Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 398/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 398/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 2124/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 398/2013
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. A.
Judecător N. C. M.
Judecător C. B.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă - având ca obiect drepturi bănești - privind recursurile declarate de recurenta-intimată R. P. și intimata-recurentă . și S. E. E. SERV SA împotriva sentinței civile nr. 3366 din 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind . S.C. S. E. M. S.A. Bacău.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. C., cu delegație la dosar, pentru recurenta R. P., lipsă fiind reprezentanții intimatelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este al doilea termen de judecată, că prin registratura instanței intimata S.C. S. E. M. S.A. a formulat întâmpinare la ambele recursuri.
Apărătorul recurentei depune la dosar concluzii scrise și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat D. pentru recurenta R. P. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea recursului formulat de intimata-recurentă ..
Susține că sunt deja pronunțate de către aceasta instanță decizii de admitere a recursului reclamanților.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._ /02.03.2012, reclamanta R. P. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. „E.” S.A. și S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A., solicitând obligarea acestora la plata ajutorului material anual constând în contravaloarea a 1200 Kwh anual, prevăzut în art. 5.43 alin. 1 din actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. „E.” S.A. înregistrat la ITM București sub nr._/28.12.2010 și, respectiv, în art. 5.40 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. FISE „E. SERV” S.A. înregistrat la ITM București sub nr._/27.12.2011, începând cu data de 22.08.2011 și continuând pentru tot restul vieții.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariata S.C. „E.” S.A. (cu denumirile anterioare) și ulterior al S.C. „E. SERV” S.A., succesoarea în drepturi și obligații a S.C. „E.” S.A., pentru o perioadă de peste 40 de ani. În ceea ce privește calitatea de succesor în drepturi și obligații față de S.C. „E.” S.A., reclamanta a invocat prevederile H.G. nr. 1342/2001 și ale H.G. nr. 74/2005 și a precizat că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, ultimul angajator a fost S.C. „E. SERV” S.A. – SISE M. – AISE IAȘI.
A mai susținut reclamanta că la data de 22.01.2009 a încetat contractul individual de muncă, încetarea raporturile de muncă producându-se ca urmare a inițierii de către angajator a unor programe de concedieri colective, programe ce aveau menirea de a restructura societatea, în sensul reducerii numărului de personal, în conformitate cu prevederile art. 65, 66 și 68 Codul muncii. După data încetării raporturilor de muncă și fără a lucra în altă parte, a beneficiat de prevederile Legii nr. 76/2002, iar ulterior a fost înscrisă la pensie începând cu data de 11.02.2010, în baza deciziei de pensionare nr._ din 11.02.2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Iași. Potrivit disp. art. 5.43 alin. 1, respectiv disp. art. 5.40 din actele adiționale la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. „E.” S.A. și contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de S.C. FISE „E. SERV” S.A., „salariații care s-au pensionat din S.C. E. S.A. și filialele sale și au lucrat minim 15 ani în unități MEE/RENEL/CONEL/S.C. E. S.A. și filialele sale sau ultimii 10 ani consecutivi înainte de pensionare, în S.C. E. S.A. și filialele sale, vor beneficia de la societatea de la care s-au pensionat, de un ajutor material anual constând în decontarea contravalorii unui consum casnic anual de 1200 de Kwh…”. Astfel, a motivat reclamanta că dispozițiile menționate prevăd acordarea unui ajutor material anual și că îndeplinește toate condițiile stipulate pentru a beneficia de acest ajutor. În acest sens, reclamanta a precizat că a lucrat peste 15 ani în cadrul companiei, inclusiv ultimii 10 ani, iar raporturile de muncă au încetat la data de 22.01.2009 în urma inițierii de către angajator a unui program de concedieri colective, ce reprezintă o măsură a angajatorului de disponibilizare a unor angajați în vederea unui proces de reorganizare a companiei. De asemenea, de la data încetării raporturilor de muncă și până la data înscrierii la pensie nu a avut încheiat un alt contract de muncă, respectiv nu a mai lucrat în cadrul altei companii.
Reclamanta a mai susținut faptul că cererea privind acordarea drepturilor cuvenite pentru viitor este întemeiată, întrucât drepturile deduse judecății reprezintă prestații periodice în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod de procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate.
Pârâta S.C. „E.” S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, pârâta a invocat prevederile H.G. nr. 1199/1990, ale H.G. nr. 365/1998, ale H.G. nr. 627/2000 și ale H.G. nr. 1342/2001 și a susținut că în aceste acte normative s-a prevăzut că activitatea de distribuție și furnizare a energiei electrice se desfășura la nivelul întregii țări, motiv pentru care la nivel de teritoriu era organizată în unități care au purtat diferite denumiri (IRE, FRE, Sucursale, Agenții, etc.). Personalul din cadrul acestor unități a fost transferat în structurile rezultate ca urmare a reorganizărilor succesive, împreună cu toata arhiva de personal, noile structuri substituindu-se în drepturile și obligațiile structurilor de la care s-a transferat personalul.
A mai susținut pârâta că ultimul angajator al reclamantei a fost S.C. „E. SERV” S.A. – SISE M. – AISE Iași, această societate având obligația de a aplica clauzele prevăzute în contractul colectiv de muncă tuturor angajaților și respectiv pensionarilor proprii. Or, în aceste condiții, și având în vedere și faptul că noile societăți comerciale cu personalitate juridică, înființate în baza H.G. nr. 1342/2001, s-au substituit în drepturile și obligațiile S.C. E. S.A., a precizat pârâta că este întemeiată excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Pârâta a mai învederat și faptul că, până la data de 01.01.2012, societatea și filialele sale au avut un contract colectiv de muncă, iar începând cu data de 01.01.2012, fiecare societate a încheiat contracte colective de muncă la nivel de unitate. Negocierea clauzelor contractelor a fost comună, astfel încât toate contractele încheiate la nivel de unitate au prevăzut acordarea ajutorului material.
