Asigurări sociale. Decizia nr. 1313/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1313/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 6089/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1313/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul declarat de C. Județeană de Pensii Iași, în nume propriu și pentru C. Naționale de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, împotriva sentinței civile nr. 765 din 20.03.2013 a Tribunalului Iași, intimată fiind N. M.,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. Golinschi D. pentru recurenți, lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Consilier jr. Golinschi D. precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei recurenților în susținerea recursului.
Consilier jr. Golinschi D. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. S-a procedat la suspendarea pensiei potrivit dispozițiilor legale, nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 și 5 din Convenția privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale dintre România și fosta URSS. Pentru a putea beneficia de dreptul de pensie în Româna este necesar ca solicitantul să domicilieze la adresa menționată în cartea de identitate. Comisia de Contestații a reținut noțiunea de domiciliu astfel cum este calificat în regulamentele europene.
Pentru aceste motive, expuse pe larg și în cererea de recurs, solicită admiterea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /15.06.2012, contestatoarea N. M. a chemat în judecată pe intimata C. Teritorială de Pensii Iași, solicitând anularea deciziei nr._/ /18.01.2012 de suspendare a pensiei pentru limită de vârstă, obligarea intimatei la plata pensiilor restante și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale, contestatoarea a precizat că intimata a emis decizia nr._ prin care i s-a suspendat pensia pentru limită de vârstă motivat de faptul că nu locuiește permanent pe teritoriul României. A mai susținut contestatoarea că în mod greșit s-a emis această decizie, întrucât are domiciliul stabil în Iași, nefiind însă obligată să stea în permanență la domiciliul său.
Intimata C. Teritorială de Pensii Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității. În motivarea acestei excepții, intimata a susținut că prin decizia nr._/20.07.2009 s-a stabilit contestatoarei dreptul de pensie pentru limită de vârstă, începând cu 01.10.2008. Urmare a demersurilor întreprinse, prin adresa nr._,_/05.12.2012, Poliția Locală Iași a comunicat faptul că reclamanta nu locuiește efectiv la adresa menționată în actul de identitate și, ca urmare, s-a procedat la emiterea deciziei contestate. Ulterior, această decizie a fost contestată de către contestatoare la Comisia Centrală de Contestații de pe lângă C. Națională de Pensii Publice. Întrucât la data introducerii acțiunii această contestație nu era soluționată, excepția inadmisibilității contestației este întemeiată.
La termenul de judecată din 28.11.2012, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității contestației invocată de către intimată.
La termenul de judecată din 12.02.2013 intimata a depus la dosarul cauzei Hotărârea nr. 3776/14.01.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații, însoțită de documentația ce a stat la baza deciziei contestate.
La termenul de judecată din 13.02.2013, contestatoarea a precizat că formulează contestație și împotriva Hotărârii nr. 3776/14.01.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații, solicitând totodată introducerea în cauză, în calitate de intimată, a C. Naționale de Pensii Publice București – Comisia Centrală de Contestații.
Intimata C. Naționale de Pensii Publice București – Comisia Centrală de Contestații a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că a emis decizia nr._/suspendata/18.01.2012, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 și 5 din Convenția privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale dintre România și fosta URSS, potrivit cărora cetățenii uneia dintre părțile contractante, precum și membrii familiilor lor, care locuiesc permanent pe teritoriul celeilalte părți contractante, se vor bucura de același regim ca și cetățenii acestei părți contractante în toate problemele privind prevederile sociale și raporturile de muncă, iar pensiile se stabilesc și se plătesc de către organele competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia domiciliază cetățeanul îndreptățit la data cererii de pensie, în conformitate cu legislația acestei părți contractante. A mai susținut intimata că potrivit, art. 28 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 97/2005, dovada adresei de domiciliu se poate face cu acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ, iar potrivit art. 114 din Legea nr. 263/2010 plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul și-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat cu care România a încheiat convenție de reciprocitate în domeniul asigurări sociale. În consecință, reclamanta trebuia să locuiască permanent în România, pentru a beneficia de prestații de asigurări sociale în această țară.
