Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 5854/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5854/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 5854/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5854
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta B. I., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3200 din 23 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. J., cu sediul în București, sect. 5, ., C. DE A. C., cu sediul în C., ., nr. 5A, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se faptul că toate părțile au solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c., atât prin cererea de apel, cât și prin întâmpinări.
C., constatând cauza în stare de soluționare și luând act de cererile de judecată în lipsă, a luat în examinare apelul.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost înregistrată la data de 11.02.2015 acțiunea formulată de reclamant B. I. în contradictoriu cu pârâții C. de A. C. și M. Justiției, solicitând instanței să oblige pârâții la plata daunelor interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3980/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul nr._/63/2007, completata prin sent. civ. 4519/04.07.2008 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1990/13.04.2009 a Curții de A. C., calculate de la data pronunțării sentinței și până la executarea integrală și efectivă a respectivelor creanțe, precum si plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, a arătat reclamanta că prin sentința civilă nr. 3980/06.06.2008, completată prin sentința civilă nr. 4519/04.07.2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1990/13.04.2009 a Curții de A. C., au fost obligați pârâții să plătească drepturile salariale constând în spor de 50% din salariul de bază brut lunar, reprezentând indemnizația de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.09.2004 – 01.04.2008, actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Prin decizia nr. 1990/13.04.2009 C. de A. C. a modificat în parte sentința în sensul că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar li se cuvine pentru perioada septembrie_08 și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A învederat instanței că executarea acestor hotărâri este supusă unei proceduri speciale reglementată de OUG 71/2009 ( mod. și compl. prin OUG nr. 18/2010, OUG nr. 45/_, OUG nr. 113/2010 și prin Legea nr. 230 /2011), conform căreia plata sumelor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31.12.2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012. Ulterior, au intervenit modificări legislative sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Au susținut reclamanta că potrivit art.1 alin.3 din OUG nr.71/2009 ,, sumele prevăzute la alin 1 plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.".Titlul executoriu cuprinde debitul principal (sporurile la salariile menționate) și dreptul la actualizarea acestor sume restante, însă nu cuprinde și plata dobânzii legale aferente acestor creanțe., solicitare pe care reclamanții o au în cauza de față.
Învederează instanței că plata eșalonată a sumelor menționate în titlul executoriu reprezintă o executare parțială a titlului executoriu cu încălcarea prevederilor art .1082 și 1088 cod civil de la 1864.
Reclamanta a invocat Decizia nr. 2/2014 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legi, dat în aplicarea prevederilor art. 1082 și 1088 din Codul Civil de la 1864, respectiv art. 1531 alin 1, alin 2 teza I și art. 1535 alin 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil. S-a reținut astfel că operează principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor( damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit ( lucrum cessans).
În drept s-au invocat prevederile art. 1082 și 1088 Cod civil de la 1864 și Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La data de 03.04.2015 pârâta C. de A. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că în speță nu a existat un refuz de executare a titlului, ci s-a făcut aplicarea unui act normativ – OUG 71/2009 - care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. Consideră pârâta că eșalonarea plăților este un caz fortuit ce exonerează debitorul C. de A. C. de plata dobânzii legale.
La data de 10.04.2015 pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A invocat pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de 3 ani de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârilor invocate, aplicabile fiind și dispozițiile art. 6 alin 4 din NCC și art. 201 din Legea 71/2011, care prevăd că prescripțiile începute sub vechea lege, rămân guvernate de dispozițiile legale care le-au instituit.
În susținerea excepției a invocat Decizia nr. 304/04.02.2009 și Decizia nr. 1/2014, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție .
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât, în condițiile în care a operat actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și acordarea dobânzii legale, în caz contrar însemnând o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, iar în ceea ce privește dobânda compensatorie, aceasta ar putea opera doar de la . NCC, adică din octombrie 2011.
Pârâtul a mai invocat dispozițiile art. 1489 alin 1, art. 1535 și art. 1082 din NCC, precum și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 304/04.02.2009 și Decizia nr. 190/02.03.2010 a Curții Constituționale.
S-a apreciat că atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamanta nu poate solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Prin sentința nr-3200 din 23 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției și în consecință, s-a respins acțiunea formulata de reclamant B. I., cu domiciliul in C., ., ., . in contradictoriu cu intimat M. JUSTIȚIEI, cu sediul in Bucuresti, ., sector 5, intimat C. DE A. C., cu sediul in C., .. 5A, jud. D..
