Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 01-04-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 11034/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1725
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - Florența C. C.
Grefier - V. R.
X.X.X
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta ȘCOALA G. "M. E.", cu sediul în C., ., județ D., împotriva sentinței civile nr. 7215 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., ..6, județ D., pentru membrii de sindicat D. M., D. E., Z. G. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor scrise, apelantul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 al.1, pct.2 teza finală și art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.7215 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 26.11._11 și, în consecință, respinge acțiunea pentru această perioadă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., pentru D. M., D. E., Z. G. D., în contradictoriu cu pârâta Școala G. "M. E."C., jud. D. .
A fost obligată pârâta unitate școlară să plătească reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.1488/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2010, calculata începând cu data de 13.02.2013 și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta unitate școlară să plătească reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.3751/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2009, calculată începând cu data de 19.08.2011 și până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune:
Potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul 167/1960, aplicabil în speță, având în vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare luna de neexecutare curge o dobânda, instanța urmează sa constate ca pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
Pentru aceste considerente, excepția a fost admisă cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 26.11._11 .
Pe fondul cauzei:
Reclamanții sunt angajații unității de învățământ pârâte.
Prin sentințele civile irevocabile nr.1488/13.02.2013 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012 și nr.3715/26.11.2009 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2009 depuse în copie la dosar, pârâta unitate școlară a fost obligată să plătească reclamanților drepturi salariale restante, corespunzător activității desfășurate.
Problema de drept supusă analizei este de a se determina daca pentru sumele respective creditorii au dreptul la dobânzi si data de la care debitorul obligației stabilite prin sentința nr. 1488/13.02.2013 și nr. 3715/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul D. are obligația de a achita creditorilor dobânda legală pentru întârzierea în executare.
Ipoteza cauzei de față este cea avută în vedere în Decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014.
Reclamanții - salariați din sectorul bugetar - au solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata sumelor prevăzute în titlul executoriu, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Debitorul obligației se află sub incidența dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Constatând astfel îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1) alin. (2) teza I și art.1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, cererea privind acordarea dobânzilor este întemeiata.
In ceea ce privește data de la care urmează să fie acordate dobânzile se are în vedere că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executata.
În cazul de față, fiind vorba de hotărâri judecătorești pronunțate în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept de la data pronunțării, în speță, de la data 13.02.2013,respectiv 19.08.2011.
Sub acest aspect, Tribunalul a constatat că, potrivit regulii în materie, prevăzută la art.1088 alin.2 partea I tezei finale Cod civil, dobânda se acordă de la data introducerii acțiunii, numai că, de la această regulă există anumite excepții și anume: "afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept" -art.1088 alin.2 Partea a II-a a tezei finale Cod civil.
Ori, potrivit art.1079 alin.2 pct.3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
Potrivit dispozițiilor art. 448 alin.1 pct.2 NCPC, hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept atunci când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de munca, iar potrivit dispozițiilor art. 622 NCPC, obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna-voie.
Aceeași dispoziție din norma generală este preluată de legea specială – Codul Muncii, care în art. 274 prevede că hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept.
Se constată că, prin sentința civilă ce constituie titlu executoriu, pârâta a fost obligată la plata unor anumite sume de bani ce au, fără îndoială, ca izvor, raporturile juridice de muncă existente între salariat și unitatea de învățământ.
Așadar, obligația unității de învățământ pârâte de a achita sumele de bani a devenit exigibila la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, întrucât hotărârea acesteia era una executorie de drept, in conformitate cu prevederile art. 448 alin.1 pct.2 NCPC.
Dobânzile legale trebuie acordate de la data pronunțării hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii si datorita faptului ca prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea salariaților membri de sindicat, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat. Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă.
Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului în care s-a statuat că unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu în favoarea sa nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare, pentru a obține executarea, reclamantului, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.
Foarte important de reținut este si faptul că, împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Totodată, actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anul 1864.
Instanța urmează sa constate ca pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
In consecința, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente drepturilor bănești, cuvenite și neachitate, conform sentinței civile nr.1488/13.02.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2012 calculată începând cu data de 13.02.2013 și conform sentinței 3715/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2009, calculată de la data de 19.08.2011 (dată ce se situează în limita termenului de prescripție de 3 ani) până la achitarea integrală a drepturilor bănești respective.
La pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere practica unitară, actuală, în această materie, a Curții de Apel C., precum și necesitatea unificării practicii și la nivelul Tribunalului D..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ȘCOALA G. "M. E.", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâtă a arătat că reclamanții au câștigat prin sentința civila nr.7215/04.12.2014 dobânda legala la sumele reprezentând diferențe de drepturi salariate în temeiul Legii nr.221/2008. Prin prezenta cerere au solicitat să li se acorde și dobânda legală aferentă acestor sume de plată, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. S-au depus în scop probator hotărârile judecătorești prin care s-a dispus recalcularea salariilor pentru perioadele 01.10._09 si 27.11._09.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente acestor sume, pârâta apreciază că cererea este neîntemeiată pentru următoarele motive:
l) Cum diferențele salariale au fost stabilite pentru perioadele 01.10.2008-26.1L2009 și 27.11._09, în cazul calculării unor dobânzi pentru aceleași date înțelege să invoce excepția prescripției pentru o perioadă ce ar depășii ultimii trei ani de la data înaintării prezentei cereri. Cum prescripția operează pentru orice creanța mai veche de anul 2011, solicitam respingerea cererii în totalitate, sumele solicitate fiind anterioare acestei date, respectiv provin din perioada 2008-2009.