Prin sent.civ.nr. 765/20.03.2013, Tribunalul Iași a hotărât astfel:
„Admite contestația, astfel cum a fost completată, formulată de contestatoarea N. M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat „C. N.”, cu sediul în Iași, ., ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimatele C. Teritorială de Pensii Iași, cu sediul în Iași, .. 17 – 19, .. 2A- 2B, jud. Iași și C. Națională de Pensii Publice București – Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, ., sector 2.
Anulează decizia nr._/Suspendată/18.01.2012, emisă de către intimata C. Teritorială de Pensii Iași și Hotărârea nr. 3776/14.01.2013 emisă de către intimata C. Națională de Pensii Publice București – Comisia Centrală de Contestații.
Obligă intimata C. Teritorială de Pensii Iași la repunerea în plată a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatoarei.
Obligă intimata C. Teritorială de Pensii Iași să achite contestatoarei drepturile de pensie restante, începând cu 01.01.2012.
Obligă intimatele să achite contestatoarei suma de 1508 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța in acest mod, prima instanța a reținut următoarele: Prin decizia nr._/20.07.2009 emisă de către intimata C. Teritorială de Pensii Iași, contestatoarea N. M. a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 19/2000, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu 01.10.2008.
Ulterior, prin adresa nr._,_/05.12.2012, Poliția Locală Iași a comunicat intimatei faptul că reclamanta nu locuiește la adresa din Iași, ., fapt certificat de către administratorul Asociației de proprietari Y2. Ca urmare, s-a emis decizia nr._/SUSPENDATĂ/18.01.2012, prin care a dispus suspendarea plății pensiei începând cu data de 01.01.2012, conform disp. art. 114 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, motivat de faptul că beneficiara pensiei nu locuiește permanent pe teritoriul României.
Contestatoarea a contestat această decizie conform disp. art. 149 din Legea nr. 263/2010, iar prin Hotărârea nr. 3776/14.01.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații a fost respinsă contestația formulată.
Prin prezenta contestație, astfel cum a fost completată, contestatoarea a formulat contestație atât împotriva deciziei nr._/SUSPENDATĂ/18.01.2012 emisă de C. Teritorială de Pensii Iași, cât și împotriva Hotărârii nr. 3776/14.01.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații.
S-a mai reținut de către prima instanță că prin Decretul nr. 165/20.06.1961, publicat în Buletinul Oficial nr. 17/01.07.1961, s-a ratificat Convenția între Republica Populară Română și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, privind colaborarea în domeniul asigurărilor sociale, semnată la București, la 24 decembrie 1960.
Potrivit art. 2 din Convenție, „cetățenii uneia din Părțile Contractante, precum și membrii familiilor lor, care locuiesc permanent pe teritoriul celeilalte Părți Contractante se vor bucura de același regim ca și cetățenii acestei Părți Contractante, în toate problemele privind prevederile sociale și raporturile de muncă”, iar potrivit art. 5 alin. 1 din Convenție, „pensiile se stabilesc și se plătesc de către organele competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia domiciliază cetățeanul îndreptățit la data cererii de pensie, în conformitate cu legislația acestei Părți Contractante”.
Din cuprinsul cărții de identitate . nr._, emisă de Poliția Municipiului Iași rezultă că încă din anul 1999 contestatoarea și-a stabilit domiciliul în România, în Municipiul Iași. Cartea de identitate . nr._ a fost valabilă în perioada 29.06.1999 – 07.09.2009. Ulterior, la data de 04.06.2009 a fost emisă cartea de identitate . nr._, perioada de valabilitate fiind 04.06.2009 – 07.09.2069. Din cuprinsul acestei cărți de identitate rezultă că reclamanta are domiciliul în mun. Iași. Ulterior, contestatoarea și-a schimbat domiciliul, fiind emisă astfel de către S.C.L.E.P. Cluj – N. cartea de identitate . nr._.
