Despăgubire. Hotărâre din 05-11-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 11539/111/2010*
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL O. | |
- Secția I civilă - | |
completul II recurs nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 958/2014-R
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2014
Președinte : | D. M. | - judecător |
V. P. | - judecător | |
D. T. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare declarată de contestatorii E. F., domiciliată în O., ./A, județul Bihor, Ș. D., domiciliat în O., .. 10, ., B. M., domiciliată în O., ., nr. 13, ., județul Bihor, V. E., domiciliată în O., ., ., județul Bihor, P. A., domiciliat în O., ., județul Bihor, T. C., cu ultimul domiciliu cunoscut în O., Piața 1 Decembrie, nr. 25, ap. 14, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimata U. O., cu sediul în O., ., județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 4326/R din 17 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel O. în dosar nr._, având ca obiect: despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta contestatorilor E. F., Ș. D., B. M., V. E., P. A. și T. C.-toți lipsă, avocat C. F., în baza împuternicirii avocațiale nr. 60/2014 emisă de Baroul Bihor-Cabinet Individual, lipsă fiind reprezentanta intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezenta contestație în anulare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, după care:
Întrebată fiind, reprezentanta contestatorilor arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra prezentei contestații în anulare.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentei căi extraordinare de atac.
Reprezentanta contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare declarată de părțile pe care le reprezintă și rejudecând recursul, să fie admis recursul și modificată hotărârea instanței de fond.
În susținerea contestației reprezentanta contestatorilor arată că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, astfel cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru o parte din pretențiile formulate, instanța de recurs nu a analizat actele normative indicate de petenți, care stabilește un termen de prescripție de trei ani de la data producerii pagubei pentru plata despăgubirilor și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate și nici prevederile Legii nr. 188/1999, art. 85 care prevede același termen de prescripție, care curge de la data producerii pagubei și nu de la data la care conducătorul instituției a aflat de existența prejudiciului.
Totodată, se mai arată că, tot dintr-o eroare materială, instanța a înlăturat susținerile petenților prin care au arătat că sumele solicitate cu titlu de salarii sunt în realitate diferențe de curs valutar și nu cheltuieli neeligibile, instanța neverificând nici dacă prin plata acestor drepturi salariale s-au depășit costurile aprobate prin proiect, ci a luat în considerare doar susținerile intimatei care a susținut contrariul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra prezentei căi extraordinare de atac, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 4326/R din 17 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel O. în dosar nr._, au fost respinse ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți E. F., Ș. D., B. M., V. E., P. A., T. C., în contradictoriu cu intimata reclamantă U. O., împotriva sentinței civile nr. 91/LM din data de 7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în întregime, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele aspecte:
Curtea a apreciat că în mod corect și judicios instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâți, a admis acțiunea formulată de reclamanta U. din O. și în consecință a obligat pârâții să restituie reclamantei sumele nedatorate plătite acestora.
Criticile formulate de recurenți cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune s-au apreciat a fi neîntemeiate deoarece așa cum a reținut și instanța de fond, intimata a luat cunoștință de producerea pagubei și persoanele responsabile la data înregistrării raportului constatărilor de facto pentru verificarea cheltuielilor contractului de finanțare acțiuni ale comunității europene RO 2004/_.01.01.15 ,la sediul Universității din O. și anume la data de 12.02.2009 sub nr. 2180.
De asemenea, potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă poată fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Totodată potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar potrivit art. 8 din același decret prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel ce răspunde de ea, iar potrivit art. 1886 din Codul civil nici o prescripție nu poate începe să curgă mai înainte de a se naște acțiunea supusă acelui mod de stingere.
Cum în speță dreptul la acțiune începe să curgă de la data când reprezentantul legal al angajatorului a luat cunoștință că s-a produs prejudiciul și acest fapt s-a realizat ,după cum s-a arătat anterior ,la data de 12.02.2009, instanța de recurs a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că acțiunea în pretenții înregistrată la instanță la data de 26.11.2010 a fost formulată în termenul legal.
Neîntemeiate s-au reținut a fi și criticile formulate de recurenți în sensul că în mod nelegal instanța de fond ar fi considerat că drepturile salariale încasate de recurenți ce ar proveni din utilizarea unui curs de schimb de euro/lei eronat sunt cheltuieli neeligibile provenite din nerespectarea bugetului aprobat pentru proiect prin contractul grand.
