Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 254/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 4937/111/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 254/2014 -A
Ședința publică din 13 mai 2014
PREȘEDINTE: P. C. - judecător
JUDECĂTOR: R. F.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta pârâtă S.C. G. G. S.R.L. ORADEA cu sediul în Oradea, ., .. 8, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata reclamantă L. M. C. din Oradea, ., nr. 27, .. 10, județul Bihor, și intimata pârâtă A. DE M. A PROGRAMULUI OPERAȚIONAL SECTORIAL DE DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE DIN C. MINISTERULUI MUNCII FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, .-36, împotriva sentinței civile nr. 633/LM din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 06 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru 13 mai 2014, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 633/LM din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta L. M. C. CNP_ cu dom. în Oradea, ., nr. 27, .. 10, jud. Bihor in contradictoriu cu pârâta S.C. G. G. S.R.L. CUI RO19963257, J_ cu sediul în Oradea, ., .. 8, jud. Bihor și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.744 lei reprezentând diferență de indemnizație concediu prenatal, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la data de 23 mai 2013 și până la data plății efective.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. G. G. S.R.L. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - AMPOSDRU cu sediul în București, .-36, sector 2; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Bihor – secția civilă în soluționarea prezentei cauze invocate de către chemata în garanție, instanța la termenul de judecată din data de 14.11.2013 verificându-și competența a arătat că potrivit art.123 alin.1 c.pr.civ „ cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești…”, fiind astfel competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze și cererea de chemare în garanție.
Reclamanta L. M. C. a fost angajata pârâtei cu contract individual de muncă înregistrat la ITM sub nr._/31.08.2010 în funcția de secretară, iar prin actul adițional nr.12/01.02.2011 i s-a modificat începând cu data de 01.02.2011 funcția în cea de responsabil activități regionale – C..
Prin decizia nr. 274 din 15.05.2013 s-a dispus în temeiul art. 65 din Legea 53/2003 încetarea contractului individual de muncă a reclamantei.
Din cuprinsul adeverinței nr. 238 din 24.04.2013 eliberată de către angajatoarea pârâtă pentru a-i servi creditoarei la Volksbank instanța a reținut că aceasta îi datorează suma de 21.744 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru concediile medicale aferente lunilor: parțial aprilie, mai, iunie și iulie 2012.
În cuprinsul adeverinței se menționează că „datorită suspendării plăților pe acest program pe aproape întreg anul 2012 a fost în imposibilitate a de a da salariul angajaților la timp.”
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub dosar nr._ creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 21.744 lei reprezentând indemnizația de concediu prenatal pentru perioada 18.04.2012 – 31.07.2012.
Potrivit art.25 alin.2 din OUG nr.157/2005 „Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.” și se plătește conform art.36 alin.3 lunar de către angajator.
În cauza dată pârâta a recunoscut faptul că nu a achitat suma pretinsă de către reclamantă, iar pe parcursul soluționării cauzei a făcut dovada achitării parțiale a acesteia, rămânând un rest de plată de 12.744 lei.
Nu a fost reținută culpa chematei în garanție Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - AMPOSDRU, pentru neplata acestei sume de bani.
Chiar dacă pârâta este partener al . în implementarea pe zona de Nord - Vest a României a proiectului "MICRA - Stimularea Culturii Antreprenoriale și Calificări cheie în Mediul Rural", proiect finanțat de UE și desfășurat prin AMPOSDRU din cadrul MMFPS, iar plățile în cadrul acestui program au fost suspendate o perioadă, sau făcute parțial, între reclamantă și chemata în garanție nu există vreun raport de muncă sau un alt raport juridic obligațional, cea care este obligată să îi plătească indemnizația de maternitate este angajatorul potrivit prevederilor mai sus arătate din OUG nr.157/2005 și nu chemata în garanție. Astfel că chemata în garanție nu poate fi obligată să se substituie obligațiilor pârâtei angajatoare și să facă ea plata către reclamantă.
Nu s-a reținut nici existența vreunui raport de cauzalitate directă între suspendarea plăților de către chemata în garanție către pârâtă și neplata de către aceasta a indemnizației de maternitate, deoarece aceasta este suportată integral de către Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Față de cele arătate cererea de chemare în garanție formulată a fost apreciată ca nefondată și a fost respinsă de către instanță.