Ca urmare a stabilirii domiciliului pe teritoriul României, având în vedere prevederile art. 2 și 5 din Convenția între România și fosta URSS, contestatoarea a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
S-a mai reținut de către instanța de fond că potrivit disp. art. 114 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul și-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a încheiat convenție de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, dacă, potrivit prevederilor acesteia, pensia se plătește de către celălalt stat.
Or, în speță, deși prin decizia contestată s-au indicat prevederile art. 114 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010 ca temei juridic al suspendării plății pensiei, Tribunalul a constatat că intimata nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 114 alin. 1 lit. a. Astfel, intimata nu a făcut dovada faptului că reclamanta și-ar fi stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat cu care România a încheiat convenție de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, respectiv a faptului că pensia i se plătește de către celălalt stat. De altfel, din cuprinsul cărților de identitate depuse la dosar rezultă că reclamanta are domiciliul pe teritoriul României.
În ceea ce privește adresa nr._,_/05.12.2012 emisă de Poliția Locală Iași, invocată de către intimată, instanța de fond a reținut faptul că în cuprinsul acesteia se menționează că reclamanta nu locuiește la adresa din Iași, .. Din cuprinsul acestei adrese nu rezultă însă faptul că, reclamanta nu ar mai avea domiciliul pe teritoriul României, respectiv faptul că și-ar fi stabilit domiciliul pe teritoriul unui alt stat, care îi plătește drepturi de pensie.
Totodată, instanța de fond a reținut și faptul că potrivit dip. art. 74 alin. 7 din H.G. nr. 257/2011, prin domiciliul persoanei solicitante se înțelege locul unde o persoană își are locuința statornică sau principală și se dovedește cu actul de identitate. Or, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, domiciliul se dovedește cu actul de identitate, iar din cuprinsul cărților de identitate depuse la dosar rezultă că reclamanta are domiciliul pe teritoriul României, instanța reține că decizia nr._/ SUSPENDATA/18.01.2012 este nelegală și netemeinică, în mod greșit intimata dispunând suspendarea plății pensiei în temeiul disp. art. 114 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010.
Pe cale de consecință, prima instanță a apreciat că sunt întemeiate cererile contestatoarei având ca obiect anularea deciziei nr._/ SUSPENDATA/18.01.2012 și a Hotărârii nr. 3776/14.01.2013 și obligarea intimatei la repunerea în plată a drepturilor de pensie și la plata drepturilor restante începând cu data de 01.01.2012.
Raportat considerentelor expuse, instanța de fond a constatat că este întemeiată contestația, astfel cum a fost completată, formulată de contestatoarea N. M. în contradictoriu cu intimata C. Teritorială de Pensii Iași, a admis-o, a anulat decizia nr._/ SUSPENDATA/18.01.2012 și Hotărârea nr. 3776/14.01.2013 emisă de către intimata C. Națională de Pensii Publice București – Comisia Centrală de Contestații și a obligat intimata C. Teritorială de Pensii Iași la repunerea în plată a drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei și la plata drepturilor de pensie restante, începând cu 01.01.2012.
S-au reținut și disp. art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. Teritoriala de Pensii Iași, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie prin prisma disp.art.304 pct.9 si 304 ind.1 C.proc.civ.
A susținut recurenta faptul ca in mod greșit a fost admisa contestația, Tribunalul reținând eronat ca atât timp cat nu exista dovada domiciliului pe teritoriul altui stat sunt incidente disp.art.114 din Legea 263/2010.
Ori, pentru a putea beneficia de pensie in Romania este necesar ca solicitantul sa domicilieze la adresa menționata in cartea de identitate, conform art.2 si 5 din Convenția privind colaborarea in domeniul prevederilor sociale dintre Romania si fosta URSS.