Pentru toate aceste motive, pârâta S.C. „E.” S.A. a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâta a invocat prevederilor art. 4 din H.G. nr. 760/2010, susținând că litigiul ce face obiectul prezentei cauze a fost preluat de nou înființată S.C. „S. E. M.” S.A. În urma divizării S.C. FISE „E. Serv” S.A., practic S.C. „S. E. M.” S.A. a preluat activitatea fostei Sucursale de Întreținere și S. E. (SISE) E. M., astfel cum rezultă și din protocolul de predare preluare încheiat între S.C. FISE „E. Serv” S.A. și S.C. „S. E. M.” S.A. la data de 14.02.2012. SISE E. M. a gestionat în mod direct modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor art. 5.40 din contractul colectiv de muncă în ceea ce privește salariații proprii ai sucursalei, respectiv modalitatea de decontare a contravalorii cotei de energie electrică acordată beneficiarilor prevăzuți în dispozițiile legale menționate. Beneficiarii, conform anexei la contract, sunt foști salariați ai sucursalei, iar arhiva, dosarele de personal ale acestora au fost predate S.C. „S. E. M.” S.A., înființată în urma divizării S.C. FISE „E. Serv” S.A.. În consecință, coroborând și prevederile protocolului încheiat în data de 14.02.2012, rezultă că aceasta din urmă a preluat și obligațiile aferente salariaților preluați/foștii salariați ai sucursalei, respectiv aceasta are obligația exclusivă a achitării cotei de energie către salariați și foștii salariați pensionari, în condițiile art. 5.40 din contractul colectiv de muncă.
Pârâta a mai susținut faptul că nu îi este imputabilă întreruperea decontării contravalorii cotei de energie, în conformitate cu dispozițiile contractului colectiv de muncă, de către SISE E. M. și, ulterior, de către S.C. S. E. M. S.A. în ceea ce privește foștii salariați pensionari. Astfel, pe de o parte, sucursala a derulat în mod direct și nemijlocit relațiile de muncă cu angajații proprii/foștii salariați, contractele de muncă fiind încheiate de către sucursală prin reprezentanții săi legali. De asemenea, încasarea creanțelor rezultate din raporturile comerciale proprii se făcea direct de către sucursală. Or, în acest context, este firesc ca și plata datoriilor, inclusiv drepturile salariaților/foștilor salariați rezultând din contractul individual de muncă sau din contractul colectiv de muncă să se facă tot de către sucursală. Pe de alta parte, ulterior transformării sucursalei în societate comercială nouă, în urma divizării S.C. FISE „E. Serv” S.A., S.C. „S. E. M.” S.A. avea obligația legală de a aduce la îndeplinire prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil, în sensul achitării contravalorii cotei de energie către foștii salariați pensionari, astfel cum stipulează și disp. art. 9 alin. 1 și 2 din Legea nr. 67/2006.
Pe cale de consecință, a susținut pârâta că, neavând față de reclamant obligația achitării contravalorii cotei de energie, conform dispozițiilor art. 5.40 din contractul colectiv de muncă, este întemeiată excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Tot pentru aceleași considerente expuse, pârâta a solicitat introducerea în cauză a S.C. „S. E. M.” S.A., care se legitimează procesual în baza subrogației legale stipulate în art. 4 din H.G. nr. 760/2010, raportat și la prevederile protocolului de predare preluare încheiat în data de 14.02.2012.
Prin precizările formulate la data de 04.09.2012, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a S.C. „S. E. M.” S.A. În motivare, reclamanta a susținut că S.C. FISE „E. SERV” S.A. s-a divizat potrivit art. 4 din H.G. nr. 760/2010 și a protocolului de predare – preluare din 14.02.2012. Întrucât S.C. „S. E. M.” S.A. a preluat o parte din patrimoniul, din drepturile și obligațiile S.C. FISE „E. SERV” S.A., a considerat reclamanta că și această societate are calitate procesuală pasivă.
La termenul de judecată din 05.09.2012, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a S.C. „S. E. M.” S.A.
Pârâta S.C. „S. E. M.” S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâta a susținut că a fost înființată ca societate cu personalitate juridică prin H.G. nr. 760/2010, funcționând ca atare începând cu data de 01.02.2012. Anterior acestei date a funcționat, conform H.G.nr.74/2005, ca sucursală fără personalitate juridică în cadrul S.C. „FISE E. Serv” S.A. Mai susține pârâta că ultimul angajator al reclamantei a fost S.C. F.I.S.E. „E. Serv” S.A., societate cu personalitate juridică și care își continuă existența ca filială a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A. și după divizarea parțială realizată în baza H.G. nr. 760/2010. Reclamantul și-a desfășurat activitatea la „SISE E. M.”, sucursală fără personalitate juridică și care, în prezent, este radiată din Registrul Comerțului în conformitate cu Rezoluția nr._ din 29.02.2012 dată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău. Pârâta a precizat că între ea și reclamant nu au existat raporturi de muncă și, în consecință, nu pot exista nici un fel de raporturi juridice nici după data pensionarii acestuia. Mai mult, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. FISE „E. Serv” S.A. și aplicabil începând cu data de 01.01.2012, în art. 5.40 alin. 1, se prevede că salariații care s-au pensionat din S.C. FISE „E. Serv” S.A. și au lucrat minim 15 ani în unități MEE/RENEL/CONEL/S.C. E. S.A. și filialele sale sau ultimii 10 ani consecutivi înainte de pensionare în societate sau S.C. E. S.A. și filialele sale, vor beneficia de la societatea de la care s-au pensionat de un ajutor material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 Kwh. De asemenea, în art. 5.41 alin. 1 se prevede că de ajutorul material anual prevăzut la art. 5.40 beneficiază și salariații disponibilizați în urma acțiunilor de restructurare și reorganizare, care ulterior devin pensionari. Or, în speță, ultimul angajator al reclamantei a fost F.I.S.E. E. Serv S.A., iar conform protocolului încheiat în data de 14.02.2012, personalul preluat de S.C. S. E. M. S.A. este prezentat în Anexa 10. Din cuprinsul acestei anexe rezultă că reclamantul din prezenta cauza nu au fost preluat. Faptul că dosarele de personal au rămas la societatea nou înființată, fără să existe vreun act de predare a acestora, nu echivalează cu asumarea obligațiilor din prezent, rezultate din raporturile de muncă avute cu S.C. FISE E. Serv S.A.
