Acţiune în constatare. Decizia nr. 2135/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2135/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 4622/105/2012
O M Â N I A
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2135
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013
Președinte – M. P. G.
Judecători – A. P.
- V. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții A. M. M., A. G., A. I., A. V. V., B. I., B. M., B. V. A., C. C., D. V. M., E. G., FLINTASU F., G. I., G. E., S. G.-V., S. F., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, ..2, județ Prahova - la Cabinetul de Avocatură I. B., împotriva sentinței civile nr. 456 pronunțată la 15 februarie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ A SĂRII SA - SUCURSALA SALINA SLĂNIC, cu sediul în Slănic, ..22, județ Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitate recurenților-reclamanți să depună la dosar concluzii acrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, iar după deliberare a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții A. M. M., A. G., A. I., A. V. V., B. I., B. M., B. V. A., C. C., D. V. M., E. G., Flintasu F., G. I., G. E., S. G. – V. și S. F. au chemat în judecată pârâta . Sării S.A. – Sucursala Salina Slănic, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate că activitatea prestată în cadrul societății pârâte se încadrează în grupa I de muncă, respectiv grupa a II-a în procent de 100% și obligarea pârâtei la eliberarea unor adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost angajați ai societății pârâte, în perioadele cuprinse în carnetele de muncă și au lucrat efectiv în secții de producție încadrate în grupa I de muncă, respectiv grupa a II-a de muncă.
Au precizat reclamanții că și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în care nu au fost respectate normele de protecția muncii, în subteran în condiții de fum și praf de utilaje, umiditate mare în sezonul cald, aer sărac in oxigen, întuneric, pericolul căderii de blocuri de sare, curenți de aer cu viteze mari.
De asemenea reclamanții au menționat că au lucrat atât în program normal de lucru, cât și în schimburile II și III, efectuând și ore suplimentare, considerând astfel că se justifică admiterea acțiunii formulate.
În drept reclamanții au invocat prevederile Ordinului nr. 50/1990, Legii nr. 226/2006, Legii nr. 19/2000, Ordinul nr. 572/24.07.2006, Legii nr. 168/1999.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiza în specialitatea salarizare – normare pentru reclamanți și proba cu înscrisuri pentru pârâtă.
La data de 6.09.2012 pârâta a depus întâmpinare, în baza art. 115 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât se solicită, în mod neîntemeiat, obligarea Sucursalei Salina Slănic la acordarea grupei de muncă pentru perioade în care grupa a II a le-a fost deja acordată de la data încadrării și până la data de 1.04.2001, data încetării aplicării Ordinului 50/2001, cu excepția perioadelor în care: contractele individuale de munca au fost suspendate ca urmare a efectuării stagiului militar (A. M. M., C. C. D. V. M.); salariatul a fost detașat (G. I.); nu a existat contract individual de muncă cu societatea( A. M. M., B. I.).
De asemenea, a mai precizat pârâta că activitatea de la instalațiile de măcinare, sortare și ambalare a sării de la suprafața salinelor, transportul masei miniere pe circuitele din incintele minelor și depozitelor, deci activitatea de încărcare – descărcare din cadrul sucursalei și activitatea desfășurată de controlorii tehnici de calitate (CTC) au fost încadrate în grupa a II-a de muncă.
La data de 25.09.2012 reclamanții au depus la dosar note scrise, în care au menționat că pe rolul Tribunalului Prahova a fost formulată în anul 2010 o cerere având obiect identic, iar prin sentința pronunțată în acest dosar instanța a admis cererea reclamantului, iar prin decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins recursul declarat împotriva sentinței instanței de fond.
Prin Serviciul Registratură, la data de 29.10.2012, experta A. C. a depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea organizarea muncii – salarizare.
În ședința publică din data de 5.12.2012, s-au încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către pârâtă, iar la data de 11.02.2012 experta A. C. a depus la dosar raportul de expertiză – răspuns la obiecțiuni.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 456 pronunțată la 15 februarie 2013, a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut că activitatea desfășurată de reclamanți în perioada 20.04._01 a fost încadrată de Sucursala Salina Slănic în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 al MMPS.
