Asigurări sociale. Decizia nr. 1619/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1619/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 6536/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1619/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă – asigurări sociale privind recursul declarat de reclamantul M. P. împotriva sentinței civile nr. 1249/22.04.2013 a Tribunalului, intimată fiind C. Județeană de Pensii Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Czeller I. pentru recurent, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată, s-a depus întâmpinare ce a fost comunicată, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Președintele completului de judecată dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat Czzler I. pentru recurent învederează instanței că nu are de formulat cereri prealabile, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Czzler I. pentru recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului având în vedere motivele invocate în cererea de recurs. Solicită casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și admiterea acțiunii. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr._, reclamantul M. P. a chemat în judecată C. Județeană de Pensii Iași solicitând să înceteze suspendarea achitării indemnizației reparatorii și să o calculeze prin aplicarea coeficientului de 1,1o la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat; să i se restituie suma reținută ilegal pe parcursul anului 2010, în cuantum de 15 % din indemnizația reparatorie, pe baza art. 14 din legea 118/2010; să i se restituie sumele a căror plată a fost suspendată ilegal; să se restituie sumele neachitate și datorate prin calcularea greșită a cuantumului indemnizației reparatorii pe întreg anul 2011.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată următoarele:
În calitate de beneficiar al Legii 341/2004, este în drept să beneficieze, conform art. 4, alin. 4, de o indemnizație reparatorie calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata.
Începând cu luna ianuarie 2012 pârâta nu i-a mai plătit cuantumul indemnizației reparatorii și nu i-o va plăti în acest an, pe baza prevederilor art. 18 din Legea 283/2011.
Întrucât a luat în considerare garanțiile din cuprinsul Legii 341/2004, care prin art. 5, lit. f generează speranțe legitime de natură a determina planificarea viitorului, a contractat un credit bancar.
Așteptările sale legitime sunt întemeiate pe obligativitatea statului de a respecta acordurile și convențiile internaționale la care este parte, cât și pe certitudinea creată în mod suplimentar de art. 5 lit. f din Legea 341/2004, care prin caracterul de prestație socială generează așteptări în sensul menținerii în plată a indemnizațiilor fără modificări de natură a afecta posibilitatea de contractare și garantare a creditelor și fără a impune limitări temporare sau restricții, cu atât mai puțin discriminatorii, privind numai categoria de beneficiari din care fac parte, spre deosebire de celelalte categorii de beneficiari ai Legii 341/2004.
Cu toate acestea, prin art. 18 din Legea 283/2004 a fost restrâns exercițiul acestui drept pentru două dintre categoriile beneficiarilor, cu încălcarea prevederilor art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea discriminării. Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prin aplicarea de reguli diferite de situații similare, comparabile și chiar juridic identice, cât și încălcarea principiului protecției așteptărilor legitime.
Legea 283/2011 instituie două reguli diferite aplicabile unor situații similare, perfect comparabile, respectiv art. 8 (1) menține în plata indemnizațiilor revoluționarilor care au calitatea de Luptător Reținut, Luptător Rănit sau Urmaș de Erou Martir dacă urmașul nu are calitatea de fiu al eroului, în vreme ce prin art. 18 suspendă plata indemnizațiilor pentru Urmașii de Erou Martir care au calitatea de fii ai eroilor, precum și pentru Luptătorii cu Merite Deosebite.
Motivarea din cuprinsul OUG 107/2010, prin care numai unei părți dintre beneficiarii Legii 341/2004 i se reduce indemnizația cu 5,5 % este una întemeiată pe fals, întrucât s-a produs eliminarea unora dintre categoriile de revoluționari, acestea fiind înlocuite cu altă categorie, introdusă prin același act normativ, respectiv cea a magistraților care au avut de suferit pentru considerente politice în perioada comunistă.
Pârâta începând cu luna ianuarie 2011 a calculat în mod eronat indemnizația lunară reparatorie raportându-se la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 rezultând o valoare de 1836 lei. Potrivit prevederilor Legii nr. 287/2010 art. 15 câștigul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2022 lei și pe cale de consecință trebuia avută în vedere această valoare la calculul indemnizației reparatorii.
Se susține că reținerea cotei de CASS este netemeinică și nelegală. Legea nr. 95/2006, art. 213 alin. 1 lit. a privind reforma în domeniul sănătății prevede că beneficiarii Legii 341/2004 beneficiază de asigurare, fără plata contribuției.
