bază este partea principală a salariului total ce se cuvine fiecărui salariat, luând în considerare de regulă nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, caracteristicile sarcinilor și competențele profesionale. El constituie nu numai partea fixă a salariului, ci și element de referință în raport cu care se calculează celelalte drepturi ale angajaților .
Din înscrisurile depuse de intimată la dosar rezultă că salariul de bază acordat salariaților, este superior celui minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărârile de guvern invocate de recurent.
Faptul că acest salariu de bază este stabilit, conform CCM, pe baza unei formule ce are drept scop diferențierea salariilor în funcție de anumite criterii, formulă care are ca bază un salariu de bază brut corespunzător unei anumite clase de salarizare multiplicat cu un anumit coeficient, fiind stabilite salarii de bază diferite în funcție de clasa de salarizare, nu conduce la concluzia că au fost încălcate hotărârile de guvern cât timp salariul astfel stabilit este superior celui reglementat de aceste hotărâri de guvern.
Hotărârile de guvern invocate nu fac vorbire de salariile de bază corespunzătoare vreunei clase de salarizare, ci de salariul de bază minim brut garantat în plată al salariatului indiferent de modul cum este stabilit și calculat.
Ca urmare salariul de bază acordat de angajator nu se calculează pornind de la salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată, el are o formulă proprie de calcul iar dispozițiile legale menționate mai sus impun doar obligația de a nu fi sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată, reprezintă cuantumul minim al remunerației ce poate fi acordată salariaților, având menirea de asigura mijloacele minime de subzistență, satisfacerea necesităților vitale de alimente, îmbrăcăminte, educație ale salariaților, ținând cont de dezvoltarea economică și culturală a fiecărei țări.
Curtea constată astfel că nu au fost încălcate disp.art.164 alin.2 și 3 Codul muncii iar CCM nu încălcă dispozițiile actelor normative invocate de apelant.
Sunt considerentele pentru care Curtea, în temeiul disp.art.480 alin.1 NCPC, respinge recursul formulat ca, nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta P. N., cu domiciliul în C., . A, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2904 din 09 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA BANAT OLTENIA, cu sediul în C., ., jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2015
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red. Jud. M. P./08.04.2015
Tehnored. CC/4 ex.
Jud. Fond E. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