Potrivit art. 14 alin-2 din Ordinul 50/1990 pentru activitatea desfășurată între 01.01.1976 și 31.12.1989, încadrarea în grupele I și II de muncă s-a făcut fără a fi condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, însă după ianuarie 1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face numai în situația în care cu toate măsurile luate de unitate, nivelul noxelor depășește nivelul maxim admis de normele de protecția muncii.
Potrivit art. 4 și 5 din O. nr. 50/1990 existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte, obligatoriu din determinările de noxe, efectuate de către laboratoarele de specialitate ale unităților sau de către organele Ministerului Sănătății.
Activitatea de la instalațiile de măcinare, sortare și ambalare a sării de la suprafața salinelor a fost încadrată în grupa a II-a de muncă potrivit pct.95 din anexa 2 a Ordinului nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Ministerul Sănătății, completat prin adresa nr. 2146/11.10.1990 - fila 192.
Conducerea unității pârâte a stabilit acordarea grupei a II-a de muncă pentru instalația de preparare în proporție de 100%, începând cu data de 18.03.1969 așa cum rezultă din adresa nr. 1476/31.101.1991 a Întreprinderii Salina Slănic și procesul-verbal al Consiliului de Administrație al Întreprinderii Salina Slănic cuprinzând hotărârea nr. 32/1991-filele 193-197.
De asemenea, transportul masei miniere pe circuitele din incintele minelor și depozitelor, deci activitatea de încărcare-descărcare din cadrul sucursalei, a fost încadrată în grupa a II-a de muncă potrivit pct.156 din anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990-fila 198.
Totodată activitatea desfășurată de controlorii tehnici de calitate CTC a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în temeiul art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 și art. 3 din Hotărârea Hotărârea Comitetului Director din 50/23.12.1991-filele 201, 202.
Potrivit mențiunilor din carnetele de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanților li s-a acordat grupa a II-a de muncă, începând de la data de 20.04.1981 și până în aprilie 2001 conform Ordinului nr. 50/1990 și Hotărârilor Comitetului Director nr. 32/21.01.1991 și 5/1304.2000.
Având în vedere cele menționate mai sus, faptul că concluziile raportului de expertiză nu se bazează pe nici un buletin de determinare a nivelului de noxe sau pe alte determinări concrete ale condițiilor de muncă, pe existența îmbolnăvirilor profesionale sau pe alte elemente care să ateste condițiile de muncă, precum și împrejurarea că activitatea de la instalația de măcinare, sortare și ambalare a sării de la suprafața salinelor precum și activitatea de transport a masei miniere sunt prevăzute în anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, instanța a respins capătul de cerere principal ca fiind neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale, tribunalul l-a respins ca neîntemeiat pe considerentul că potrivit art. 20 din legea 19/2ooo, ale HG 1025/2003 și ale Legii nr. 226/2006 încadrarea activității salariaților în locuri de muncă în condiții speciale este atributul exclusiv al comisiilor și autorităților special reglementate, conform unei proceduri speciale.
HG 1025/2003 impune parcurgerea mai multor etape, depunerea unor documente și elaborarea unor avize de către organele special constituite în scopul efectuării acestor proceduri. Întrucât primul criteriu era acela de încadrare a locurilor în grupa I de muncă, anterior datei de 01.04.2001 și cum activitatea reclamanților a fost încadrată la grupa a II-a muncă, pârâta nu putea declanșa procedura.
De asemenea, instanța a reținut că nici dispozițiile Legii nr.226/2006 nu sunt aplicabile având în vedere că pârâta nu a obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții A. M. M., A. G., A. I., A. V. V., B. I., B. M., B. V. A., C. C., D. V. M., E. G., Flintasu F., G. I., G. E., S. G.-V., S. F.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 299 și urm. Cod proc.civilă.