Având în vedere prevederile legate enunțate mai sus, o persoană care realizează venituri exclusiv în baza art. 3, alin. 1, lit. b, pct. 1 din Legea 341/2004, cu modificările și completările ulterioare nu are obligația plății contribuției la asigurările sociale de sănătate.
Arată că Statul Român îi este dator cu suma totală de 3780 lei, fără calcularea penalităților și dobânzilor aferente, sumă constituită din 1332 lei reținere contribuție CASS și 2448 lei – calcul eronat indemnizație reparatorie și aplicare coeficient.
C. Teritorială de Pensii Iași a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Începând cu anul 2011, prin intermediul dispozițiilor art. 15 din Legea 287/2010 este introdusă sintagma „câștig salarial mediu brut” care este o noțiune total distinctă de aceea de „salariu mediu brut”. În consecință, fără o modificare legislativă adusă prevederilor Legii 341/2004, indemnizațiile acordate în baza Legii 341/2004 se stabilesc în baza ultimului indicator „salariu mediu brut” cunoscut, respectiv cel aprobat prin Legea 12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, în speță 1.836 lei.
Având în vedere faptul că din eroare creșterea acestor categorii de indemnizații s-a făcut într-o sumă mai mare decât indemnizația în plată la luna octombrie 2012, prin decizia nr._/12.06.2012 a fost creat un debit în sumă de 846 lei pentru perioada 01.01.2011 – 31.03.2012 care se va recupera de la beneficiar așa cum dispun prevederile art. 172-173 din OG 92/2003 coroborate cu cele ale art. 153 și 154 din Legea 263/2010.
Referitor la restituirea sumelor a căror plată a fost suspendată, precizează faptul că potrivit art. 18 din Legea 283/2011, în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 nu se acordă.
Pe cale de consecință nu există temei juridic de restituire unor astfel de drepturi atât timp cât legiuitorul instituie în mod imperativ prin textul de lege anterior menționat interdicția acordării unor astfel de indemnizații.
Conform prevederilor art. 213 alin. 1 lit. c din Legea 95/2006 modificată prin OUG 107/2010, începând cu data de 01.01.2011, beneficiază de asigurare, fără plata contribuției doar persoanele care sunt beneficiarii art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea 341/2004, adică persoana care are calitatea de „luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător Rănit”.
Ori, așa cum a arătat în cuprinsul acestor apărări, reclamantul a primit titulatura de „Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător remarcat prin fapte deosebite” așa cum dispune art. 3 alin. 1 lit. b pct. 3 din Legea 341/2004.
Prin sentința civilă nr.1249 din 22.04.2013 Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de reclamantul M. P., domiciliat în Iași, Iași, .. 3, ., . cu pârâta C. Teritorială de Pensii, .. 17-19, .. 2A-2B.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul deține certificatul . – MNR_ din 14.05.2010 care confirmă titlul de Luptător pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989 – Luptător remarcat prin fapte deosebite.
Conform deciziei nr._/21.06.2010 emisă de C. Județeană de Pensii Iași, reclamantul M. P. beneficiază de o indemnizație reparatorie și o indemnizație lunară în baza art. 4 alin. 4 și art. 5 alin. 1 lit. m din Legea 341/2004.
Prin decizia nr._/27.07.2010, C. Județeană de Pensii Iași a dispus diminuarea cuantumului drepturilor cuvenite reclamantului în temeiul art. 4 alin. 4 și art. 5 alin. 1 lit. m din Legea 341/2004 cu 15 % conform dispozițiilor Legii 118/2010.
Reclamantul M. P. nu a făcut dovezi din care să rezulte că ar fi contestat măsura diminuării dispusă de intimată prin decizie nr._/27.07.2010.
Potrivit disp. art.14 lit. d din Legea 118/2010, de la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Prin decizia nr. 872/25.06.2010, Curtea Constituționala a constatat ca dispozițiile art. 1 – 8 si cele ale art. 10 – 17 din Legea privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constituționale. A reținut Curtea Constituționala ca in ceea ce privește cuantumul prestațiilor sociale care nu sunt prevăzute de textul constituțional al art. 47 (de exemplu cele cuprinse la art. 15 din legea criticata), acesta poate fi dimensionat de către legiuitor in funcție de posibilitățile bugetare existente la un moment dat; astfel, reducerea acestui cuantum nu contravine prevederilor constituționale invocate.
