Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 10-06-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 4825/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 375/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător L. E.
Judecător P. B.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea B. A., împotriva sentinței civile nr.1826 din 14 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . prin CAPITAL INSOL SPRL C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat ca la data de 02.06.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei cu propunerea de perimarea a judecării recursului, cauza fiind suspendată la data de 26.03.2014, în conformitate cu prevederile art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, în raport de referatul întocmit de grefierul de ședință, a ridicat excepția perimării recursului, potrivit art. 252 Cod procedură civilă și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 20.08.2012 sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamanta B. A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 143/19.07.2012 emisă de intimata ., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei sus-menționate, reintegrarea sa pe postul deținut anterior concedierii și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale indexate și actualizate, ce i se cuvin, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior concedierii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1826 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul O., s-a respins contestația formulată de contestatoarea B. A., împotriva deciziei nr.143/19.07.2012, emisă de intimata ., prin administrator special L. V..
A fost obligată contestatoarea la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul O., a constatat și reținut următoarele aspecte:
Contestatoarea a fost salariata intimatei pe postul de lucrător gestionar, având ca atribuții principale de serviciu gestionarea bunurilor materiale (primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri).
Prin decizia nr. 143/19.07.2012 intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă, în temeiul art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a din Codul muncii, reținându-se în sarcina contestatoarei săvârșirea unei abateri disciplinare, constând în producerea unor lipsuri în gestiune, faptă constatată după realizarea inventarului la punctul de lucru – magazinul 1.
S-a avut în vedere procesul-verbal de inventariere din care a rezultat o lipsă în gestiune în cuantum de 85 173,12 lei.
În urma sesizării conducerii intimatei, a fost numită comisia împuternicită să efectueze cercetarea disciplinară a contestatoarei, conform deciziei nr. 1266/04.07.2012 (f. 62) și demarată procedura disciplinară prealabilă, procedură încheiată cu întocmirea procesului-verbal nr. 140/11.07.2012 (f. 65-66).
Din aceasta rezultă că au fost examinate obiecțiunile formulate de contestatoare cu ocazia cercetării disciplinare a faptei, consemnate în declarația de sfârșit de inventar (f. 56-57).
Astfel, contestatoarea a declarat că nu este de acord cu minusul existent în gestiunea magazinului 1, motivând că s-a operat pe documente în gestiunea sa și de la sediul firmei, sens în care a propus verificarea tuturor intrărilor și ieșirilor de produse, precum și verificarea operărilor cu privire la scăderea din stoc a mărfii vândute. De asemenea gestionarul a consemnat faptul că valoarea minusului reflectă „incompetența celor care sunt puși să supravegheze și să tragă un semnal de alarmă”.
Intimata a înlăturat aceste susțineri, pe care le-a considerat nefondate, cu motivarea că potrivit procedurilor de lucru din cadrul ., intrările de marfă se operează fie de compartimentul aprovizionare pentru marfa primită cu factură de aprovizionare, iar gestionarul de la punctul de lucru verifică documentele și le finalizează, fie de către operatorul sau gestionarul punctului de lucru pentru marfa primită prin transfer (aviz) de la celelalte puncte de lucru. Ieșirile de marfă (bon fiscal, factură de vânzare, avize) se operează, potrivit procedurilor interne ale intimatei, de către operatorul sau gestionarul punctului de lucru.
În același proces-verbal s-a menționat faptul că s-a procedat la urmărirea punctuală a fișelor de magazie de către un economist al compartimentului gestiune și contestatoare și s-a constatat că toate articolele au fost scăzute în momentul finalizării documentelor de vânzare sau a transferurilor către celelalte puncte de lucru.
Față de aceste constatări, comisia a concluzionat că salariata B. A. se face vinovată de încălcarea atribuțiilor din fișa postului și a propus sancționarea acesteia cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Instanța, analizând fapta reținută în sarcina contestatoarei din perspectiva răspunderii disciplinare a salariatului și nu din cea a răspunderii patrimoniale a acestuia, a apreciat că aceasta se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare imputate.
Deși în fișa postului, însușită de contestatoare prin semnătură, se menționează procedura de lucru la recepția mărfii și la predarea acesteia către clienți, prin fapta sa a permis crearea unei lipse în gestiune, pe care nu o poate justifica.
Lipsa în gestiune a fost confirmată de raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul B. D., valoarea acesteia (diferită de cea constatată de intimată) neprezentând relevanță sub aspectul conținutului constitutiv al abaterii disciplinare imputate contestatoarei.
Potrivit art. 25 din Legea 22/1969, derogatoriu de la dreptul comun, se instituie o prezumție de culpă cu privire la pagubele pe care gestionarii le-au cauzat în gestiunea lor.
Prezumția de culpa, în producerea lipsei în gestiune, este o prezumție relativa care poate fi răsturnată de gestionar prin proba contrară.
Deși a fost prezentă la inventariere, conform declarației de sfârșit de inventar din data de 03.07.2012 (f. 8), obiecțiunile formulate de contestatoare nu sunt de natură a-i înlătura vinovăția.
Aceasta nu a administrat probe prin care să răstoarne prezumția de culpă. Apărările în legătură cu operarea în gestiune de către alte persoane au fost verificate în cadrul expertizei contabile și înlăturate, deoarece au fost verificate toate documentele contabile, expertul certificând faptul că nu i-au fost imputate contestatoarei valori pentru care nu a semnat de primire.
Deși a invocat faptul că a semnalat conducerii faptul că existau inadvertențe între stocul scriptic și cel faptic, contestatoarea nu a administrat probe în acest sens, simplele sale afirmații nefiind suficiente.
Cum în speță nu s-a putut dovedi vreo cauză exoneratoare de răspundere, s-a apreciat că decizia emisă de pârâtă este legală și temeinică.
Potrivit art. 247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
A..(2) al aceluiași articol prevede că abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii disciplinare a salariatului, instanța a respins contestația formulată, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C. p. c a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariul expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea B. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Verificând actele de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 26 martie 2014, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă pentru lipsa părților.
Se constată că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 1 Cod procedură civilă perimarea se poate constata și din oficiu.
Instanța, în baza art.248 și următoarele Cod procedură civilă, urmează a constata perimat recursul de față.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai enunța motivele invocate și nici examina legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond raportată la criticile din cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatoarea B. A., împotriva sentinței civile nr.1826 din 14 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . prin CAPITAL INSOL SPRL C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2015.
Președinte, C. T. | Judecător, L. E. | Judecător, P. B. |
Grefier, N. A. |
Red. și tehn. gref. N.A./ 2 ex./16.06.2015
J. f. O. M. P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 755/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 592/2015. Curtea... → |
|---|
