Conflict de muncă. Decizia nr. 1778/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1778/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 9510/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1778/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător N. C. M.
Judecător C. B.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigii de muncă privind recursul declarat de reclamanta S.C. L. T. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.2082 din data de 05.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind I. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. R. pentru societatea recurentă, lipsă fiind intimatul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că este primul termen de judecată și că intimatul nu a formulat întâmpinare, după care
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat R. R. depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare a recurentei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat apreciind că a făcut dovada răspunderii patrimoniale a intimatului in timpul desfășurării activității de taximetrist. Precizează că a dovedit prin fișa postului că acesta avea obligația, sfârșitul programului de lucru, de a preda încasările din ziua respectivă și justifica combustibilul consumat.
Mai susține că în mod greșit prima instanță a reținut că dovezile fiscale ale aparatului de marcat nu fac referire la fapte ale intimatului, in realitate acestea fiind emise în perioada 03.12.-08.12.2011. Precizează că a depus in susținerea acțiunii procesul verbal întocmit de societate la data de 08.12.2011.
De asemenea solicită a se analiza poziția pârâtului - intimat care, deși legal citat nu s-a prezentat la interogatoriu, iar instanța de fond omite sa sancționeze cu aplicarea disp. art.225 Cod procedură civilă.
Concluzionând, avocat R. R. pentru recurentă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată efectuate la fond.
Declarând dezbaterile închise, Curtea reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2082 din 05.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă acțiunea, formulată de reclamanta S.C. „L. T.” S.R.L., Iași astfel cum a fost ulterior precizată, în contradictoriu cu pârâtul I. M., domiciliat în Iași.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta S.C. „L. T.” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul I. M., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 620 lei reprezentând prejudiciu material cauzat societății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că părțile au încheiat contract individual de muncă. Totodată, s-a încheiat și procesul – verbal de predare – primire a autovehiculului marca Dacia L., cu număr de înmatriculare_, în urma căruia s-a încredințat pârâtului autoturismul menționat pentru exploatare, pentru efectuarea transportului de persoane în regim de taxi, în subordinea și sub autoritatea societății.
A mai susținut reclamanta că la data de 02.12.2011 pârâtul a lăsat autoturismul la sediul societății, fără a-l preda administratorului sau vreunei alte persoane, fără a se face recepția acestuia și fără a preda sumele încasate ca urmare a desfășurării activității de transport taxi, autoturismul prezentând lipsuri și defecțiuni constatate de comisia de inventariere. Astfel, s-a constatat o lipsă de 40 litri combustibil în valoare de 220 lei și o lipsă în gestiune de 400 lei. În consecință, a susținut reclamanta că i s-a cauzat un prejudiciu material în valoare de 620 lei.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul – verbal de inventariere din 02.12.2011, procesul – verbal de predare – primire din 02. 12..2012, contractul individual de muncă și fișa postului.
La termenul de judecată din 13.03.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări și modificări la acțiunea introductivă, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 619,43 lei, compusă din: suma de 399,43 lei reprezentând încasări și suma de 220 lei reprezentând contravaloare combustibil.
În baza probatoriului administrat instanța a reținut că începând cu data de 03.12.2011, pârâtul I. M., a fost salariatul reclamantei S.C. „L. T.” S.R.L., pe postul de conducător auto, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. R172/_/02.12.2011. Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 29.02.2012, în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii, conform deciziei nr. R_/03.04.2012.
Prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 399,43 lei reprezentând încasări nepredate la data de 02.12.2011 și a sumei de 220 lei reprezentând contravaloarea cantității lipsă de 40 litri motorină.
A reținut instanța de fond că potrivit disp. art. 254 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului. Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții poate atrage răspunderea patrimonială, lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlăturând răspunderea.
Potrivit disp. art. 272 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, s-a reținut de către instanță că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Astfel, reclamanta a precizat prin acțiunea introductivă că la data de 02.12.2011 pârâtul a lăsat autoturismul la sediul societății, fără a-l preda administratorului sau vreunei alte persoane, fără a se face recepția acestuia, fără a preda sumele încasate ca urmare a desfășurării activității de transport taxi și cu o lipsă de 40 litri motorină, fapt consemnat în procesul – verbal de inventariere din 02.12.2011.
Or, instanța a constata că la data de 02.12.2011, pârâtul nu avea calitatea de salariat al societății pârâte, din cuprinsul contractului individual de muncă rezultând că acesta a început activitatea la data de 03.12.2011.
În consecință, s-a reținut că prima condiție impusă de art. 254 Codul muncii, referitoare la calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, nu este îndeplinită în cauză.
Cât privește rapoartele detaliate MF invocate de către reclamantă, instanța a reținut că acestea sunt aferente perioadei ulterioare începerii raporturilor de muncă.