Se mai menționează in decizia Curții Constituționale ca in Cauza Stec si alții împotriva Regatului Unit, 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca art. 1 din Protocolul adițional la Convenție nu vizează un drept de a dobândi proprietatea in sistemul regimului de securitate sociala. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate sociala sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acorda in oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusa statului este aceea de a respecta art. 14 din Convenție privind nediscriminarea. Daca, in schimb, statul a adoptat o legislație care reglementează drepturi provenite din sistemul de asigurări sociale – indiferent daca acestea rezulta sau nu din plata unor contribuții -, acea legislație trebuie sa fie considerata ca generând un interes patrimonial in sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție. Cu alte cuvinte, Curtea a abandonat distincția dintre beneficiile de natura contributiva si cele necontributive sub aspectul incidentei art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.
Susținerile reclamantului potrivit cărora art. 14 din Legea 118/2010 este neconstituțional sunt, astfel, neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, cererea privind obligarea restituirii sumelor reținute in anul 2010 in cuantum de 15 % este neîntemeiata.
Prin decizia nr._/12.06.2012, C. Teritorială de Pensii Iași a dispus recuperarea sumei de 846 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.01.2011 – 31.03.2012 de la reclamantul M. P..
Se reține că începând cu data de 01.01.2011, prestațiile plătite reclamantului nu au fost majorate conform prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea 285/2010, fiind calculate și plătite la nivelul anterior aplicării prevederilor Legii 118/2010 și din această cauză au fost plătite în alt cuantum decât cel cuvenit.
În speță, reclamantul nu a dovedit că cele reținute și dispuse de intimată prin decizia nr._/12.06.2012sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește cererile privind obligarea intimatei să înceteze suspendarea achitării indemnizației reparatorii, să restituie sumele a căror plată a fost suspendată și să calculeze indemnizația prin aplicarea coeficientului de 1,10 la câștigul salarial mediu brut, instanța reține că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 18 din Legea 283/2011, in anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
Prin urmare, prin lege s-a dispus neacordarea indemnizațiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, nefiind emisa o decizie de suspendare a indemnizației reparatorii de care beneficiază reclamantul printr-o decizie a intimatei.
Se mai retine si faptul ca reclamantul nu a făcut dovada creditului contractat pe baza venitului realizat de reclamant in baza art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004.
Potrivit disp.art.213 alin. 1 lit. c din Legea 95/2006, beneficiază de asigurare, fără plata contribuției persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi.
Raportat la aceste dispoziții, având în vedere că reclamantului nu se încadrează între persoanele prevăzute de disp. art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1, instanța reține că nu-i sunt aplicabile disp. art.213 alin. 1 lit. c din Legea 95/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. P. considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurentul susține că hotărârea atacată nu ține cont de dispoziții legale aplicabile în cauză și de probatorii. Legea 341/2004 nu a fost modificată, aceasta cuprinzând sintagma salariu mediu brut, astfel că fiind vorba de o lege specială, trebuiau avute în vedere dispozițiile acestui act normativ, iar calculul drepturilor privitoare la indemnizația reparatorie trebuia făcută potrivit art.4 al.4 Legea 341/2004, respectiv prin aplicarea coeficientului 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferente anului în care se face plata.
Instanța de fond nu explică de ce înlătură susținerile făcute în acțiune, de ce reține ca fiind corect aplicat un termen inexistent în lege, singura afirmație că a fost vorba de o eroare, nefiind de natură a justifica înlăturarea argumentării sale.
In ce privește restituirea sumelor a căror plată a fost suspendată, instanța are în vedere pe de o parte argumentul că nu ar fi contestat decizia nr._/27.07.2010 prin care a fost dispusă diminuarea cuantumului drepturilor cuvenite, condiții în care nu ar mai putea-o contesta în prezent. Nu există dovada comunicării acestei decizii, iar pe de altă parte, din procedura prealabilă efectuată, rezultă că a contestat fără îndoială această suspendare la plată a drepturilor ce i se cuvin.
Mai arată recurentul că în acțiune a făcut trimitere atât la dispozițiile legale interne, cât și în special la legislația internațională însușită de România, invocând pe de o parte încălcarea art.l din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și practica judiciară, și indemnizația reparatorie dată în baza Legii 341/2004 are caracter irevocabil, este creată obligația legală a autorităților de a menține cuantumul în plată, astfel că suspendarea achitării indemnizației încalcă aceste norme imperative europene, atentându-se la dreptul său de proprietate. Inclusiv diminuarea cu 15% a acestor drepturi contravine convenției sus arătate, iar legiuitorul, respectiv statul Român, nu putea interveni desființându-le sau modificând cuantumul.
