Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-04-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 4591/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.878
Ședința publică din data de 2 aprilie 2013
Președinte - G.-S. P.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta U. M. P. SA, cu sediul în P., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.5219 din data de 8 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. I. și P. E., ambii cu domiciliul în Băicoi, ., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. C.-L., cu sediul în București, Șoseaua Olteniței, nr. 107, ., ., sector 4.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 2 aprilie 2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții P. I. și P. E. au chemat în judecată pe pârâta . SA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea prestată de către reclamanți în cadrul societății pârâte se încadrează în grupa I și respectiv a II-a de muncă, în procent de 100%, iar pârâta să fie obligată la eliberarea de adeverințe cu grupa I și a II-a de muncă în procent de 100 % pentru perioadele lucrate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajați în cadrul societății pârâte în perioadele de activitate ce se regăsesc în carnetele de muncă, lucrând efectiv în secții de producție încadrate în grupa I, respectiv a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru.
Au mai susținut reclamanții că activitatea desfășurată s-a realizat în secții de producție unde se realizau piese necesare sectorului militar, componente de muniție, activitatea desfășurată fiind realizată în condiții deosebite, lucrând în permanență cu vopsele și diluanți speciali, precum și cu substanțe toxice, secțiile nefiind dotate cu instalații de încălzire și ventilare, condiții greu de suportat, care au dus la deteriorarea stării de sănătate.
Totodată reclamanții au învederat că secțiile nu erau dotate cu încăperi, spații speciale de izolare în care să se desfășoare operațiunile de chituire, grunduire, curățare, galvanizare, vopsire, operațiuni în urma cărora rezultau vapori toxici, pulberi metalice și multe alte substanțe și compuși, ce și-au pus amprenta asupra sănătății.
De asemenea, s-a susținut că secțiile în care reclamanții și-au desfășurat activitatea nu erau dotate cu aspiratoare de praf sau vapori, iar în urma operației de prelucrare prin așchiere, strunjire, rectificare, frezare, în permanență existau pulberi metalice, vapori ai lichidelor solubile sau de vopsire, span, toate acestea resimțindu-se de-a lungul anilor asupra sănătății.
Au mai arătat reclamanții că în spațiile destinate operațiilor de rectificare pe care aceștia le efectuau, rezultau vapori compuși din micropulberi metalice combinate cu micropulberi ale lichidului de răcire utilizat la diverse piese, micropulberi ale discului abraziv și multe alte substanțe toxice, ce erau inspirate în momentul efectuării operațiunilor și care în timp, s-au resimțit asupra sănătății.
S-a precizat că procesul tehnologic a implicat efort fizic sporit și risc pe măsură, reclamanții efectuând operații la nenumărate piese de dimensiuni și greutăți foarte mari, de circa 20 metri lungime sau piese și ansamble de greutate 20 - 40 kg., dar și concentrare pe măsură la piese foarte mici, stresul și oboseala resimțindu-se asupra organismului.
S-a arătat în continuare de către reclamanți că în toată perioada în care au fost salariații pârâtei și-au desfășurat activitatea pe lângă schimbul normal de lucru, și în schimburile 2 și 3, efectuând numeroase ore suplimentare.
Au învederat reclamanții că societatea pârâtă a fost nominalizată ca uzină ce face parte din unitățile care beneficiază de grupă specială, cu grad ridicat de pericol prin prisma activităților desfășurate și a specificului activității, motivații pentru care s-a solicitat încadrarea activităților prestate în grupele superioare de muncă.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.168/1999, ale Ordinului nr.50/1990.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că în conformitate cu procesul-verbal nr. 13/1991 întocmit de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ din unitate conform Ordinului nr.50/1990, s-a considerat că ocupanții funcției deținute de reclamanți nu lucrau efectiv 100% din programul normal de lucru în condiții toxice, aceștia desfășurându-și activitatea în cadrul Fabricii I, secție civilă.
S-a învederat că odată cu . Legii nr. 19/2001, grupele I și II de muncă au fost înlocuite cu „locuri de muncă în condiții speciale”, pentru grupa I, respectiv „locuri de muncă în condiții deosebite” pentru grupa a II-a.
