Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 265/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 5682/111/2013
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 265/2014-A
Ședința publică din data de 21 mai 2014
Președinte : | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelantul -contestator S. V., CNP_, cu domiciliul în Oradea, ./A, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDETEANA P. OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ BIHOR, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 623/LM/2013 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.unic, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul apelantului – contestator, avocat Z. T., din Baroul Bihor, în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Uniunea Națională a Barourilor din România – Cabinet avocat, reprezentantul intimatei – pârâte, consilier juridic N. M., în baza delegației eliberată de intimată cu nr. 8032/21.05.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței sale, constată că este competentă general, material și teritorial să judece litigiul de față, în temeiul art. 466 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 96 alin. 2 Cod procedură civilă.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată că dosarul este în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul apelantului – contestator solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată în apel.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile atacate.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 623/LM/2013 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins contestația formulată de contestatorul S. V., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDETEANA P. OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ BIHOR.
Fără cheltuieli de judecata.
P. a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 2304 din 30.05.2013, contestatorului i-a fost stabilită și acordată, conform prevederilor Legii nr. 76/2002, indemnizația de șomaj în cuantum de 805 lei lunar pentru o perioadă de 12 luni, respectiv de la data de 01.05.2013 până la data de 01.05.2014.
Din probatoriul depus la dosarul cauzei instanța reține că, reclamantul a fost angajat la Băncii Comerciale Române până la data de 28.02.2013 și ulterior a desfășurat activitate în perioada martie - aprilie 2013 la Întreprinderea Individuală Purtan C. din Cihei.
Din analiza adeverinței depuse la fila 4, instanța constată că raporturile de muncă ale contestatorului cu BCR au încetat prin acordul părților, conform art. 55 lit. b Codul muncii, situație în care reclamantul a beneficiat din partea angajatorului de plăți compensatorii individuale, care în speță au fost în sumă de 129.195 lei aferentă lunii februarie 2013 (fila 17 la dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin.2 din Legea nr.76/2002 „(2) Cuantumul indemnizației de șomaj prevăzute la alin. (1) este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează: a) 75% din valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an; b) suma prevăzută la lit. a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare”.
Astfel în speță indemnizația de șomaj reprezintă 75% din valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data stabilirii acestuia (respectiv 75 % din 500 lei, adică 375 lei), la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare.
Conform art. 19۸ 1 alin. 1 din HG nr. 174/2002, "prin salariu de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevăzut la art. 39 alin. 2 lit. b Legea nr. 76/2002, se înțelege baza lunară de calcul al contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj prevăzută la titlul IX ۸ 2 "Contribuții sociale obligatorii" din Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare."
Prin urmare, suma care intră în componența indemnizației de șomaj, reprezintă media salariului de bază lunar brut, pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare și nu a venitului brut realizat. Or, noțiunea de salariu, astfel cum este definită prin art. 159 - 160 Codul muncii nu poate include și plățile compensatorii acordate de angajatori, ca măsură de protecție, în cazul salariaților concediați.
Potrivit art. 296۸ 16 lit. c, pct. C5, Titlul IX ۸ 2 "Contribuții sociale obligatorii", Excepții specifice, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "se exceptează de la plata contribuției de asigurări pentru șomaj compensațiile acordate în condițiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor cărora le încetează raporturile de muncă ori de serviciu".
Rezultă așadar că textele legale sus menționate prevăd în mod explicit și imperativ neincluderea în baza de calcul a indemnizației pentru șomaj a sumelor primite cu titlu de plăți compensatorii, situație în care aceste sume, cuprinse în venitul lunar brut realizat de contestator în ultima lună de activitate la Banca Comercială Română, nu puteau fi avute în vedere la stabilirea cuantumului indemnizației de șomaj.
Noțiunile de venit brut si salariu de baza brut sunt diferite; iar dreptul la încasarea indemnizației de șomaj se calculează nu in raport de suma cu care s-a contribuit, ci în raport de alte elemente, respectiv în funcție de salariul de baza lunar brut, care este mai mic sau cel mult egal cu venitul brut și fără însă a se putea face vreo confuzie între „sporuri și alte adaosuri” prev. de art. 160 codul muncii și platile compensatorii în discuție, acordate o singură dată la încetarea contractului individual de muncă.