Reținerea de către instanța de fond că este posibilă și legală neacordarea unor drepturi așa cum s-a făcut prin art. 18 din Legea 283/2011, pentru anul 2012, vine în contradicție atât cu dispoziții constituționale, producându-se o încălcare a art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, aceasta deoarece pentru situații similare și comparabile au fost adoptate alte soluții, producându-se o discriminare.
Mai motivează recurentul că nu era necesar a depune contracte de credit, deoarece este normal că fiecare persoană își planifică în timp investițiile și cheltuielile raportat la un venit pe care-1 are și care are aparența unei certitudini pe viitor, mai ales că este stabilit prin lege presupunându-se că în momentul instituirii drepturilor nefiind făcută mențiunea că sunt temporare, beneficiarul lor își planifică conduita tocmai pornind de la acestea.
Mai invocă faptul că atâta timp cât există dispoziții speciale în Legea 95/2006, indicate de instanță, în mod greșit a fost respins capătul de cerere formulat în acest sens, doar cu motivarea că reclamantul nu beneficiază de aceste dispoziții, fără a se justifica de către instanță în motivare de ce socotește acest lucru. Sub acest aspect, arată recurentul că hotărârea este nemotivată și că în mod greșit s-a socotit că nu ar beneficia de aceste drepturi, deși dispozițiile legale permit acest lucru.
In concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata C. Teritorială de Pensii formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimata susține că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b) pct. 3 coroborate cu cele ale art. 4 alin. 4 din Legea 341/2004, pentru persoanele care au obținut titlul de "Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989- Luptător remarcat prin fapte deosebite", vor primi o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
De asemeni, acesta beneficiază si de dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. m) din același act normativ in sensul ca încasează o indemnizație lunara, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2). Începând cu anul 2011, prin intermediul dispozițiilor art. 15 din Legea 287/2010 este introdusa sintagma „câștig salariat mediu brut” care este o noțiune total distincta de aceea de „salariu mediu brut” fapt reținut in mod corect si legal de către instanța de fond. În consecință, faără o modificare legislativa adusa prevederilor Legii 341/2004, indemnizațiile acordate in baza Legii 341/2004 se stabilesc in baza ultimului indicator"salariu mediu brut cunoscut, respectiv cel aprobat prin Legea 12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, in speța 1.836 lei.
Prima instanța, în actul dedus judecații a avut in vedere faptul ca art. 4 alin. 4 din Legea 341/2004, actualizata la data depunerii acțiunii si a formulării apărărilor de către noi nu a fost modificat în nici un fel,pe aceasta cale, orice alta interpretare ducând la o grava substituire în atribuțiile legiuitorului care nu întelege sa modifice textul de lege anterior menționat. Atât timp cat cele 2 acte normative, in speța Legea 341/2004 si Legea 287/2010, cuprind noțiuni distincte,iar Legea 341/2004 nu a fost modificata, este evident faptul ca legiuitorul nu a dorit ca respectivul coeficient de 1,10 sa se aplice la câștigul salarial mediu net de 2.022 lei ci la indicatorul de 1.836 lei prevăzut de Legea 12/2010, din diferite rațiuni.
In ceea ce privește afirmația recurentului precum ca nu exista dovada comunicării deciziei din 27.07.2010, de diminuare cu 15% a indemnizației sale, aceasta este eronata.
In economia art. 2517 cod civil este stipulat faptul ca termenul de formulare a unei acțiuni in justiție încep sa curgă de la data când cel îndreptatit a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască nașterea dreptului la acțiune. Potrivit art. 87 din Legea 19/2000, decizia de pensionare se contesta in termen de 45 de zile de la comunicare. Coroborând cele 2 texte de lege cu faptul ca recurentul a cunoscut diminuarea drepturilor sale de asigurări sociale si din mențiunile de pe cupoanele de pensie pe care acesta le primește lunar timp de 2 ani), este indubitabil ca nu poate fi invocat faptul ca micșorarea drepturilor de asigurări sociale nu a fost știută de către recurent.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Recursul este nefondat.