Astfel, s-a reținut că în cadrul Raportului constatărilor de facto pentru verificarea cheltuielilor contractului de finanțare acțiuni externe ale comunității europene RO 2004/_.0115 au fost declarate neeligibile cheltuieli în suma de 15.698, 12 euro din care: cheltuieli de personal – 3936, 03 euro, diurne - 11.513 euro, cheltuieli materiale și echipamente - 249, 09 euro.
Cheltuielile declarate neeligibile pe capitole de cheltuieli au fost prezentate în anexa la raportul auditorului „ informații despre verificarea cheltuielilor,” iar cheltuielile de personal stabilite neeligibile sunt detaliate la cap. II din raportul mai sus menționat.
S-a mai reținut că din analiza raportului și anexelor la acesta, astfel cum a reținut și instanța de fond, rezultă că la stabilirea cheltuielilor neeligibile a stat depășirea sumelor aprobate în bugetul proiectului Anexa B 1 la contractul de grand RO 2004/_.0115 ( fila 37 dosar fond) și nu utilizarea unui curs de schimb euro/lei eronat după cum greșit au susținut recurenții. Mai mult, la pct. 2.1.3 din Raportul de audit, auditorul a consemnat că ratele de schimb utilizate de beneficiar la elaborarea raportului financiar au fost corecte.
S-a mai menționat că judicios a reținut instanța de fond că susținerile reclamantei în acest sens și constatările raportului de audit nu au fost înlăturate prin probatoriul administrat în cauză.
Referitor la susținerile recurenților în sensul că, în ceea ce privește diurnele și cheltuielile de transport nu sunt aplicabile prevederile HG 518/1995, instanța de asemenea le-a considerat neîntemeiate.
Astfel, referitor la cheltuielile cu diurnele, din raportul de audit rezultă că n-au fost respectate prevederile HG 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
În acest sens, art. 1 din HG 518/1995 prevede că această hotărâre „ se aplică personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar reprezentând:
a) vizite oficiale, tratative (negocieri), consultări, încheieri de convenții, acorduri și alte asemenea înțelegeri;
b) participări la târguri și expoziții; prospectarea pieței; acțiuni de cooperare economică și tehnico-științifică; contractări și alte acțiuni care decurg din executarea contractelor de comerț exterior;
c) documentare, schimb de experiență;
d) cursuri și stagii de practică și specializare sau perfecționare, inclusiv participarea elevilor, studenților și cadrelor didactice însoțitoare la olimpiade și concursuri în domeniul învățământului;
e) participări la congrese, conferințe, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte reuniuni, care prezintă interes pentru activitatea specifică a unității, precum și la manifestări științifice, culturale, artistice, sportive și altele asemenea;
f) primiri de titluri, grade profesionale, distincții sau premii conferite pentru realizări științifice, culturale, artistice sau sportive;
g) desfășurarea unei activități științifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fără dobândirea calității de salariat a partenerului extern, precum și pentru ținerea de cursuri în calitate de profesor vizitator;
h) control și îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare și alte asemenea reprezentanțe în străinătate…”.
Din aceste dispoziții s-a reținut că rezultă că, prevederile HG nr. 518/1995 se aplică personalului trimis în străinătate de instituțiile publice indiferent de sursa de finanțare.
Mai mult, potrivit Ghidului solicitantului programului Phare CBC RO-HU 2004, pentru aplicații din România – linia bugetară RO 2004/_.0115 ( filele 330-333 dosar fond), pentru a fi considerate eligibile, cheltuielile și costurile privind transportul, cazarea și diurna aferentă personalului angajat în cadrul proiectului nu trebuie să depășească pe cele practicate în mod normal de către beneficiar sau de către partenerii săi după caz.
Ca urmare pentru a fi eligibilă o cheltuială trebuie să respecte actele normative naționale.
În ceea ce privește faptul că recurenți au contestat unele deconturi de cheltuieli de deplasare în Ungaria pe considerentul că aceste deplasări nu au fost efectuate de recurenți, avansul acordat fiind primit de alte persoane necunoscute care au și semnat aceste deconturi, instanța a reținut faptul că, în vederea efectuării decontului de către U. din O., recurenții au dat declarații pe proprie răspundere prin care declară că au fost în delegație în Ungaria la U. din Debrecen indicând că, cheltuielile de cazare, transport și masă au fost suportate din program și menționând totodată că au dormit la persoane fizice de unde nu au putut obține factură fiscală.
