Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 355/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 355/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 8704/111/2011
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159- |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.355/2014-R
Ședința publică din 13 februarie 2014
Președinte – T. D.– judecător
- M. E. - judecător
- S. A. L. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant D. I. cu domiciliul în localitatea Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ CFR MARFĂ S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ CFR MARFĂ S.A. - SUCURSALA TRANSILVANIA cu sediul în Cluj-N. .. 17, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 254 din data de 07.03.2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, prin care s-a respins acțiunea, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul fiind pe rol din oficiu, pentru constatarea perimării, după care:
INSTANȚA, din oficiu, invocă excepția de perimare a recursului, în temeiul art.248 alin.1 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA DE A P E L
DELIBERÂND:
Asupra excepției de perimare a recursului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 254 din data de 07.03.2012, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ CFR MARFĂ S.A., cu sediul în București, și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ CFR MARFĂ S.A. - SUCURSALA TRANSILVANIA cu sediul în Cluj-N., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 3A_ din 06.06.2011, emisă de pârâtă, s-a dispus începând cu data de 08.07.2011, încetarea contractului individual de muncă al reclamantului din inițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective conform art. 55 lit. c coroborat cu art. 65 al. 1 codul muncii.
Conform art. 7 din decizie s-a acordat la încetarea contractului individual de muncă ca urmare a măsurilor de concediere colectivă suma de 670 de lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având in vedere prevederile CCM, precum si cele ale art. 1 din HG nr. 1193/2010.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul solicită obligarea paratelor în favoarea sa la plata sumei de 1.109 lei lunar pe o perioada de 6 luni, sumă care reprezintă salariul de bază brut negociat, în temeiul art. 80 al. 2 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de R. Transporturi.
S-a constatat de prima instanță că, asa cum rezultă din cuprinsul deciziei de concediere mai sus arătată, la nivelul angajatorului a avut loc o concediere colectivă care a avut la bază prevederile Programului de Restructurare și reorganizare a CFR Marfă SA, aprobate prin Hotărârea A.G.A. nr. 8/06.05.2011. La nivelul angajatorului a avut loc deci o concediere colectivă întemeiată art. 58, 65, 68 și urm. Codul muncii.
În speță contractele colective aplicabile sunt cele în vigoare în anul în care s-a procedat la concedierea colectivă respectiv cele aferente anului 2011.
Astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 60 alin. 8 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate CFR Marfă aferent anului 2011, la desfacerea contractului de muncă ca urmare a aplicării măsurilor de concediere colectivă salariaților li se acordă sume de bani în conformitate cu art. 80 alin. 2 litera a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de R. Transporturi, dar fără a depăși lunar suma prevăzută în art. 1 din H.G. nr. 1193/2010.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1193/2010 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată “începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar”.
Din interpretarea dispozițiilor contractului colectiv mai sus enunțat, contract colectiv însușit de părți prin semnarea și înregistrarea acestuia la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, rezultă că este limitat cuantumul venitului acordat lunar la suma de 670 de lei, acesta fiind plafonul maxim care se putea acorda salariaților afectați în anul 2011 de concedierile colective pentru o perioada de 6 luni, cum în mod corect a reținut pârâta la art. 7 din decizia de concediere.
În contextul considerentelor mai sus expuse, prima instanță a apreciat acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat, respingându-l ca atare.
In ceea ce privește solicitarea de acordare a ajutorului material cu
ocazia sărbătorilor de P. și C., salariului suplimentar și premierea cu ocazia zilei Feroviarului pentru anul 2010, instanța de fond a reținut ca aceste drepturi bănești nu se acorda in anul 2010, așa cum rezulta din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009-2010 înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr. 1713/21.04.2010.
Conform acestui act adițional la CCM, prevederile art. 30 alin. 1 și ale art. 64 se modifica, in sensul ca aceste prevederi nu se aplica in anul 2010. Actul adițional la CCM invocat, prin care s-a renunțat la acordarea acestor drepturi bănești, a fost semnat de reprezentanții salariaților, însușindu-și-le, considerente pentru care instanța va respinge pretențiile reclamantului aferente anului 2010, privind ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și C., salariului suplimentar și premierea cu ocazia zilei Feroviarului
In ceea ce privește solicitarea de acordare a ajutorului material cu
ocazia sărbătorilor de Paști și premierea cu ocazia zilei Feroviarului pentru anul 2011, instanța de fond a retinut că în Contractul colectiv al CFR Marfa SA pe anul 2011, ele nu mai sunt prevăzute.
Iar potrivit disp. art. 106 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2011 la nivel de unitate SNTFM CFR Marfa S.A., părțile stabilesc că la următoarele discuții privind un nou contract colectiv de muncă să se negocieze posibilitatea acordării către salariații proprii a respectivelor drepturi bănești indicate la art. 106 alin. 4.
