Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 602/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 2211/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 602/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător S. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă - având ca obiect drepturi bănești - privind recursul formulat de pârâtul C. ,,C. N.” Iași împotriva sentinței civile nr. 424/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași - în numele și pentru membrii de sindicat P. R., T. T., T. E., N. A., Z. A., P. C., L. D., K. A., L. M., I. S., I. F., P. C., N. R. I., S. R.-I., P. P., P. A., C. M. L., M. C., U. P., I. R., D. A., A. V., T. E., B. M., S. A., P. D., A. V., B. M., B. G., M. E., S. M., M. C., S. S., L. A., M. L., P. D., U. E., M. C., H. L., I. E., G. M., I. D., R. E., M. D.-E., N. M., C. Z., A. L. M., I. C., T. A., Z. I., H. A., N. V., N. N., O. M., O. E., A. G., I. A., B. M., M. A. T., A. G., C. M., Z. M., D. M., B. A., C. M., V. I.-E., P. G., P. I., T. D., S. I., P. E., P. D., M. M. C., M. R., B. L., L. C.-D., C. O., C. V., A. R., A. M. L., H. C., H. A. P. L., N. M., E. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că este primul termen de judecată și că nu s-a formulat întâmpinare; prin cererea de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Constatând cauza în stare de judecată și, văzând că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._, U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru membrii de sindicat contestatori P. R., T. T., T. E., N. A., Z. A., P. C., L. D., K. A., L. M., I. S., I. F., P. C., N. R. I., S. R.-I., P. P., P. A., C. M. L., M. C., U. P., I. R., D. A., A. V., T. E., B. M., S. A., P. D., A. V., B. M., B. G., M. E., S. M., M. C., S. S., L. A., M. L., P. D., U. E., M. C., H. L., I. E., G. M., I. D., R. E., M. D.-E., N. M., C. Z., A. L. M., I. C., T. A., Z. I., H. A., N. V., N. N., O. M., O. E., A. G., I. A., B. M., M. A. T., A. G., C. M., Z. M., D. M., B. A., C. M., V. I.-E., P. G., P. I., T. D., S. I., P. E., P. D., M. M. C., M. R., B. L., L. C.-D., C. O., C. V., A. R., A. M. L., H. C., H. A. P. L., N. M., E. C., a chemat în judecată pe intimatul C. ,,C. N.” Iași, solicitând:
-anularea deciziilor de reîncadrare nr. 58.45, 58.47, 58.24, 58.5, 58.3, 58.87, 58.6, 58.23, 58.19, 58.12, 58.2, 58.35, 58.38, 58.53, 58.44, 58.43, 58.98, 58.101, 58.96, 58.92, 58.95, 58.80, 58.77, 58.72, 58.73, 58.76, 58.83, 58.28, 58.71, 58.50, 58.82, 58.99, 58.81, 58.13, 58.62, 58.61, 58.31, 58.69, 58.94, 58.90, 58.57, 58.48, 58.16, 58.34, 58.33, 58.36, 58.59, 58.39, 58.25, 58.93, 58.88, 58.91, 58.55, 58.52, 58.74, 58.75, 58.32, 58.9, 58.40, 58.30, 58.54, 58.8, 8.70, 58.7, 58.134, 58.86, 58.79, 58.63, 58.84, 58.68, 58.65, 58.67, 58.78, 58.41, 58.58, 58.42 si 58.14 emise la data de 05.01.2010 de intimată;
-obligarea pârâtei la reîncadrarea salarială a contestatorilor începând cu data de 01.01.2010, potrivit disp. Legii 330/2009, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate inclusiv din hotărârile judecătorești irevocabile - sentințele civile nr. 1048/12.05.2010 si nr. 323/19.02.2010 - și emiterea unor noi decizii de reîncadrare, începând cu 01.01.2010 potrivit Legii nr. 330/2009;
-obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010;
-obligarea pârâtului la plata sporului de doctorat de 15% din salariul de bază, pentru perioada 16.12-31.12.2009, actualizat cu rata inflației până la data plății efective pentru reclamantele L. M., M. D. E. și R. E.;
-obligarea pârâtului la plata de sume compensatorii cu caracter tranzitoriu începând cu 01.01.2010 și până la data pronunțării hotărârii instanței de fond, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, contestatorii au susținut că, prin sentința civila nr. 323/19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dos._, menținută de Curtea de Apel Iași prin decizia civila nr. 455/01.06.2010 și nr. 1048/12.05.2010, pronunțată de Tribunalul Iași în dos. nr._, menținută de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 666/03.09.2010, s-a dispus obligarea unității de învățământ pârâte să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și să achite diferențele dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, reactualizate cu indicele de inflație, aferente perioadei 02.12.2008 – 31.12.2009. Totodată, s-a dispus obligarea celorlalți pârâți să aloce unității de învățământ arondate sumele necesare plații diferențelor salariale acordate.