Faptul că s-au achitat contribuțiile către bugetul asigurărilor pentru șomaj, nu prezintă relevanță în cauză, față de prevederile legale mai sus menționate, întrucât venitul brut lunar realizat de contestator în luna februarie 2013, include și plățile compensatorii, iar noțiunea de venit brut excede salariului brut. Contestatorul era îndreptățit să i se calculeze indemnizația de șomaj doar în baza salariilor de bază lunare brute, nu și a altor venituri. Chiar dacă BCR SA a reținut în mod eronat contribuția de asigurări pentru șomaj asupra întregii sume de 134.965 lei, acest lucru nu prezintă nici o relevanță, deoarece angajatorul trebuia să rețină contribuțiile datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj doar asupra salariului de bază lunar brut, și nicidecum asupra sumelor compensatorii cuvenite contestatorului.
In consecință, se susține că, cuantumul indemnizației de șomaj este corect stabilit prin Dispoziția nr. 2304/30.05.2013, respectându-se întocmai prevederile legale, referitoare la modul de calcul a indemnizației de șomaj.
În contextul considerentelor mai sus expuse tribunalul a apreciat acțiunea formulată ca neîntemeiată și a respins-o ca atare și a lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat apel reclamantul – apelant S. V., solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În cuprinsul cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
- instanța de fond, judecând cauza a apreciat greșit raportul juridic dedus judecății; se apreciază că, potrivit principiului similarității, nu poate să existe un tratament diferit în ceea ce privește obligația reclamantului concretizată în contribuția achitată și beneficiul care reprezintă obligația instituției publice de a recompensa pe contestator; astfel, calculul indemnizației de șomaj s-a făcut de intimați, fără a ține seama de contribuția efectivă a angajatorului și a angajatului la plata contribuției de șomaj; această contribuției de șomaj a fost achitată la întreg salariul brut primit de reclamant în cele 12 luni anterioare deciziei de șomaj, inclusiv asupra salariilor compensatorii primite în luna februarie 2012; se consideră că intimata trebuia la momentul în care angajatul a virat contribuția aferentă lunii februarie 2013, să returneze atât angajatorului, cât și angajatului, contribuția în plus achitată, lucru pe care nu l-a făcut nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata AJOFM Bihor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect a fost stabilită indemnizația de șomaj în cazul reclamantului.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că indemnizația de șomaj cuvenită reclamantului a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Astfel, potrivit art. 39 alin. 2 din Legea 76/2002, cuantumul indemnizației de șomaj este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, formată după cum urmează: a) 75% din valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu stagiul de cotizare mai mic de un an; b) la suma prevăzută la lit. a) se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare a unei cote procentuale diferențiată în funcție de stagiul de cotizare.
Problemele ridicate de prezenta speță vizează cel de-al doilea element ce intră în calculul indemnizației de șomaj, mai precis salariul de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare.
În acest sens, potrivit, HG 174/2002 prin salariul de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare în sensul art. 39 alin. 2 lit. h din Legea 76/2002 – se înțelege baza de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, prevăzută la titlul IX „contribuții sociale obligatorii” din Legea 571/2003, pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.
Prin urmare, la stabilirea indemnizației de șomaj se are în vedere media salariului lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare și nu a venitului brut realizat, ori, noțiunea de salariu - așa cum este definită în Codul Muncii - nu include și plățile compensatorii, care sunt acordate de angajatori, ca măsuri de protecție în cazul salariaților concediați.
Pe de altă parte, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevede că se exceptează de la plata contribuției de asigurări pentru șomaj compensațiile acordate în condițiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor cărora le încetează raporturile de muncă ori de serviciu.
În concluzie, rezultă din cele mai sus reținute, că la calculul indemnizației de șomaj nu pot fi avute în vedere sumele de bani primite cu titlu de plăți compensatorii – acestea neincluzându-se în salariul lunar brut prevăzut de art. 39 alin. 2 al Legii nr. 76/2002.
Faptul că din eroare s-au achitat de către angajator și salariat contribuțiile către bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferente plăților compensatorii, este irelevant sub aspectul modului de stabilire a indemnizației de șomaj, aceasta făcându-se cu respectarea dispozițiilor legale în materie, mai sus evocate, reclamantul fiind îndreptățit în schimb la restituirea sumelor reținute pe nedrept cu titlu de contribuții sociale.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează în temeiul art. 480 Cod procedură civilă să respingă apelul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
P. ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelantul - contestator S. V., CNP_, cu domiciliul în Oradea, ./A, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDETEANA P. OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ BIHOR, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 623/LM/2013 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. P. D. M. A. L.
Judecător fond: N. B.
redactat: judecător: V. P.
tehnoredactat: A. L.
4 exemplare/ 4 iunie 2014
Emis 2 comunicări, azi, 05 iunie 2014
- apelantul - contestator S. V., CNP_, cu domiciliul în Oradea, ./A, jud. Bihor
- intimata AGENȚIA JUDETEANA P. OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ BIHOR, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 989/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 625/2014. Curtea... → |
|---|