Referitor la capătul de cerere privind plata salariului suplimentar aferent anului 2011, instanța de fond a apreciat că potrivit art. 30 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2011 la nivel de unitate SNTFM CFR Marfa S.A. „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, cu condiția ca societatea să fi înregistrat profit în anul respectiv”.
Așadar acordarea salariului suplimentar este condiționat de profitul realizat, ori este de notorietate ca societatea parata a înregistrat mari datorii, ce nu au permis constituirea unor fonduri pentru acordarea acestui premiu, societatea fiind nevoita sa facă mari restructurări de personal.
În lumina acestor considerente, prima instanță a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata in favoarea reclamantului a salariului suplimentar aferent anului 2011, pentru perioada efectiv lucrată în cursul acestui an.
Referitor la solicitarea reclamantului privind plata unei indemnizații în valoare de 75% din salariul de bază pentru zilele de 25 mai 2011 și 03 iunie 2011, când contractul de muncă a fost suspendat, instanța de fond a reținut din analiza dispoziției nr. 26/19.05.2011 emisă de pârâta, că începând cu data de 23.05.2011 și până la finalizarea procedurii de concediere colectivă rezultate din aplicarea Programului de restructurare și reorganizare a CFR aprobat conform Hotărârii A. CFR Marfă nr. 8/06.05.2011, ca urmare a reducerii temporare a activității, se va face aplicarea prevederilor art. 52 alin.3 din Codul muncii republicat, respectiv reducerea programului de lucru în cadrul societății de la 5 zile la 4 zile pe săptămână cu reducerea corespunzătoare a salariului.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut că nu este vorba de situația unui șomaj tehnic, prevăzut de dispozițiile art. 53 alin. 1 din Codul muncii, caz în care într-adevăr indemnizația ar fi de 75% din salariul de bază, ci de situația prevăzută de art. 52 alin.3 din Codul muncii republicat, respectiv de reducerea programului de lucru de la 5 la 4 zile pe săptămână cu diminuarea corespunzătoare a salariului până la remedierea situației care a cauzat reducerea programului. De altfel chiar art. 53 alin.1 Codul muncii arată că nu se aplică situațiilor prevăzute la art. 52 alin. 3 din Codul muncii, considerente pentru care, Tribunalul a respins și acest capăt de cerere, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat recurs reclamantul D. I., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că s-a dat o greșită interpretare a textelor legale și contractelor colective, aplicabile în speță. S-a stabilit la art.60 alin.8 din Contractul Colectiv de Muncă CFR Marfă, aferent anului 2011, ca în cazul desfacerii contractului individual de muncă, în urma unei concedieri colective, conform art.80 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură Transporturi, fără a depăși suma stabilită de art.1 din HG nr.1193/2010 –adică 670 lei lunar.
Art.80 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi, stabilește dreptul fiecărui angajat disponibilizat în urma desființării postului, la a primi o plată compensatorie de minim 6 salarii de bază brute negociate, astfel că, art.60 alin.8 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anului 2011, a stabilit dreptul la un nivel inferior, față de Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivel superior, fiind încălcat art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011 –contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior -.
Situația este identică și celorlalte drepturi salariale pretinse.
În drept, s-a invocat Legea nr.53/2003, Legea nr.62/2011, art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând cu Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pe anii 2008-2010 a expirat la 31.12.2010, nemaiputând fi aplicat în anul 2011, cele 6 salarii s-au achitat conform Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate –art.60 alin.8.
Examinând sentința recurată, prin prisma excepției de perimare a recursului, invocată din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.
Din analiza actelor aflate în dosarul de recurs, se reține faptul că, la data de 8.11.2012, întrucât nici una dintre părți, deși legal citate, nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța conform art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea cauzei, până la intervenția părților interesate.
Raportat la considerentele expuse, deoarece potrivit referatului întocmit de grefierul arhivar la instanței la data de 11.11.2013-fila 27 dosar de recurs, de la data suspendării cauzei a trecut mai mult de 1 ani de zile, fără ca părțile să fi stăruit în continuarea judecății, fiind incidente dispozițiile art.248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art.252 alin.1 Cod procedură civilă, va constata perimat recursul, menținând astfel în întregime sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul civil declarat de recurentul reclamant D. I. cu domiciliul în localitatea Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ CFR MARFĂ S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ CFR MARFĂ S.A. - SUCURSALA TRANSILVANIA cu sediul în Cluj-N. .. 17, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 254 din 07.03.2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. D. M. E. S. A. L. C. G.
Red.concept decizie:T. D.
Data:17.02.2014
Jud.fond:B. N.
Dact.C.G.
Data:18.02.2014
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 525/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 619/2014. Curtea... → |
|---|