Anterior obținerii acestei hotărâri judecătorești, pârâta a emis decizii de reîncadrare pentru toți reclamanții la data de 05.01.2010, decizii comunicate la data de 16.02.2011 și 17.02.2012. Deciziile de reîncadrare stabileau salarii la nivelul celor date efectiv în plată în decembrie 2009, dar nu erau cuprinse și diferențele de drepturi salariale obținute pentru decembrie 2009 prin hotărâre judecătorească și în baza Legii nr. 221/2008. Aceste deciziile de reîncadrare au fost contestate, în conformitate cu disp. art. 34 din Legea nr. 330/2009, la data de 21.12.2010.
A mai susținut reclamanta că, în condițiile în care a intervenit o modificare a cadrului muncii, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în sensul că pârâta a fost obligată la plata unor diferențe salariale pentru întreg anul 2009, aceasta, în calitate de angajator, trebuie să țină seama de această realitate juridică nouă și să recalculeze salariul reclamanților în 2010 prin raportare și la hotărârea judecătorească menționată.
Totodată, s-a invocat excepția nulității absolute parțiale a deciziilor de reîncadrare, motivat de împrejurarea că acestea încalcă principiul neretroactivității, stabilind efecte juridice atât anterior datei la care au fost emise, cât și anterior datei la care au fost comunicate.
A mai arătat reclamanta faptul că nici drepturile salariale obținute prin hotărâre judecătorească anterioară nu au fost achitate, deși, conform art. 44 alin. 1 din Constituția României, creanțele împotriva statului sunt garantate, astfel că dreptului în sine nu i se poate aduce atingere, indiferent de calendarul de plăți. În acest sens, jurisprudența CEDO (Cauza C. contra Republicii M.) prevede că articolul 6 parag. 1 al Convenției asigură tuturor persoanelor dreptul de a prezenta în fața unei instanțe judecătorești orice plângere referitoare la drepturile și obligațiile lor civile, acest drept incluzând dreptul de a se adresa unei instanțe judecătorești, drept din care rezultă dreptul de acces la o instanță.
Totuși, acest drept ar fi iluzoriu, dacă sistemul legal național al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie, să rămână neexecutată în detrimentul unei părți.
Ar fi de neconceput ca articolul 6 parag. 1 al Convenției să descrie detaliat garanțiile de procedură oferite părților aflate în litigiu, proceduri care sunt echitabile, publice și prompte, fără a asigura executarea hotărârilor judecătorești; interpretarea prevederile articolul 6 para. 1 ca referindu-se exclusiv la accesul la o instanță judecătorească și îndeplinirea procedurilor legale, fără asigurarea executării hotărârii judecătorești, ar duce la situații incompatibile cu principiile statului de drept pe care Statul Contractant s-a obligat să le respecte prin ratificarea Convenției.
Executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanță judecătorească, trebuie privită ca o parte integrală a unui proces conform prevederilor articolului 6 al Convenției (cauza Hornsby versus G. din 19 Martie 1997). De asemenea, unei autorități statale nu i se permite să invoce în calitate de scuză lipsa de fonduri pentru a nu executa o hotărâre judecătorească. Prin urmare, o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești ar putea fi justificată doar de anumite circumstanțe. Dar această întârziere nu trebuie să fie astfel încât să atingă însăși esența dreptului garantat de articolul 6 parag. 1 al Convenției (Immobiliare Saffi versus Italia). Interpretând practica CEDO, puterea executivă și cea legislativă nu au dreptul de a încerca să creeze un cadru legislativ menit să diminueze puterea judecătorească și menit să ignore hotărârile judecătorești ori să împiedice punerea lor în executare.
Reclamanta a mai susținut faptul că, în speță, prin hotărâre judecătorească, s-a constatat în mod irevocabil că pentru luna decembrie 2009 drepturile salariale nu erau la nivelul celor plătite efectiv, ci cu 34% mai mari, diferența fiind acordată prin hotărâre judecătorească. Chiar dacă diferența de 34% acordată prin titlu executoriu nu a fost achitată în fapt, totuși existența dreptului și plata sa sunt două probleme distincte, astfel că în luna decembrie 2009 salariile reclamanților au fost, legal, cu 34% mai mari.
Orice altă interpretare ar duce la o nouă încălcare a CEDO, pentru că ar permite puterii executive sau legislative să ignore o hotărâre judecătorească irevocabilă. Nu se poate lua în considerare doar partea salarială care era dată în plată în decembrie 2009, pentru că hotărârea judecătorească a acordat diferențe de drepturi salariale tot în baza unei legi, respectiv a Legii nr. 221/2008. Ori, Legea nr. 330/2009, prin art. 30, stabilește că salariul din luna ianuarie 2010 nu poate fi mai mic decât cel din luna decembrie 2009. În același sens, și prin adresa nr._/26.01.2010, Ministerul Finanțelor Publice a subliniat că drepturile salariale pentru anul 2010 vor fi în cuantumul avut în luna decembrie 2009.
Reclamanții a mai învederat și faptul că pârâta, prin hotărârea judecătorească irevocabilă, a fost obligată, în primul rând, la calcularea drepturilor salariale potrivit Legii nr. 221/2008, urmând să achite și diferențele.
În consecință, unitatea de învățământ era obligată să se raporteze și la aceste drepturi acordate prin hotărâre judecătorească, în momentul în care a calculat drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, indiferent de cât a fost în măsură să plătească efectiv. Mai departe, când a calculat drepturile salariale începând cu ianuarie 2010, pârâta trebuia să se raporteze și la hotărârea judecătorească ce consfințea salariile reale și nu doar la ceea ce a achitat efectiv. Așadar, unitatea de învățământ nu putea invoca propria culpă, adică primul calcul eronat din 2009, pentru a justifica un nou prejudiciu constând într-un nou calcul eronat. Mai mult, pârâta a refuzat modificarea corespunzătoare a contractelor individuale de muncă, prin înregistrarea corectă a drepturilor salariale începând cu data de 02.12.2008 și până în prezent. Or, această conduită a pârâtei reprezintă o încălcare a drepturilor câștigate, principiu a cărui protejare este asigurată de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit acestui text al Convenției, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”. În jurisprudența constantă a CEDO, s-a stabilit că noțiunea „bun” acoperă și dreptul unei persoane asupra unei creanțe (Cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreatis contra Greciei), inclusiv a uneia de natură salarială. Tot dreptul internațional insistă să garanteze dreptul la un salariu egal al cetățenilor. Astfel, România este parte semnatară a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, iar potrivit art. 7 lit. a din acest Pact, „Statele părți (...) recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi (...) remunerația care asigură tuturor lucrătorilor cel puțin (...) un salariu echitabil și o remunerație egală pentru munca de valoare egală, fără nici o distincție”. Art. 9 statuează că „Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la securitate socială”.
