Pretentii. Decizia nr. 1527/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1527/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 4109/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1527/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător G. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigii de muncă privind recursul declarat de reclamanta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor (D.J.A.D.P). Iași împotriva sentinței civile nr. 1101 din 03.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind C. C. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că este primul termen de judecată și că intimata nu a formulat întâmpinare; prin cererea de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Având în vedere că părțile nu s-au prezentat, că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2011, reclamanta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor a chemat în judecată pe pârâta C. C. I., solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 28.314,76 lei, reprezentând prejudiciu produs D.J.A.D.P. Iași, aferent perioadei anilor 2009 - 2010, privind responsabilitatea efectuării unor plați nelegale, constatate de către Serviciul audit Public Intern prin Raportul de audit întocmit cu nr. 135/14.04.2011.
În motivare, s-a arătat că, în fapt, pentru realizarea lucrării Obiectivul cu nr. XIX – Îmbrăcăminți bituminoase ușoare pe DJ 248 A Iași – Țibănești, a fost semnat în anul 2006, de către Serviciul Public de Administrare a Drumurilor Județene Iași, Contractul cu nr. 6219/24.11.2006 cu societatea comerciala Eky Sam SRL Târgu – F., având o valoare de 2.956.227,24 lei (inclusiv TVA), cu o durata de execuție de 6 luni.
Astfel, în cursul anilor 2006 - 2008 au fost realizate lucrări în valoare de 2.555.167,75 lei evaluate în prețuri din devizul ofertă, pe tronsoane însumând 6,701 km, care au fost recepționate prin Procesele Verbale de Recepție la terminarea lucrărilor, cu Nr. 3975/21.06.2007 și, respectiv, Nr. 9762/17.12.2008. S-a precizat că, la începutul anului 2009, au mai rămas de executat lucrări în valoare de 401.059,49 lei, evaluate în prețuri din devizul ofertă.
A menționat reclamanta faptul că, pe parcursul derulării contractului, a fost încheiat Actul Adițional cu Nr. 6/6429/30.10.2009, care prevede la art. 1 - Prețul contractului de execuție se actualizează după 12 luni de la data încheierii pe baza indicilor statistici comunicați de I.N.S., în baza acestuia fiind achitată suplimentar, în anul 2009, suma de 22.177,08 lei, iar în anul 2010, suma de 34.452,44 lei, reprezentând actualizări ale prețurilor de ofertă.
În Nota de fundamentare nr. 6414/30.10.2009, semnată de către consilier juridic C. C. și inginer A. M., se motivează necesitatea actualizării prețurilor la 12 luni de la data încheierii contractului prin imposibilitatea asigurării unei finanțări ritmice a lucrării respective, invocându-se și prevederile art. 94 alin. 4 din H.G. Nr. 925/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. Nr. 34/2006 - privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Însă, potrivit art. 97 alin. 3 din actul citat, posibilitatea de ajustare a prețului trebuie să fie precizată atât în documentația de atribuire, cât și în contractul care urmează să fie încheiat prin clauze speciale în acest sens. Lipsa, modificarea sau completarea respectivelor informații/clauze determină inaplicabilitatea prevederilor referitoare la posibilitatea de ajustare a prețului contractului de achiziție publică.
Pe de altă parte, nederularea contractului - datorată lipsei finanțării - nu este un motiv pentru actualizarea prețurilor din ofertă, această situație fiind clarificată de prevederile art. 97 alin. 6 din H.G. Nr. 925/2006: în cazul în care durata de îndeplinire a contractului se prelungește peste termenele stabilite inițial în respectivul contract, din motive care se datorează culpei autorităților contractante, nu este posibilă invocarea prevederilor din alin. 4 al art. 94 H.G. nr. 925/2006.
A mai susținut reclamanta că, în cursul anului 2008, au fost decontate situații de lucrări actualizate, fără niciun temei legal, valoarea actualizărilor fiind de 112.574,62 lei.
A concluzionat că actul adițional Nr.6/6429/30.10.2009 întocmit în baza notei de fundamentare nr. 6414/30.10.2009, prin care se propune actualizarea prețurilor din oferta financiară a S.C. Eky Sam SRL, a fost încheiat nerespectându-se prevederile art. 97 din H.G. Nr. 925/2006.
Raportul de Audit Nr. 135/2011 stabilește în sarcina ordonatorului de credite ca sumele decontate nelegal în favoarea S.C. Eky Sam SRL, în speță de la persoanele nominalizate în actul de control, să fie recuperate integral de la acestea, ulterior, prin modalități ori mijloace specifice, în condițiile legii.