A precizat pârâta că în conformitate cu prevederile Legii nr. 226/2006, beneficiază de încadrarea în locuri de muncă în condiții speciale numai persoanele care și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru 100 % în grupa I de muncă și întrucât reclamanții și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă, respectiv secții civile, care nu s-au încadrat nici în dispozițiile Ordinului nr.50/1990 și nici în dispozițiile Legii nr.226/2006, aceștia nu au fost încadrați ca fiind beneficiari de grupa I sau a II-a de muncă.
Pe baza probelor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză salarizare - organizarea muncii, prin sentința civilă nr. 5219 din data de 8 noiembrie 2012, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I și grupa a II- a de muncă în procent 100%, cât și de condiții deosebite de muncă pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte conform raportului de expertiză N. C..
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea și să plătească reclamanților suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că potrivit Ordinului nr.125/05.05.1990, metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă este cea prevăzută în Ordinul nr.50/05.03.1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii, cu completările făcute prin Ordinul nr.100/1990 și Ordinul nr.125/1990.
S-a arătat că potrivit alin.1 pct.1 din Ordinul nr.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct.2 al aceluiași Ordin, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, s-a arătat că ordinul sus-menționat prevede la art.3 că:„Beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.”
A mai reținut prima instanță că în art.6 se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.), iar această posibilitate a conducerii a dat naștere la subiectivism și interpretări eronate.
S-a arătat că potrivit art. 7, încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru.
Tribunalul a reținut că potrivit raportului de expertiză judiciară efectuat de expert N. C., copiilor cărților de muncă existente la dosar, reclamanții au fost beneficiari ai unor contracte individuale de muncă încheiate cu U. M. P. SA, având funcțiile și locurile de muncă pentru perioadele și grupele I, respectiv a II-a de muncă în procent de 100% și condiții deosebite, astfel cum sunt înscrise în anexa nr.1 (coloanele 5 și 6) ale raportului de expertiză întocmit de expert N. C..
S-a mai arătat că noțiunea de grupă de muncă există în reglementările românești din domeniul pensiilor de peste 50 de ani, aceasta reprezentând o recunoaștere din partea statului că în procesul muncii desfășurat în condiții vătămătoare, grele sau periculoase, organismul uman este prematur degradat ca urmare a acțiunii combinate și de durată a noxelor profesionale și a altor factori de risc profesional, impunându-se astfel pensionarea celor în cauză la vârste și durate minime de vechime profesională, inferioare în raport cu cele ale persoanelor care și-au desfășurat activitatea profesională în condiții normale de muncă.
A reținut instanța de fond că actele expertizate atestă faptul că activitatea zilnică s-a desfășurat efectiv și permanent într-un loc de muncă în care s-a constatat depășirea nivelului admisibil al noxelor profesionale, fapt dovedit de existența buletinelor de determinare a noxelor.
De asemenea, s-a arătat că expertul a identificat factorii de risc prezenți la locurile de muncă ale reclamanților (zgomotul profesional, accidente produse în timpul lucrului, folosirea necorespunzătoare a uleiurilor minerale, absența și integritatea mijloacelor de protecție, etc.), a identificat criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite conform disp.art.2 din HG nr.261/2001 (prezența în mediul de lucru a noxelor profesionale fizice, a noxelor profesionale chimice sau biologice, răspunsul organismului la . noxelor profesionale, morbiditatea exprimată prin boli profesionale), condițiile de muncă după data de 01.04.2001 fiind identice cu cele anterioare acestei date, toate acestea dovedind că reclamanții îndeplinesc dispozițiile prevăzute de Ordinele nr.50/1990 și nr.125/1990, pentru încadrarea în grupele I și a II-a de muncă și dispozițiile HG nr.261/2001 pentru încadrarea în condiții deosebite după data de 01.04.2001.
În raport de aceste considerente și de textele de lege mai sus arătate, tribunalul a admis acțiunea și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I și grupa a II-a de muncă în procent 100%, cât și de condiții deosebite de muncă pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte conform raportului de expertiză N. C., astfel:
- reclamantul P. I., pentru perioadele 04.05._72, 28.11._01 și 01.04._03 grupa a II-a de muncă / condiții deosebite 100% din programul de lucru și pentru perioada 01.09._73 grupa I de muncă 100% din programul de lucru;
- reclamanta P. E., pentru perioada 12.12._97 grupa a II-a de muncă / condiții deosebite 100% din programul de lucru.
