Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 581/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 581/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 604/83/2014
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159- |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.581/2014-A
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Președinte – S. A. L. – judecător
- M. E. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelanta pârâtă . SATU M., CUI RO_, ORC J_ - cu sediul în Satu M., .-29, județul Satu M. și de apelanta chemată în garanție AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., în contradictoriu cu intimatele chemate în garanție AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI BUCUREȘTI, sector 5, ..88, C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUCUREȘTI, Cod fiscal nr._, cont nr. RO64TREZ__ deschis la Activitatea de Trezorerie a Municipiului București, sector 3, Calea Călărașilor, nr.249, . cu intimata reclamantă P. P. L. M.- CNP_, cu domiciliul în Satu M., . 16, . M., împotriva sentinței civile nr. 227/LMA din 28 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, având ca obiect:litigiu de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, apelurile sunt scutite de taxă de timbru, constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 227/LMA din 28 mai 2014, Tribunalul Satu M. a respins excepțiile invocate.
A admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta P.-P. L. M., domiciliată în Satu M., ./16, CNP_, în contradictoriu cu pârâta ., înregistrată la ORC sub nr. J_ și având CUI RO_, cu sediul în Satu M., .-29, jud. Satu M..
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 986 lei.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A admis cererea pârâtei de chemare în garanție a AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, .. 88, și a obligat-o pe aceasta să restituie pârâtei suma de 986 lei, reprezentând reținere contribuție la asigurări de sănătate aferentă salariilor compensatorii și suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins celelalte cereri, respectiv cererea de chemare în garanție a CASEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cod fiscal nr._, cont nr. RO64TREZ__ deschis la Activitatea de Trezorerie a Municipiului București, cu sediul în București, .. 249, . 3.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității acțiunii și a cererii de chemare în garanție formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Marilor Contribuabili București a apreciat a fi nefondată, chemata în garanție făcând trimitere la norme interne, dar a omis să sesizeze că nu se află într-o procedură administrativă, iar hotărârea judecătorească constituie titlul executoriu în baza căruia, dacă se dispune, se va restitui suma în litigiu.
De asemenea, prima instanță a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Marilor Contribuabili București ca urmare a faptului că . M., cu ocazia plății salariilor compensatorii a reținut și virat sume de bani reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, care conform art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății s-au colectat de această instituție.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, reclamanta a lucrat la societatea pârâtă, în baza unui contract individual de muncă, până la data de 7 ianuarie 2014 când a fost disponibilizată ca urmare a reorganizării, plata compensatorie virându-se în cont bancar după reținerea impozitului și a contribuției la fondul de pensii, de sănătate și de șomaj.
Conform art. 257 alin. 6 din Legea nr.95/2006 „contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate la momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de OUG nr.158/2005 (...)”.
Potrivit jurisprudenței Curții de apel Oradea, stabilită în urma a numeroase litigii similare celui pendinte, prevederile art.257 alin.6 din Legea 95/2006 – care instituie o excepție de la regula evocată de art.257 alin.2 din același act normativ – s-a reținut că se aplică oricăror plăți compensatorii, indiferent de structura capitalului societății care a dispus disponibilizarea.
În consecință, având în vedere că drepturi similare dreptului dedus judecății au fost recunoscute în mod constant, prin hotărâri irevocabile, altor persoane aflate în aceeași situație cu reclamanta, instanța de fond a admis acțiunea și, pe cale de consecință, a admis în fond cererea de chemare în garanție a A. – Direcția Generală a Marilor Contribuabili București și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Contribuția de asigurări sociale s-a virat la fondul de garantare, fond gestionat de către chemata în garanție.
În ceea ce privește cuantumul sumei solicitate de reclamantă cu titlu de contribuție la fondul de sănătate aferentă salariilor compensatorii, prima instanță a reținut că, suma solicitată prin acțiune cuprinde pe lângă contribuția la fondul de sănătate aferentă salariilor compensatorii și contribuția aferentă ultimului salariu încasat, condiții în care, instanța a apreciat că, doar contribuția aferentă salariilor compensatorii trebuie restituită, cuantumul fiind cel indicat prin întâmpinarea depusă de pârâta ..
Asistenții judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie profesională în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutite de plata taxelor de timbru, au formulat apel: pârâta . Satu M., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală și chemata în garanție Agenția Națională de Administrare Fiscală București, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței, cu consecința respingerii acțiunii, a admiterii excepției inadmisibilității.
