Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1066/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1066/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 4210/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1066/2013
Ședința publică de la 04 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - C. B.
Judecător - G. P.
Judecător - N. C. M.
Grefier - C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești, privind recursul declarat de recurentul SNTFC "CFR Călători" S.A.,împotriva sentinței civile nr. 1084/03.04.2013 a Tribunalului Iași, intimați fiind Federația S. Transporturilor Feroviari Romania și M. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul M. D., reprezentantul intimatei FSTF L. C., lipsă recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată, prin Serviciul Registratură din cadrul instanței s-a depus de către intimata Federația S. Transporturilor Feroviari Romania, ce nu a fost comunicată recurenților, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Președintele completului de judecată dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta a fost declarat în termen și motivat.
Reprezentantul intimatei Federația S. Transporturilor Feroviari Romania, L. C., depune la dosar împuternicire din partea societății.
Instanța procedează la legitimarea intimatului M. D., care se legitimează cu CI . nr._, precum și la legitimarea reprezentantului intimatei Federația S. Transporturilor Feroviari Romania, L. C., care se legitimează cu CI ._.
Instanța constată că întâmpinarea înaintată la dosar de către intimata A. M. a fost depusă peste termenul prevăzut de articolul 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei Federația S. Transporturilor Feroviari Romania, L. C. și intimatul M. D. învederează instanței că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța constată recursul declarat de recurentul SNTFC "CFR Călători" S.A, în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul M. D. solicită instanței să dispună respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Reprezentantul intimatei Federația S. Transporturilor Feroviari Romania, L. C. solicită instanței să dispună respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond întrucât este legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr._, Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele și pentru contestatorul M. D., a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Sucursala de Transport Feroviar de Călători lași și S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI" S.A. București, să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 600/452 din 22.03.2012, reintegrarea salariatului în funcția avută, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile actualizate, de la data concedierii până la momentul reintegrării sale efective, cu cheltuieli.
În motivarea acțiunii, organizația sindicală a arătat că nu a fost consultată la momentul la care au fost întocmite listele nominale cu salariații care vor fi concediați în anul 2012. Planul de eficientizare a societății, prin aplicarea măsurii concedierii contestatorului M. D., dezorganizează activitatea, având în vedere postul de mecanic ajutor locomotivă ocupat de acesta, iar pârâtele au încălcat dispozițiile art. 3 alin 3 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2011-2012 la nivel de unitate și nu au fost respectate criteriile de disponibilizare.
Intimata Pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” S.A. București – Sucursala de Transport Feroviar Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că a respectat procedura concedierii colective prevăzută la art. 65 – 77 din Codul muncii, iar în ceea ce privește criteriul aplicat contestatorului, acesta este prevăzut în contractul colectiv de muncă, fiind cel menționat la art. 4 lit. a, respectiv competența profesională rezultată în urma criteriilor de performanță.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1089 din 3.04.2013, Tribunalul Iași admite în parte contestația formulată de reclamanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele și pentru contestatorul M. D., in contradictoriu cu intimatele Sucursala de Transport Feroviar de Călători lași și S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI" S.A. București, cu privire la decizia nr.600/452/22.03.2012.
Anulează Decizia de concediere nr. 600/452 din data de 22.03.2012 emisă de intimate.
Obligă intimatele să-l reintegreze pe contestator în funcția de mecanic ajutor locomotivă-automotor la STFC M./Depoul lași.
Obligă intimatele să-i plătească contestatorului o despăgubire egală cu drepturile salariale actualizate, majorate și indexate începând cu data de 23.03.2012 și până la data reintegrării efective.
Respinge cererea contestatorului privind obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform copiei actului adițional la contractul individual de muncă nr. 1.2/2/2/MD/01.04.201 din 24.03.2011 contestatorul M. D. a fost angajatul intimatei S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI" S.A., ocupând postul de mecanic ajutor locomotivă automotor.
Prin Hotărârea Consiliului de administrație din 13/29.11. 2011 s-a aprobat Programul de eficientizare a activității S.N.T.F.C. C. F.R. Călători S.A., motivat de dificultățile economice ale intimatei.
În urma aplicării măsurilor de reorganizare și restructurare a societății, s-a dispus concedierea unui număr total de 1050 salariați.