Tot prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat și excepția inadmisibilității cererii cu privire la acordarea drepturilor reprezentând contravaloarea cotei de energie pe viitor, până la decesul reclamantei, având în vedere faptul că drepturile stabilite prin contractele colective de muncă se aplică pe perioada de valabilitate a acestora.
Pârâta a mai susținut faptul că, prin protocolul de predare – primire din 14.02.2012, a preluat o situație financiară dificilă, care ar fi făcut practic imposibilă acoperirea cheltuielilor privind acordarea cotei de energie pentru salariații ieșiți la pensie din cadrul F.I.S.E. E. Serv S.A. De altfel, având în vedere situația financiară a societății, din care rezultă că volumul cheltuielilor depășește cuantumul veniturilor încasate, la nivelul societății au fost întreprinse demersuri în vederea eliminării art. 5.40 din contractul colectiv de muncă. În acest sens, a fost încheiat Procesul verbal nr. 2/09.07.2012, între reprezentanții Administrației S.C. S. E. M. S.A. și ai Federației Naționale a Sindicatelor din Electricitate „Univers”, prin care s-a convenit numirea Comisiei de Negociere în vederea modificării contractului colectiv de muncă, în sensul eliminării art. 5.40 privind acordarea cotei de energie.
Pentru toate aceste motive, pârâta a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și a excepției inadmisibilității cererii cu privire la acordarea drepturilor reprezentând contravaloarea cotei de energie pe viitor, până la decesul reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 3366/12.12.2012, Tribunalul Iași a dispus:
A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta S.C. „S. E. M.” S.A.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. „E.” S.A. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. „S. E. M.” S.A.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R. P., în contradictoriu cu pârâta S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A.
A obligat pârâta să acorde reclamantei ajutorul material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 kwh, prevăzut de art. 5.43 din contractul colectiv de muncă al S.C. „E.” S.A. înregistrat la D.G.M.S.S. sub nr. 4728/25.02.2002, modificat prin actul adițional nr. 15/2011, respectiv de art. 5.40 din contractul colectiv de muncă al S.C. FISE E. SERV S.A. înregistrat la I.T.M. București sub nr. 414/27.12.2011, aferent perioadei 22.08.2011 – 12.12.2012.
A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la acordarea ajutorului material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 kwh, începând cu data de 13.12.2012.
A respins acțiunea formulată de reclamanta R. P. în contradictoriu cu pârâtele S.C. „E.” S.A. și S.C. „S. E. M.” S.A., pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
A obligat pârâta S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A. să plătească reclamantei suma de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepțiile invocate de către pârâte, tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. „E.” S.A. și S.C. „S. E. M.” S.A. este întemeiată, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A. este neîntemeiată.
Din cuprinsul carnetului de muncă al reclamantei rezultă că, începând cu data de 14.05.1990, aceasta a fost angajată la Întreprinderea de Rețele Electrice Iași. Ulterior, în perioada 01.04.1991 – 01.06.1998, reclamanta a fost salariata Filialei Rețele Electrice Iași (fostă I.R.E. Iași), iar începând cu data de 01.07.1998 a fost salariata CONEL S.C. E. S.A. – Sucursala de Distribuție Iași. Începând cu data de 01.08.2000 reclamanta a fost salariata S.C. E. S.A. – Sucursala de Distribuție Iași, ca urmare a schimbării denumirii unității conform H.G. nr. 627/2000, prin reorganizare, iar începând cu data de 01.08.2001 a devenit salariata S.C. E. S.A. – Sucursala de Distribuție M. EDFEE Iași, ca urmare a schimbării denumirii unității, prin reorganizare.
Începând cu data de 01.02.2002, reclamanta a fost salariata Sucursalei de Întreținere și S. E. M., în carnetul de muncă, la poziția 72 existând mențiunea „preluat prin reorganizare conform H.G. nr. 1342/2001”. Tot astfel, începând cu data de 09.03.2005 reclamanta a fost salariata S.C. E. Serv S.A. – SISE M. – AISE Iași, la poziția 78 din carnetul de muncă existând mențiunea „preluare prin reorganizare conform H.G. nr. 74/2005”.
Raporturile de muncă dintre reclamantă și angajatorul S.C. E. Serv S.A. – SISE M. – AISE Iași au încetat la data de 22.01.2009, în temeiul disp. art. 65, art. 66 și art. 68 Codul muncii, conform mențiunilor de la poziția 86 din carnetul de muncă. Începând cu data de 06.01.2010, reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, conform deciziei nr._/11.02.2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Iași.
Prin H.G. nr. 1342/2001 privind reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A., s-au înființat 8 societăți comerciale și 8 sucursale de întreținere și servicii energetice prin reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A., printre care și Societatea Comercială F. de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E. M.” S.A., filială a „E.” S.A., denumită „E. M.” S.A.
