Recalculare pensie. Decizia nr. 706/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 7979/111/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 706/2014-R
Ședința publică din 29.05.2014
Președinte: S. A. L.
Judecător: T. D.
Judecător: M. E.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator B. A., domiciliat în Oradea, C. N., nr.18, ., județul Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 645/LM din data de 02.12.2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, prin care s-a respins contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul contestator personal, și reprezentanta intimatei pârâte, consilier juridic C. R., în baza delegației nr._ din data de 13.02.2012.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul este scutit de taxă de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 14.05.2014, o completare a motivelor de recurs, după care:
Instanța, comunică reprezentantei intimatei pârâte un exemplar din completarea motivelor de recurs.
Recurentul contestator arată că în prezent are în plată o pensie în cuantum de 922 lei, nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatei pârâte arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Bihor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 645/LM din data de 02.12.2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, s-a respins contestația formulată de contestatorul B. A., domiciliat în Oradea, C. N., nr.18, ., județul Bihor în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia cu nr._/04.07.2007 începând cu data de 20.06.2007.
Ulterior, pensia contestatorului a fost recalculată în baza Legii nr. 119/2010 și HG nr. 737/2010, fiind emisă decizia contestată cu nr._/23.08.2010. Astfel în conformitate cu dispozițiile art. 2 al. 3 și art. 3 din Legea 119/2010, pensia de serviciu a contestatorului a devenit pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000, în vigoare la acea dată, fiind recalculată prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului, conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
Instanța a reținut că în temeiul art. 3 alin. 3 din Legea nr.119/2010 Guvernul României a emis H.G.nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit. c-h din Legea nr.119/2010 adoptata in temeiul art.108 din Constituție si al art.3 alin.3 din Legea nr.119/2010 și că emiterea H.G.nr.737/2010 a avut ca scop executarea Legii nr.119/2010 in conformitate cu dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislative, cu modificările si completările ulterioare si in conformitate cu Regulamentul privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de acte normative in vederea aprobării prin HG nr.561/2009.
Odată cu . Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la data de 01.01.2011, s-au abrogat dispozițiile care reglementau acordarea pensiilor de serviciu.
Recalcularea pensiilor de serviciu a fost prevăzuta la art.3 alin.1 din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000.Actul normativ ce califica pensiile speciale ca pensii in interesul Legii nr.19/2000 este Legea nr.119/2010, reglementându-se in mod expres faptul ca următoarele categorii de pensii pe baza legislației anterioare, devin pensii in înțelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare si anume :pensiile militare de stat;pensiile de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea; pensiile de serviciu ale personalului diplomatic si consular; pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari;pensiile de serviciu ale deputaților si senatorilor; pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civila; pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.
Legea nr.119/2010 a făcut obiectul unui control "a priori" de constituționalitate, iar prin decizia nr.871 din 25 iunie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I nr.433 din 28 iunie 2010, Curtea Constituționala a statuat ca pensiile de serviciu se bucura de un regim juridic diferit în raport de pensiile acordate în sistemul public de pensii. Astfel, spre deosebire de acestea din urma, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea speciala. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suporta din bugetul de stat.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.458 din 2 decembrie 2003, publicata în M. Oficial al României Partea I, nr.24 din 13 ianuarie 2004, s-a statuat ca o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născuta anterior si nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supraviețuirea legii vechi si sa reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
O lege retroactivează atunci când înțelege sa reglementeze fapte care, înainte de ., au dat naștere, au modificat sau stins o situație juridica sau efecte pe care acea situație juridica le-a produs înainte de aceasta data . Astfel, în cazul de fata, Legea nr.119/2010 ar fi fost retroactiva daca ar fi avut drept consecința reducerea pensiei reclamantului pe o perioada anterioara intrării sale în vigoare.