S-a reținut că reclamanta are funcția de magistrat în cadrul pârâtei C. de A. C., calitate în care a solicitat în instanță obligarea pârâților la plata daunelor moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlul executoriu - sentința civilă nr. 3980/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul D., completată prin sentința civilă nr. 4519/04.07.2008 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1990/13.04.2009 a Curții de A. C., calculate de la data pronunțării acestor hotărâri și până la executarea integrală și efectivă a respectivelor creanțe.
Astfel, prin sentința civilă nr. 3980/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul D., completată prin sentința civilă nr. 4519/04.07.2008 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1990/13.04.2009 a Curții de A. C. 9377/06.09.2011, au fost obligați pârâții să le plătească drepturile salariale constând în spor de 50% din salariul de bază brut lunar, reprezentând indemnizația de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.09.2004 – 01.04.2008, actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Prin decizia nr. 1990/13.04.2009 C. de A. C. a modificat în parte sentința în sensul că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar li se cuvine pentru perioada septembrie_08 și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Instanța a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției, conform dispozițiilor art. 248 C.P.C .
Prevederile referitoare la principiile de aplicare în timp a legii civile, conținute de art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora, „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Așadar, s-a observat că prescripțiile extinctive începute înainte de 01 octombrie 2011 și neîmplinite până la această dată, reprezentând situații juridice în curs de realizare – facta pendentia - rămân supuse legii vechi, dându-se satisfacție principiului respectării așteptărilor legitime ale parților.
Legea sub imperiul căreia prescripția a început să curgă va guverna atât aspectele de drept material, cât și pe cele de drept procesual referitoare la prescripție, chiar dacă aceasta s-a împlinit după . Codului civil
Dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile în privința prescripțiilor extinctive care au început să curgă în perioada cât acest act normativ a fost în vigoare, chiar dacă procesul a început după data de 1 octombrie 2013, astfel ca instanța poate invoca din oficiu excepția prescripției extinctive.
Daunele interese datorate reclamantei constau în dobânda legală, iar în ceea ce privește data de la care se justifică acordarea acesteia se are în vedere că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie și aceasta nu a fost executată.
În cazul de față, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept la data pronunțării, 06.06.2008.
Având în vedere ca cererea a fost introdusă cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând: admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru titlurile executorii pentru perioada solicitată prin acțiune, respectiv de la data pronunțării sentințelor și până la executarea efectivă.
Sentința este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente: Nu este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune: dispozițiile noului Cod civil nu sunt aplicabile drepturilor de creanță ce fac obiectul prezentei cauze, față de dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora: "Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la excepția extinctivă, aplicabil în cauză, dreptul la acțiune se stinge odată cu dreptul la acțiune privind dreptul principal; dreptul la acțiune privind dreptul principal nu s-a stins, plata acestuia fiind făcută de bunăvoie în temeiul OUG nr. 71/2009.
În subsidiar, în ceea ce privește eventuala incidență a excepției prescripție extinctivă a prezentelor drepturi, urmează a se constata că a intervenit fie suspendarea cursului prescripției prin incidența dispozițiilor OUG nr. 71/2009, care a suspendat de drept orice procedură de executare a pretențiilor având caracter principal, fie întreruperea cursului prescripției, prin incidența plăților efectuate până în prezent de către pârâții debitori, context în care având în vedere că pentru accesorii prescripția începe să curgă odată de la scadența drepturilor principale, rezultă că în prezent nu este împlinit termenul general de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune pentru prezenta cauză.
Totodată, prin soluționarea recursului în interesul legii - Decizia nr. 2/17.02.2014 a ÎCCJ,- a început să curgă un nou termen al prescripției aferent drepturilor salariale constând în dobânda legală drepturilor restante datorate în continuare de către pârâți, dreptul la dobânda legală fiind recunoscut abia prin efectul admiterii recursului în interesul legii, context în care prescripția nu poate fi apreciată că a început să curgă de la data pronunțării titlurilor executorii sau de la data scadenței drepturilor principale cu privire la care s-a solicitat acordarea dobânzilor legale prin prezenta acțiune.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza B. contra României, prin care se constata ca Guvernul nu a prezentat o justificare pentru diferența de tratament, argumentarea sa întemeindu-se in principal, pe de o parte, pe faptul ca pretinsa discriminare nu se bazează pe niciunul din criteriile enunțate la articolul 14 si, pe de alta parte, pe autonomia de care beneficiază instanțele interne in interpretarea si aplicarea dreptului intern.
