Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4022/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4022/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 3506/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4022
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013
Președinte - C. - P. B.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, cu sediul în București, Piața Gării de Nord, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1357/15.05.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii S. Ș., R. L., S. D., C. M., S. I., P. C., D. I., M. V., P. I. ȘI S. R., toți prin reprezentant P. I., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură T. L. C., cu sediul în Ploiești, .. 13, .. D, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA reprezentată de consilier juridic Ficiu C. M. în baza delegației din 2.12.2013 și intimații-contestatori S. Ș., R. L., C. M., D. I., P. I. și S. R., toți asistați și S. D., S. I., P. C., și M. V., toți reprezentați de avocat T. L. C. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/27.11.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr. civilă.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimații-contestatori, înregistrată sub nr._/28.11.2013.
Se comunică întâmpinarea formulată de intimații-contestatori, reprezentantei recurentei, care precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic Ficiu C. M., având cuvântul pentru recurenta-intimatată, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând, în esență, că solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca legale și temeinice a deciziilor de concediere, conform înscrisurilor depuse la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat T. L. C., având cuvântul pentru intimații, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond și acordarea de cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar. Menționează că nu au fost depuse fișele de evaluare pentru toți contestatorii pentru a se putea aprecia, comparativ cu celelalte persoane, care au fost menținute în funcții, asupra activității lor. Toți contestatorii au fost evaluați cu calificativul bine, cu excepția intimatei S. D., care a primit calificativul satisfăcător, dar totuși a obținut o notă mai mare decât alte persoane care au fost păstrate în activitate. Mai arată că posturile deținute de contestatori nu au fost desființate, existând în statul de funcții de la data concedierii, astfel că măsura desființării acestora nu a fost reală, deci nu s-a realizat. În ce-l privește pe contestatorul P. I., care a obținut nota 8,47, a fost pus pe lista de concediere și au fost menținute în activitate persoane care au obținut note mult mai mici. Se mai arată că statul de funcții aprobat la 24 aprilie 2012 este ulterior concedierii, deci la data concedierii posturile nu erau desființate, fiind în schema de personal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ / 2012, contestatorii P. I., S. R., S. Ș., R. L., S. D., C. M., S. I., P. C., D. I. și M. V. au formulat, în contradictoriu cu intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A., contestație împotriva deciziilor nr.100/591/22.03.2012, nr.100/600/22.03.2012, nr.100/601/22.03.2012, nr. 100/603/22.03.2012, nr.100/642/23.03.2012, nr.100/643/23.03.2012, nr.100/605/22.03.2012, nr.100/606/22.03.2012 și nr.100/608/22.03.2012, toate emise de intimată, prin care, în baza disp. art.55 lit.c, art.65, art.66, art.68, art.69 și următoarele contestatorii au fost concediați, solicitând instanței anularea deciziilor de concediere, reintegrarea în funcțiile avute și obligarea la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu erau concediați, conform art.80 alin.1 și 2 Codul muncii.
În motivarea acțiunii, contestatorii au arătat că și-au desfășurat activitatea în cadrul STFC București, Divizia Exploatare, Revizii Vagoane, Revizia de Vagoane Ploiești Sud, Activități Exploatare - Revizia Tehnică Tranzit și Sosirea Trenurilor, Reparare cu detașare vagoane defecte, Revizia și Pregătirea Tehnică a Trenurilor de Compunere, Revizia tehnică de Tranzit și Sosirea trenurilor, până la data de 22.03.2013, respectiv data de 23.03.2012, când au încetat contractele individuale de muncă înregistrate sub nr.10/76E/ 01.04.2001, nr.10/101E/01.04.2001, nr.10/109E/01.04.2001, nr.10/48E/01. 04.2001, nr.10/105E/01.04.2001, nr.10/23E/01.04.2001, 10/104E/01.04. 2001, nr.1.2/2/01.04.2001, nr.10/36E/01.04.2001, nr.10/99E/01.04.2001, în baza art.55 lit. c, art.65, art.66 și art.69 și urm. Codul muncii, din inițiativa angajatorului, conform deciziilor de concediere menționate anterior, iar motivul de fapt care a determinat această concediere l-au constituit dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății.
Au precizat contestatorii că decizia de concediere colectivă este lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării de către angajator a dispozițiilor imperative prev. de art.76 lit. a Codul muncii, câtă vreme trebuia să conțină motivele care au determinat concedierea.