Cu privire la posturile de mecanic ajutor, din organigrama aplicabilă înainte de concediere (fila 143) rezultând existența unui număr de 8 de posturi, iar din cea depusă după aplicarea măsurii de concediere colectivă (fila 146) rezultând reducerea acestora la 6.
În conformitate cu dispozițiile art. 65 – 71 din Codul muncii, au fost inițiate consultări cu federațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate, fiind emisă Notificarea intenției de concediere nr. 354/15.12.2011 ( fila 53), iar în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții sindicatelor atestate de procese – verbale, a fost emisă a doua notificare cu nr.15 /13.01.2012 ( fila 87).
Pe cale de consecință, intimatele au emis decizia de concediere nr. 600/452 din data de 22.03.2012 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului M. D., perioada 24.02.2012– 22.03.2012, respectiv 20 de zile, constituind preaviz fiind expuse criteriile avute în vedere pentru dispunerea acestei măsuri, făcându-se și precizarea că măsura a fost luată ca urmare a reducerii numărului de posturi de natura celui ocupat de salariat, criteriul avut în vedere fiind cel al competenței profesionale rezultată în urma criteriilor de performanță
Potrivit disp. art. 66 Codul muncii, „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă”. În art. 68 din Codul muncii este definită concedierea colectivă, iar în următoarele articole legiuitorul a reglementat procedura care trebuie urmată în cazul unei concedieri colective, respectiv obligațiile care revin angajatorului. Astfel, potrivit disp. art. 69 alin. 1 Codul muncii, în cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați și la atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele: a) numărul total și categoriile de salariați; b) motivele care determină concedierea preconizată; c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere; d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile; h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați. Această notificare prevăzută la art. 69 alin. 2 Codul muncii, trebuie comunicată în mod obligatoriu de către angajator Inspectoratului Teritorial de Muncă și Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă, la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului sau reprezentanților salariaților (art. 70 Codul muncii).
Potrivit disp. art. 711 alin. 1 Codul muncii, în situația în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, potrivit prevederilor art. 69 și 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligația de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri. O copie a notificării prevăzute la art. 711 alin. 1 Codul muncii se comunică de către angajator în mod obligatoriu și sindicatului sau reprezentanților salariaților, la aceeași dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă (art. 711 alin. 3). Dispozițiile art. 69 și ale art. 711 Codul muncii sunt în concordanță și cu dispozițiile Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislației statelor membre cu privire la concedierile colective.
Analizând prevederile art. 69 și ale art. 711 Codul muncii, se reține de către instanță că angajatorului îi revine obligația de efectua două notificări: una în perioada în care au loc consultările cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, iar o a doua notificare în perioada ulterioară consultărilor, respectiv după ce angajatorul a luat decizia de a aplica măsura concedierii colective. De altfel, aceste notificări au un conținut relativ diferit, în sensul că cea de-a doua notificare trebuie să cuprindă unele elemente suplimentare față de prima notificare. De asemenea, din cuprinsul dispozițiilor legale sus – menționate rezultă că cele două notificări sunt obligatorii.
Or, în speță, intimata a respectat procedura prevăzută de lege având în vedere aspectele evidențiate mai sus.
Analizând fondul cauzei, instanța a apreciat că decizia de concediere este nelegală. Potrivit art. 65 Codul muncii, „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții.
De asemenea, desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Analizând organigrama înainte de reorganizare instanța constată că în structura intimatei Sucursala de Transport Feroviar de Călători lași se regăseau 8 posturi de mecanic ajutor locomotivă, după reorganizare numărul acestora fiind redus la 6.
Pentru punerea în aplicare a măsurii de concediere colectivă intimata a dat incidență dispozițiilor articolului 65 alin. 6 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate care stabilește competența profesională rezultată în urma criteriilor de performanță, ce trebuie avută în vedere la aplicarea măsurii de reducere de personal.
Procedând la aplicarea acestor criterii la în situația contestatorului, instanța constată din fișele de evaluare de la filele 211-219 că acesta se situează pe poziția a treia respectiv a obținut nota de 8,52, numărul de posturi rămase în urma reorganizării fiind de 6.