Întrucât prin Raportul de audit se reține existența prejudiciului material în dauna bugetului statului, referitor la paguba produsă D.J.A.D.P. Iași, reprezentând actualizări ale prețurilor din ofertă, pentru Obiectivul cu Nr. XIX din raport, prin prezenta acțiune a solicitat recuperarea sumei în cauză, și, totodată, virarea sumei respective către bugetul statului, având în vedere faptul că-finanțarea lucrării respective s-a asigurat în anii 2008 - 2010 din fonduri de la bugetul de stat.
Prin sentința civilă nr. 1540/25.01.2012 a Judecătoriei Iași a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Iași și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .
Intimata nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1101/03.03.2013, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași în contradictoriu cu pârâta C. C. I., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta a avut calitatea de angajata a reclamantei, în funcția de consilier juridic.
Prin contractul de achiziție publică nr. 6219/24.11.2006, . Tg F. se obliga față de Serviciul Public de Administrare a Drumurilor Județene Iași să execute și să finalizeze lucrarea de îmbrăcăminți bituminoase ușoare DJ nr. 248 Iași - Țibănești. Pe parcursul derulării contractului a fost încheiat actul adițional nr. 6/6429/30.10.2009 care prevede, la art. 1 ,, prețul contractului de execuție se actualizează după 12 luni de la data încheierii pe baza indicilor statistici comunicați INS”. În baza acestuia a fost achitată suplimentar, în anul 2009, suma de_,08 lei, iar în anul 2010, suma de_,44 lei, reprezentând actualizări ale prețurilor de ofertă.
În calitate de consilier juridic, pârâta a semnat nota de fundamentare 6414/30.10.2009 prin care se motivează necesitatea actualizării prețurilor la 12 luni de la data încheierii contractului nr. 6219/24.11.2006, prin imposibilitatea asigurării unei finanțări ritmice a lucrării respective.
Prin raportul de audit nr. 135/2011 s-a stabilit că actul adițional nr. 6/6429/30.10.2009 întocmit în baza Notei de fundamentare nr. 6414/30.10.2009, prin care se stabilește actualizarea prețurilor din oferta financiară a ., a fost încheiat nerespectându-se prevederile art. 97 din HG nr. 925/2006, iar responsabili pentru plățile nelegale în valoare de_,52 lei sunt ing. A. M. și cons. jur. C. C..
Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Răspunderea patrimonială a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă.
Din analiza prevederilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii rezultă că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții de fond între care existența unui contract de muncă valabil încheiat, calitatea de salariat la unitatea păgubită, existența unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului. Sarcina dovedirii îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului revine angajatorului.
În ce privește fapta ilicită a angajatului, în fiecare din formele sale, comisivă, omisivă, constă în încălcarea de către acesta a uneia sau mai multor îndatoriri care îi revin potrivit sarcinilor de serviciu. Tribunalul a reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada încălcării de către pârâtă a atribuțiilor de serviciu, astfel încât nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte ilicite.
Astfel, așa cum rezultă din declarația martorului audiat, M. A., pârâta a semnat în calitate de consilier juridic doar nota de fundamentare nr. 6414/30.10.2009, și nu a semnat actul adițional nr. 6/6429/30.10.2009, prin care s-a stabilit actualizarea prețurilor din oferta financiară a ., și care a stat la baza achitării sumei de_,52 lei apreciată prin raportul de audit ca fiind plată nelegală. Din declarația aceluiași martor rezultă faptul că, anterior întocmirii notei de fundamentare, s-a hotărât în cadrul plenului Consiliului Județean Iași, alocarea sumelor necesare pentru executarea contractului nr. 6219/24.11.2006 și, ulterior acestei hotărâri, a fost întocmită nota de fundamentare nr. 6414/30.10.2009, care a stat la baza întocmirii actului adițional nr. 6/6429/30.10.2009, care a fost semnat de către organele abilitate din care nu a făcut parte pârâta.
Deși sarcina probei revine angajatorului, potrivit art. 272 Codul muncii, în speță reclamantei, în cauză nu au fost administrat probe din care să rezulte faptul că semnarea de către pârâtă, în calitate de consilier juridic, a notei de fundamentare a fost de natură să conducă la achitarea sumei de_,52 lei, atât timp cât nota de fundamentare a fost întocmită ca urmare a hotărârii plenului Consiliului Județean Iași, iar pârâta nu a semnat actul adițional în baza căruia a fost efectuată plata, și nici nu are nici un fel de atribuții de aprobare a efectuării plăților de către reclamantă.
A mai reținut prima instanță si faptul că, din declarația martorului audiat, a rezultat faptul că nota de fundamentare nr. 6414/30.10.2009 a fost întocmită de către M. A. și a fost semnată de către aceasta, de către pârâtă și de către directorul executiv, iar reclamanta, care avea sarcina probei, nu a administrat probe din care să rezulte modalitatea în care a determinat și a cuantificat prejudiciul solicitat prin acțiune în raport cu persoanele semnatare, și nici nu a probat vinovăția pârâtei.