Apelul este fondat.
Dobânda legală solicitată prin acțiunea ce a format obiectul judecății prezentei cauze este accesoriu al obligației prevăzute în titlu executoriu, al creanței ce urmează a se executa.
Prin OUG nr.71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Reclamanta a înaintat ordonatorului de credite titlul executoriu cu privire la drepturile bănești obținute, până în prezent efectuându-se plăți parțiale, potrivit eșalonărilor legale.
Pentru partea de creanță rămasă neachitată, reclamanta a solicitat acordarea de dobânzi legale în prezenta cauză.
Se reține totodată că sumele prevăzute în titlul executoriu reprezintă drepturi salariale (sporuri), datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat (anterior art.161) salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii republicat (anterior art.166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Nu poate fi primită susținerea intimatului, respectiv că dobânda legală trebuia să fie cerută odată cu promovarea acțiunilor de plată a drepturilor salariale întrucât, este adevărat că exista o asemenea posibilitate legală însă, creditorul obligației de plată poate cere dobânda legală pentru creanța recunoscută, dar neexecutată, cum este cazul în speță, nefiind prevăzută vreo interdicție legală în acest sens
Cu privire la faptul potrivit căruia creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, fiind afectate de un termen suspensiv, ca urmare a reglementarii unei proceduri speciale de executare, C. reține următoarele:
Reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul autorităților pârâte, în baza unui raport de muncă, generator de drepturi si obligații, printre drepturile de care beneficiază fiind si dreptul la salariu cu toate componentele sale, reglementat legal și cu scadența lunară.
Ca urmare a nerespectării parțiale a acestei obligații de către autoritatea angajatoare, în sensul neplății lunare a sporurilor legale, reclamantul a formulat acțiune în justiție în vederea valorificării dreptului de creanță respectiv.
Instanța de judecată învestită cu această acțiune, constatând că reclamanta este titularul unui drept de creanță care îndeplinește condițiile de exercitare, printre care și cerința de a fi un drept actual, respectiv faptul că există o datorie ajunsă la scadență, exigibilă, a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata sumelor respective.
Prin urmare, drepturile salariale respective sunt ajunse la scadență, exigibilitatea creanței fiind constată de către instanța de judecată prin hotărârea judecătorească respectivă.
Prin OUG nr. 71/2009 si Legea nr. 230/2011 a fost stabilită procedura de executare a titlurilor executorii, în sensul plații eșalonate a sumelor deja stabilite prin hotărâri judecătorești.
In concluzie, prin cele două acte normative nu a fost afectată exigibilitatea creanțelor respective, ele devenind exigibile la momentul stabilit legal, respectiv în luna de plată a dreptului salarial, legiuitorul dispunând doar cu privire la eșalonarea la plata a unor titluri executorii.
Creanța reclamantei constatată prin hotărâre judecătorească își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executare a hotărârii judecătorești.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (art.1084 Cod civil), având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată.
În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție care a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Constatând astfel îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă.
În consecința apelul este fondat și urmează a fi admis.. Se va schimba sentința în sensul că se va admite în parte acțiunea și vor fi obligați pârâții la plata dobânzii penalizatoare aferentă sumelor prevăzute în titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 3980/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2007 și de sentința civilă 4519/04.07.2008 a Tribunalului D. rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1990/13.04.2009 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._/63/2007, începând cu data de 11.02.2012 și până la executarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta B. I., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3200 din 23 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. J., cu sediul în București, sect. 5, ., C. DE A. C., cu sediul în C., ., nr. 5A, jud. D..
Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâții la plata dobânzii penalizatoare aferentă sumelor prevăzute în titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 3980/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2007 și de sentința civilă 4519/04.07.2008 a Tribunalului D., rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1990/13.04.2009 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._/63/2007, începând cu data de 11.02.2012 și până la executarea efectivă.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2015.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red.T.Ț.
Tehn.M.D.5 ex
J.f.M.N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