Recurenții-reclamanți au solicitat instanței de recurs admiterea recursului, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Arată că, potrivit dispozițiilor art. 304 alin.l pct. 8 Cod proc. civilă casarea unei sentințe se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Consideră că, în situația de față instanța a schimbat natura și înțelesul actului juridic dedus judecații, motiv pentru care apreciază că se impune casarea acesteia .
Conform dispozițiilor art, 304 alin.l pct. 9 Cod proc. civilă casarea unei sentințe se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru natura pricinii sau când hotărârea se intemeiaza pe o greșeala grava de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronata a probelor.
Referitor la acțiunea formulată, recurenții-reclamanți apreciază că aceasta a fost respinsă fără motive temeinic, întrucât instanța de fond a apreciat eronat situația de fapt și de drept, nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și nu a respectat dispozițiile legale aplicabile.
Având în vedere situația de fapt și de drept prezentată, consideră că instanța de fond a pronunțat o sentința care se sprijină pe motive străine de natura pricinii, lipsită de temei legal, dispozițiile legale fiind greșit aplicate, iar actele deduse judecații fiind interpretate greșit .
În concluzie recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin notele scrise depuse ulterior la dosar la 29.05.2013, recurenții-reclamanți au înțeles să dezvolte și să precizeze motivele recursului menționând că instanța de fond a reținut eronat faptul că urmare a neîndeplinirii de către pârâta-intimată a obligațiilor impuse de dispozițiile H.G. nr. 1025/2003, fapt ce a determinat neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 226/2006, nu se pot stabili condițiile efective în care au lucrat reclamanții-recurenți. Din acest motiv consideră că instanța a aplicat greșit actele normative incidente.
Mai mult, chiar nu se poate invoca culpa pârâtei-intimate, adică nerespectarea obligațiilor impuse de actele normative mai sus - indicate în vederea susținerii apărărilor acesteia.
La ultimul termen de judecată (15.02.2013) pârâta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, iar acestea nu le-au fost comunicate nici lor și nici expertului pentru a-și putea preciza punctul de vedere în legătura cu conținutul lor.
Mai arată că, instanța a fost învestită de reclamanți cu o acțiune prin care se solicita să se constate condițiile efective în care aceștia au lucrat, pe baza probelor administrate și nu să se constate modul în care pârâta a înțeles să aplice dispozițiile legale incidente.
Consideră recurenții-reclamanți că, având în vedere faptul că după administrarea probatoriilor pârâta a adus înscrisuri noi, se impunea refacerea întregului material probator, în funcție de conținutul acestor documente.
Mai mult, chiar existența noxelor este evidențiată și în Anexa nr. 6 din Contractul Colectiv de munca încheiat la nivelul Societății Naționale a Sării.
În concluzie, consideră că instanța a pronunțat o sentință fără a intra în cercetarea fondului cauzei, motiv pentru care solicită, admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării corecte și refacerii probelor din dosar, respectiv, refacerea raportului de expertiză.
În baza art. 308 alin.2 Cod procedură civilă intimata-pârâtă . Sării S.A. – Sucursala Salina Slănic, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului, întrucât deși reclamanților le-a fost comunicată hotărârea primei instanțe la data de 07.03.2013 aceștia nu au depus la dosar motivele dezvoltate.
A învederat intimata că a motiva recursul înseamnă a arăta motivul de recurs prin identificarea unuia din cazurile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, dar și a dezvolta critica cu privire la modul de judecată al instanței. Considerând că hotărârea atacată este legală intimata a solicitat menținerea acesteia, urmând a se constata nulitatea recursului declarat de reclamanți.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Având în vedere disp.art.137 C.pr.civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției nulității recursului și va proceda la respingerea acesteia pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 215 din legea dialogului social nr. 62/2011 în materia litigiilor de muncă termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Pe de altă parte dispozițiile art.303 C.pr.civilă stabilesc că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. A..2 al aceluiași text stabilește că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. La rândul său, art. 306 C.pr.civilă statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2.
