Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3144/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3144/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 9258/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3144
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Grefier M. H. D.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în Tg-J., ., jud.Gorj, în numele și pentru membrul de sindicat C. M., cu domiciliul în com. Mușetești, ., jud.Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1388 din 19.03.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta Școala G. Mușetești, cu sediul în Mușetești, jud.Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor scrise, apelantul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă., după care:
Instanța, în baza dispozițiilor art. 244 C. raportat art. 394 C. și art. 482, constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 1388 din 19.03.2015 a respins acțiunea formulată reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în Tg-J., ., jud.Gorj, în numele și pentru membrul de sindicat C. M., CNP_, cu domiciliul în com. Mușetești, ., jud.Gorj, în contradictoriu cu pârâta Școala G. Mușetești, cu sediul în Mușetești, jud.Gorj.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată la Școala G. Mușetești pe postul de îngrijitor curățenie, începând cu data de 01.09.1999, așa cum rezultă din adeverința nr.298/06.06.2014. Conform acestor înscrisuri, reclamantul nu a beneficiat de spor pentru condiții penibile de muncă după data de 01.01.2010, întrucât acest spor nu a fost prevăzut de legislația în vigoare aplicabilă cu această dată, respectiv Legea nr.330/2009 și O.U.G. 1/2010.
Sporul pentru condiții de muncă penibile solicitat prin prezenta acțiune este prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, art. 41 alin.3 lit. a, sporuri care potrivit alineatului 2 se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Referitor la contractul colectiv de muncă instanța reține că potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 actualizată, în vigoare până la data de 13.05.2011, dată de la care a fost abrogată prin Legea nr.62/2011:
„(1) Contracte colective de muncă se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale”.
La art. 9 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 se prevede că, în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute de acest contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, iar potrivit alineatului 2, părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alineatului 3 al aceluiași articol, pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
În speță, membrul de sindicat al reclamantei face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar faptul că aceste drepturi se stabilesc prin lege.
Înainte de . Legii nr.330/2009, sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și drepturile salariale cuvenite personalului contractual din sectorul bugetar sunt reglementate de O.U.G. 24/2000, O.U.G. 123/2003, O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008.
La art. 13-16 din O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008 sunt prevăzute următoarele sporuri: sporul de confidențialitate, sporul pentru condiții vătămătoare și sporul pentru condiții periculoase. Conform acestor prevederi legale, categoriile de personal contractual, cuantumurile sporurilor și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Sporul pentru condiții penibile de muncă nu este prevăzut în actele normative mai sus menționate, nici în Codul muncii și nici în Codul muncii republicat.
Dispozițiile O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008 au fost abrogate prin Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care la art. l alin.2 prevede că drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege.
Conform art. 20 alin.1 din lege, “sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII ”, neregăsindu-se și sporul pentru condiții penibile.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 4 și 5 din O.U.G. 1/2010:
„(4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexa nr. I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.
(5) Cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevăzute la alin. (4), se stabilește de conducătorul instituției sau autorității publice, astfel încât să se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite.”
La art. 10 din O.U.G. 1/2010 se prevede că:
“În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.”
Or, în speță sporul pentru condiții penibile de muncă nu este prevăzut în actele normative care reglementează sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și drepturile salariale cuvenite personalului contractual din sectorul bugetar anterioare Legii nr.330/3009 . De asemenea acest spor nu este prevăzut de Legea Legea-cadru nr. 330/2009 ( anexele nr. I-VIII ) și nici de Legea-cadru nr.284 /2010 (anexele nr. I-VIII).
Față de considerentele expuse, instanța a reținut că membrul de sindicat al reclamantei nu este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții penibile de muncă și prin urmare nu este îndreptățit nici la plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în considerare a acestui spor. În consecință, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, arată că instant de fond a interpretat in mod greșit temeiul legal invocat prin cererea de chemare in judecata pronunțând o soluție netemeinica si nelegala.
In acest sens menționează faptul ca prin actele normative succesive, nominalizate in cererea introductiva personalului din unitățile bugetare i s-a stabilit salariul de baza minim brut garantat pe tara pentru un program de lucrul complet.
Potrivit art. 162 alin. 3 din Codul Muncii „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau in majoritate de la stat, bugetul asigurărilor sociale de stat bugetele locale si bugetele fondurilor special se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Art. 160 arata ca „ salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile si alte adaosuri" iar actele normative incidente s-au raportat nu la salariul ca întreg ci la salariul de baza ca si component a salariului integral.
Cat privește sporul de vechime, el se regăsește in HG 281/1993 Legea cadru nr._ sau in contractual Colectiv de munca la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar.
Salariul de baza al reclamantului trebuia calculat corespunzător funcției pe care este încadrat cu luarea in considerare a salariului minim brut pe tara garantat in plata, iar sporul de vechime cuvenit se calculează in forma procentuala prin raportare la salariul de baza calculat potrivit dispozițiilor legale menționate in cererea introductiva. Din actele existente la dosarul cauzei se poate observa ca salariul este sub nivelul salariului minim garantat pe tara..
A solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, in sensul anularii hotărârii atacate si admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, și-a întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466-482 C.p.civ.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat și se va respinge, potrivit art. 480 Cod pr. civ., pentru următoarele considerente:
Art. 477și 478 Cod pr. civ reglementează efectul devolutiv al apelului, care constă în aceea că instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea de hotărâre care a fost atacată.
Efectul devolutiv al acestei căi ordinare de atac este o consecință a principiului disponibilității părții în procesul civil, limitele rejudecării în această fază procesuală fiind determinate prin voința titularului căii de atac.
Prin acțiunea dedusă judecății, s-a solicitat obligarea pârâtei la calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii cererii și ă la data pronunțării hotărârii judecătorești; calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 1.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii,calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților,în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Prin sentința civilă apelată, acțiunea a fost respinsă ca nefondată, în considerentele sentinței făcându-se referire exclusiv la îndreptățirea reclamantului la acordarea sporului pentru condiții penibile și la plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în considerare a acestui spor, ulterior datei de 1.01.2010.
Cu toate că motivele subsumate soluției de respingere a acțiunii sunt complet străine de obiectul acțiunii dedus judecății, titulara căii de atac nu a criticat prin motivele de apel acest aspect, ci doar a reluat susținerile expuse prin acțiunea dedusă judecății, referitoare la salariul de bază minim brut garantat în plată, motivele de apel neavând nicio legătură cu motivele de fapt și de drept pe care prima instanță și-a fundamentat soluția.
În acest context, cum criticile formulate nu vizează considerentele sentinței, iar potrivit art. 479 alin.1 Cod pr. civ., instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, nefiind identificat niciun motiv de ordine publică care ar putea fi invocat din oficiu, apelul declarat se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în Tg-J., ., jud.Gorj, în numele și pentru membrul de sindicat C. M., cu domiciliul în com. Mușetești, ., jud.Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1388 din 19.03.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta Școala G. Mușetești, cu sediul în Mușetești, jud.Gorj
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2015
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, M. H. D. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MHD/4 ex.
Data red.9.07.2015
Jud. fond: S.V.U.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1578/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 952/2015.... → |
|---|