1. Dreptul la indemnizație reparatorie pe temeiul Legii 341/2004 a fost stabilit în favoarea reclamantului M. P. prin decizia nr._/21.06.2010 emisă de C. Județeană de Pensii Iași, în sumă de 10 132 100 lei ROL. Diminuarea cuantumului acestei indemnizații cu 15 % conform dispozițiilor Legii 118/2010 s-a realizat prin decizia nr._/27.07.2010. Această din urmă decizie nu a fost contestată de către reclamant, ceea ce face ca prin raportare la dispozițiile art.88 din Legea 19/2000 decizia să-și producă efectele, fiind definitivă.
Prin urmare măsura de diminuare a pensiei apare ca fiind legală în condițiile necontestării actului prin care s-a luat măsura diminuării indemnizației.
În aceste circumstanțe în mod corect prima instanță a constat că este nefondată cererea reclamantului de restituire a sumelor reținute pentru anul 2010 ca efect al aplicării dispozițiilor art.14 din Legea 118/2010, prin decizia nr._/27.07.2010.
2.În ceea ce privește calculul cuantumul indemnizației datorate pentru anul 2011 raportat la câștigul salarial mediu brut conform dispozițiilor Legii 287/2010 Curtea constată că judecătorul fondului a pronunțat o soluție legală și temeinică prin respingerea cererii de recalculare a acestor drepturi.
Curtea notează că pentru anul 2011 nu este aplicabil algoritmul de calcul prevăzut de art.4 alin.4 și art.5 alin.1 lit.m din Legea 341/2004 și ca atare determinarea cuantumului acestor prestații prin raportarea coeficienților prevăzuți de aceste norme juridice la indicatorul economic ce a stat la baza fundamentării bugetului asigurărilor sociale de stat din anul 2011, de câștig salarial mediu brut, ci recuperarea uni procent de 15% din reducerile operate în cursul anului 2010 prin aplicarea Legii 118/2010
Pentru a concluziona în acest sens, Curtea, are în vedere, în soluționarea conflictului generat de existența concomitentă, în anul 2011, a două acte normative care reglementează același aspect, faptul că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 s-au instituit norme speciale, cu caracter temporar derogatorii de la regula generală instituită prin Legea nr. 341/2004.
În aceste circumstanțe, Curtea constată că este nefondată cererea reclamantului și implicit, critica împotriva sentinței vizând aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.4 alin.4 și art.5 alin.1 lit.m din Legea 341/2004.
3. În ceea ce privește cererile privind obligarea intimatei la încetarea suspendării achitării indemnizației reparatorii pentru anul_ și de restituire a sumelor reținute, Curtea constată că Tribunalul Iași a aplicat corect dispozițiile legale incidente.
Potrivit disp. art. 18 din Legea 283/2011, în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, nu se acordă.
Recurentul reclamant a solicitat încetarea suspendării achitării indemnizației reparatorii și restituirea sumelor reținute ca efect al reținerii stării de discriminare rezultată din lege pentru situații similare și comparabile, prin raportare la actele normative internaționale,respectiv art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Curtea observă, în acest context, că recurentul reclamant nu solicită sancționarea atitudinii discriminatorii a angajatorului față de aplicarea aceluiași text legal la situații similare și comparabile, ce reglementează suspendarea acordării beneficiului indemnizațiilor reparatorii, ci consideră discriminatoriu însuși actul normativ.
Or, în această circumstanță sunt aplicabile dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Prin urmare, Curtea constată că nu există un act sau fapt discriminatoriu săvârșit de casa de pensii în sensul OG 137/2000, art.16 din Constituție și actele normative internaționale indicate de recurent, ori jurisprudența relevată în acțiunea introductivă, și că nu poate obliga la stabilirea unei situații diferite decât cea rezultată expres din lege.
4. Potrivit dispozițiilor art. 213 alineatul (1), litera c) din Legea 96/2006, modificat prin OUG 107/2010, beneficiază de asigurare, fără plata contribuției persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și anume „Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniți în luptele pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta” dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi.
Or recurentul reclamant nu se încadrează în această categorie, fiind beneficiar al indemnizației reparatorii reglementată de art.4 alin.4 din Legea 341/2004 cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din același act normative, ca urmare a calității sale de “Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite” .
Pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ. va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de către reclamantul M. P. împotriva sentinței civile nr. 1249/22.04.2013 a Tribunalului, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.10.2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, C.-M. Ș. |
Red./tehnoredactat P. D.
2 ex/22.11.2013
Tribunalul Iași - T. P.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 1313/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Hotărâre din 15-02-2013, Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