Legea noua se aplica însa, de la data intrării sale în vigoare, fără sa fie retroactiva, atât situațiilor juridice ce se nasc, se modifica sau se sting după aceasta data, dar si situațiilor juridice în curs de formare (executare), modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare, precum si efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute. Este exemplul Legii nr.119/2010 prin care legiuitorul a înțeles sa reglementeze situații juridice în curs de a-si produce efectele (primirea lunara a pensiei).
Instanța a reținut că Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871, 873/25.06.2010, publicate în Monitorul Oficial nr. 433/28.06.2010, a făcut controlul de constituționalitate a Legii nr. 119/2010 constatând conformitatea acesteia cu dispozițiile cuprinse în Constituția României, dispozițiile acestor decizii, conform art. 147 alin. 4 din Constituție fiind obligatorii tuturor subiecților de drept, fiind efectuată o verificare atât a dispozițiilor acestei legi cât și compatibilitatea cu legea noastră fundamentală, respectiv cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, Curtea Europeana a reținut în cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei ca deși art.1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate sociala, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
De asemenea, în cauza Keckho contra Ucrainei Curtea Europeana a considerat ca este la libera apreciere a statului sa stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor, din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației.
Un alt argument în sensul celor arătate mai sus deriva din interpretarea coroborata a dispozițiilor art.1, 7 si 90 din Legea nr.19/2000, conform cărora pensia este o forma de prestație de asigurări sociale plătita lunar, în baza legii, inerenta si indisolubil legata de calitatea de pensionar, obținuta în baza unei decizii de pensionare, cu respectarea tuturor prevederilor legale impuse de legiuitor.
S. garantează dreptul la asigurări sociale, în condițiile legii, nefiind garantat cuantumul prestației sociale.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constanta în același sens, organele de aplicare a Convenției reținând ca art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează dreptul de a primi pe viitor un anumit cuantum al prestației sociale si acceptând dreptul statelor de a modifica acest cuantum, în considerarea marjei largi de apreciere pe care o au la dispoziție (cauza Jankovic împotriva Croației; cauza Wieczorek împotriva Poloniei)
Curtea de la Strasbourg a statuat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura exista soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsita de orice temei ( Wieczorek c. Poloniei, hotărâre din 8 decembrie 2009, par.59 sau Mellacher c Austriei, hotărâre din 19 decembrie 198, par.53).
Articolul 1 din Protocolul nr.1 impune ca orice ingerința în dreptul de proprietate sa fie proporționala, într-o măsura rezonabila, cu scopul urmărit (cauza Jahn si alții contra Germaniei), condiția justului echilibru nefiind îndeplinita atunci când persoana în cauza suporta o povara individuala excesiva (Sporroug si Lövnroth contra Suediei).
Daca valoarea pensiei este redusa, ori plata este suspendata, aceasta poate reprezenta o ingerința în respectarea bunurilor, care necesita o justificare (cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei si Rasmussen contra Poloniei). În evaluarea unei asemenea ingerințe, este important sa se ia în considerare daca dreptul contestatoarei de a primi pensie din regimul de asigurări sociale în cauza a fost încălcat astfel încât sa conducă la o atingere adusa esenței dreptului la pensie al acestuia (cauza Wieczorek contra Poloniei, cauza Maggio si alții contra Italie).
Analiza raportului rezonabil de proporționalitate, din perspectiva dreptului la respectarea bunurilor (regula generala si, totodată, prima norma din art.1 din Protocolul nr.1) reprezintă o chestiune de apreciere, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze, pentru a se constata daca în privința fiecărui reclamant a fost depășit un anumit " prag de dificultate", pentru ca instanța europeana însăși sa constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art.1 din primul Protocol Adițional la Convenție.
Raportul de proporționalitate este compromis daca se suporta o sarcina individuala excesiva, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa sociala (marja care, în acest domeniu este extensiva). Asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social, ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistenta.
