Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 672/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 672/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 10477/83/2011*
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 672/2014-R
Ședința publică din data de 21 mai 2014
Președinte: | F. T. | - judecător |
V. P. | - judecător | |
D. M. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta I. C. din cadrul Sucursalei E. C., membru al Federației Naționale a Sindicatelor din Transporturi Elcatel, în reprezentarea numiților B. G., M. A., S. I., S. V. G., cu sediul în C. N., P-ța A. I., nr. 17, județul C., în contradictoriu cu intimata . BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 1, .. 38, . civile nr. 5036/2012-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea la 15.11.2012 prin care a fost modificată sentința civilă nr. 311/LMA/29 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu – M. în dosar nr._, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că prezenta cauză a fost repusă pe rol urmare a referatului întocmit de serviciul arhivă, la 7 aprilie 2014, urmare a expirării termenului de un an de la suspendarea cauzei, după care:
Instanța din oficiu invocă excepția de perimare a prezentului recurs și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 311/LMA din data de 29.02.2012, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de reclamantul SINDICATUL I. C. – Sucursala E. C. în reprezentarea numiților B. G., M. A., S. I., S. V. G., reclamant cu sediul în C. N. ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, sector 1, .. 38, .> A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat menționați salariul suplimentar pentru anii 2008, 2009 și 2010, actualizat pentru fiecare an în parte cu rata inflației de la data scadenței și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a reținut că, potrivit art. 160 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Salariile se regăsesc în legislație și în contractele colective de muncă sub diverse forme, cum ar fi premiile acordate din fondul de premiere, alte sporuri convenite colectiv și/sau individual cu angajatorii, premiul anual etc. și nu au, de regulă, un regim prestabilit, fiind obligatorii numai dacă au fost stabilite ca atare prin contractele individuale sau colective de muncă. Totodată la art. 171 Codul muncii se prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Aceste dispoziții nu fac distincție după cum drepturile salariale sunt prevăzute în contracte colective sau individuale de muncă. Prin urmare, indiferent de modul lor de consacrare, în considerarea naturii lor salariale, orice pretenție care îmbracă acest caracter, este supusă termenului de prescripție de trei ani reglementat atât de norma menționată cât și de prevederile art.268 alin.(1) lit.c) Codul muncii.
În consecință, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în considerarea naturii salariale a pretențiilor formulate de către reclamant.
În ceea ce privește cererea de acordare a contravalorii salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 32 din Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, pârâta s-au obligat ca pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, să plătească salariaților un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Anexa nr. 6 din contractele colective de muncă detaliază modul de calcul și condițiile în care se acordă salariul suplimentar, respectiv precizează punctual care sunt sancțiunile pentru care salariul suplimentar nu se acordă în anul respectiv.
Pârâta nu au făcut dovada neîndeplinirii exigențelor acestui articol de către reclamanți.
De altfel, în speță, pârâta nu contestă acest drept, apărarea lor constând în imposibilitatea plății datorită dificultăților financiare și limitării fondului de salarii. Or, lipsa fondurilor salariale nu exonerează angajatorul de plata drepturilor salariale, atâta timp cât ordonatorii de credit au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale din materia dreptului muncii, cele care reglementează drepturile salariaților, în elaborarea bugetelor unităților angajatoare din subordine.
Fiind un drept care își are o deplină reglementare legală și contractuală, exercițiul lui nu poate fi îngrădit de dificultățile financiare ale societății, care și-a asumat prin negocierea și semnarea Contractului colectiv aceste obligații (corelative dreptului în litigiu).
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.266-275 Codul muncii și art. 208-216 din Legea dialogului social nr.62/2011, a admis acțiunea formulată de reclamanți, conform dispozitivului.
Asistenții judiciari, participând la deliberare în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie.