De asemenea, pârâta a fost obligată să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea.
Fiind în culpă procesuală, căzând în pretenții, față de disp. art.274 Cod pr. civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta U. M. P. SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că sentința recurată se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, ce decurge din aprecierea eronată a probelor administrate.
Se învederează că în cauză a fost întocmit raportul de expertiză de către expertul N. C., având ca obiectiv să se precizeze dacă reclamanții beneficiază sau nu de grupa I sau a II -a de muncă în perioadele menționate în acțiune, în proporție de 100% din programul de muncă sau mai mic, în raport de funcțiile, atribuțiile, munca efectiv prestată, condițiile de lucru, urmând ca expertul să aibă în vedere actele de la dosar și de la pârâtă.
Se mai arată că expertul a stabilit, fără a ține seama de documentele depuse de către societatea recurentă (procesul verbal nr. 13/1991 prin care conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ au aprobat încadrarea în grupele I și II de muncă conform Ordinului nr. 50/1990), faptul că reclamanții au lucrat în condiții care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, fără a ține cont de specificul muncii și activitatea pe care aceștia au desfășurat-o efectiv în cadrul societății.
După comunicarea expertizei, învederează recurenta, intimații-reclamanți au făcut precizare la acțiune, prin care au solicitat acordarea grupei de muncă conform concluziilor raportului de expertiză.
Se susține în continuare că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul Fabricii I, secții civile respectiv; secția IV F, secția VI H, secția VII H, secția sculărie și FDSM Băicoi. Reclamantul P. I. și-a desfășurat activitatea în cadrul societății în perioadele 04.05._72 și 28.11._03 în Fabrica I și FDSM Baicoi (anexă a ..) având meseria de strungar și controlor CTC, meserii care nu se încadrează în grupa superioară de muncă potrivit procesului-verbal nr.13/1991 încheiat intre administrație și sindicat, în baza Ordinului nr.50/1990.
Reclamanta P. E. și-a desfășurat activitatea în cadrul societății în perioada 12.12._97 în Fabrica I și FDSM Baicoi având meseria de rectificator, meserie care nu se încadrează în grupa superioară de muncă potrivit procesului -verbal nr.13/1991 încheiat între administrație și sindicat, în baza Ordinului nr.50/1990.
Se conchide că reclamanții nu au lucrat niciodată în locuri de muncă și nu au desfășurat activități încadrate potrivit Ordinului nr. 50/1990, în grupele I sau a II- a de muncă.
Față de cele precizate recurenta arată că nu pot fi avute în vedere susținerile din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert N. C., conform cărora reclamanții au lucrat efectiv în perioadele menționate în anexa raportului de expertiză în grupa I și a II- a de muncă în procent de 100%, potrivit Ordinului nr.50/1990, având în vedere faptul că încadrarea în grupele de muncă a fost stabilită în anul 1991, iar în procesul-verbal nr.13/1991 s-a stabilit de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ că reclamanții nu desfășoară activități care se încadrează în grupa superioară de muncă.
Mai mult decât atât, se susține că la întocmirea raportului de expertiză expertul nu a ținut cont de locurile de muncă în care reclamanții și-au desfășurat efectiv activitatea, acesta limitându-se doar la materialul aflat la dosarul cauzei și la dosarul de personal al reclamanților, acest fapt reieșind din capitolul I pct. 5 din raportul de expertiză.
Menționează recurenta că din raportul de expertiză reiese foarte clar faptul că expertul nu a ținut cont de locurile de muncă unde și-au desfășurat activitatea reclamanții, în mod eronat încadrându-i pe aceștia ca și când și-ar fi desfășurat activitatea în sectoare care utilizează materii explozive, pulberi sau muniții.
Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului, desființarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri noi.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat în limitele și potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile pct.3 din Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal ce lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
Potrivit disp.pct.7 din Ordinul nr.50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru.