Astfel cum a statuat chiar Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii prin decizia nr. 29/12.12.2011, chiar dacă s-a efectuat un control de constituționalitate a unei legi, acest aspect nu împiedică judecătorul, ci dimpotrivă, să verifice efectele concrete ale unei norme juridice asupra părților care invocă încălcări ale drepturilor fundamentale prevăzute și garantate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, neexistând o prevedere legală expresă care să atribuie Curții Constituționale exclusivitatea unui control de constituționalitate.
Instanța a mai reținut că, Curtea Constituțională de altfel, potrivit deciziei nr. 1344/09.12.2009 a apreciat că instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta, astfel că se va face o analiză în acest sens.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-adevăr, în cauza „Buchen / Republicii Cehe” din anul 2000 a statuat că noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că, dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun, proprietate privată.
În speță însă, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acesteia, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000. Pensia de serviciu a cuprins însă două componente, una contributivă și una necontributivă, ultima fiind supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care Constituția le-a nominalizat expres.
Ca urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă CEDO a interpretat-o în noțiunea de bun, reprezintă un drept câștigat doar cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea pentru viitor nu echivalează cu o privare de un bun.
Legea, potrivit art. 1 din vechiul Cod civil, art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, art. 15 din Constituție, se aplică doar pentru viitor, ori, în speță, pensia contestatoarei nu a fost afectată decât pentru viitor referitor la cuantumul acesteia, deci aceste dispoziții legale nu au fost încălcate. Prin măsurile luate nu s-a adus atingere dreptului la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale achitate în timpul anilor de serviciu.
Hotărârea pronunțată la 17 februarie 2012 de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauzele A. M. Frimm, E. T., M. M. L. Gheta, F. M., A. G. C. / României a constatat că reducerea pensiilor speciale, deși substanțială, constituie o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr. 19/2000 pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. A mai reținut Curtea că, motivele pentru care s-a procedat astfel, nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, reforma în sistemul de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale în perioada de cotizare. Curtea a reiterat ca deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat ( cauza Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr._/98 ; decizia Jankovic c. Croatiei, nr._/98 ; decizia Kuna c. Germaniei, nr._/99 ; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, si Maggio c. Italiei, 31 mai 2011). Curtea a subliniat ca reforma sistemelor de pensii a fost fundamentata pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, si anume contextul economic actual si corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
Referitor la existența unei discriminări în sensul art. 14 al Convenției, Curtea a reținut că o diferență este discriminatorie doar când nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. Ca urmare, invocarea de către contestatoare a faptului că magistrații se bucură în continuare de pensia de serviciu, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale expuse câtă vreme statul se bucură de o marjă de apreciere, diferența nefiind una lipsită de o justificare obiectivă, rezonabilă, natura profesiei fiind în accepțiunea Curții un motiv pentru acordarea anumitor privilegii.
Autoritățile naționale sunt în principiu cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice pentru că se bucură de o cunoaștere directă a nevoilor propriei societăți, iar Curtea a reținut că respectă alegerea lor exceptând situațiile în care mijloacele se dovedesc a fi evident lipsite de un temei rezonabil. Reforma prin Legea nr. 119/2010 s-a bazat pe contextul economic actual, corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
Ca urmare, Curtea a concluzionat că, reducerea pensiilor speciale, deși substanțială, nu a afectat contribuția plătită de asigurat și a constituit o modalitate de integrare a pensiilor speciale în regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr. 119/2000 pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele, motive ce nu pot fi calificate ca fiind nerezonabile, disproporționate.
Față de aceste hotărâri, criticile contestatorului apar ca fiind nefondate, nefiind vorba de o aplicare retroactivă a legii, de o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, a art. 14 al Convenției, neexistând neconcordanțe între legislația internă și cea comunitară, a tratatelor internaționale în materie pentru ca instanța să facă aplicarea directă a acestora și să înlăture legislația internă. Contestatorul nu a fost lipsit de beneficiul social, reducerea cuantumului pensiei respectând raportul de proporționalitate între scopul urmărit si mijloacele folosite, astfel încât sa nu fie obligata sa suporte o sarcina excesiva, disproporționata, care sa excedeze marjei de apreciere a statului în reglementarea politicii sociale.