În speță, din dovada de comunicare și procesul-verbal de predare aflat la fila 38 dosar de fond, rezultă că hotărârea atacată a fost comunicată la data de 07.03.2013 doar reclamantului A. M. M. la domiciliul ales din Ploiești, .. 2 nu și celorlalți reclamanți. În condițiile în care aceștia nu l-au desemnat pe A. M. M. ca reprezentant pentru a li se comunica actele de procedură și nu li s-a mai făcut nicio altă comunicare a hotărârii ulterior, motivele de recurs formulate de reclamanți atât la data de 18.02.2013, cât și la data de 29.05.2013 apar ca fiind depuse în termenul legal, ele putând fi încadrate în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
În atare situație, excepția nulității invocată de intimată apare ca nefondată și instanța urmează să o respingă.
În ceea ce privește recursul declarat, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru argumentele care se vor expune în continuare:
Se susține de către recurenți într-unul din motivele depuse la data de 29.05.2013 că instanța nu le-a comunicat înscrisurile depuse de pârâtă la dosar la 15.02.2013 nici lor și nici expertului pentru a-și preciza punctul de vedere în legătură cu conținutul acestora, iar în atare context se impune refacerea întregului material probator.
Analizând actele dosarului, rezultă că pentru termenul din 15.02.2013 pârâta a depus la dosarul cauzei două certificate de înregistrare a societății din data de 31.03.2003 și 26.11.2009, copia xerox a unei file din Dicționarul explicativ al limbii române care cuprindea explicația cuvântului „minereu” și copia xerox a unei file din lucrarea „Substanțe minerale nemetalifere ” scrisă de V. B., C. A. și Ilarion C. care oferea lămuriri despre ceea ce este „sarea” (filele 24-27 dosar fond).
În condițiile în care din interpretarea coroborată a prevederilor art.86 și 96 C.pr.civilă rezultă obligația instanței de a comunica din oficiu doar actele de procedură nu și alte înscrisuri care se depun la dosar, câtă vreme reclamanții au avut apărător ales care nu s-a prezentat la 15.o2.2013 pentru termenul de judecată fixat în instanță, (ocazie cu care ar fi putut să ia cunoștință de conținutul actelor depuse de pârâtă și chiar să solicite termen, conform art. 96 Cod procedură civilă, pentru a le studia) nu se poate vorbi de o încălcare a drepturilor lor. În plus, actele depuse, astfel cum au fost enumerate anterior nu erau hotărâtoare în soluționarea cauzei pentru a se impune refacerea materialului probator deja administrat.
Pe de altă parte se invocă de către recurenți faptul că instanța a apreciat eronat situația de fapt, nu a intrat în cercetarea fondului, a interpretat greșit actele deduse judecății, precizând totodată că hotărârea este lipsită de temei legal.
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că o atare operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)
Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
În speță, astfel cum reiese din adresa aflată la fila 192 dosar de fond, activitatea de la instalația de măcinare, sortare și ambalare a sării de la suprafața salinelor a fost încadrată în grupa a II-a, potrivit pct. 95 din anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990, completat prin adresa nr.2146/11.10.1990, iar prin procesul-verbal al Consiliului de Administrație al Întreprinderii Salina Slănic, care cuprinde și hotărârea nr.32/1991 (filele 193-197), conducerea unității pârâte a stabilit prin acord grupa a II-a de muncă pentru instalația de preparare în proporție de 100%, începând cu 18.03.1969.
Pe de altă parte, în baza unei alte hotărâri a comitetului director nr. 50/23.19.1991 (filele 201, 202 dosar de fond), în temeiul art.3 din Ordinul 50/1990, activitatea desfășurată de controlorii tehnici de calitate din cadrul CTC a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, iar transportul masei miniere pe circuitul din incintele minelor și depozitelor, deci activitatea de încărcare-descărcare din cadrul sucursalei a fost încadrat în grupa a II-a conform pct. 156 din anexa 2 a Ordinului 50/1990 (fila 198).
Având în vedere toate reglementările menționate în precedent, societatea intimată a acordat reclamanților grupa a II-a de muncă așa cum rezultă din copiile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei.