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a încuviințat, la solicitarea intimaților-reclamanți, și proba cu expertiză de specialitate, apreciind o atare probă ca pertinentă și concludentă cauzei, numind un expert specialitatea organizarea muncii - salarizare, expertiză ale cărei obiective au fost stabilite prin încheierea de ședință de la termenul din 14.09.2012, dispunându-se ca expertul să stabilească dacă reclamanții beneficiază sau nu de grupa I sau a II-a de muncă în perioadele menționate în acțiune în proporție de 100% sau în procent mai mic, în raport de funcțiile, atribuțiile, munca efectiv prestată, condițiile de lucru, dispunându-se ca expertul să aibă în vedere actele de la dosar și de la societatea pârâtă.
De menționat, că expertul N. C. a fost desemnat pe baza acordului părților, deci inclusiv al societății pârâte.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit la prima instanță de către expertul N. C., rezultă că reclamantul P. I. a lucrat în cadrul societății pârâte în funcțiile de strungar și controlor CTC la Secția Sculărie, Secția VI Hidraulica, Secția VII Hidraulica, FDSM Băicoi - secție a UM P., expertul conchizând că pentru perioadele 04.05._72, 28.11._01 și 01.04._03, în care reclamantul a lucrat în aceste funcții și la aceste locuri de muncă, activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă, respectiv în condiții deosebite de muncă pentru perioada de la 01.04.2001 până la 14.04.2003, în procent de 100%, în temeiul pct.33, 34 din anexa a II-a a Ordinului nr.50/1990 republicat și a HG nr.261/2001.
De asemenea, pentru perioada în care reclamantul P. I. a lucrat în funcția de strungar la Secția IV Focoase, respectiv 01.09._73, expertul N. C. a conchis că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, în temeiul pct.61, 62 din anexa I a Ordinului nr.50/1990 republicat.
Referitor la reclamanta P. E., expertul N. C. a reținut că aceasta a lucrat în cadrul societății pârâte în perioada 12.12._97, la Secția VII Hidraulica și la FDSM Băicoi - secție a UM P., în funcția de rectificator, expertul opinând în sensul că activitatea acestei reclamante se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în temeiul pct.33, 34 din anexa a II-a a Ordinului nr.50/1990 republicat, iar nu și în condiții deosebite de muncă, astfel cum greșit a reținut prima instanță în considerentele sentinței atacate, condiții ce vizează perioada ulterioară abrogării Ordinului nr.50/1990, care s-a realizat prin Legea nr.19/2000, deci perioada începând cu data de 01.04.2001, de când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000.
Contrar susținerilor recurentei, expertul N. C. a ținut cont la efectuarea lucrării de locurile de muncă în care intimații-reclamanți au lucrat efectiv în perioadele menționate în anexa raportului de expertiză.În cuprinsul raportului de expertiză expertul a arătat în mod detaliat care au fost obiectivele și sarcinile fiecărei secții din cadrul societății pârâte, în care au lucrat intimații-reclamanți, mai sus menționate, pe domenii de activitate, condițiile de lucru în cadrul acestor secții, descriind operațiunile dificile ce se desfășurau în cadrul secțiilor respective, condițiile dificile de muncă, factorii de risc, arătând că salariații încadrați pe posturi de muncitor, categorie din care făceau parte și reclamanții, nu aveau întocmite fișe ale postului cu atribuțiile pe care trebuiau să le execute, aceștia îndeplinind sarcinile de serviciu dispuse de șeful ierarhic direct sau de coordonatorul locului de muncă, potrivit categoriei de încadrare a fiecăruia.
A concluzionat expertul că actele expertizate de acesta atestă faptul că activitatea zilnică a reclamanților s-a desfășurat efectiv și permanent în locuri de muncă în care condițiile erau dintre cele mai vitrege, nefavorabile de microclimat, expunere profesională la gaze, vibrații, zgomot peste limita admisă, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și boli profesionale.De asemenea, s-a arătat de către expert că afectarea sănătății organismului în prezența factorilor nocivi- fizici, chimici sau biologici, precum și mecanismul de acțiune al acestora asupra organismului, zilnic pe durata anilor, constituie factori pentru atribuirea grupei superioare de muncă, mai ales că oricâte măsuri s-ar lua, este imposibilă îndepărtarea nocivității și pericolului acestora.