Ca atare, dreptul contestatorului de a primi pensie din regimul de asigurări sociale nu a fost atins în esența sa, pentru a se opina asupra încălcării dreptului de proprietate ocrotit de art.1
Referitor la încălcarea principiului proporționalității, se impune a se arăta faptul că drepturile contestatorului chiar dacă a fost redus, nu a suportat o diminuare excesivă, beneficiind de o pensie în prezent peste cea medie la nivel național, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Kjarten Asmundsson / Islandei a reținut că se poate vorbi de o măsură excesivă și disproporțională, în ipoteza în care contestatorul a fost privată în întregime de pensie, însă a apreciat că, dacă în discuție se află doar o reducere a pensiei, măsura ar fi fost rezonabilă, proporțională, – cauza Jankovics / Croației fiind relevantă și conformă celor arătate mai sus pronunțate împotriva României.
Nu în ultimul rând, este important a se preciza că, față de Decizia nr.873/25 iunie 2010 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că sunt neconstituționale dispozițiile art.1 lit. c din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin care se elimină, „pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor, respectiv magistraților asistenți ai Curții Constituționale”, criticile axate pe asimilarea regimului juridic al funcției ocupate de contestatoare înainte de pensionare cu cel al magistraților, nu pot fi acceptate, dispozițiile enunțate neputând fi extinse la alte categorii profesionale, neavute în vedere de instanța constituțională.
Raportat la toate considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată, luându-se act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin 1 din Legea nr.304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul B. A., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, admiterea contestației precizate.
Prin motivele de recurs s-a invocat că el a solicitat admiterea probei cu interogatoriul intimatei pentru a da răspuns privitor la plata sau neplata pensiilor de serviciu a personalului auxiliar de specialitate din instanțe. La 18.11.2013 s-a comunicat că pensiile de serviciu s-au achitat și se achită și în prezent, mai puțin celor decedați, însă, nu a fost luată în seamă, nu s-a pronunțat asupra acesteia.
Nu a solicitat vreo schimbare a legii cum s-a arătat în motivare ci să fie pus în plată cu pensia de serviciu pe baza modificării legilor de către instanță, susținerile sale nu s-au consemnat, nu s-a ținut cont de probele propuse.
El este discriminat, nu primește pensia de serviciu pe care alți colegi o au și o primesc în continuare, deci, greșit instanța a reținut că dacă ar fi pus în plată ar fi o discriminare.
Nu s-a motivat în drept cererea de recurs.
Intimata pârâtă, prin reprezentanta acesteia, a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Bihor.
Ulterior, la data de 14.05.2014, recurentul a depus la dosar o completare a motivelor de recurs arătând că i s-a respins cererea de eliberare a înregistrării audio făcută cu ocazia acordării cuvântul în fond, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin contestația formulată, recurentul contestator a solicitat anularea deciziei nr._/23.08.2010 emisă de intimată privind recalcularea pensiei de serviciu, prevedere prin care i s-a suspendat pensia de serviciu cu începere din 01.09.2010, repunerea în drepturi din 01.09.2010, înscrierea în decizie a activității speciale a celor 22 de ani și 2 luni de activitate conform sentinței civile nr. 561/LM/2007 a Tribunalului Bihor și a deciziei civile nr. 1408/R/2007 a Curții de Apel Oradea.
Se reține faptul că recurentul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilite în baza Legii nr. 567/2004, raportat la adeverința nr. 2276/41/A/18.06.2007 emisă de Tribunalul Bihor, sens în care s-a emis decizia nr._/04.07.2007, drepturile fiindu-i acordate cu începere din data de 20.06.2007. Aceste drepturi însă s-au impus a fi recalculate urmare a apariției Legii nr. 119/2010 prin raportare la dispozițiile Legii nr. 19/2000, a metodologiei reglementate de HG nr. 737/2010.