Prin urmare, având în vedere că aplicarea criteriilor de evaluare și prioritate sunt stabilite pentru a preîntâmpina arbitrariul și subiectivismul în derularea procedurii concedierii colective, iar intimatele nu au demonstrat că a respectat în mod obiectiv această procedură, instanța apreciază că în cauză Decizia de concediere nr. 600/452 din data de 22.03.2012 emisă de intimate este nelegală și netemeinică.
Pe cale de consecință, se va dispune obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul deținuta anterior și la plata drepturilor restante.
Cu privire la capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, se va dispune respingerea acestora, motivat de faptul că la dosarul cauzei nu s-a depus nici o dovadă cu privire la existența și cuantumul acestora.
Referitor la criticile în sensul că planul de eficientizare a societății prin aplicarea măsurii concedierii contestatorului M. D. dezorganizează activitatea, instanța constată că acestea sunt nepertinente având în vedere că prin reorganizarea societății, în baza art.65 Codul muncii, se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, singurul îndreptățit să decidă în acest sens fiind angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune. De asemenea, instanța mai reține că textele de lege care reglementează materia concedierii colective nu impun comunicarea listelor nominale cu persoanele care vor fi afectate de măsura concedierii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.N.T.F.C. „CFR CĂLĂTORI” S.A. București – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civilă, se susține că toate motivele de fapt invocate de instanța de fond în susținerea soluției sale sunt menționate detaliat în programul de restructurare care a stat la baza emiterii deciziei.
Desființarea postului ocupat de contestator este efectivă, deoarece acest post nu s-a mai înființat ulterior și nu mai există în statele de funcții, iar cauza este reală și serioasă, deoarece prezintă un caracter obiectiv impus de dificultățile economico-financiare ale societății și eficientizarea activității.
Recurenta arată că a parcurs în ordine criteriile înscrise în decizia de concediere, iar potrivit art. 4 (2) din Decizia de concediere nr. 600/452/22.03.2012, criteriul aplicat salariatului este cel menționat la art. 4 alin. 1 lit. a, respectiv competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță. Potrivit art. 69 alin. 3 Codul muncii, așa cum a fost modificat prin Legea 40/2011, angajatorul are obligația sa procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanță profesională a salariaților, iar potrivit art. 242 lit.1 din Codul muncii, acestea sunt stabilite prin Regulamentul intern al unității. Evaluarea activității profesionale a fost legală și reală, parcursă în mod efectiv pentru fiecare salariat în parte. Urmare a modificării legislației a fost emisă Dispoziția Directorului General al S.N.T.F.C. „CFR CĂLĂTORI” S.A. nr. 85/7.12.2011, întreaga procedură de evaluare profesională a salariaților fiind stabilită prin Regulamentul intern.
Concluzionând că a respectat procedura legală, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei de concediere.
Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele și pentru contestatorul intimat M. D., a formulat întâmpinare, prin care solicită să se constate că sentința este temeinică și legală, cu consecința respingerii recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Concedierea intimatului, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, a fost o concediere colectivă, așa încât, în cadrul acestei proceduri, recurenta, în calitatea sa de angajator, avea obligația de a respecta prevederile art. 68-74 Codul muncii. Nerespectarea uneia sau unora dintre obligațiile angajatorului, prevăzute de lege în cazul procedurii concedierii colective, atrage nulitatea măsurii subsecvente, respectiv decizia de concediere, în accepțiunea de act unilateral al angajatorului prin care încetează contractul individual de muncă al unui salariat. În prezenta cauză, prima instanță nu a constatat încălcarea obligațiilor care revin recurentei în cadrul concedierii colective.
În ceea ce privește condițiile de fond, se reține că, în cadrul controlului și sancționării concedierilor nelegale, instanța de judecată examinează dacă încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de desființarea efectivă, întemeiată pe o cauză reală și serioasă, a locului de muncă ocupat de salariat.
Astfel, potrivit art. 65 alin. 1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. A.. 2 al art. 65 prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Așa cum a reținut și prima instanță, desființarea postului este efectivă atunci când postul ocupat de salariat este suprimat din structura angajatorului, care are obligația, în cazul contestării măsurii, de a depune orice dovadă, cum ar fi organigrama sau statul de funcții, din care să rezulte suprimarea acestui post.
