Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 529/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 529/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 3545/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 529/2015
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta U. S. Libere din Învățământ Gorj cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj, în numele mebrilor de sindicat S. C., P. N. M., C. L., Ș. M., R. M., împotriva sentinței civile nr.3214/20.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. MUȘETEȘTI cu sediul în Mușetești, jud. Gorj, și intimat C. L. MUȘETEȘTI cu sediul în Mușetești, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat înafara termenului, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în baza dispozițiilor art. 248 alin.1 NCPC, invocă din oficiu excepția tardivității apelului, față de dispozițiile art. 215 din Legea 62/2011 și rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.3214/20.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj, în numele mebrilor de sindicat S. C. CNP_, cu domiciliul în ., P. N. M. CNP_, cu domiciliul în ., C. L. CNP_ cu domiciliul în Bumbești-J., ., ., jud. Gorj, Ș. M. CNP_ cu domiciliul în ., R. M. CNP_, cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâții Școala G. Mușetești și C. L. Mușetești cu sediul în Mușetești, jud. Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrilor de sindicat S. C., P. N. M., C. L., Ș. M., R. M. a chemat în judecată pe pârâții Școala G. Mușetești și C. L. Mușetești a chemat în judecată pe pârâții Școala G. Mușetești și C. L. Mușetești și a solicitat obligarea pârâțiilor la încadrarea în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, ținând cont de prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 începând cu data de 14.05.2011 și emiterea unei decizii de reîncadrare, precum și unității de învățământ la plata diferențelor dintre drepturile salariale rezultate din noua reîncadrare și salariile efectiv încasate începând cu data de 14.05.2011, actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Reclamanții S. C., P. N. M., C. L., Ș. M., R. M. sunt încadrate în cadrul pârâtului Școala G. Mușetești, pe funcții de cadre de didactice așa cum rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei.
În esență, s-a susținut în cuprinsul cererii că după . Legii nr. 63/2011, modalitatea de calcul a salariilor nu a mai avut în vedere prevederile Legii nr. 221/2008 și ale Legii nr. 330/2009, iar acest lucru a făcut ca salariile personalului didactic și didactic auxiliar să fie diminuate.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea 285/2010 prevăd că personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport de vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Prin Ordinul 42/77/13.01.2012 al Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.
Potrivit acestor norme, în aplicarea art. 33 din Legea - cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și art. 4, alin.3 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin act administrativ, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clase de salarizare.
Punctul II al Normelor se referă la stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011.
OG 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei începând cu data intrării în vigoare a legii, ceea ce asigură creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar cu aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Referitor la modalitatea de interpretare și aplicare a Legii 221/2008, s-a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/2011 a admis recursul în interesul legii și a constatat că dispozițiile OG 15/2008 astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008 constituie temei legal pentru diferențele dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
Mai mult, prin Decizia în interesul legii nr. 11/08.10.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 734/31.10.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.
Reclamanta era beneficiara unor hotărâri judecătorești succesive prin care angajatorul era obligat ca, până la data de 13.05.2011 să-i reîncadreze conform legilor de salarizare unitară, 330/2009 și 285/2010 luându-se în considerare la stabilirea salariului de bază dispozițiile legii 221/2008. Această reîncadrare salarială a produs efecte doar până la data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a legii 63/2011.
Legea 63/2011 stabilește, în esență, drepturile de natură salarială cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, abrogând orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru categoria profesională vizată (art. 6 din lege). Așadar, adoptarea acestei legi a reprezentat o soluție de natură să permită unificarea salarizării unei categorii socio-profesionale într-un context specific acestei categorii, de natură a contracara efectele negative arătate chiar în expunerea de motive a legii, salariații care ocupă funcții identice în cadrul unităților de învățământ de stat fiind remunerați diferit, deși în cadrul acestor unități se desfășoară aceleași activități didactice.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale respective constatând constituționalitatea acestora, spre exemplu prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Decizia nr. 130 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, și Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012. Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
Raportat la critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", din perspectiva art.1 din, Protocolul adițional nr.1 la CEDO, aspect invocat și în motivarea acțiunii de față, Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată făcându-se trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94.
Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
S-a avut în vedere și faptul că, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul salarizării (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege sau act normativ. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În acest context s-a impus interpretarea dată de Curte referitor la faptul că actul normativ emis în anul 2011 pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar și anume legea 63/2011, constituie o modalitate de salarizare nouă a acestei categorii de personal în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât salariul nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de Legea-cadru nr. 285/2010.
Prin fiecare din deciziile susmenționate Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea legii 63/2011 prin prisma respectării art. 16, art.41, art.47, art.53 și art. 135 din Constituția României.
Dreptul de a pretinde acordarea unor drepturi salariale sub forma stabilirii unui salariu de bază raportat la dispozițiile legii 221/2008 s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 și a dispozițiilor contrare legii 63/2011 pentru această categorie de personal, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de stabilire a salariilor, prevăzută de legea nouă și anexele la aceasta.
Prin modificarea formei de salarizare, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale. Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007 pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, aceeași Curte a reținut că nu este consacrat prin Convenție dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salarizarea aceleiași categorii de personal în cursul anului 2012 s-a reținut incidența dispozițiilor legii 283/2011 potrivit cărora art.1 al: (3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții; al. (4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011 și al. (5) În anul 2012, prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică.
În ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2013, prin art.2 din O.G. nr.84/2012, s-a stabilit că ,,prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.,,
Cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2014, prin art.2 alin.3 si 4 O.G. nr.103/2013 s-a stabilit că:
,, (3) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(4) În anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.,,
Așadar, față de cele mai sus enunțate, de majorările salariale prevăzute de O.G. nr.15/2008 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008 trebuiau să beneficieze cadrele didactice în perioada cât a fost in vigoare OG nr.15/2008, respectiv 01.10._09, dar si ulterior, în baza Legii nr.330/2009 si Legii nr.285/2010, însă, numai până la data de 13 mai 2011, când a intrat in vigoare a Legea nr.63/2011, ce a stabilit un nou sistem de salarizare pentru cadrele didactice, cu noi grile si trepte de salarizare.
În concluzie, dreptul de a pretinde acordarea unor drepturi salariale sub forma stabilirii unui salariu de bază raportat la dispozițiile Legii 221/2008 s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr.330/2009 și a dispozițiilor Legii 285/2010 pentru această categorie de personal, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de stabilire a salariilor, prevăzută de legea nouă și anexele la aceasta.
Instanța a mai reținut că hotărârile judecătorești obținute de cadrele didactice, prin care angajatorul era obligat ca, până la data de 13.05.2011, să le reîncadreze conform legilor de salarizare unitară, respectiv Legea 330/2009 și Legea 285/2010, luându-se în considerare la stabilirea salariului de bază dispozițiile Legii 221/2008, au produs efecte până la data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a Legii nr.63/2011, care a stabilit, după cum s-a constatat mai sus, un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Nu a existat, astfel, nici un temei legal în baza căruia, începând cu data de 14 mai 2011, la reîncadrarea personalului didactic potrivit Legii nr.63/2011, să se țină cont de prevederile Legii nr.221/2008.
Față de considerentele expuse, acțiunea a fost respinsă, fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel U. S. Libere din Învățământ Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, asupra excepției tardivității introducerii apelului, invocată din oficiu, care va fi analizată cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC, Curtea reține următoarele.
Potrivit prevederilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în materia litigiilor de muncă, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 și 186 din Noul Cod pr. civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelantului i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 31.10.2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 38 din dosarul de fond, iar apelul a fost depus la Tribunalul Gorj, la data de 12.11. 2014 ( fila 3 dosar apel), deci peste termenul legal prevăzut de lege.
Întrucât apelul a fost depus la instanță la data de 12.11.2014, iar apelanta nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința lui, Curtea, urmează să admită excepția tardivității și, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, să respingă apelul ca tardiv formulat.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va analiza motivele de nelegalitate care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 din Noul Cod pr. civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv apelul declarat de apelanta U. S. Libere din Învățământ Gorj cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj, în numele mebrilor de sindicat S. C., P. N. M., C. L., Ș. M., R. M., împotriva sentinței civile nr.3214/20.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. MUȘETEȘTI cu sediul în Mușetești, jud. Gorj, și intimat C. L. MUȘETEȘTI cu sediul în Mușetești, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2015.
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.M./04.02.2015
5ex/G.L./J.F.D.C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 679/2015.... | Cereri. Decizia nr. 851/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