2) Opinează pârâta că acordarea și a dobânzii aferente acestor sume ar reprezenta o dublă reparație a unui prejudiciu.
Reclamanții au obținut prin aceleași hotărâri invocate anterior nu numai recalcularea și acordarea diferențelor salariale ci și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație, acoperind astfel un posibil prejudiciu provenit din devalorizarea monetara, care ar fi putut interveni in perioadele 2008-2009 si 2009-2012.
3) înțelege să invoce faptul că instanța nu a dat relevanță reglementarii care arată că dobânda reparatorie se acordă potrivit art.1088 CCiv. de la data punerii în întârziere a debitorului.
In speță, neexistând un termen de punere în întârziere de drept sau sume purtătoare de drept de dobânzi, apreciază pârâta că data de la care acestea curg este cel mult data depunerii prezentei cereri de chemare în judecată. Față de acest moment cererea este lipsită de obiect, diferențele salariale fiind virate de mult timp și neproducând dobânzi.
În același sens sunt și dispozițiile Noului Cod de Procedura Civila-art.1535, invocate de către reclamanți. Astfel, învederează că art.1530-1535 se referă la daune moratorii și nu la dobânzi, făcându-se doar trimitere la regimul ce reglementează daunele moratorii ca și dezdăunărilor pentru întârziere.
Lato sensu, dacă s-ar aplica raționamentul art.1535 CCiv și dobânzii, atunci acestea sunt datorate de la data scadenței numai dacă suma de bani datorată nu a fost plătită la scadență.
Momentul nașterii dreptului îl interpretează ca fiind data rămânerii definitive a hotărârilor. Ori, in cauza pendinte, diferențele de drepturi salariale câștigate au fost plătite de scoală la scadenta, de urgență si fără eșalonarea pentru următorii 5 ani. In concluzie, durata intervenită între momentul nașterii dreptului și cel al plății este nesemnificativa.
4) Consideră nelegală sentința prin neintroducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului București.
Solicită admiterea apelului, anularea sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Apelul este nefondat și se va respinge pentru considerentele ce preced.
Reclamanții sunt angajații unității de învățământ pârâte.
Prin sentințele civile irevocabile nr.1488/13.02.2013 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012 și nr.3715/26.11.2009 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2009 depuse în copie la dosar, pârâta unitate școlară a fost obligată să plătească reclamanților drepturi salariale restante, corespunzător activității desfășurate.
Problema de drept supusă analizei este de a se determina daca pentru sumele respective creditorii au dreptul la dobânzi si data de la care debitorul obligației stabilite prin sentința nr. 1488/13.02.2013 și nr. 3715/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul D. are obligația de a achita creditorilor dobânda legală pentru întârzierea în executare.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea și a constatat incidența excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești pentru perioada 26.11.2009 – 18.08.2011 și în consecință a respins acțiunea pentru această perioadă.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul 167/1960, aplicabil în speță, având în vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret, termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare luna de neexecutare curge o dobânda, instanța urmează sa constate ca pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
S-a apreciat că obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună voie și de îndată de către debitor, iar momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie și aceasta nu a fost executată.
În cazul de față, fiind vorba de hotărâri judecătorești pronunțate în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept de la data pronunțării, în speță de la data de 13.02.2013, respectiv 19.11.2011.
Fiindcă acțiunea a fost introdusă la 19.08.2014, în raport de dispozițiile art.1 din Decretul 167/1960 și de data când hotărârile judecătorești au devenit executorii, instanța de fond a aplicat corect excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Este neîntemeiată critica pârâtei referitoare la faptul că acordarea dobânzii aferente sumelor prevăzute în titlurile executorii ar reprezenta o dublă reparație a unui prejudiciu.
Reclamanții - salariați din sectorul bugetar - au solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata sumelor prevăzute în titlul executoriu, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Debitorul obligației se află sub incidența dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Constatând astfel îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1) alin. (2) teza I și art.1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, cererea privind acordarea dobânzilor este întemeiata.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă.
Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului în care s-a statuat că unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu în favoarea sa nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare, pentru a obține executarea, reclamantului, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.
Foarte important de reținut este si faptul că, împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Totodată, actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anul 1864.
Nu poate fi primită critica pârâtei că nu a fost introdus în cauză în calitate de pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, fiindcă potrivit principiului disponibilității în procesul civil, cadrul procesual este fixat de către reclamant iar instanța judecă în limitele fixate de acesta.
În consecință, criticile formulate fiind neîntemeiate, urmează să se respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta ȘCOALA G. "M. E.", cu sediul în C., ., județ D., împotriva sentinței civile nr. 7215 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., ..6, județ D., pentru membrii de sindicat D. M., D. E., Z. G. D., având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.28.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 330/2015.... → |
|---|