La data de 03.02.2005 a intrat în vigoare H.G. nr. 74/2005 privind înființarea Societății Comerciale F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A. prin reorganizarea activității din cadrul Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A. Astfel, potrivit disp. art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 74/2005, „se înființează Societatea Comercială F. de Întreținere și S. E. "E. Serv" - S.A., denumită în continuare "E. Serv" - S.A., cu sediul în municipiul București, . nr. 1A, sectorul 1, ca filială a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A., prin divizarea acestei societăți comerciale”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „societatea comercială prevăzută la alin. (1) este persoana juridică română care se organizează ca societate comercială pe acțiuni și funcționează potrivit legii și statutului prevăzut în anexa nr. 1”. Potrivit art. 1 alin. 3, „"E. Serv" - S.A. are în componența sa 8 sucursale de întreținere și servicii energetice, denumite în continuare SISE, fără personalitate juridică, ale căror denumiri și sedii sunt prevăzute în anexa nr. 2, care vor efectua operațiuni contabile până la nivelul balanței de verificare, în condițiile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu 42 de agenții de întreținere și servicii energetice, denumite în continuare AISE, ale căror denumiri și sedii sunt prevăzute în anexa nr. 3”. De asemenea, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 74/2005, personalul existent în cadrul Diviziei de întreținere și servicii energetice, al sucursalelor de întreținere și servicii energetice din cadrul Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A., precum și cel al entităților din cadrul acestora, la data constituirii noii societăți, se preia de către societatea comercială prevăzută la art. 1 și va avea toate drepturile de continuitate în aceeași unitate.
Ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 74/2005, reclamanta a devenit salariata S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A. – SISE M. – AISE Iași.
Ulterior încetării raporturilor de muncă dintre reclamantă și S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A. – SISE M. – AISE Iași, a intrat în vigoare, la data de 06.08.2010, H.G. nr. 760/2010 privind înființarea societăților comerciale „S. E. Banat” S.A., „S. E. Dobrogea” S.A., „S. E. M.” S.A., „S. E. Oltenia” S.A. și „S. E. Muntenia” S.A. prin reorganizarea Societății Comerciale F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A. Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 760/2010, s-a reorganizat Societatea Comercială F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A., filială a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A., ca urmare a divizării prin desprindere a unei părți din patrimoniul acesteia, în temeiul art. 2501 lit. b din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și s-au înființat, în condițiile legii, următoarele societăți comerciale, având acționar unic Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A.: S.C. „S. E. Banat” S.A., S.C. „S. E. Dobrogea” S.A., S.C. „S. E. M.” S.A., S.C. „S. E. Oltenia” S.A., S.C. „S. E. Muntenia” S.A. Potrivit disp. art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 760/2010, „Societatea Comercială F. de Întreținere și S. E. "E. Serv" - S.A., supusă reorganizării în condițiile alin. (1), își continuă existența ca filială a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A.”. De asemenea, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 760/2010, personalul angajat în cadrul sucursalelor de întreținere și servicii energetice din cadrul Societății Comerciale F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A., ce este preluat de noile societăți, precum și cel al entităților din cadrul acestor sucursale, la data înmatriculării noilor societăți, se preia de către fiecare societate comercială prevăzută la art. 1 alin. 2, cu respectarea prevederilor art. 169 și art. 170 Codul muncii.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul a reținut că, urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 760/2010, s-a înființat S.C. „S. E. M.” S.A. și, totodată, S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A. (S.C. FISE „E. Serv” S.A.) și-a continuat existența ca filială a S.C. Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A. De asemenea, s-a reținut de către instanță că societățile înființate prin H.G. nr. 760/2010, deci și pârâta S.C. „S. E. M.” S.A., nu au preluat decât personalul care, la momentul intrării în vigoare a H.G. nr. 760/2010, era în activitate. În acest sens, în anexa nr. 10 la Protocolul de predare – primire încheiat între S.C. FISE E. Serv S.A. și S.C. „S. E. M.” S.A. au fost menționate persoanele angajate în cadrul SISE E. M. din cadrul S.C. FISE E. Serv S.A., care au fost preluate de S.C. „S. E. M.” S.A. în conformitate cu H.G. nr. 760/2010, reclamanta nefiind înscrisă în această anexă 10.
Pe cale de consecință, tribunalul a reținut că pârâta S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A. a avut calitatea de ultim angajator al reclamantei.
Totodată, potrivit disp. art. 5.43 alin. 1 din actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. „E.” S.A., înregistrat la ITM București sub nr._/28.12.2010, „salariații care s-au pensionat din S.C. E. S.A. și filialele sale și au lucrat minim 15 ani în unități MEE/RENEL/CONEL/S.C. E. S.A. și filialele sale sau ultimii 10 ani consecutivi înainte de pensionare, în S.C. E. S.A. și filialele sale, vor beneficia de la societatea de la care s-au pensionat, de un ajutor material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh”. Tot astfel, în art. 5.40 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. FISE „E. SERV” S.A. înregistrat la ITM București sub nr._/27.12.2011, se prevede că „salariații care s-au pensionat din S.C. FISE E. Serv S.A. și au lucrat minimum 15 ani în unități MEE/RENEL/CONEL/S.C. E. S.A. și filialele sale sau ultimii 10 ani consecutivi înainte de pensionare în societate sau S.C. E. S.A. și filialele sale, vor beneficia de la societatea de la care s-au pensionat, de un ajutor material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh”.
Având în vedere obiectul prezentei acțiuni, dispozițiile contractelor colective de muncă menționate, precum și faptul că pârâta S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A. a avut calitatea de ultim angajator al reclamantei, tribunalul a reținut că această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză. Pe cale de consecință, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A.