Referitor la capătul trei de cerere, a susținut reclamanta, în numele membrilor de sindicat, faptul că acesta reprezintă consecința firească a admiterii primelor două capete de cerere, fără de care nu ar exista o eficacitate reală. Astfel, reclamanții au fost prejudiciați prin neluarea în considerare a noului lor salariu de încadrare, stabilit prin hotărâre judecătorească, în sensul că au primit doar o plată parțială din drepturile salariale totale la care ar fi avut dreptul. Prin urmare, la munca egală, reclamanții care în decembrie 2009 aveau un salariu majorat cu 34%, și în anul 2010 trebuiau să beneficieze de aceleași drepturi, cu atât mai mulat cu cât însuși legiuitorul și-a exprimat voința în acest sens.
Cu privire la al patrulea capăt de cerere, reclamanții motivează faptul că, potrivit prevederilor art. 73 din Legea învățământului nr. 84/1995 au dreptul sa participe la concursul de admitere la doctorat absolvenții cu diplomă ai învățământului universitar de lungă durată, iar titlul științific de doctor se acorda de către instituția organizatoare și se confirmă de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, la propunerea comisiilor de specialitate. Pe baza ordinului ministrului educației naționale, instituția organizatoare eliberează diploma de doctor.
Totodată, HG 567/2005 prevede la art. 20 că persoana admisă la doctorat are, pe întreaga perioadă de desfășurare a acestuia calitatea de doctorand, calitate asimilată celei de asistent de cercetare pe perioada programului de pregătire universitară avansată, și de cercetător științific pe perioada programului de cercetare științifică.
Reclamanta a arătat că temeiul legal al sporului de doctorat este reglementat de art. 49 și 50 din Legea nr. 128/1997, care prevăd că salarizarea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar se stabilește diferențiat în raport cu titlul științific, fiind remunerat cu 15% în plus la salariul de bază.
În ceea ce privește al cincilea capăt de cerere, s-au invocat dispozițiile OUG nr. 1/2010 care, la art. 5 alin. 1, stabilesc faptul că începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009, își păstrează salariul, iar la art. 6 alin. 1 se prevede că, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009, și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
S-a mai menționat că, potrivit Legii 285/2010, Legii 284/2010 și Ordinului MMPS/MFP nr._ se mențin plățile compensatorii tranzitorii și în anul 2011 în aceleași condiții, împrejurare reliefată mai ales în anexa Ordinului menționat mai sus, capitolul II, punctele 4 și 6B și 6F.
Legal citată, intimatul C. N. ,,C. N.” Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate prin Legea nr. 300/2009 și cu respectarea principiilor prevăzute în art. 3 din aceeași lege, în sensul luării în considerare „a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Astfel, a procedat la reîncadrarea personalului, cu respectarea întocmai a acestor prevederi. Documentația privind reîncadrarea a fost verificată de către Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale Iași, în perioada martie 2010, ocazie cu care s-a constatat că reîncadrarea personalului s-a făcut în mod corect. De asemenea, Direcția Finanțelor Publice a constatat încadrarea corectă în alocațiile bugetare pentru cheltuieli de personal, aprobând plata salariilor. A mai susținut pârâta faptul că prin disp. art. 48 alin. 16 din Legea nr. 330/2009, a fost abrogată O.G. nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008, precum și faptul că deciziile de reîncadrare s-au emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, la data emiterii acestor decizii neexistând o sentință civilă care să oblige unitatea la acordarea unor diferențe salariale.
În ceea ce privește acordarea sporului de doctorat, intimatul a arătat că certificatul a fost eliberat la data de 23.03.2010, fiind aprobat prin OMECTS nr. 3492/23.03.2010. În aceste condiții, drepturile aferente sporul de 15% pentru doctorat, se nasc pentru luna ianuarie 2010, data de la care, potrivit prevederilor OUG nr.1/2010, acest spor nu se mai acordă, fiind abrogate prevederile art. 50 pct. 10 din Legea nr. 128/1997.
Intimatul a invocat și prevederile art. 61, 115 și 126 din Constituția României precum și Decizia nr. 1325/04.12.2008 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a OG nr. 137/2000.