. Satu M. prin motivele de apel a invocat că temeiul de drept invocat și reținut de instanța de fond -art 257 alin. 6 din Legea nr. 85/2006- a fost abrogat din data de 1.01.2014,deci acțiunea nu avea la data promovării susținerea legală a acestui text. Conform art. 48 din OUG nr. 88/2013 s-a modificat Legea nr. 95/2006 în sensul că art. 257 alin. 2 stabilește că veniturile asupra cărora se stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute de Legea nr. 571/2003, alin. 3-7 se abrogă, ori, aceste dispoziții greșit nu au fost avute în vedere deși le-a invocat prin întâmpinare, deci, sumele de bani reprezentând compensații bănești achitate din fondul propriu de salarii nu sunt exceptate de la reținerile cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Mai invocă că s-a încălcat art. 5 alin. 4 din Codul procedură civilă ce statuează că este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile ce le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății.
Instituirea acestei obligații are la bază considerentele că hotărârile judecătorești nu sunt recunoscute ca izvor de drept, iar cele statuate în cuprinsul lor nu se impun cu forță obligatorie într-un litigiu ulterior în care s-ar pune în discuție o chestiune de drept procesual similară, hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte doar între părți și succesorii acestora - art. 435 alin. 1 Cod procedură civilă-, având caracter relativ.
Nu s-a pronunțat instanța asupra fondului, a temeiului de drept, nefiind analizate apărările sale. Reclamanta a beneficiat la momentul disponibilizării de compensații bănești din fondul propriu de salarii, asimilate veniturilor salariale, supuse calculului și reținerilor contribuțiilor de asigurări sociale, baza de calcul pentru CASS o constituia conform art.68 lit.I din Normele de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, veniturile din salarii sau asimilate acestora.
Considerentele care au stat la baza pronunțării hotărârii se limitează la acel alineat în care se evocă jurisprudența Curții de Apel Oradea, în situații similare, instanța neintrând în cercetarea argumentelor și temeiurilor de drept care au stat la baza acțiunii, respectiv nu a analizat contraargumentele aduse de către societate prin întâmpinare.
S-a invocat în drept art.466, art.468,art. 471, art.476- art.479, art.481 Cod procedură civilă, art. 296 indice 4,art.296/16, art. 3 din Codul fiscal, art.47-49 și art.51 din OUG nr.88/2013.
Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin motivele de apel a invocat că era întemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii, există o reglementare derogatorie de la dreptul comun ce stabilește îndeplinirea unei proceduri speciale câtă vreme despăgubirile de care face vorbire norma procedurală sunt denumite în norma specială restituiri. Art. 117 Cod de procedură fiscală și punctul 2 din Anexa 1 la OMFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget stabilesc competența în materia restituirii sumelor de la buget.
Restituirea ar fi posibilă doar dacă ar fi îndeplinite condițiile Iegale, art. 117 din OG nr. 92/2003, OMFP nr. 1899/2004, ori, restituirea în speță nu poate fi încadrată în situațiile stabilite de art. 117 litera a-h ,sumele fiind plătite în baza unor dispoziții legale.
Obligația angajatorului de-a calcula, reține și vira la bugetul de stat lunar impozitul aferent veniturilor salariale ale fiecărui salariat nu este caracteristică unui raport de muncă ci unuia de drept fiscal, fiind aplicabile dispozițiile art.17 din OG nr. 92/2003, art.7 din Legea nr. 571/2004 care nu au fost respectate.
Instanța de fond trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 98/1999 aprobate prin Legea nr. 312/2001, sumele plătite celor cărora le-au fost desfăcute contractele de muncă, au reprezentat compensații bănești individuale, acordate fiecărui salariat în temeiul contractului colectiv de muncă, din fondul de salarii al societății. Ca urmare, sumelor în cauză nu li se aplică dispozițiile OG nr. 98/1999 câtă vreme în art. 42 a stabilit excepții de la regulă iar în Anexa 2 la OUG 98/1999 sunt menționate societățile prevăzute în planul de restructurare ai căror salariați au primit plăți compensatorii, însă în aceasta nu se regăsește ..
Ca urmare, în mod corect pârâta a acordat compensațiile conform art. 42 din OUG nr. 98/1999 pentru care corect s-a reținut impozitarea plăților compensatorii și CAS, neputând fi calificate compensațiile bănești individuale cu plățile compensatorii. Plățile compensatorii sunt definite de art. 28 din OUG nr. 98/1999 ca sume impozabile al cărui cuantum este egal cu salariul mediu net pe unitate realizat în luna anterioară disponibilizării, compensațiile bănești sunt sume asimilate salariilor și lor li se aplică punctul 68 litera I din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, ce prevăd care sunt veniturile asimilate salariilor și care urmează a fi impozitate.