Pentru aceleași considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. „E.” S.A. și S.C. „S. E. M.” S.A., și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâta S.C. „S. E. M.” S.A., prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, precum și disp. art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art. 21 din Constituția României referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil. Totodată, tribunalul a reținut și faptul că motivele invocate în susținerea acestei excepții constituie apărări de fond, care urmează a fi analizate cu ocazia soluționării cauzei.
Pe fond, tribunalul a reținut că reclamanta R. P. a fost salariata pârâtei S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A. și a societăților antecesoare ale acesteia pentru o perioadă mai mare de 15 ani.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, la data de 22.01.2009 a încetat contractul individual de muncă al reclamantei, în temeiul disp. art. 65, art. 66 și art. 68 Codul muncii, ca urmare a inițierii de către angajator a unor programe de concedieri colective.
Începând cu data de 06.01.2010, reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, conform deciziei nr._ din 11.02.2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Iași. În perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă și data înscrierii la pensie, reclamanta nu a mai lucrat în cadrul altei societăți.
S-a mai reținut de către prima instanță că în anul 2011, respectiv până la data de 27.12.2011, la nivelul pârâtei S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A. s-a aplicat contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. E. S.A., înregistrat la D.G.M.S.S. București sub nr. 4728/25.02.2002, contract prelungit prin acte adiționale. Astfel, potrivit disp. art. 5 alin. 2 din H.G. nr. 74/2005 privind înființarea S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A., „contractul colectiv de muncă existent la Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A. va fi aplicat și în noua societate comercială până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă”. Or, la nivelul pârâtei S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A. a fost încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. 414/27.12.2011, astfel încât, până la data de 27.12.2011 (data înregistrării la autoritatea competentă potrivit disp. art. 144 din Legea nr. 62/2011), salariații pârâtei au beneficiat de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. E. S.A., înregistrat la D.G.M.S.S. București sub nr. 4728/25.02.2002, prelungit și modificat prin acte adiționale.
Potrivit disp. art. 5.43 alin. 1 din actul adițional nr. 15 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. „E.” S.A., înregistrat la ITM București sub nr. 13/10.02.2011, „salariații care s-au pensionat din S.C. E. S.A. și filialele sale și au lucrat minimum 15 ani în unități MEE/RENEL/CONEL/S.C. E. S.A. și filialele sale sau ultimii 10 ani consecutivi înainte de pensionare, în S.C. E. S.A. și filialele sale, vor beneficia de la societatea de la care s-au pensionat, de un ajutor material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh”.
S-a mai reținut de către prima instanță că, la nivelul pârâtei S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A., a fost încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. 414/27.12.2011, contract valabil până la data de 31.12.2013 potrivit art. 1.6 alin. 1 din contract.
Potrivit disp. art. 5.40 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. F.I.S.E. „E. SERV” S.A., „salariații care s-au pensionat din S.C. FISE E. Serv S.A. și au lucrat minimum 15 ani în unități MEE/RENEL/CONEL/S.C. E. S.A. și filialele sale sau ultimii 10 ani consecutivi înainte de pensionare în societate sau S.C. E. S.A. și filialele sale, vor beneficia de la societatea de la care s-au pensionat, de un ajutor material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh”. Potrivit disp. art. 5.41 alin. 1 din același contract, „de ajutorul material anual prevăzut la art. 5.40 beneficiază și salariații disponibilizați în urma acțiunilor de restructurare și reorganizare, care ulterior devin pensionari”, iar potrivit disp. art. 5.41 alin. 2, „persoanele prevăzute la alin. 1 vor beneficia de ajutorul respectiv dacă au lucrat minimum 15 ani sau ultimii 10 ani consecutivi, înainte de disponibilizare în societate, cu condiția ca până la data solicitării ajutorului să nu fi lucrat în altă unitate”.
Or, în speță, tribunalul a reținut că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de disp. art. 5.43 alin. 1 din actul adițional nr. 15 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. „E.” S.A., înregistrat la ITM București sub nr. 13/10.02.2011, respectiv de disp. art. 5.40 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. FISE „E. SERV” S.A..
Astfel, reclamanta a lucrat minimum 15 ani în unități MEE/RENEL/CONEL/S.C. E. S.A. și filialele sale, respectiv în ultimii 10 ani consecutivi înainte de pensionare în S.C. FISE „E. SERV” S.A. și S.C. E. S.A. și filialele sale. De asemenea, raporturile de muncă ale reclamantei cu S.C. FISE „E. SERV” S.A. au încetat în temeiul disp. art. 65, art. 66 și art. 68 Codul muncii, ca urmare a inițierii de către angajator a unor programe de concedieri colective, iar de la data concedierii și până la data înscrierii la pensie, reclamanta nu a mai lucrat în cadrul altei societăți.
În consecință, tribunalul a reținut că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de ajutorul material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh, prevăzut de disp. art. 5.43 alin. 1 din actul adițional nr. 15 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. „E.” S.A., înregistrat la ITM București sub nr. 13/10.02.2011, respectiv de disp. art. 5.40 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. FISE „E. SERV” S.A. Totodată, obligația de acordare a acestui ajutor material, potrivit acelorași prevederi din contractele colective de muncă invocate, revine ultimului angajator, respectiv pârâtei S.C. FISE „E. SERV” S.A.
Potrivit disp. art. 133 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel. Potrivit disp. art. 148 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 272 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, pârâta S.C. FISE „E. SERV” S.A., căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada faptului că ar fi acordat reclamantei ajutorul material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh, prevăzut de disp. art. 5.43 alin. 1 din actul adițional nr. 15 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. „E.” S.A., înregistrat la ITM București sub nr. 13/10.02.2011, respectiv de disp. art. 5.40 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. FISE „E. SERV” S.A..