Intimatul a conchis afirmând că a procedat în mod corect cu privire la acordarea tuturor drepturilor salariale ale angajaților, solicitând respingerea excepției nulității absolute parțiale a deciziilor de reîncadrare, iar pe fond respingerea acțiunii că nelegală și netemeinică.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei referitoare la nulitatea absolută parțială a deciziei contestate, tribunalul a apreciat-o ca fiind o apărare de fond, și nu o excepție, având în vedere concluziile formulate pe finalul contestației, prin care aceasta solicită admiterea acțiunii cu cele cinci capete de cerere precis formulate fără reiterarea excepției nulității absolute parțiale.
La termenul de judecată din 07.01 2012, tribunalul a dispus, conform art. 165 Cod proc. civ., disjungerea capătului 4 din acțiune și formarea de dosare distincte cu privire la membrele de sindicat M. D. E., L. M. și R. E..
Capătul 4 de cerere privește obligarea pârâtului la plata sporului de doctorat de 15% din salariul de bază, pentru perioada 16.12.-31.12.2009, actualizat cu rata inflației până la data plății efective; iar capătul 5 de cerere este strâns legat de acesta, respectiv obligarea pârâtului la plata de sume compensatorii cu caracter tranzitoriu începând cu 01.01.2010 și până la data pronunțării hotărârii instanței de fond, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 424/11.02.2013, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de U. S. Libere din Invățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru contestatorii P. R., T. T., T. E., N. A., Z. A., P. C., L. D., K. A., L. M., I. S., I. F., P. C., N. R. I., S. R.-I., P. P., P. A., C. M. L., M. C., U. P., I. R., D. A., A. V., T. E., B. M., S. A., P. D., A. V., B. M., B. G., M. E., S. M., M. C., S. S., L. A., M. L., P. D., U. E., M. C., H. L., I. E., G. M., I. D., R. E., M. D.-E., N. M., C. Z., A. L. M., I. C., T. A., Z. I., H. A., N. V., N. N., O. M., O. E., A. G., I. A., B. M., M. A. T., A. G., C. M., Z. M., D. M., B. A., C. M., V. I.-E., P. G., P. I., T. D., S. I., P. E., P. D., M. M. C., M. R., B. L., L. C.-D., C. O., C. V., A. R., A. M. L., H. C., H. A. P. L., N. M., E. C., în contradictoriu cu intimatul C. ,,C. N.” Iași și, în consecință:
A dispus anularea deciziilor nr. 58.45, 58.47, 58.24, 58.5, 58.3, 58.87, 58.6, 58.23, 58.19, 58.12, 58.2, 58.35, 58.38, 58.53, 58.44, 58.43, 58.98, 58.101, 58.96, 58.92, 58.95, 58.80, 58.77, 58.72, 58.73, 58.76, 58.83, 58.28, 58.71, 58.50, 58.82, 58.99, 58.81, 58.13, 58.62, 58.61, 58.31, 58.69, 58.94, 58.90, 58.57, 58.48, 58.16, 58.34, 58.33, 58.36, 58.59, 58.39, 58.25, 58.93, 58.88, 58.91, 58.55, 58.52, 58.74, 58.75, 58.32, 58.9, 58.40, 58.30, 58.54, 58.8, 8.70, 58.7, 58.134, 58.86, 58.79, 58.63, 58.84, 58.68, 58.65, 58.67, 58.78, 58.41, 58.58, 58.42 si 58.14 /05.01.2010 emise de intimat.
A obligat intimatul la emiterea în favoarea contestatorilor P. R., T. T., T. E., N. A., Z. A., P. C., L. D., K. A., L. M., I. S., I. F., P. C., N. R. I., S. R.-I., P. P., P. A., C. M. L., M. C., U. P., I. R., D. A., A. V., T. E., B. M., S. A., P. D., A. V., B. M., B. G., M. E., S. M., M. C., S. S., L. A., M. L., P. D., U. E., M. C., H. L., I. E., G. M., I. D., R. E., M. D.-E., N. M., C. Z., A. L. M., I. C., T. A., Z. I., H. A., N. V., N. N., O. M., O. E., A. G., I. A., B. M., M. A. T., A. G., C. M., Z. M., D. M., B. A., C. M., V. I.-E., P. G., P. I., T. D., S. I., P. E., P. D., M. M. C., M. R., B. L., L. C.-D., C. O., C. V., A. R., A. M. L., H. C., H. A. P. L., N. M., E. C., de noi decizii de reîncadrare începând cu 01.01.2010 potrivit Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009.