Reclamanta, împreună cu alți angajați a beneficiat de compensații bănești în cuantumul ultimului salariu brut de încadrare pentru fiecare an lucrat la care s-a adăugat o sumă egală cu încă două salarii. Ca urmare veniturile obținute de cei disponibilizați sunt venituri impozabile, iar impozitul se determină conform art. 57 alin. 2 litera b din Legea nr. 571/2003. Chiar și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 stabilește sumele pentru care nu se datorează contribuția de asigurări sociale în care însă cele solicitate nu se încadrează, în mod corect s-a procedat la calculul, reținerea și virarea contribuției de asigurări sociale.
Nu se justifică restituirea sumelor solicitate, s-a procedat corect iar prin raportare la art. 5, art. 7 din Legea nr.200/2006, cererea de chemare în garanție nu putea fi primită, practica judiciară a Curții de Apel București sentința civilă nr. 2279/2009, irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1543/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind în sensul celor arătate.
S-a invocat în drept art.472 alin.1, art.474 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin-întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă P. P. L. M. a solicitat respingerea apelului, invocând că este îndreptățită la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție Ia fondul de sănătate din plățile compensatorii primite urmare a disponibilizării, din motive neimputabile, raportat la art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, practica Curții fiind constantă în materie. Cu toate că norma a fost abrogată prin OUG nr. 88/2013 începând cu data de 1.01. 2014, este vorba de un drept câștigat în anul 2013, legea nu se poate aplica retroactiv decât la situații viitoare.
Astfel, în măsura în care Legea nr.95/2006 este abrogată prin dispozițiile OUG nr.88/2003, consideră că dispozițiile acestei legi noi, se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Prin urmare, apreciază că dispozițiile art.51 din OUG nr.88/2013 sunt aplicabile doar situațiilor juridice viitoare încheiate, respectiv produse sau săvârșite după . acesteia și nu retroactiv, cu privire la situații trecute, astfel, raportat la acestea și la faptul că în prezenta cauză s-a pus în discuție un drept dobândit în cursul anului 2013, reglementat la acel moment de dispozițiile Legii nr.95/2006, apreciază că legea care reglementează în continuare această situație juridică rămâne Legea nr.95/2006, drept urmare, sumele acordate reclamantei, urmare a disponibilizării, sunt venituri asimilate salariilor iar potrivit dispozițiilor art.257 alin.6 din Legea nr.95/2006, nu se datorează CASS asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, aceasta este instituită ca o excepție de la regula generală prevăzută de art.257 alin.2 din Legea nr.95/2006. Referirile pârâtei la OUG nr.98/1999, nu au relevanță, câtă vreme această ordonanță se referă la protecția socială a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare-reorganizare a societăților comerciale. Pe de altă parte, după cum a arătat și Curtea de Apel Oradea în alte litigii similare, faptul că în această ordonanță sunt definite plățile compensatorii, nu înseamnă că reclamantei nu i se aplică prevederile art.256 alin.6 din Legea nr.95/2006, întrucât o limitare a aplicabilității acestor prevederi de excepție, numai la situațiile prevăzute de OUG nr.98/1999 ar fi neavenită.
., prin întâmpinarea depusă Ia dosar a solicitat respingerea apelului declarat de A., sumele de bani solicitate de reclamantă nu mai sunt în posesia sa, doar beneficiarul poate fi obligat la restituire. Admisibilitatea cererii de chemare în garanție nu este condiționată de existența unui raport juridic contractual, obligația de reținere a contribuțiilor incumbă societății iar conform art. 72 alin. 1 Cod procedură civilă, poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în condițiile în care ar pierde procesul.
Nu este incidență Legea nr. 544/2004 pentru a fi necesară îndeplinirea unei proceduri prealabile ,dar, pe fondul cauzei pretențiile sunt nejustificate raportat la abrogarea art. 257 alin. 6 din Legea nr.95/2006.