Totodată, trebuie avut în vedere că în Anexa I a Ordinului 50/1990 se menționează la pct.1 poziția 2 că se încadrează în grupa I de muncă activitatea desfășurată în subteran în minele carbonifere, de minereuri nemetalifere, precum și de alte substanțe minerale (cu excepția exploatării sării).
Din conținutul celor expuse anterior rezultă că locurile de muncă unde reclamanții și-au desfășurat activitatea nu se regăsesc pe lista locurilor de muncă enumerate de lege ca fiind încadrate în grupa I de muncă, activitatea lor încadrându-se în grupa a II-a. și câtă vreme această grupă a II-a deja le-a fost acordată de intimată (astfel cum s-a expus anterior) în mod corect instanța de fond a respins acțiunea.
Sub aspect probator, se constată că expertiza judiciară efectuată a reprezentat unul din mijloacele de probă pe care reclamanții și-au fundamentat pretențiile, iar lucrarea a fost întocmită de un expert specializat în organizarea muncii și salarizare.
Curtea, reține că expertiza, definită ca fiind activitatea de cercetare a unor împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului, care necesită cunoștințele de specialitate a unor specialiști, era utilă și relevantă, dacă expertul chemat să verifice condițiile concrete și efectiv de muncă existente la locul sau postul de muncă în care reclamanții au prestat activitate, ar fi avut competența în domeniul de activitate al societății recurente.
În speță, expertul a încadrat activitatea reclamanților în grupa I de muncă, apreciind asupra acestei activități prin raportare la secțiile în care au lucrat și făcând trimitere la poziția 1 din Anexa I a Ordinului nr.50/1990, deși, astfel cum s-a expus în precedent, în anexa I a Ordinului 50/1990 se menționează la pct.1 poziția 2 că se încadrează în grupa I de muncă activitatea desfășurată în subteran în minele carbonifere, de minereuri nemetalifere, precum și de alte substanțe minerale (cu excepția exploatării sării).
În atare context, în mod legal instanța de fond nu a dat eficiență acestei lucrări și a procedat la soluționarea cauzei în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanții solicită încadrarea în locurile de muncă cu condiții speciale, se observă că potrivit art. 20 din legea 19/2ooo, ale HG 1025/2003 și ale Legii nr. 226/2006 încadrarea activității salariaților în locuri de muncă în condiții speciale este atributul exclusiv al comisiilor și autorităților special reglementate, conform unei proceduri speciale.
HG 1025/2003 impune parcurgerea mai multor etape, depunerea unor documente și elaborarea unor avize de către organele special constituite în scopul efectuării acestor proceduri. Întrucât primul criteriu era acela de încadrare a locurilor în grupa I de muncă, anterior datei de 01.04.2001 și cum activitatea reclamanților a fost încadrată la grupa a II-a muncă, se reține că pârâta nu putea declanșa procedura, iar în raport de aceste argumente legal tribunalul a respins solicitarea sub acest aspect .
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, iar în atare situație nu pot fi primite afirmațiile acestora în sensul că instanța a schimbat natura și înțelesul actului juridic dedus judecății, că hotărârea ar fi lipsită de temei legal și că se bazează pe o interpretare eronată a situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente.
Pe cale de consecință, în raport de toate aceste considerente, Curtea va respinge, în baza art. 312 C.pr.civilă, recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata . Sării S.A. – Sucursala Salina Slănic.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. M. M., A. G., A. I., A. V. V., B. I., B. M., B. V. A., C. C., D. V. M., E. G., FLINTASU F., G. I., G. E., S. G.-V., S. F., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, ..2, județ Prahova - la Cabinetul de Avocatură I. B., împotriva sentinței civile nr. 456 pronunțată la 15 februarie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ A SĂRII SA - SUCURSALA SALINA SLĂNIC, cu sediul în Slănic, ..22, județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. P. GraureAurelia P. V. G.
Grefier,
G. C.
Red. VG
Tehnored.GC
2ex./04.10.2013
d.f._ Tribunal Dâmbovița
j.f.C. D. E.
operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