Pe cale de consecință, tribunalul a reținut că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la acordarea ajutorului material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh, aferent perioadei 22.08.2011 – 12.12.2012 (data pronunțării prezentei sentințe).
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la acordarea ajutorului material anual începând cu data de 13.12.2012, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, ajutorul material solicitat nu poate fi acordat de instanță decât până la data pronunțării hotărârii, deoarece nu poate fi prevăzută maniera în care părțile contractante vor modifica pe viitor durata, cuantumul sau modalitățile de acordare a acestui ajutor material, în virtutea principiului libertății contractuale. Dreptul la acordarea ajutorului material prevăzut de disp. art. 5.43 alin. 1 din actul adițional nr. 15 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. „E.” S.A., înregistrat la ITM București sub nr. 13/10.02.2011, respectiv de disp. art. 5.40 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. FISE „E. SERV” S.A., este câștigat de reclamantă, însă nu poate fi considerat un drept ad aeternum, singurele drepturi câștigate fiind cele dobândite până la . unui nou contract colectiv de muncă prin care să fie reglementat în altă manieră acest ajutor material.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, tribunalul a constatat că este întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamanta R. P. în contradictoriu cu pârâta S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A.
În consecință, tribunalul a obligat pârâta să acorde reclamantei ajutorul material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 kwh, prevăzut de art. 5.43 din contractul colectiv de muncă al S.C. „E.” S.A. înregistrat la D.G.M.S.S. sub nr. 4728/25.02.2002, modificat prin actul adițional nr. 15/2011, respectiv de art. 5.40 din contractul colectiv de muncă al S.C. FISE E. SERV S.A. înregistrat la I.T.M. București sub nr. 414/27.12.2011, aferent perioadei 22.08.2011 – 12.12.2012, și va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la acordarea ajutorului material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 kwh, începând cu data de 13.12.2012.
De asemenea, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanta R. P. în contradictoriu cu pârâtele S.C. „E.” S.A. și S.C. „S. E. M.” S.A., pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. SERV” S.A. să plătească reclamantei suma de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta R. P. și pârâta S.C. F. de Întreținere și S. E. E. Serv SA.
În motivarea recursului său, reclamanta R. P. susține că, în conformitate cu dispozițiile art.182 din Colectiv de Muncă la nivel de S.C. E.ON M. DISTRIBUȚIE SA, și art. 5.40 din CCM la nivel de S.C. FISE E. SERV SA, „Salariații care s-au pensionat din S.C. FISE E. SERV SA. și au lucrat minim 15 ani în unități MEE/RENEL/CONEUL/S.C. E. SA și filialele sale sau ultimii 10 ani consecutivi înainte de pensionare, în S.C. E. SA și filialele sale, vor beneficia de la societatea de la care s-au pensionat, de un ajutor material anual constând în decontarea contravalorii unui consum casnic anual de 1200 de Kwh..[...]” .Potrivit dispozițiilor art.5.41 din CCM la nivel de S.C. FISE E. SERV S.A., "De ajutorul material prevăzut la art.540 beneficiază și salariații disponibilizați în urma acțiunilor de restructurare si reorganizare, care ulterior devin pensionari (..)". Arată astfel că dispozițiile art.540 -541 din CCM S.C FISE E. SERV reiau dispozițiile art. 5A3 din Actul Adițional la CCM la nivel de S.C. E. S.A., textul fiind unul identic.
Mai susține recurenta-reclamantă că, în aceste condiții, are dreptul de a beneficia de acest ajutor material începând cu data pensionarii și până la sfârșitul vieții, iar în cazul decesului, de același drept va beneficia soțul supraviețuitor.
Consideră recurenta-reclamantă că, în mod total nefondat, prima instanță a reținut că ajutorul material solicitat nu poate fi acordat decât până la data pronunțării hotărârii, contrazicându-se prin hotărâre, întrucât, pe de o parte susține că aceste drepturi pot fi acordate până la pronunțare, iar pe de altă parte susține că drepturile câștigate sunt în vigoare până la . noului contract colectiv de muncă.
În al doilea rând, mai arată recurenta-reclamantă, în mod total eronat instanța a considerat că aceste drepturi nu sunt câștigate ad aeternum, în condițiile în care chiar părțile contractante conform principiului libertății contractul au stabilit în mod contrar, respectiv că acest drept de acordare a unei cote de energie gratuite de 1200 kw este un drept câștigat pentru tot restul vieții. Mai mult, acest drept a fost reglementat pentru tot restul vieții prin negociere colectiva, drept ce nu mai poate face obiectul unei diminuări sau a unei reduceri.
Și în condițiile în care fostul angajator va dori să elimine din viitorul contract colectiv de muncă, acesta va fi privit ca un act unilateral al angajatorului si nu al ambelor părți contractante. În acest sens, recurenta arată că nu mai are calitatea de angajat a societății și, pe cale de consecință, este în imposibilitatea fizică de a mai putea negocia viitorul contract colectiv de muncă.
Ca atare, solicită admiterea recursului și acordarea ajutorului de 1200 kwh și pentru perioada începând cu data de 13.12.2012 și până la sfârșitul vieții sale.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.
În motivarea recursului său, pârâta S.C. F. de Întreținere și S. E. E. Serv SA, după ce prezintă un istoric al reglementărilor privind acordarea unei cote gratuite de energie electrică pensionarilor, susține, în primul rând, coroborând și prevederile protocolului încheiat la data de 14.02.2012, că S.C. S. E. M. SA, înființată în urma divizării . SA, a preluat obligațiile aferente salariaților preluați/foștilor salariați ai sucursalei, deci aceasta are obligația exclusivă a achitării cotei de energie în condițiile art. 5.40 alin. 1 din CCM.