Cu privire la plata dobânzii și acordarea actualizării sumelor datorate în funcție de indicele de inflație instanța a apreciat că pot fi acordate cumulat întrucât sunt două instituții distincte. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului și invers deoarece acestea au temeiuri și sporuri diferite. Dobânda își are temeiul în art. 1489 Cod civil, iar actualizarea își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. Prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate, această opinie fiind exprimată atât în doctrină cât și în practică.
De asemenea potrivit art.166 alin.4 din Legea nr.53/2003 „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”
Punerea în întârziere a pârâtei s-a făcut prin cererea de chemare în judecată, prin urmare de la această dată ea este datoare să plătească potrivit prevederilor mai sus arătate și dobânda legală pentru suma datorată.
Față de cele reținute, instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta L. M. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. G. S.R.L., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 12.744 lei reprezentând diferență de indemnizație concediu prenatal, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la data de 23 mai 2013 și până la data plății efective și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C.G. G. S.R.L. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - AMPOSDRU cu sediul în București, .-36, sector 2.
Instanța a luat act că reclamanta și chemata în garanție nu au mai solicitat cheltuieli de judecată. Respingând cererea de chemare în garanție, cererea pârâtei de obligare a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată a fost apreciată de asemenea și ea nefondată.
Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin 1 din Legea nr.304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâta S.C. G. G. S.R.L. Oradea, solicitând admiterea apelului și rejudecând pricina în fond, să se desființeze în parte sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei L. M. C., doar în ceea ce privește debitul efectiv rămas neachitat, fără plata dobânzii legale și suportarea indicelui de inflație, și admiterea cererii de chemare în garanție a M.M.F.P.S.P.V. – D.G. AMPOSDRU, astfel cum a fost formulată.
Prin motivele scrise, apelanta arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, deoarece nu a ținut cont de proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel arată că a dovedit lipsa culpei sale, precum și a relei credințe în neplata sumei pretinse de intimată, cu titlu de indemnizație de concediu prenatal, dar cu toate acestea, instanța îi obligă în mod nejustificat la plata de dobânzi legale și la suportarea indicelui de inflație, respingând în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție formulată.
Apelanta arată că datorită întârzierii plăților de către AMPOSDRU a avut restanțe la plata datoriilor către bugetul de stat. În ceea ce o privește pe fosta angajată, intimata L. M. C., a arătat că și-a îndeplinit obligația de a depune la timp dosarul pentru acordarea indemnizației, însă datorită acestor restanțe, dosarul nu a fost preluat.
Susține că s-a ignorat faptul că nu desfășoară nici o activitate de natură patrimonială aducătoare de profit, și că singura lor sursă de venit sunt fondurile U.E. administrate prin AMPOSDRU, iar banii sunt rulați în măsura în care sunt primiți de la AMPOSDRU, astfel că datorită suspendării sau întârzierii onorării obligațiilor sale de plată, nu a putut plăti indemnizația reclamantei.
Apelanta mai arată că există un raport de cauzalitate directă între neplata la timp de către AMPOSDRU – restanțe ale apelantei, la plata datoriilor către bugetul de stat datorate acestei neplăți – neacceptarea dosarului intimatei – imposibilitatea plății indemnizației, toate acestea văzute prin prisma naturii activității desfășurate de apelantă și a unicii sale surse de finanțare.
Ca urmare, apelanta a apreciat că este necesară admiterea apelului, cu consecința admiterii cererii de chemare în garanție și a exonerării sale de la plata dobânzilor legale și a indicelui de inflație.
În drept a invocat art. 466 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar prin serviciul registratură, la data de 17 februarie 2014, intimata reclamantă L. M. C. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din data de 06 mai 2014, prezentă fiind personal în fața instanței, intimata reclamantă L. M. C. a arătat că renunță la dobânzile aferente sumei pretinse, la rata inflației, menționând totodată că nu mai solicită nici cheltuieli de judecată, ci doar acordarea sumei rămase neachitate, respectiv de aproximativ 4.000 lei, confirmând faptul că de la data pronunțării hotărârii instanței de fond, apelanta pârâtă i-a mai achitat suma de 8.200 lei.
Examinând sentința apelată prin prisma cererii de renunțare la judecarea apelului, precum și prin prisma motivelor de apel, instanța reține următoarele:
Intimata reclamantă în ședința publică din 06 mai 2014, prezentă fiind personal în fața instanței, a arătat că renunță la dobânzile aferente sumei pretinse, la rata inflației, menționând totodată că nu mai solicită nici cheltuieli de judecată, ci doar acordarea sumei rămase neachitate, respectiv de aproximativ 4.000 lei, confirmând faptul că de la data pronunțării hotărârii instanței de fond, apelanta pârâtă i-a mai achitat suma de 8.200 lei.
