Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 29-10-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 5040/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 5040
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. Ș., cu domiciliul în orașul Filiași, ., județul D., împotriva sentinței civile nr.2860 din 11.06.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. T. D. F., cu sediul în orașul Filiași, nr. 178, județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelantul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă, conform dispoz. art.411 Cod pr. civ.; intimatul-pârât nu a depus întâmpinare, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantului-reclamant de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.02.2015, reclamantul S. Ș. a chemat în judecată pârâtul L. T. D. F. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la acordarea și calcularea sporului de vechime corespunzător tranșei de vechime cuvenită, calculat la salariul de bază în plata, începând cu data de 01.01.2011 până în prezent; la calcularea și plata drepturilor salariale, reprezentând sporul de vechime calculat la salariul de bază în plata, începând cu data de 01.01.2011 pana în prezent, sume actualizate cu rata inflației la momentul plății efective.
Prin sentința civilă nr.2860 din 11.06.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea .
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este salariat al pârâtei ocupând o funcție nedidactică în baza unui contract individual de muncă.
Au fost citate dispozițiile art. 164 Codul Muncii referitoare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și s-a arătat că nu există identitate între acesta și salariul de bază stabilit în condițiile Legii 330/2009, 284/2010, 285/2010 privind salarizarea a personalului plătit din fonduri publice față de care să se calculeze sporul de vechime al salariatului.
Legislația muncii interzice ca salariul brut lunar (adică salariul de bază și sporul de vechime în cazul de față) să fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară, iar nu ca salariul de bază să nu fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară.
Pe de altă parte nici o dispoziție legală nu obligă angajatorul să stabilească salariul de bază egal cu salariul minim brut pe țară și la acesta să adauge apoi sporurile cuvenite.
Salariul de bază se stabilește în conformitate cu prevederile legale în materia salarizării personalului bugetar, prevederi pe care pârâta le-a respectat.
Instanța a constatat că nu există elementele de discriminare cu personalul nou angajat, întrucât pentru a exista o asemenea situație trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții respectiv: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebiri, excludere, restrictive sau preferințe în cazul unor persoane aflate în situații comparabile, existența unui criteriu de discriminare conform dispozițiilor art. 2 din OG 137/2000 tratament diferențiat să aibă drept scop restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței sau executării unui drept nenăscut de lege, iar acest tratament să nu aibă un scop legitim sau să fie justificat obiectiv ori metodele adoptate să nu fie adecvate și necesare.
Aici nu ne aflăm în situații analoage, întrucât persoanele care sunt nou încadrate nu pot fi comparate cu cele cu vechime în muncă pentru fiecare dintre aceste categorii Legile 330/2009, 284/2010 și 285/2010 stabilind încadrarea și salarizarea după criterii diferite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant S. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, în mod nelegal, instanța de fond a respins cererea sa.
În cazul personalului nedidactic nivelul de salarizare minim pe economie nu este asigurat prin salariul de bază, ci doar după ce acestuia i se adaugă și sporul de vechime în muncă, spor care este un adaos ce nu trebuie inclus în baza ce trebuie sa respecte nivelul minimal de salarizare pe economie.
Reclamantul a beneficiat de sporul de vechime până în anul 2011, când au fost puse în aplicare normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010, inserate în Ordinul comun nr. 42/13.01.2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 77/14.01.2011 al Ministerului Finanțelor Publice.
A susținut că în ceea ce privește art. II lit. A, B, C, D și E din Ordinul comun nr. 42/13.01.2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 77/14.01.2011 al Ministerului Finanțelor Publice a fost admisă excepția de nelegalitate prin sentința nr. 41/02.02.2012 a Curții de Apel Suceava, confirmata prin Decizia nr. 3035/15 iunie 2012 a I.C.C.J.
Relevanța nelegalității acestui act administrativ cu caracter normativ pentru speța de față este dată de faptul că tocmai el este cel care a dus la crearea anomaliei în modalitatea de cuantificare a salariilor prin aceea ca, începând cu anul 2011 când a fost aplicat modelul de calcul din art. II lit. C Anexa la Ordinul 42/77 din 2011, salariul minim pe economie nu a mai fost garantat prin însăși salariul de bază, ci doar după includerea în acesta a sporului de vechime.