Pentru că legiuitorul nu definește ce se înțelege prin cauză reală și serioasă, judecătorul este cel chemat să stabilească, în fiecare caz, dacă sunt îndeplinite aceste condiții.
În prezenta cauză, intimatul a ocupat postul de ajutor mecanic locomotivă automotor în cadrul Sucursalei de Transport Feroviar de Călători lași - Depoul Iași, deci obiectul controlului de legalitate și temeinicie este decizia recurentei de a înceta, din inițiativa sa și pentru motive care nu țin de persoana salariatului, contractul individual de muncă al intimatului, ca urmare a desființării postului ocupat de acesta, postul de ajutor mecanic locomotivă automotor în cadrul Sucursalei de Transport Feroviar de Călători lași - Depoul Iași.
Potrivit statului de funcții al Depoului Iași valabil de la data de 31.08.2011, existau 8 posturi de ajutor mecanic locomotivă automotor, după reorganizare numărul acestora fiind redus la 6, conform statului de funcții al Depoului Iași valabil de la data de 1.04.2012.
Deosebit de reglementarea anterioară, Legea nr. 53/2003 nu se mai referă la desființarea unor posturi de natura celui ocupat de salariat, ceea ce presupunea o selecție a salariaților ulterioară desființării posturilor, ci vizează, în mod direct, posturile salariaților ce vor fi concediați, ceea ce presupune ca selecția salariaților să fie anterioară desființărilor posturilor. Întrucât statele de funcții ale recurentei prevedeau 8 posturi de ajutor mecanic locomotivă automotor,din care urma să fie desființate 2 posturi, recurenta avea obligația de a proceda, anterior desființării postului de ajutor mecanic locomotivă automotor ocupat de intimat, la o departajare între cei 8 salariați care ocupau cele 8 posturi similare.
Fiind o concediere colectivă, departajarea salariaților, prin aplicarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere menționate de recurentă în art. 4 alin. 1 din decizia de concediere, putea avea loc numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță, așa cum prevede art. 69 alin. 3 Codul muncii modificat prin Legea nr. 40/2011.
De altfel, recurenta a arătat că are obligația să procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanță profesională a salariaților, stabilite prin Regulamentul intern al unității, potrivit art. 242 lit.1 din Codul muncii, și că, urmare a modificării legislației, a fost emisă Dispoziția Directorului General al S.N.T.F.C. „CFR CĂLĂTORI” S.A. nr. 85/7.12.2011, întreaga procedură de evaluare profesională a salariaților fiind stabilită prin Regulamentul intern.
De asemenea, recurenta a susținut, în fața primei instanțe, și că a aplicat intimatului criteriul menționat la art. 4 alin. 1 lit. a din decizie, respectiv competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță.
Or, Curtea reține, potrivit înscrisurilor depuse de recurentă, căreia îi revine sarcina probei, că a avut loc o evaluare a activității profesionale pe anul 2011 pentru un număr de 6 salariați ce ocupau postul de ajutor mecanic locomotivă, printre care și intimatul, care a avut nota finală 8,52, calificativul acordat fiind „Bine”. Așadar, recurenta nu a făcut dovada că departajarea salariaților, care ocupau toate cele 8 posturi de ajutor mecanic locomotivă, s-a făcut pe baza rezultatelor evaluării activității lor profesionale, așa cum continuă să susțină și în prezentul recurs.
În aceste condiții, recurenta nu a făcut dovada că încetarea contractului individual de muncă al intimatului a fost determinată de desființarea efectivă, întemeiată pe o cauză reală și serioasă, a locului de muncă ocupat de acesta, ceea ce atrage nelegalitatea concedierii, cu consecințele prevăzute de art. 80 Codul muncii.
Prin urmare, față de considerentele expuse, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SNTFC "CFR Călători" S.A., împotriva sentinței civile nr. 1084/03.04.2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.09.2013..
Președinte, C. B. | Judecător, G. P. | Judecător, N. C. M. |
Grefier, C.-M. Ș. |
Red./tehnoredactat B.C.
2 ex/20.09.2013
Tribunalul Iași – C. G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 462/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 18/2013.... → |
|---|