Motivarea deciziei de concediere presupune o expunere detaliată a acestor motive, respectiv o descriere clară și completă a situației de fapt, în speță, angajatorul specificând doar că măsura a fost determinată de dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, făcându-se trimitere la Programul de eficientizare a activității intimatei.
Au arătat contestatorii că în speță, concedierea dispusă în baza art.65 Codul muncii pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă acea încetare a contractului de muncă determinată de desființarea locului de muncă, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia și trebuie să îndeplinească două condiții de fond: cauza concedierii să constea în desființarea locului de muncă și să fie efectivă, reală și serioasă.
S-a susținut că măsura luată împotriva contestatorilor este nelegală deoarece nu au fost respectate disp.art.60 CCM și criteriile de disponibilizare prevăzute de Codul muncii republicat, iar concedierea s-a dispus în urma evaluării criteriilor de performanță, în condițiile în care au obținut calificative de „Bine” și „Foarte Bine”, la evaluarea activității profesionale aferentă anului 2011.
Au precizat contestatorii că intimata a menținut în activitate salariați care au obținut un calificativ mai slab, cu o situație materială foarte bună, fără greutăți familiale, contrar prevederilor art.69 alin.2 lit. d Codul muncii republicat.
În drept, contestatorii și-au întemeiat contestația pe disp.art.211 lit.a din Legea dialogului social, art.76, 78, 266, 267, 269 și următoarele Codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziilor de concediere ca fiind legale și temeinice.
S-a susținut că în baza Programului de restructurare și redresare economico-financiară a SNTFC “CFR Călători” SA și a Hotărârii A. nr.17/29.11.2011 contestatorii au fost concediați pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, fiind vorba de o concediere colectivă ce s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, la art.4 din deciziile de concediere fiind enumerate criteriile avute în vedere la concediere.
De asemenea, intimata a arătat că la dosarul cauzei există notificarea concedierilor colective transmisă cu privire la intenția de a efectua concedieri colective la nivelul anului 2012 și că nu există o dispoziție legală prin care angajatorul să fie obligat să comunice către sindicate tabelele cu salariații ce urmau să fie concediați.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1357/15.05.2013, Tribunalul Prahova a admis contestația, a anulat deciziile nr.100/591/22.03.2012, nr.100/600/22.03.2012, nr. 100/601/22.03.2012, nr.100/603/22.03.2012, nr.100/642/23.03.2012, nr. 100/643/23.03.2012, nr.100/605/22.03.2012, nr.100/606/22.03.2012 și nr.100/608/22.03.2012 emise de intimată, a dispus repunerea contestatorilor în situația anterioară, în sensul reintegrării acestora în același posturi deținute anterior și a obligat intimata să plătească contestatorilor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziilor și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin deciziile nr.100/591/22. 03.2012, nr.100/600/22.03.2012, nr. 100/601/22.03.2012, nr.100/ 603/22.03.2012, nr.100/ 642/23.03.2012, nr. 100/643/23.03.2012, nr.100/605/22.03.2012, nr.100/606/22.03.2012 și nr. 100/608/22.03.2012 emise de intimata SNTFC CFR Călători SA s-a dispus, ca urmare a Programului de eficientizare a activității societății aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.17/29.11.2011 și a Notificării nr._ ca, începând cu data de 22.03.2012, 23.03.2013 și, respectiv 24.03.2013, contestatorilor P. I., S. R., S. Ș., Racaru L., S. D., C. M., S. I., P. C., D. I. și M. V., având funcțiile de revizor tehnic vagoane II/ lăcătuș montator agregate/tâmplar carosier/electrician montator de instalații electrice, tapițer în cadrul SNTFC București/Divizia Exploatare/Revizii Vagoane Ploiești Sud/Activități Exploatare/Revizia și Pregătirea Tehnică a Trenurilor la Compunere, încetarea contratelor individuale de muncă înregistrate sub nr.10/76E/01.04.2001, nr.10/101E/01.04.2001, nr.10/109E/ 01.04.2001, nr.10/48E/01.04.2001, nr.10/105E/01.04.2001, nr.10/23E/01. 04.2001, nr.10/104E/01.04.2001, nr.1.2/2/01.04.2001, nr.10/36E/01.04.2001, nr.10/99 E/01.04.2001, din inițiativa angajatorului pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Conform art.2 din sus menționata decizie, motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă sunt dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, art.4 prevăzând că în speță, criteriile avute în vedere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere sunt: competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță; salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul; salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă; persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Potrivit art.5 din decizie, în cadrul unității nu există posturi vacante de natura celor ocupate de contestatori.