Tot astfel, procesul– verbal de inventariere invocat de reclamantă a fost încheiat la data de 02.12.2011, dată la care pârâtul nu avea calitatea de salariat al societății. În consecință, lipsurile constatate prin acest proces – verbal de inventariere din data de 02.12.2011 nu îi pot fi imputate pârâtului.
Pe cale de consecință, nefiind îndeplinite toate condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, instanța a reținut că este neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a acestuia la plata sumei de 619,43 lei și a respins acțiunea reclamantei S.C. „L. T.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul I. M..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. „L. T.” S.R.L, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurenta că instanța de fond a reținut greșit atât situația de fapt cât și dispozițiile legale incidente în cauză.
Că în mod greșit instanța a reținut faptul că rapoartele fiscale emise de aparatul electronic de marca,ce au fost depuse,aferente mașinii încredințate pârâtului intimat nu fac referire la fapte ale intimatului,în realitate acestea fiind emise în perioada 03.-08.12.2011.
Mai invocă recurenta că instanța de fond nu a aplicat corect nici dispozițiile art. 225 cod pr. civ., neprezentarea intimatului la interogatoriul solicitat nefiind interpretată așa cum prevede legea, ca o recunoaștere indirectă a pretențiilor reclamantei.
Susține în acest sens recurenta că instanța de fond trebuia să coroboreze dispozițiile legale suscitate cu celelalte probe administrate ,situație în care ar fi ajuns la o cu totul altă concluzie, atâta timp cât din fișa postului depusă la dosar și din bonurile depuse a rezultat faptul că intimatul a prejudiciat societatea prin nepredarea încasărilor și cu lipsa combustibilului.
Consideră recurenta că în cauză s-a făcut dovada existenței raportului de cauzalitate între fapt intimatului și prejudiciul încercat precum și a vinovăției acestuia, fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a salariatului .
În concluzie recurenta solicită admiterea recursului său și modificarea în tot a sentinței primei instanțe în senul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.
În recurs nu s-au mai administrat alte probatorii.
Examinând actele și lucrările dosarului instanței de fond prin prisma criticilor formulate dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Curtea constată că prima instanță a analizat temeinic cauza dedusă judecății și că într-adevăr, în materia conflictelor de muncă sarcina probei este răsturnată, revenind angajatorului potrivit dispozițiilor art. 272 Codul muncii, obligația de a-și proba pretențiile, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Mai constată instanța de control judiciar că în cauză recurenta a administrat unele probe, însă pe baza acestora instanța a reținut că faptele imputate pârâtului intimat nu se încadrează în perioada de la care acesta a fost angajat ci datează din ziua anterioară începerii raporturilor de muncă.
Astfel, Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și anume că potrivit contractului individual de muncă nr. R_ încheiat la data de 02.12.2011, activitatea pârâtului intimat urma să înceapă cu data de 03.12.2011.
Ca atare, având în vedere aceste argumente, prima instanță a reținut corect că faptele imputate, care într-adevăr nu au fost contestate, de a nu preda încasările din data de 02.12.2011 și de a lăsa în aceiași zi de 02.12.2011, autoturismul încredințat fără combustibil, nu se circumscriu datei de începere -03.12.2011- a raporturilor de muncă ale intimatului cu recurenta, pentru a se putea reține antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia conform dispozițiilor art. 254 codul muncii.
Prin urmare Curtea reține că nu se poate trece peste acest aspect preliminar ,întrucât la data de 02.12.2011 intimatul nu avea încă calitatea de angajat, chiar dacă în aceiași zi semnase contractul individual de muncă, întrucât acest contractul individual de muncă a început să-și producă efectele doar cu data de 03.12.2011, dată consemnată expres în actul încheiat.
Or, în atare situație, instanța de fond nu a mai putut analiza întrunirea cumulativă a celorlalte condiții ale răspunderii patrimoniale a salariatului, de vreme ce fapta imputată s-a produs anterior începerii activității și a răspunderii patrimoniale, până la data de 03.12.2011 intimatul neavând calitatea de salariat.
În consecință, Curtea constată că toate criticile recurentei vizează aspecte ulterioare momentului angajării intimatului,deși fapta imputată este anterioară acestui moment și nu fac referire la ceea ce a reținut și motivat instanța de fond.
Ca atare, Curtea constată că motivele invocate de către recurentă nu combat în nici un fel argumentația instanței de fond, recurenta trecând cu ușurință peste faptul că la momentul producerii prejudiciului,02.12.2011, intimatul nu avea calitatea de salariat care să-i atragă răspunderea patrimonială prevăzută de dispozițiile art. 254 codul muncii.
În concluzie, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 cod pr. civ. va respinge ca nefondat recursul și va menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. L. T. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.2082 din data de 05.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 .11. 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, N. C. M. | Judecător, C. B. |
Grefier, M. H. |
Red/tehnored..P.G
2 ex -13.12.2013
Tribunalul Iasi- C. C. E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 602/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