Așa cum se motivează și în sentința nr. 41/02.02.2012, Ordinul nr. 77/2011 este nelegal deoarece stabilește un alt mod de calcul al salariilor decât cel prevăzut în art. 1 din Legea nr. 285/2010: în art. 1 din Legea 285/2010 se arata că, începând cu data de 01.01.2011, se va acorda o creștere de 15% la "cuantumul brut al salariilor de baza (...)" dar și la cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut..."
Pe cale de consecința, având în vedere că în statele de plata din octombrie 2010, care sunt de fapt identice cu cele din iulie 2010, sporul de vechime era evidențiat separat de salariul de baza și având în vedere ca acesta din urma (salariul de bază) asigura prin el însuși salariul minim pe economie de la acea dată, rezultă că atât salariul de baza cât și sporul de vechime trebuiau majorate fiecare cu câte 15% urmând să fie puse în plata salariile rezultate din adunarea celor doua sume.
În metodologia aprobată prin Ordinul 42/77 din 2011, se stabilește o modalitate diferită de calcul al salariilor în cazul personalului nedidactic din învățământ care la reducerea salarială de 25% din anul 2010 nu ar fi beneficiat de salariu minim pe economie de la acea data, situații în care salariul nu a fost redus cu întregul procent de 25% prevăzut de Legea 118/2010 ci doar până la nivelul salariului minim.
În aceste cazuri, analizând exemplul de la litera C se observă că nu se procedează la majorarea separată a celor două componente salariale (salariu încadrare și spor de vechime) cu câte 15%, ci s-a majorat salariul de bază ce include sporul de vechime însă doar până la concurența venitului minim pe economie deși, conform art. 1 din Legea 285/2010 trebuia să se majoreze separat salariul de baza fără sporuri, care prin el însuși trebuia să respecte nivelul minimal de 670 lei, la care ar fi trebuit să se adauge echivalentul sporului de vechime majorat și el cu 15 %.
Apelantul a făcut referire la recursul în interesul legii pronunțat de I.C.C.J în dosarul nr._ în data de 11 mai 2015, prin care a fost statuat faptul că hotărârea judecătoreasca definitivă/irevocabilă prin care s-a anulat un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia, respectiv și în speța de față.
A arătat că prin contractele de muncă la nivel de sector învățământ preuniversitar pentru anii 2012-2013, respectiv anii 2014-2015 se prevede în mod expres acordarea sporului de vechime în muncă, ca spor separat de salariu, fără nicio discriminare.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466-482 NCPC, Codului Muncii, Constituției României, Contractelor Colective de munca la Nivel de Sector Activitate Învățământ Preuniversitar, sentința nr. 41/02.02.2012 a Curții de Apel Suceava, Decizia nr. 3035/15 iunie 2012 a I.C.C.J.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile legii 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamant prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.
Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamantul contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamantul nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantului rezultă că acestuia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care se adaugă sporul de vechime.
Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011 și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
Este nefondată susținerea apelantului în sensul că pronunțarea sentinței pronunțată de Curtea de Apel Suceava, prin care cele două ordine au fost anulate produce efecte asupra salariului său. După cum s-a arătat, salariul se stabilește potrivit dispozițiilor legale iar contractul de muncă al reclamantului sau modul de salarizare nu sunt acte administrative individuale emise în temeiul celor două ordine anulate prin hotărâre judecătorească. Chiar după anularea acestora, dispozițiile din legile de salarizare rămân aplicabile, anularea ordinelor nefiind temei pentru acordarea sporului de vechime separat de salariul de bază.
În speță, se constată că reclamantului i s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008 și la Legea 330/2009, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
De asemenea, din probatoriul administrat la prima instanță rezultă cu claritate că reclamantul nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2011, 2012, 2013, 2014, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii și cele ale art. 2 din HG 1193/2010, art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013, potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Referirile apelantului la prevederile din contractele colective de muncă începând cu anul 2012, care prevăd acordarea sporului de vechime în muncă ca spor separat nu au relevanță în cauză, salariații din sectorul bugetar având drepturile recunoscute prin lege, iar nu prin contracte colective. În cazul în care în convențiile colective sunt stabilite drepturi suplimentare, neincluse în lege, dispozițiile contractuale devin inaplicabile.
Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D CE C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant S. Ș., cu domiciliul în orașul Filiași, ., județul D., împotriva sentinței civile nr.2860 din 11.06.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. T. D. F., cu sediul în orașul Filiași, nr. 178, județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
4 ex./30.10.2015
Jud. fond M. R. H.
| ← Pretentii. Decizia nr. 60/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