A reținut prima instanță că potrivit art.65 alin.1 Codul muncii „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia”, alin.2 al aceluiași text de lege stipulând că „desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Actuala redactare a textului, a arătat tribunalul, în afară de formularea ușor tautologică (se repetă sintagma „pentru motive care nu țin de persoana…”), nefiind circumscrisă unor cauze precise, este menită să creeze unele confuzii, lăsând să se înțeleagă că încetarea contractului poate interveni oricând, fiind lăsată la latitudinea angajatorului, permițând și subiectivismul acestuia.
Referitor la textul de lege în discuție, Curtea Constituționala a reținut, prin decizia nr.417/2007, că acesta „nu este mai puțin precis decât cel anterior, întrucât nici existența unor dificultăți economice nu constituie determinarea exactă a motivelor ce justifică încetarea contractului individual de muncă”.
Ținând seama, însă, de alin.2 al art.65 Codul muncii, care prevede că „desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”, textul respectiv „nu permite încetarea contractului individual de muncă prin voința unilaterală a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât, prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit exercițiul dreptului la muncă.
Așa fiind, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acesteia, nefiind vorba de abateri disciplinare, de inaptitudine fizică sau psihică, etc., ci de un fapt exterior lui, respectiv desființarea locului de muncă care, evident, nu poate fi imputabil, în niciun mod, salariatului afectat.
A mai arătat instanța de fond că literatura de specialitate a statuat că desființarea locului de muncă nu ar fi imputabilă nici angajatorului, ci este determinată de cauze obiective, consecință a organizării unității care impune desființarea unui (unor) loc (locuri) de muncă, cu consecința restructurării personalului.
Astfel, poate fi vorba de dificultăți economice și diminuarea sau încetarea activității, dar și de transformări tehnologice, modernizarea, automatizarea proceselor de producție, etc., în toate cazurile impunându-se renunțarea la serviciile unor salariați.
Așadar, prin reorganizarea unității, în baza art.65 Codul muncii, se înțelege inclusiv modificarea structurii sale interne și orice măsură de ordin organizatoric care vizează creșterea performanțelor în activitate, singurul în măsură să decidă în acest sens fiind angajatorul al cărui interes legitim pentru concediere este dictat de nevoie eficientizări activității.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia, ori în statul de funcții, măsura care se întemeiază pe o situație concretă care trebuie dovedită.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice independentă de buna sau reaua - credință a angajatorului și este serioasă când se impune din necesități evidente, privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Astfel, raportând criteriile avute în vedere la concediere, astfel cum au fost enumerate în decizia contestată la fișa de evaluare a activității profesionale pe anul 2011 s-a constatat că în speță, contestatorii au obținut medii generale de 8,47, 7,61, 7,81, 6,84, 7,76, 7,08, 8,35 7,58, calificativele acordate fiind cele menționate în cazul tuturor salariaților, respectiv acela „Bine”, cu excepția contestatoarei S. D. care a obținut calificativul „Satisfăcător”.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea cauzei, s-a constatat că activitatea desfășurată de contestatorii P. I., S. R., S. Ș., R. L., S. D., C. M., S. I., P. C., D. I. și M. V. se circumscrie factorilor de competență similară cu cea a altor salariați, neexistând niciun motiv care să determine includerea acestora în lista salariaților propuși spre concediere colectivă.
S-a concluzionat că societatea intimată nu a făcut dovada pretinselor dificultăților economice pe care le traversează, neexistând o desființare efectivă a unor locuri de muncă, iar în ceea ce privește cauza care a determinat concedierea contestatorilor din prezenta cauză, aceasta nu a fost una reală și serioasă, în sensul art.65 alin.2 Codul muncii.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în baza 80 alin.1 Codul muncii, a admis contestația și a anulat deciziile nr.100/591/22.03.2012, nr. 100/600/22.03.2012, nr.100/601/22.03.2012, nr.100/603/22.03.2012, nr. 100/642/23.03.2012, nr.100/643/23.03.2012, nr.100 /605/22.03.2012, nr. 100/606/22.03.2012 și nr.100/608/22.03.2012 emise de intimată.
Reținându-se că în speță, concedierea a fost efectuată în mod nelegal, în temeiul art.80 alin.2 Codul muncii, instanța a dispus repunerea contestatorilor în situația anterioară, în sensul reluării activității pe aceleași posturi deținute anterior, fiind obligată intimata, conform art.80 alin.1 teza a - II - a Codul muncii, la plata către aceștia a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziilor și până la reintegrarea efectivă.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 19.06.2013 s-a admis cererea formulată de petentul S. I., prin reprezentant P. I. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale, prin omisiune, strecurată în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.1357 din data de 15.05.2013 a Tribunalului Prahovaîn sensul anulării și deciziei nr._ emisă de intimată pe numele petentului S. I..