Potrivit art. 406 al.1 din Codul de procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
Totodată art. 406 al.4 Cod procedură civilă prevede că, dacă reclamantul renunță la judecată, la primul termen la care părțile sunt legal citate, sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți, iar al.5 al aceluiași articol, prevede că atunci când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea în tot sau în parte a hotărârii, sau după caz a hotărârilor pronunțate în cauză.
În speță, instanța constată că sunt aplicabile prevederile legale mai sus enunțate, câtă vreme intimata reclamantă a declarat personal în fața instanței că renunță la dobânzile aferente sumei pretinse și la rata inflației, iar reprezentanta apelantei pârâte învederează că față de faptul că reclamanta a renunțat la acordarea ratei inflației și a dobânzilor aferente, nu mai susține aceste capete de cerere din apelul formulat, nesolicitând nici cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește însă criticile formulate de apelanta pârâtă cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție, instanța le găsește neîntemeiate, câtă vreme după cum corect a reținut instanța de fond, potrivit art. 25 al.2 din OUG. nr. 157/2005 indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și se plătește lunar, conform art. 36 al.3 din același act normativ, de către angajator.
Totodată, corect s-a reținut că între reclamantă și chemata în garanție nu există vreun raport de muncă sau vreun alt raport juridic, deoarece potrivit prevederilor legale mai sus menționate, angajatorul este obligat să plătească indemnizația de maternitate și nu chemata în garanție, neavând astfel relevanță că plățile din cadrul proiectului finanțat de U.E. și desfășurat prin AMPOSDRU au fost suspendate o perioadă, sau făcute parțial.
De altfel, după cum s-a arătat anterior și după cum judicios a reținut instanța de fond, deoarece indemnizația de maternitate este suportată integral de către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, nu se poate reține existența vreunui raport de cauzalitate între suspendarea plăților de către chemata în garanție către pârâtă și neplata de către aceasta a indemnizației de maternitate.
Față de cele ce preced, instanța va admite ca fondat apelul civil declarat de apelanta pârâtă S.C. G. G. S.R.L. Oradea, împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, pe care o va anula în parte și în consecință va lua act de renunțarea la judecată a reclamantei L. M. C. cu privire la actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală, cu privire la sumele solicitate.
Totodată văzând că de la data pronunțării hotărârii instanței de fond, apelanta pârâtă a achitat intimatei reclamante suma de 8.200 lei din suma de 12.744 lei, la care a fost obligată de către instanța de fond, (conform dispozițiilor de plată nr. 88 din 19 martie 2014 și nr. 100 din 05 mai 2014 - filele 31-32 dosar apel, plăți confirmate și de intimata reclamantă în ședința publică din 06 mai 2014), instanța va constata că pârâta a achitat suma de 8200 lei din creanța stabilită, rămânând de plată suma de 4544 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelanta pârâtă S.C. G. G. S.R.L. ORADEA CUI RO19963257, J_, cu sediul în Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimata reclamantă L. M. C. CNP_, din Oradea, ., nr. 27, .. 10, județul Bihor și intimata pârâtă A. DE M. A PROGRAMULUI OPERAȚIONAL SECTORIAL DE DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE DIN C. MINISTERULUI MUNCII FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, .-36, anulează în parte sentința civilă nr. 633/LM din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor și în consecință:
Ia act de renunțarea la judecată a reclamantei L. M. C. cu privire la actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală, cu privire la sumele solicitate.
Constată că pârâta a achitat suma de 8200 lei din creanța stabilită, rămânând de plată suma de 4544 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel Oradea.
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. C. R. F. P. L.
Red.dec. P. C./28.05.2014
Jud.fond. S. C.
Tehnored P.L./28.05.2014
Ex.2
3 .
- apelanta pârâtă S.C. G. G. S.R.L. ORADEA cu sediul în Oradea, ., .. 8, județul Bihor,
- intimata reclamantă L. M. C. din Oradea, ., nr. 27, .. 10, județul Bihor
- intimata pârâtă A. DE M. A PROGRAMULUI OPERAȚIONAL SECTORIAL DE DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE DIN C. MINISTERULUI MUNCII FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, .-36
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 197/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 76/2014. Curtea... → |
|---|