Ca urmare, câtă vreme pensia de serviciu stabilită în baza Legii nr. 567/2004, potrivit art. 2 alin. 3, art. 3 din Legea nr. 119/2010 a devenit pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000, solicitarea acestuia de revenire la pensia de serviciu apar ca nefondată. Faptul că reprezentantul intimatei a arătat în ședința publică din 18.11.2013 că la o parte din foștii grefieri - personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești – li se achită în continuare pensia de serviciu, iar recurentului nu, s-a apreciat ca nefiind un aspect de natură a determina revenirea la plata pensiei de serviciu și din acest motiv instanța de fond nu a avut în vedere aceste precizări.
Recalcularea drepturilor de pensie, stabilite în baza HG nr. 737/2010 a fost contestată de recurent alături de alte persoane în dosar nr._ al Curții de Apel Oradea, care prin sentința civilă nr. 285/25.10.2010 a dispus suspendarea executării HG nr. 737/2010 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ. Se mai reține că prin decizia civilă nr. 2620/08.11.2011, pronunțată în dosar nr._/111/2011, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de ordonanță președințială formulată de o . reclamanți printre care însă nu se evidențiază și recurentul în speță, și s-a dispus suspendarea efectelor deciziilor de recalculare emise, până la soluționarea dosarului nr._/111/2011 al Tribunalului Bihor, menținând în plată deciziile de pensionare anterioare emise pe seama acestora.
Acțiunea în contencios administrativ a fost respinsă prin sentința civilă nr. 319/CA/PI/29.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, irevocabilă potrivit deciziei civile nr. 5365/15.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect față de care solicitarea luării în considerare a sentinței civile nr. 285/2010 a Curții de Apel Oradea, apare nefondată. Dosarul nr._/111/2011 al Tribunalului Bihor în care recurentul nu a fost parte însă, a fost soluționat prin sentința civilă nr. 992/LM/ 2012 pronunțată la data de 01.10.2012 în sensul respingerii contestației, ce în recurs a fost suspendat la data de 21.01.2014 în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului nr._ aflat în recurs la această instanță. Așadar, câtă vreme potrivit atât cuprinsului deciziei civile nr. 2620/08.11.2011 a Curții de Apel Oradea și al sentinței civile nr. 992/01.10.2012, recurentul nu a figurat ca parte în acel litigiu, implicit efectele suspendării deciziei de recalculare a pensiei nu îi poate profita, și din acest motiv practic acele părți au beneficiat în continuare de plata pensiei inițiale, stabilite anterior recalculării dispuse în baza Legii nr. 119/2010, nefiind vorba de o discriminare cum greșit se susține ci de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, iar sentința civilă nr. 285/2010 a Curții de Apel Oradea a produs efecte doar până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ, respinsă conform celor expuse mai sus.
Cât privește cererea înregistrată la data de 24.05.2014 – fila 7 dosar recurs -, se reține că aceasta cuprinde practic o completare a motivelor de recurs cu depășirea termenului legal impus de art. 301, 303 Cod procedură civilă, astfel că, nu se impun a fi analizate.
Nefiind criticate celelalte concluzii ale sentinței recurate, neexistând aspecte de ordine publică în sensul art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă care să impună o verificare din oficiu, acestea nu vor fi analizate.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator B. A., domiciliat în Oradea, C. N., nr.18, ., județul Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 645/LM din data de 02.12.2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
S. A. L. T. D. M. E. M. V.
în concediu
de odihnă, semnează
președintele instanței
C. D.
- redactat hotărâre în concept – judecător – S. A. L. – 03.06.2014
- judecători fond – B. J.
- dact. gref. M. V. – 10.06.2014 – 2 ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 198/2014. Curtea de Apel ORADEA | Recalculare pensie. Decizia nr. 541/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