La întocmirea raportului de expertiză, expertul N. C. a avut în vedere atât actele de la dosar, cât și cele din dosarele de personal ale reclamanților și ținând cont de considerentele mai sus arătate, condițiile existente la locurile de muncă ale reclamanților, prezența în mediul de muncă a noxelor profesionale peste limitele admisibile, răspunsul specific al organismului la . noxei profesionale, precum și de prevederile Ordinului nr.50/1990 republicat și ale Ordinului nr.125/1900 - în ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte după data de 1 martie 1990, în mod justificat prima instanță și-a însușit concluziile raportului de expertiză în ceea ce privește activitatea prestată de reclamanți în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, după cum urmează: reclamantul P. I. pentru perioadele 04.05._72, 28.11._01 și reclamanta P. E., pentru perioada 12.12._97.
Față de considerentele ce preced, faptul că pornind de la procesul-verbal nr.13/1991 încheiat intre administrație și sindicat, în baza Ordinului nr.50/1990, meseriile și locurile de muncă ale intimaților-reclamanți nu au fost încadrate în grupa superioară de muncă, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, astfel cum pretinde recurenta.
Referitor la perioada 01.09._73, în care reclamantul P. I. a lucrat în funcția de strungar la Secția IV Focoase, expertul a conchis, astfel cum s-a arătat mai sus, că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, în temeiul pct.61, 62 din anexa I a Ordinului nr.50/1990 republicat.
Pct.61 din anexa I se referă la fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice, în unitățile de producție a explozivilor, precum și fabricarea nitrocelulozelor și a celuloidului în aceleași unități de producție a explozivilor, iar pct.62 din anexa I vizează fabricarea munițiilor și a elementelor de muniții (locurile de muncă unde se execută operații cu exploziv de inițiere, exploziv cu caracteristică de sensibilitate mare, precum și locurile de muncă unde se execută operații cu explozivi aromatici la care angajații vin în contact direct cu aceștia); asamblarea și dezasamblarea focoaselor, șuruburilor portamorsă și detonatoarelor (în cazul în care elementele componente sunt încărcate); asanarea terenurilor și a apelor de muniții, produse pirotehnice, materiale explozive și mine;operații de distrugere a munițiilor încărcate și a elementelor de muniții încărcate, a pulberilor, a explozivilor și a materialelor pirotehnice;Delaborarea munițiilor și a elementelor pirotehnice încărcate cu substanțe explozive sau incendiare.
Or, verificând raportul de expertiză întocmit în cauză, nu rezultă din conținutul acestuia că recurentul-reclamant P. I. ar fi lucrat efectiv în asemenea locuri de muncă și ar fi prestat asemenea activități - expertul neindicând în cuprinsul lucrării nici conținutul concret al textului de lege invocat de acesta, pe care l-a arătat numai, ca fiind aplicabil, în anexa raportului de expertiză, fără a arăta însă, în mod argumentat, cu argumente pertinente în lucrarea efectuată, de ce ar fi aplicabile, în privința intimatului-reclamant P. I., prevederile pct.61 și 62 din anexa I a Ordinului nr.50/1990 republicat pentru activitatea desfășurată de acest reclamant în perioada 01.09._73.
Condițiile grele de lucru, nivelul noxelor existente, la care a făcut referire expertul, nu pot justifica, prin ele însele, încadrarea activității prestate de recurentul-reclamant în grupa I de muncă pentru perioada sus-menționată, în sensul celor conchise de expert, neputându-se reține că în cauză este vorba de locuri de muncă, activități și categorii profesionale care să se încadreze în grupa I de muncă potrivit anexei I a Ordinului nr.50/1990 republicat, astfel cum impun imperativ prevederile legale, mai sus arătate.
De altfel, în raport de disp.art.3 și 7 din Ordinul nr.50/1990,se impunea a se face dovada că locul de muncă și activitatea prestată de intimatul-reclamant P. I. în perioada 01.09._73, în care acesta a lucrat în funcția de strungar la Secția IV Focoase, s-ar fi desfășurat cel puțin 50% într-un loc de muncă încadrat în grupa I de muncă, concluzie ce nu poate fi reținută în cauză.
Prin urmare, activitatea desfășurată de reclamantul P. I. în perioada 01.09._73, nu se poate încadra în grupa I de muncă, justificându-se, însă, încadrarea acestei activități în grupa a II-a de muncă, pentru aceleași argumente pentru care s-a justificat reținerea grupei a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată de acest reclamant în celelalte intervale de timp, anterioare datei de 01.04.2001, mai sus menționate și având în vedere, desigur, condițiile deosebite concrete, specifice de muncă, din cadrul Secției IV Focoase, amplu detaliate de expertul N. C., precum și activitatea prestată de către reclamant în cadrul acestei secții.