Precizează recurenta-pârâtă că, până la data divizării, nu a avut calitatea de angajator, contractele individuale de muncă fiind încheiate cu sucursala, și că nu are nici o relevanță faptul că reclamanta nu se regăsește în anexa nr. 10 la protocol, care face referire doar la salariații cu contract individual de muncă.
În al doilea rând, recurenta-pârâtă susține că în mod netemeinic și nelegal a fost admisă cererea reclamantei, soluția nefiind în concordanță cu materialul probator administrat în cauză.
Motivarea acestei hotărâri a avut la bază considerentul că reclamanta a fost angajata . SA, căruia îi revine, ca ultim angajator, obligația prevăzută în contractul colectiv de muncă. Mai mult, . nu a făcut dovada că a acordat reclamantei ajutorul material anual.
Susține recurenta-pârâtă că acest lucru nu se poate demonstra, având în vedere că, după înființarea . SA în baza HG 74/2005, cele 8 sucursale au continuat să suporte contravaloarea cotei de energie electrică, potrivit CCM, și pentru persoanele care la data pensionării avuseseră calitatea de salariați al .>
Art. 3 din HG 1041/2003 prevede că „Persoanele pensionate după data de 30 septembrie 2000 din societățile desprinse prin acte normative din cadrul fostului Minister al Energiei Electrice, Regiei Autonome de Electricitate „Renel”, Companiei Naționale de Electricitate S.A. și, ulterior acestora, prin programe de restructurare, reorganizare sau privatizare vor putea beneficia de cote gratuite de energie electrica, dacă societățile respective aveau prevăzute pentru angajații lor astfel de facilitați prin contractele colective de munca”.
Având în vedere și prevederile art. 4 lit. b din HG 1041/2003, recurenta-pârâtă arată că, în cadrul SISE E. M., s-a stabilit modul de decontare a contravalorii cotei de energie electrică acordate gratuit pensionarilor din cadrul sucursalei.
Mai mult, celelalte societăți comerciale nou înființate în baza HG nr. 760/2010, au continuat să acorde contravaloarea cotei de energie electrică foștilor salariați ai sucursalelor, pe care le-au preluat ca urmare a divizării, respectând prevederile HG 1041/2003 și ale CCM aplicabil.
În consecință, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, în principal ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
S.C. F. de Întreținere și S. E. E. Serv SA a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, prin care, reluând susținerile sale privind lipsa temeiului legal al solicitării reclamantei, consideră că recursul este nefondat.
Intimata S.C. S. E. M. SA a formulat întâmpinare, atât la recursul declarat de pârâta S.C. F. de Întreținere și S. E. E. Serv SA, cât și la recursul declarat de reclamantă, solicitând respingerea acestora ca nefondate, întrucât prima instanță a apreciat corect probele administrate și a aplicat corect legea, admițând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În prezenta cauză, nici una dintre părți nu a contestat dreptul recurentei-reclamante de a beneficia de ajutorul material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh, prevăzut de dispozițiile art. 5.43 alin. 1 din actul adițional nr. 15 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. „E.” S.A., înregistrat la ITM București sub nr. 13/10.02.2011, respectiv de dispozițiile art. 5.40 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. FISE „E. SERV” S.A.
Ceea ce s-a criticat de către recurenta-reclamantă este perioada pentru care prima instanță a obligat la plata acestui ajutor, respectiv până la data pronunțării sentinței, aceasta susținând că este îndreptățită la acordarea beneficiului începând cu data pensionării și până la sfârșitul vieții, iar în cazul decesului, de același drept va beneficia soțul supraviețuitor.
Este adevărat că, prin contractul colectiv de muncă ce constituie temeiul prezentei acțiuni, partenerii sociali au prevăzut dreptul salariaților ieșiți la pensie, și care îndeplinesc cumulativ condițiile impuse, de a beneficia de un ajutor material anual, constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh.
La momentul pronunțării hotărârii, clauzele contractuale ce reglementează acest drept își produceau efectele, așa încât, constatând nerespectarea lor de către fostul angajator, prima instanță a obligat la acordarea ajutorului material.
Însă, investită cu o acțiune în realizarea dreptului, instanța de judecată nu poate obliga la plata acestuia până la sfârșitul vieții recurentei reclamante, ci doar până la data la care se poate constata neexecutarea obligației contractuale, care este data pronunțării hotărârii.
Pe viitor, după data pronunțării hotărârii, nu se poate prezuma o neexecutare a clauzelor contractuale. Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, conform dispozițiilor art. 243 din Codul muncii în vigoare la momentul încheierii contractului, principiu ce a fost preluat în art. 148 din Legea 62/2011.
Așadar, nu se poate reține o contradicție în considerentele primei instanțe, care nu putea dispune asupra existenței și întinderii dreptului recurentei reclamante, acordat potrivit unei clauze contractuale, decât până la data pronunțării hotărârii.
Pe de altă parte, așa cum a reținut și prima instanță, nu poate fi prevăzută nici maniera în care părțile contractante pot modifica durata, cuantumul sau modalitățile de acordare a acestui ajutor material, în virtutea principiului libertății contractuale, ori chiar pot suspenda aplicarea unei clauze contractuale valabile.
Ca urmare, recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat.
Nefondat este și recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. F. de Întreținere și S. E. E. Serv SA.