De fapt, reclamanta nu a depus în dovedirea îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii patrimoniale a pârâtei decât raportul de audit public intern nr. 135/04.04.2011, care nu este de natură să facă dovada faptei ilicite săvârșite de către pârâtă și a vinovăției acesteia, atât timp cât este întocmit de un serviciu aflat chiar în subordinea reclamantei, emanând practic chiar de la reclamantă.
Săvârșirea unei fapte ilicite și personale de către salariat în legătură cu munca sa este de esența răspunderii patrimoniale. Deoarece în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta este responsabilă pentru plata considerată ca fiind nelegală și, deci, că a săvârșit o faptă ilicită în legătură cu munca, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale și, în consecință, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor (D.J.A.D.P.) Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că, pentru realizarea lucrării prezentate prin acțiunea de chemare în judecată, a fost semnat, în anul 2006, de către Serviciul Public de Administrare a Drumurilor Județene Iași, Contractul nr. 6219/24.11.2006 cu societatea comerciala Eky Sam SRL Târgu - F., cu valoarea totala de 2.956.227,24 lei (inclusiv TVA), având o durată de execuție de 6 luni.
În perioada 2006 -2008 au fost realizate lucrări în valoare 2.555.167,75 lei, evaluate în prețuri din devizul ofertă, pe tronsoane însumând 6,701 km, care au fost și recepționate ulterior prin Procesele Verbale de Recepție la terminarea lucrărilor, nr. 3975/21.06.2007și nr. 9762/17.12.2008.
A mai susținut recurenta că, în cursul anului 2008, au fost decontate situații de lucrări actualizate, fără un temei legal,valoarea actualizărilor respective fiind astfel în cuantum de 112.547,62 lei.
La începutul anului 2009, au mai rămas de executat lucrări în valoare de 401.059,49 lei, evaluate în prețuri din devizul ofertă.
Pe durata derulării contractului a fost încheiat Actul Adițional nr. 6/6429/30.10.2009, care prevedea la Art. I - Prețul contractului de execuție se actualizează după 12 luni de la data încheierii pe baza indicilor statistici comunicați de I.N.S., în baza acestuia fiind achitat suplimentar, în anul 2009, suma de 22.177.08 lei, iar în anul 2010, suma de 34.452,44 lei reprezentând concret actualizări ale prețurilor de ofertă.
Motivează recurenta că în Nota de Fundamentare nr. 6414/30.10.2009 se motivează necesitatea actualizării prețurilor la 12 luni de la data încheierii contractului prin imposibilitatea asigurării unei finanțări ritmice a lucrării respective, invocându-se și prevederile art. 94 alin.(4) din H.G. nr. 925/2006.
Ori, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 97 alin. (3) din actul normativ, posibilitatea de ajustare a prețului trebuie să fie precizată atât în documentația de atribuire, cât și în contractul care urmează să fie încheiat, prin anumite clauze speciale în acest sens. Lipsa, modificarea sau completarea respectivelor informații ori clauze determina practic inaplicabilitatea prevederilor referitoare la posibilitatea de ajustare, în mod concret, efectiv, a prețului contractului de achiziție publică.
Mai susține recurenta că nederularea contractului din cauza lipsei de finanțare nu este un motiv pentru actualizarea prețurilor din ofertă, situația respectivă fiind clarificată fără echivoc de prevederile exprese ale art. 97 alin. (6) din H.G. nr. 925/2006, pentru cazul în care durata de îndeplinire a contractului se prelungește peste termenele stabilite inițial, din motive ce definesc culpa autorităților contractante, astfel încât, în asemenea situație, nu este posibilă invocarea prevederilor alin. 4 din art. 94 H.G. nr. 925/2006.
Astfel, se poate afirma fără echivoc că actul adițional nr. 6/6429/30.10.2009 întocmit în baza Notei de fundamentare cu nr. 6414/30.10.2009, prin care se propune actualizarea prețurilor din oferta financiară a S.C. Eky Sam SRL, a fost încheiat nerespectându-se în mod expres dispozițiile art. 97 din H.G. nr. 925/2006.
Raportul de audit nr. 135/14.04.2001, întocmit de Serviciul Audit Public Intern din cadrul Consiliului Județean Iași, stabilește concret în sarcina ordonatorului de credite ca sumele decontate nelegal în favoarea S.C. Eky Sam SRL să fie recuperate integral de la persoanele nominalizate în actul de control, deci inclusiv a pârâtei-intimate, prin mijloace specifice, în condițiile legii.