După cum rezulta si din adresa nr._,_/05.12.2012 emisă de Poliția Locală Iași, reclamanta nu locuiește la adresa din Iași, . si ca atare nu poate beneficia de pensie in Romania.
Mai arata recurenta prima instanța nu a avut in vedere ca la soluționarea contestației, Comisia Centrala de Contestații a reținut noțiunea de domiciliu astfel cum este calificat acesta in Regulamentele europene de coordonare a sistemelor de securitate sociale nr.1408/1971 si 574/1972, respectiv 883/2004 si 987/2009.
Solicita in final recurenta C. Teritorială de Pensii Iași admiterea recursului, casarea sentinței de fond si respingerea contestației.
Intimata N. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menținerea sentinței recurate.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele si lucrările dosarului, un raport de criticile formulate, probatoriul de la fond si dispozițiile legale incidente, Curtea de Apel constata ca recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut si Tribunalul ,prin decizia nr._/20.07.2009 emisă de C. Teritorială de Pensii Iași, contestatoarea N. M. a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 19/2000 si a Convenției privind colaborarea in domeniul prevederilor sociale dintre Romania si fosta URSS, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu 01.10.2008.
Ulterior, prin adresa nr._,_/05.12.2011(fila 57 dosar fond), Poliția Locală Iași a comunicat recurentei faptul că reclamanta nu locuiește la adresa din Iași, ., fapt ce ar fi fost certificat de către administratorul Asociației de Proprietari Y2.
Ca urmare, recurenta a emis decizia nr._/18.01.2012, prin care a dispus suspendarea plății pensiei începând cu data de 01.01.2012, conform disp. art. 114 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, motivat de faptul că beneficiara pensiei nu locuiește permanent pe teritoriul României.
Curtea retine, din conținutul acestei decizii, ca temeiul de drept invocat de recurenta pentru a dispune suspendarea plații pensiei este tocmai textul de lege reținut de Tribunal in considerentele sentinței, respectivart.114 al.1lit.a din Legea 263/2010.
Ori, orice act trebuie analizat de instanța de judecata sesizata cu anularea lui prin prisma temeiurilor de fapt si de drept pe baza căruia a fost emis.
Ca atare, cum disp. art. 114 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, se refera la suspendarea dreptului de pensie doar in cazul in care pensionarul și-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat cu care România a încheiat convenție de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, așa cum corect a reținut si prima instanța, iar contestatoarea intimata N. M. nu se încadra in aceasta ipoteza la data emiterii deciziei, Curtea apreciază ca susținerile contrare ale recurentei nu sunt fondate.
Totodată, așa cum a constatat si Tribunalul, domiciliul este locul unde o persoană își are locuința statornică sau principală iar acesta se dovedește cu actul de identitate. In speța,
din cuprinsul cărților de identitate depuse la dosar rezultă că reclamanta avea domiciliul pe teritoriul României la data emiterii deciziei.
Faptul ca Comisia Centrala de Contestatei a interpretat noțiunea de domiciliu ca locul șederii permanente nu este un argument care sa conducă la legalitatea si temeinicia deciziei de suspendare a plății pensiei, atât timp cât, așa cum s-a argumentat anterior, nu acesta a fost temeiul de drept pe baza căruia a fost emis actul contestat.
In consecința, nefiind incidente criticile invocate, hotărârea fiind pronunțata cu interpretarea si aplicarea corecta a legii, Curtea de Apel, in baza art.312 al.1 C.proc.civ.,va respinge recursul declarat de C. Teritorială de Pensii Iași în nume propriu și pentru C. Națională de Pensii Publice si va menține sentința recurata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de C. Teritorială de Pensii Iași în nume propriu și pentru C. Națională de Pensii Publice împotriva sentinței civile nr. 765/20.03.2013, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.09.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
A. C. S. D. P. S. P.
Grefier
E. G.
Red./Tehnored.P.S.
2 ex./16.10.2013
Tribunalul Iași – C. C. E.
| ← Cereri. Decizia nr. 1618/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 1619/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