Așa cum corect a reținut prima instanță, dreptul reclamantei (fostă salariată, pensionară de la data de 06.01.2010), la un ajutor material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh rezultă din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. E. S.A., înregistrat la D.G.M.S.S. București sub nr. 4728/25.02.2002, contract prelungit succesiv prin acte adiționale, contract ce s-a aplicat S.C. F. de Întreținere și S. E. E. Serv SA până la data de 27.12.2011, conform dispozițiilor art. 5 alin. 2 din H.G. nr. 74/2005, ulterior acestei date fiind aplicabil contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. 414/27.12.2011.
Dispozițiile art. 5.43 alin. 1 din actul adițional nr. 15 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. „E.” S.A., înregistrat la ITM București sub nr. 13/10.02.2011, prevăd persoana juridică care are calitatea de debitor a obligației de acordare a ajutorului material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh, anume societatea de la care s-au pensionat beneficiarii.
Potrivit clauzei contractuale, „salariații care s-au pensionat din S.C. E. S.A. și filialele sale și au lucrat minimum 15 ani în unități MEE/RENEL/CONEL/S.C. E. S.A. și filialele sale sau ultimii 10 ani consecutivi înainte de pensionare, în S.C. E. S.A. și filialele sale, vor beneficia de la societatea de la care s-au pensionat, de un ajutor material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh”.
Față de actele normative incidente de la înființarea Companiei Naționale de Electricitate SA, în anul 1998, și până la înființarea, în anul 2010, a S.C. S. E. M. S.A., Curtea constată că prima instanță a reținut corect și calitatea procesuală pasivă a recurentei pârâte S.C. F. de Întreținere și S. E. E. Serv SA.
Astfel, în anul 1998, prin HG 365/1998, s-a înființat Compania Națională de Electricitate SA, în anul 2000, prin HG 627/2000, aceasta fiind supusă unui proces de reorganizare. Se înființează Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A., societate care suferă de asemenea modificări ca urmare a reorganizării aprobate prin H.G. nr. 1342/2001. Se înființează 8 societăți comerciale și 8 sucursale de întreținere și servicii energetice, printre care și Societatea Comercială F. de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E. M.” S.A., filială a „E.” S.A., denumită „E. M.” S.A.
În anul 2005, în temeiul H.G. nr. 74/2005 prin reorganizarea activității din cadrul Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A., se înființează S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A.
În componența acestei societăți cu personalitate juridică, legiuitorul a prevăzut ca desfășurându-și activitatea 8 sucursale de întreținere și servicii energetice, denumite în continuare SISE, fără personalitate juridică, ale căror denumiri și sedii sunt prevăzute în anexa nr. 2, printre acestea, la pct. 3, fiind prevăzută S.C. „E. Serv” S.A. - Sucursala de Întreținere și S. E. „E. M.”.
În anul 2010, în temeiul HG 760/2010, se reorganizează Societatea Comercială F. de Întreținere și S. E. "E. Serv" - S.A., filială a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A., ca urmare a divizării prin desprindere a unei părți din patrimoniul acesteia și se înființează, în condițiile legii, cinci societăți comerciale, având acționar unic Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.” S.A, printre care și Societatea Comercială „S. E. M.” S.A.
Verificând carnetul de muncă al reclamantei, se constată că, începând cu data de 14.05.1990, aceasta a fost angajată la Întreprinderea de Rețele Electrice Iași. În intervalul 01.04.1991 – 01.07.1998 a fost salariata Filialei Rețele Electrice Iași (fostă I.R.E. Iași), iar începând cu data de 01.07.1998 a fost salariata CONEL S.C. E. S.A. – Sucursala de Distribuție Iași. Începând cu data de 01.08.2000, reclamanta a fost salariata S.C. E. S.A. – Sucursala de Distribuție Iași, iar începând cu data de 01.08.2001 a devenit salariata S.C. E. S.A. – Sucursala de Distribuție M. EDFEE Iași. De la data de 01.02.2002 a fost salariata Sucursalei de Întreținere și S. E. M., iar începând cu data de 09.03.2005, până la pensionare, angajatorul reclamantei (în accepțiunea de persoană juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă ) este S.C. E. Serv S.A. – SISE M. – AISE Iași.
În aceste condiții, potrivit clauzelor contractuale menționate mai sus și independent de cine este deținătorul actual al arhivelor, recurenta pârâtă S.C. F. de Întreținere și S. E. „E. Serv” S.A este titularul obligației de acordare a ajutorului material anual constând în decontarea contravalorii în limita unui consum casnic anual de 1200 de Kwh, prima instanță reținând în mod corect calitatea sa procesuală pasivă în cauză.
Prevederile art. 3 și art. 4 lit. b din HG 1041/2003, protocolul încheiat între recurenta pârâtă și intimata pârâtă S.C. S. E. M. S.A., ori atitudinea celorlalte societăți comerciale nou înființate în baza HG nr. 760/2010, invocate de recurenta pârâtă S.C. F. de Întreținere și S. E. E. Serv SA, nu sunt de natură să înlăture calitatea procesuală pasivă a acesteia, potrivit contractului colectiv de muncă pe care și-a întemeiat pretențiile reclamanta, ci, eventual, să justifice, să legitimeze și calitatea procesuală pasivă a intimatei-pârâte, însă aceasta putea fi invocată doar de partea interesată, respectiv reclamanta, a cărei acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. S. E. M. S.A. a fost respinsă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În consecință, față de toate considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele invocate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea de Apel va respinge recursurile și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanta R. P. și de intimata F.I.S.E. E. Serv SA împotriva sentinței civile nr. 3366 din 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.03.2013.
Președinte, A. E. A. | Judecător, N. C. M. | Judecător, C. B. |
Grefier, M. H. |
Red./ Tehnored. MNC
01.04.2013 - 02 ex.
Tribunalul Iași - C. E. C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 61/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 602/2013.... → |
|---|