Întrucât prin concluziile Raportului de audit se reține existența prejudiciului material în dauna bugetului statului referitor la paguba produsă D.J.A.D.P. Iași reprezentând actualizări ale prețurilor din ofertă pentru Obiectivul cu nr. XIX din raport, trebuie efectuate toate demersurile pentru recuperarea sumei respective, și, totodată, să se facă virarea acesteia către bugetul de stat, deoarece finanțarea lucrării s-a asigurat corespunzător perioadei 2008 - 2010 din fonduri bugetare.
În concluzie, se solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod proc.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de reclamanta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor (D.J.A.D.P.) Iași este nefondat.
Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Așa cum a reținut și prima instanță, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: calitatea de salariat la unitatea păgubită, existența unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Sarcina dovedirii îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului revine angajatorului, conform art. 272 din Codul muncii.
În speță, au fost dovedite doar primele două condiții, respectiv calitatea de salariat a pârâtei-intimate la societatea-recurentă și existența unui prejudiciu cauzat patrimoniului angajatorului, constând în efectuarea unei plăți nelegale în valoare de_,52 lei către ., așa cum stabilește raportul de audit nr. 135/2011.
Însă, nu a fost dovedită fapta ilicită și personală a intimatei-pârâte, săvârșită în legătură cu munca sa.
Ceea ce se reține în raportul de audit – singura probă administrată în cauză de angajator – este că actul adițional nr. 6/6429/30.10.2009 întocmit în baza Notei de fundamentare nr. 6414/30.10.2009, prin care se stabilește actualizarea prețurilor din oferta financiară a ., a fost încheiat nerespectându-se prevederile art. 97 din HG nr. 925/2006, iar responsabili pentru plățile nelegale în valoare de_,52 lei sunt ing. A. M. și cons. jur. C. C..
Ori, așa cum a constatat și tribunalul, pârâta –intimată, în calitate de consilier juridic, a semnat nota de fundamentare 6414/30.10.2009, în care se motivează necesitatea actualizării prețurilor la 12 luni de la data încheierii contractului nr. 6219/24.11.2006 prin imposibilitatea asigurării unei finanțări ritmice a lucrării respective, însă nu a semnat și actul adițional nr. 6/6429/30.10.2009, prin care s-a stabilit actualizarea prețurilor din oferta financiară a ., act care a stat la baza achitării sumei de_,52 lei, apreciată prin raportul de audit ca fiind plată nelegală.
În plus, din declarația martorului audiat, M. A., rezultă faptul că, anterior întocmirii notei de fundamentare, s-a hotărât în cadrul plenului Consiliului Județean Iași, alocarea sumelor necesare pentru executarea contractului nr. 6219/24.11.2006 și, ulterior acestei hotărâri, a fost întocmită nota de fundamentare nr. 6414/30.10.2009, care a stat la baza întocmirii actului adițional nr. 6/6429/30.10.2009, act ce a fost semnat de către organele abilitate, din care nu a făcut parte pârâta.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că fapta ilicită a angajatului, în fiecare din formele sale, comisivă/omisivă, constă în încălcarea de către acesta a uneia sau mai multor îndatoriri care îi revin potrivit sarcinilor de serviciu, iar în cauză nu s-a făcut dovada încălcării de către pârâtă a atribuțiilor de serviciu, astfel încât nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte ilicite.
Sarcina dovedirii încălcării atribuțiilor de serviciu de către intimata-pârâtă, încălcare care a produs prejudiciul în sumă de_,52 lei revenea recurentei-reclamante; ori, aceasta nu a administrat probe din care să rezulte faptul că semnarea de către pârâtă, în calitate de consilier juridic, a notei de fundamentare, a fost de natură să conducă la achitarea sumei de_,52 lei, atât timp cât această notă de fundamentare a fost întocmită ca urmare a hotărârii plenului Consiliului Județean Iași, iar pârâta nu a semnat actul adițional în baza căruia a fost efectuată plata, și nici nu are atribuții de aprobare a efectuării plăților de către reclamantă.
Nefăcându-se dovada faptei ilicite și personale săvârșite de către pârâta-intimată în legătură cu munca, lipsește una din condițiile cerute a fi întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.
De asemenea, în lipsa faptei ilicite și personale, în legătură cu munca, a pârâtei-intimate, nu pot fi reținute nici vinovăția acesteia și nici raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În concluzie, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei-intimate, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Ca urmare, raportat tuturor considerentelor expuse, constatând că nu sunt incidente motivele invocate, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor (D.J.A.D.P.) Iași și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta D.J.A.D.P. Iași împotriva sentinței civile nr. 1101 din 03.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, G. P. |
Grefier, M. H. |
Red./Tehnored. M.N.C.
11.11.2013 - 02 ex.
Tribunalul Iași - M. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 951/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