A obligat intimatul să calculeze și să achite contestatorilor P. R., T. T., T. E., N. A., Z. A., P. C., L. D., K. A., L. M., I. S., I. F., P. C., N. R. I., S. R.-I., P. P., P. A., C. M. L., M. C., U. P., I. R., D. A., A. V., T. E., B. M., S. A., P. D., A. V., B. M., B. G., M. E., S. M., M. C., S. S., L. A., M. L., P. D., U. E., M. C., H. L., I. E., G. M., I. D., R. E., M. D.-E., N. M., C. Z., A. L. M., I. C., T. A., Z. I., H. A., N. V., N. N., O. M., O. E., A. G., I. A., B. M., M. A. T., A. G., C. M., Z. M., D. M., B. A., C. M., V. I.-E., P. G., P. I., T. D., S. I., P. E., P. D., M. M. C., M. R., B. L., L. C.-D., C. O., C. V., A. R., A. M. L., H. C., H. A. P. L., N. M., E. C., diferențele dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite in conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, aferente perioadei 01.01._10.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorii, membri de sindicat, sunt salariații intimatului C. Național ,,C. N.” Iași, având calitatea de personal didactic.
Prin deciziile de reîncadrare nr. 58.45, 58.47, 58.24, 58.5, 58.3, 58.87, 58.6, 58.23, 58.19, 58.12, 58.2, 58.35, 58.38, 58.53, 58.44, 58.43, 58.98, 58.101, 58.96, 58.92, 58.95, 58.80, 58.77, 58.72, 58.73, 58.76, 58.83, 58.28, 58.71, 58.50, 58.82, 58.99, 58.81, 58.13, 58.62, 58.61, 58.31, 58.69, 58.94, 58.90, 58.57, 58.48, 58.16, 58.34, 58.33, 58.36, 58.59, 58.39, 58.25, 58.93, 58.88, 58.91, 58.55, 58.52, 58.74, 58.75, 58.32, 58.9, 58.40, 58.30, 58.54, 58.8, 8.70, 58.7, 58.134, 58.86, 58.79, 58.63, 58.84, 58.68, 58.65, 58.67, 58.78, 58.41, 58.58, 58.42 și 58.14 ale contestatorilor emise la data de 05.01.2010 de intimat, s-a dispus reîncadrarea începând cu data de 01.01.2010, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009. De asemenea, prin aceleași decizii s-au stabilit, potrivit art. 30 alin. 1 și 5 lit. a din Legea nr. 330/2009, drepturile salariale cuvenite contestatorilor începând cu data de 01.01.2010.
Împotriva acestei decizii, contestatorii au formulat contestații la data de 16.02.2012 și 17.02.2012, intimatul nefăcând dovada soluționării acestor contestații.
Prin prezenta acțiune, contestatorii au solicitat anularea deciziilor de reîncadrare și obligarea intimatului la reîncadrarea lor începând cu data de 01.01.2010, potrivit disp. Legii 330/2009, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate inclusiv din sentința civilă nr. 1322/11.06.2010 a Tribunalului Iași. De asemenea, contestatorii au solicitat obligarea intimatului la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010;
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009, unul dintre principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat de această lege îl constituie „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Potrivit disp. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale menționate, s-a reținut de către că, începând cu data de 01.01.2010, reclamanții trebuiau să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009. Referitor la acest aspect, tribunalul a reținut faptul că reclamanții erau îndreptățiți să beneficieze în luna ianuarie 2010 de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor legale (Legii nr. 221/2008), și nu egal cu salariul încasat efectiv în luna decembrie 2009.