Prin decizia civilă nr. 5036/2012-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea la 15.11.2012, s-a admis ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL I. C. – Sucursala E. C. în reprezentarea numiților B. G., M. A., S. I., S. V. G., în contradictoriu cu pârâta . BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 311/LMA din data de 29.02.2012, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A fost înlăturată obligația de plată a salariului suplimentar pentru anul 2010.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
În primul rând, este evident că profitul nu se confundă cu venitul unei societăți, iar în CCM salariul suplimentar urma să fie asigurat din veniturile realizate, așa încât această primă critică nu este fondată. Dar, chiar dacă această clauză nu este suficient de clară, situație în care se interpretează în favoarea celui care se obligă, este indiscutabil că doar în măsura în care veniturile sunt mai mare decât cheltuielile se poate pune problema alocării de fonduri în scopul efectuării plății de salarii suplimentare. Ori, câtă vreme recurenta este de notorietate că este printre marii datornici față de bugetul statului și că, conjugat cu criza economică mondială, dificultățile financiare cu care se confruntă au fost amplificate ajungând chiar să facă restructurări masive de personal începând cu anul 2010, neexecutarea acestei obligații din CCM are o justificare obiectivă, logică.
De altfel, criza economică mondială care spre sfârșitul anului 2009 și-a făcut simțită prezența și în țara noastră, poate fi asimilată unei împrejurări exterioare imprevizibile care să justifice teoria impreviziunii începând cu 2010 sub aspectul neexecutării clauzei cuprinse în CCM referitoare la acordarea salariului suplimentar.
Acesta fiind contextul concret în care s-a derulat în timp contractul colectiv de muncă pe anul 2010, corect au fost acordate drepturile solicitate pentru 2008 și 2009, dar în mod greșit instanța de fond a obligat societatea la acordarea salariului suplimentar și pe anul 2010.
Dar chiar și în situația în care nu ar fi survenit criza economică mondială, câtă vreme societatea a ajuns în dificultate financiară notorie și veniturile au ajuns mai mici decât cheltuielile, acumulând datorii mari neonorate față de bugetul de stat, clauza prevăzută la art. 32 din CCM a devenit caducă pe parcursul anului 2010 și nu mai putea fi executată din motive obiective; ca atare, nu se mai impunea declanșarea renegocierii acestei clauze cum sugera intimata, neexistând premise pentru a se mai prevedea un astfel de drept suplimentar.
Raportat la toate aceste considerente, instanța în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă a admis ca fondat recursul și a modificat în parte sentința atacată în sensul că a înlăturat obligarea recurentei la plata salariului suplimentar pe anul 2010.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire I. C. – Sucursala E. C., cererea fiind nemotivată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma excepției de perimare invocate din oficiu, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
În speță, prin cererea de revizuire, nu s-a solicitat soluționarea acesteia în eventuala sa lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, iar la termenul de judecată fixat la data de 3 aprilie 2013, deși toate părțile au fost legal citate, nici una nu s-a prezentat, instanța de în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă dispunând suspendarea soluționării cauzei până la intervenția părților interesate.
Având în vedere cele de mai sus, faptul că din data de 3 aprilie 2013, a trecut mai mult de un an de când s-a dispus suspendarea, iar părțile nu au formulat cerere pentru reluarea judecății, fiind incidente dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, Curtea va constata că a intervenit perimarea cererii de revizuire și, în consecință, va menține în întregime decizia atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta I. C. din cadrul Sucursalei E. C., membru al Federației Naționale a Sindicatelor din Transporturi Elcatel, în reprezentarea numiților B. G., M. A., S. I., S. V. G., cu sediul în C. N., P-ța A. I., nr. 17, județul C., în contradictoriu cu intimata . BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 1, .. 38, . civile nr. 5036/2012-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea la 15.11.2012, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. T. V. P. D. M. A. L.
Judecător fond: G.D.S.
Judecători recurs: T. D./M. E./S. A. L.
redactat: judecător: D. M.
tehnoredactat: A. L.
2 exemplare/ 23 mai 2014
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 619/2014. Curtea... | Despăgubire. Decizia nr. 671/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