În ceea ce privește perioada începând cu data de 01.04.2001, respectiv 01.04._03, pentru care s-a constatat de către prima instanță că activitatea desfășurată de intimatul-reclamant P. I. se încadrează în condiții deosebite, se reține că potrivit disp.art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000, criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății, iar conform art.19 alin.4, locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. 2 al art.19, avizul inspectoratului teritorial de muncă fiind obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, astfel cum se stipulează la alin.5 al art.19 din același act normativ.
Hotărârea Guvernului care a stabilit criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite este HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, aceasta fiind abrogată prin HG nr.246/2007, privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
În esență, art.2 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede la alin.1 criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, stipulându-se la art.2 alin.2 că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face cu respectarea dispozițiilor art. 7 și/sau art. 8, după caz, și cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. a și b sau la alin. (1) lit. a și c.
De asemenea, art.3 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul unei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice, enumerate în cuprinsul acestui articol, iar art.4 din același act normativ prevede ce cuprinde și în temeiul căror documente se eliberează avizul inspectoratului teritorial de muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, ce are valabilitate de trei ani, cu posibilitate de prelungire.
Totodată, conform art. 5 alin.1 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, angajatorul este obligat să depună la casele teritoriale de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă, iar potrivit art.5 alin.3, angajatorul este obligat să depună lunar la casele teritoriale de pensii lista cuprinzând persoanele care în luna anterioară și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții deosebite.
Or, în condițiile în care locurile de muncă în care intimatul-reclamant P. I. a lucrat în perioada începând cu data de 01.04.2001 nu au fost încadrate ca locuri de muncă în condiții deosebite cu respectarea întregii metodologii prevăzute de HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, nefiind obținut avizul obligatoriu cerut de Legea nr.19/2000, de la inspectoratul teritorial de muncă, de încadrare a locurilor de muncă respective în condiții deosebite, cererea reclamantului referitoare la această perioadă nu putea fi primită, fiind greșit admisă de instanța de fond, preluând concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, fără a le cenzura deși expertiza este supusă controlului instanței de judecată, care poate înlătura, motivat, concluziile expertului.
Mai mult, potrivit art.18 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, angajatorii care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, puteau formula și plângere în termen de 15 zile de la data comunicării, la Inspecția Muncii.
Este adevărat că în conformitate cu art.15 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă până la . prezentei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în locuri de muncă în condiții speciale, însă chiar și în această situație era necesar a fi urmată procedura de reevaluare conform metodologiei prevăzută de hotărârea de guvern respectivă, după cum statuează art.16 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce nu s-a întâmplat, situație în care, soluția tribunalului, de constatare a activității prestate de reclamantul P. I. în perioada 01.04._03 ca încadrându-se în condiții deosebite, apare ca fiind greșită.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, în cauză fiind incidente motivele de modificare prev.de art.304 pct.9 și art.3041 Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul constatării că pentru perioada 01.09._73 reclamantul P. I. beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în loc de grupa I de muncă, respingând cererea aceluiași reclamant de constatare a desfășurării activității acestuia în condiții deosebite în procent de 100 % pentru perioada 01.04._03.
De asemenea, urmează a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta U. M. P. SA, cu sediul în P., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.5219 din data de 8 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. I. și P. E., ambii cu domiciliul în Băicoi, ., ., ., județul Prahova și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. C.-L., cu sediul în București, Șoseaua Olteniței, nr. 107, ., ., sector 4 și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul constatării că pentru perioada 1.09._73 reclamantul P. I. beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în loc de grupa I de muncă, respingând cererea aceluiași reclamant de constatare a desfășurării activității acestuia în condiții deosebite în procent de 100 % pentru perioada 1.04._03.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.- S. P. E.-S. L. V.-A. P.
GREFIER
V. M.
Red.VAP
Tehnored.GC
2 ex./29.04.2013
d.f.nr._ Tribunalul Prahova
j.f. D. L. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