În acest sens, prin adresa nr._ din 27.08.2013, intimata reclamantă a depus la dosar în copie certificată conform cu originalul declarațiile pe proprie răspundere a recurenților cu privire la deplasările în Ungaria ( filele 136-141 dosar recurs), astfel că și aceste critici formulate de către recurenți au fost apreciate ca neîntemeiate.
Fată de cele ce preced, recursurile reclamanților au fost respinse ca nefondate și menținută sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Ca o consecință a respingerii recursurilor nu au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate de recurenți.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare petenții E. F., Ș. D., B. M., V. E., P. A. și T. C., solicitând admiterea acesteia și rejudecând recursul, să fie admis recursul și modificată hotărârea instanței de fond.
În motivarea contestației se arată că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale: astfel cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru o parte din pretențiile formulate, instanța de recurs nu a analizat actele normative indicate de petenți, respectiv art. 211 alin. 1 lit. c din Legea nr. 62/2011, care stabilește un termen de prescripție de trei ani de la data producerii pagubei pentru plata despăgubirilor și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate și nici prevederile Legii nr. 188/1999, art. 85 care prevede același termen de prescripție, care curge de la data producerii pagubei și nu de la data la care conducătorul instituției a aflat de existența prejudiciului.
Tot dintr-o eroare materială, instanța a înlăturat susținerile petenților prin care au arătat că sumele solicitate cu titlu de salarii sunt în realitate diferențe de curs valutar și nu cheltuieli neeligibile; de asemenea instanța nu a verificat nici dacă prin plata acestor drepturi salariale s-au depășit costurile aprobate prin proiect, ci a luat în considerare doar susținerile intimatei care a susținut contrariul.
Cu privire la decontarea unora din cheltuielile de deplasare în Ungaria, instanța dintr-o eroare materială a înlăturat apărarea petenților prin care s-a susținut că unele din aceste deplasări nu au fost făcute de aceștia, avansul și decontarea fiind făcute de alte persoane, necunoscute, și a căror semnătură se găsește pe dispozițiile de plată.
În drept, se invocă dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata U. O. a solicitat a se respinge contestația, ca inadmisibilă arătând că prezenta contestație nu a fost motivată la data înregistrării și nici la primul termen de judecată, prin urmare operează sancțiunea decăderii din dreptul de a formula motivele cererii de anulare; pe de altă parte, arată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 317 și art. 318 Cod procedură civilă, motivele invocate vizând probleme de fond, ce nu pot face obiectul unei contestații în anulare.
Examinând contestația prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția nemotivării în termen a contestației, invocată de intimată, aceasta este nefondată, dispozițiile art. 317 și următoarele Cod procedură civilă, nestabilind un termen pentru motivarea contestației; de menționat, de asemenea, că dispozițiile art. 319 Cod procedură civilă, invocate de intimată, nu vizează motivarea contestației, ci reglementează termenul înlăuntrul căruia poate fi exercitată această cale extraordinară de atac de retractare, sub acest aspect contestația fiind depusă în termenul prevăzut de alin. 2 al textului de lege mai sus evocat.
În ceea ce privește temeiul de contestație invocat de contestatori, art. 318 Cod procedură civilă prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Teza I a art. 318 –invocată de contestatori- vizează greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate, încât au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Prin urmare, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, de apreciere și interpretare a probelor, respectiv a unor dispoziții legale.
Ori, prin prezenta contestație se invocă tocmai aspecte ce țin de fondul cauzei, de interpretarea și aprecierea unor probe administrate în cauză (contract de finanțare, acte de decontare, dispoziții de încasare, etc.) respectiv de interpretarea unor dispoziții legale (Legea nr. 62/2011, Legea nr. 188/1999).
Dacă s-ar admite această posibilitate, ar însemna să se admită un recurs împotriva unei hotărâri date în recurs, ceea ce este inadmisibil.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează să respingă contestația, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorii E. F., domiciliată în O., ./A, județul Bihor, Ș. D., domiciliat în O., .. 10, .. 3, județul Bihor, B. M., domiciliată în O., ., nr. 13, ., V. E., domiciliată în O., ., ., județul Bihor, P. A., domiciliat în O., ., județul Bihor, T. C., cu ultimul domiciliu cunoscut în O., Piața 1 Decembrie, nr. 25, ap. 14, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimata U. O., cu sediul în O., ., județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 4326/R din 17 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel O., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
D. M. V. P. D. T. A. B.
- judecător fond – M. S.
- judecători recurs – C. P./M. G./F. T.
- redactat decizie – judecător V. P. – 10.11.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 10.11.2014 – 2 ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 625/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 197/2014.... → |
|---|