Cât privește salariul aferent lunii decembrie 2009, prima instanță a reținut faptul că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2009 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.G. nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 291,678 lei pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel, prin Legea nr. 221/2008 s-a modificat art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță, în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. c ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008 au fost modificate succesiv prin O.U.G. nr. 136/2008, prin O.U.G. nr. 151/2008 și prin O.U.G. nr. 1/2009, toate aceste ordonanțe de modificare fiind însă declarate neconstituționale. Totodată, prima instanță a reținut faptul că, începând cu data de 02.12.2008, este în vigoare Legea nr. 221/2008, lege care stabilește valoarea coeficientului de multiplicare (de 400,00 lei) și care nu a suferit nici un fel de modificări.
În aceste condiții, salariul contestatorilor la nivelul lunii decembrie 2009 trebuia să fie calculat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, lege care stabilea o valoare mai mare a coeficientului de multiplicare.
De altfel, și prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind admise recursurile în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
În plus, prima instanță a reținut și faptul că, prin sentința civilă nr. 323/19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dos._ menținută de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 455/01.06.2010 și sent. civ. nr. 1048/12.05.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dos. nr._, menținută de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 666/03.09.2010, au fost obligate unitățile de învățământ, inclusiv intimatul, să calculeze drepturile salariale cuvenite în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și să achite salariaților, printre care și contestatorii din prezenta cauză, diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, pentru perioada 02.12.2008 – 31.12.2009.
În consecință, prin aceste sentințe civile s-a reținut cu putere de lucru judecat atât faptul că reclamanții erau îndreptățiți să încaseze în luna decembrie 2009 drepturile salariale calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, cât și faptul că în luna decembrie 2009 intimatul nu i-a achitat reclamanților drepturile salariale calculate în conformitate cu aceste dispoziții legale menționate.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009, precum și faptul că în luna decembrie 2009 salariile contestatorilor trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, s-a reținut de către prima instanță că deciziile de reîncadrare ale contestatorilor emise la data de 05.01.2010 de intimat sunt nelegale, drepturile salariale fiind stabilite în mod eronat în funcție de salariul încasat în luna decembrie 2009, și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceștia în luna decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și cu hotărârile judecătorești menționate.
Cât privește dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, invocate de intimat, prima instanță a reținut că, potrivit acestor dispoziții legale, „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”. Or, prin decizia nr. 124/2010 a Curții Constituționale, deși a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009, s-a reținut faptul că prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 sunt afectate de vicii de neconstituționalitate întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizia nr. 842/2009 și prin decizia nr. 989/2009. Pe cale de consecință, raportat la decizia nr. 124/2010 a Curții Constituționale, tribunalul nu a reținut susținerile intimatului referitoare la disp. art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010.
În consecință, reținând ca nelegale deciziile de reîncadrare, prima instanță a constatat că sunt întemeiate și cererile formulate de contestatori având ca obiect obligarea intimatei la reîncadrarea salarială începând cu data de 01.01.2010, potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, precum și la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010.
Pentru aceste considerente tribunalul a admis acțiunea reclamantei, formulată în numele și pentru membrii de sindicat care au mandatat-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. „C. N.” Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat recurentul că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, potrivit cărora reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 330/2009, și cu respectarea principiilor prevăzute în art. 3 din aceeași lege, în sensul luării în considerație „a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
A mai motivat recurentul că a procedat la reîncadrarea personalului cu respectarea strictă a dispozițiilor legale, iar în urma verificărilor efectuate de Agenția Teritorială de Prestații Sociale Iași nu s-au constatat greșeli în modul de stabilire al salarizării personalului ca urmare a reîncadrării acestuia, așa cum rezultă din adresa ANPPS Iași.
Recurentul a mai susținut că deciziile de reîncadrare au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, deoarece la momentul respectiv nu exista nicio sentință civilă care să oblige unitatea la acordarea unor diferențe salariale. Mai mult decât atât, recurentul a susținut că, începând cu 01.01.2010, toți angajații au primit salariile conform deciziilor de reîncadrare, aspect ce rezultă din fluturașii de salariu, și nu a existat nicio contestație în tot acest timp.
Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod proc.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului instanței de fond prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de pârâtul C. „C. N.” Iași este nefondat.
În mod corect a reținut prima instanță că, potrivit art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009” și că, prin decizia nr. 124/2010 a Curții Constituționale, deși a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009, s-a reținut faptul că prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 sunt afectate de vicii de neconstituționalitate întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizia nr. 842/2009 și prin decizia nr. 989/2009.
În plus, Curtea reține că dispozițiile Legii 330/2009 au fost complinite cu cele ale art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, potrivit cărora „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Prin urmare, legiuitorul a prevăzut prin O.U.G. nr. 1/2010 se referă expres la drepturile salariale ,,stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009” și nicidecum la cele avute în luna decembrie 2009, așa cum susține recurentul.
Astfel, în mod legal prima instanță a reținut faptul că reclamanții trebuiau să beneficieze în luna ianuarie 2010 de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor legale, și nu egal cu salariul încasat efectiv în luna decembrie 2009.
Faptul că unitatea școlară pârâtă nu a înțeles să pună în aplicare prevederile Legii 221/2008, în temeiul căreia se impuneau a fi determinate drepturile salariale ale reclamanților inclusiv în luna decembrie 2009 nu îi conferă dreptul de a-și invoca propria culpă în a perpetua aceeași stare de nelegalitate și în anul 2010, sub pretextul că în luna decembrie 2009 reclamanții au încasat efectiv drepturi salariale mai mici decât cele cuvenite prin lege și că hotărârea judecătorească prin care i-au fost recunoscute drepturile salariale conform Legii 221/2008 nu a fost pusă în executare.
Așa cum a expus pe larg instanța de fond și cum s-a stabilit prin decizia în interesul legii nr. 3/2011 a ÎCCJ, dispozițiile OG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
Întrucât aceste drepturi salariale erau datorate reclamanților în temeiul unei legi în vigoare, este lipsită de relevanță împrejurarea că hotărârea judecătorească prin care pârâta a fost obligată să aplice dispozițiile Legii 221/2008 este ulterioară emiterii deciziilor de reîncadrare sau că aceasta nu fusese executată la momentul emiterii deciziilor de reîncadrare.
Ca atare, Curtea constată că în mod corect prima instanță dispus anularea deciziilor de reîncadrare, care au fost emise pornind de la o premisă greșită, respectiv de la o bază de calcul ce a ignorat dispozițiile Legii 221/2008 și a obligat recurentul-pârât să procedeze la reîncadrarea reclamanților cu respectarea dispozițiilor legale menționate.
Împrejurarea că statele de personal, întocmite de recurent, au făcut obiectul verificărilor efectuate de Agenția Județeană de Prestații Sociale Iași, nu reprezintă motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii pronunțate de Tribunalul Iași. Controlul aplicării Legii nr. 330/2009 de către autoritățile publice locale, potrivit Ordinului nr. 32/2010 emis de M.M.F.P.S și M.F.P. pentru monitorizarea și controlul aplicării prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale, abrogat prin Ordinul nr. 727/2010 emis de M.M.F.P.S și M.F.P., nu împiedică pe salariatul nemulțumit să conteste noua încadrare și nici nu poate constitui un obstacol în interpretarea și aplicarea legii de către instanțele de judecată investite cu soluționarea acțiunii formulate de salariatul nemulțumit. Adresa ANPPS/2010 nu este aptă, prin ea însăși, să nască, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Nici împrejurarea că reclamanții au luat cunoștință de decizia de reîncadrare odată cu plata drepturilor salariale conform fluturașilor de salariu nu poate constitui motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii primei instanțe.
Raportat considerentelor expuse, constatând că nu pot fi reținute motivele invocate, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de pârâtul C. „C. N.” Iași și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul C. „C. N.” Iași împotriva sentinței civile nr. 424 din 11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, S. P. |
Grefier, M. H. |
Red./Tehnored. M.N.C.
13.05.2013 - 02 ex
Tribunalul Iași - F. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 398/2013.... | Conflict de muncă. Decizia nr. 1778/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