C. Națională de Asigurări de Sănătate, prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea apelurilor, corect s-a respins cererea de chemare a sa în garanție, procedura de colectare și control aparține A.,ea nu are atribuții directe în colectarea banilor datorați la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și nu intră în relații contractuale cu persoanele fizice ce au obligația de plată a contribuției de asigurări de sănătate.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusă la dosar de intimata reclamantă, . a invocat același aspect respectiv abrogarea textului legal pe care s-a întemeiat soluția instanței de fond, reiterând practic aceleași aspecte ca și cele cuprinse în cadrul motivelor de apel și care astfel nu se mai impun a fi reluate.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Intimata reclamantă a avut calitatea de salariat al ., iar urmare a concedierilor colective, începând cu data de 17 .01.2014, prin decizia nr. 104/07 .01.2014, i-a încetat contractul individual de muncă. Ca urmare, la data disponibilizării, conform art. 167 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a beneficiat de plăți compensatorii
Potrivit art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5% care se aplică veniturilor din salarii sau asimilate salariilor precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități independente, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară lunar.
Derogarea însă de la această regulă principală, prevăzută la art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 care stabilea că nu se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare a fost abrogată începând cu 1.01.2014, prin OUG nr.88/2013.
Așa fiind temeiul juridic al pretențiilor reclamantei nu mai exista la data acordării plăților compensatorii și a efectuării reținerilor aferente contribuțiilor pentru asigurările de sănătate. Or în atare situație, criticile apelantei . și ale apelantei A. București sunt întemeiate în sensul că nu subzistă nici un temei legal care să prevadă scutirea de la efectuarea de rețineri, cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate din sumele de bani achitate cu titlu de plăți compensatorii către reclamantă, motiv pentru care acțiunea era nefondată și trebuia respinsă, în mod greșit instanța de fond dispunând contrariul.
Întrucât acțiunea principală era neîntemeiată, trebuia respinsă cu consecința respingerii și a cererii de chemare în garanție a A. București formulată de pârâta ..
Referitor la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, a cererii de chemare în garanție, invocate de A.-Direcția Generală a Marilor Contribuabili, câtă vreme în speță nu este vorba de urmarea unei proceduri administrative ci de verificarea aplicării unor dispoziții legale în materie, evocate mai sus, această apărare este nefondată și va fi respinsă ca atare. Nu este o acțiune care să atragă aplicarea dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, criticile A. în acest sens nefiind fondate.
Față de toate considerentele expuse, restul criticilor apelantelor nu se mai impun a fi analizate.
Raportat la toate aceste considerente, în baza prevederilor art.480 Cod procedură civilă, instanța va admite ca fondate apelurile . și respectiv a Agenției Naționale de Administrare Fiscală București și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei și va respinge și cererea de chemare în garanție a Agenției Naționale de Administrare Fiscală București, menținând respingerea cererii de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondate apelurile civile declarate de apelanta pârâtă . SATU M., CUI RO_, ORC J_ - cu sediul în Satu M., .-29, județul Satu M. și de apelanta chemată în garanție AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., în contradictoriu cu intimatele chemate în garanție AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI BUCUREȘTI, sector 5, ..88, C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUCUREȘTI, cod fiscal nr._, cont nr. RO64TREZ__ deschis la Activitatea de Trezorerie a Municipiului București, sector 3, Calea Călărașilor, nr.249, . cu intimata reclamantă P. P. L. M.- CNP_, cu domiciliul în Satu M., . M., împotriva sentinței civile nr. 227/LMA din 28 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanta P. P. L. M.- CNP_, cu domiciliul în Satu M., . 16, . M., împotriva pârâtei . SATU M., CUI RO_, ORC J_ - cu sediul în Satu M., .-29, județul Satu M..
Înlătură dispozițiile contrare.
Respinge cererea de chemare în garanție a AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI formulată de pârâta . SATU M., CUI RO_, ORC J_ - cu sediul în Satu M., .-29, județul Satu M. .Înlătură dispozițiile contrare.
Păstrează celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2014..
Președinte Judecător Grefier
S. A. L. M. E. C. G.
red.concept decizie S. A.L.
data:2.12.2014
jud.fond: S. D.G.
dact.C.G.
data:3.12.2014
7 ex.
5 com.
-. SATU M.,
Satu M., .-29, județul Satu M.
-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI,
cu sediul în București, .,
-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI BUCUREȘTI,
sector 5, ..88
-C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUCUREȘTI,
sector 3, Calea Călărașilor, nr.249, .>
-P. P. L. M.- din Satu M., . 16, .> jud.Satu M.
data:
| ← Despăgubire. Decizia nr. 671/2014. Curtea de Apel ORADEA | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 496/2014. Curtea... → |
|---|