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs intimataS. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
Critică recurenta motivarea instanței de fond, în sensul că în mod nelegal aceasta a reținut că prin modul de selecție a personalului disponibilizat a avut drept consecința discriminarea acestuia.
Se învederează că în mod corect tribunalul a reținut faptul că activitatea SNTFC „CFR Calatori” SA a înregistrat într-adevăr anumite dificultăți care au impus elaborarea unui program de eficientizare a societății, program care a inclus și reducerea anumitor posturi, iar criteriul care a dus la concedierea contestatorilor a fost desființarea posturilor acestora, concedierea fiind efectivă, având o cauză reală și serioasă.
Mai arată recurenta faptul că în ceea ce privește criteriile de selecție, acestea nu sunt limitative, iar la o restructurare și reorganizare, criteriile de selecție nu pot fi îndestulătoare față de numărul personalului care urmează a fi disponibilizat.
Precizează recurenta că și în prezent societatea se află într-un nou proces de reorganizare și restructurare, închizându-se un număr de secții neinteroperabile și anulându-se mai multe trenuri care nu operau pe profit, fiind nerentabile, iar numărul persoanelor concediate este în continuă creștere, activitatea desfășurată pe calea ferată fiind în declin economic.
Conform deciziei nr. 24/ 2003 a Curții Constituționale s-a stabilit că dreptul angajatorului în a-și conduce unitatea nu poate fi îngrădit, unitatea făcând aplicațiunea prevederilor art. 9 teza a doua din Constituție, privind dreptul sindicatelor de a se implica în examinarea și stabilirea măsurilor ce urmează a fi luate în cazul concedierilor colective.
Critică recurenta reținerile instanței de fond privind susținerea potrivit căreia conform criteriilor prevăzute la art. 4 din deciziile de concediere nu s-a arătat care criteriu a funcționat și a fost aplicat în mod concret în cazul intimaților, atâta timp cât s-a arătat că potrivit statului de funcții valabil de la data de 01.12.2011 și statului de funcții nr. 104/3/775/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012 (deci ulterior concedierii), la Revizia de Vagoane București B. compartimentul unde au lucrat contestatorii au rămas nr. posturi astfel:
Statul de funcții nr.11 Mn/a/972/2011, compartimentul Revizia și pregătirea tehnica a trenurilor la compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud valabil de la data 01.12.2011 erau 11 posturi de electrician montator de instalații electrice, iar conform Statului de funcții nr. 104/3/775/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012 (deci ulterior concedierii) în compartimentul Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor la compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud, au rămas 10 posturi;
Statul de funcții nr.11 Mn/a/972/2011 compartimentul Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor la compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud valabil de la data 1.11.2011 erau 19 posturi de lăcătuș montator agregate, iar conform Statului de funcții nr. 104/3/775/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012 (deci ulterior concedierii) în compartimentul Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor în compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud, au rămas 16 posturi;
Statul de funcții nr.11 Mn/a/972/2011 compartimentul Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor la compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud valabil de la data 01.12.2011 erau 2 posturi de tâmplar carosier, iar conform Statului de funcții nr. 104/3/775/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012 (deci ulterior concedierii) în compartimentul Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor la compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud, nu mai sunt posturi de tâmplar carosier;
Statul de funcții nr.11 Mn/a/972/2011 compartimentul Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor la compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud valabil de la data 01.12.2011 erau 2 posturi de tapițer, iar conform Statului de funcții nr. 104/3/775/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012 (deci ulterior concedierii) în compartimentul Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor în compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud, mai sunt 2 posturi de tapițer, însă conform cu situația numerică a personalului pe posturi a Reviziei de vagoane Ploiești Sud, valabil de la 23.02.2012 nr. de posturi programate existente au fost în număr de 4, iar după Statul de funcții trebuiau să rămână 2 posturi;
Statul de funcții nr.11 Mn/a/972/2011 compartimentul Revizia tehnică tranzit și sosire a trenurilor - Reviziei de vagoane Ploiești Sud valabil de la data 01.12.2011 erau 7 posturi de RTV II, iar conform Statului de funcții nr. 104/3/775/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012 (deci ulterior concedierii) în compartimentul Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor în compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud, au rămas 5 posturi de RTV II;
Statul de funcții nr.11 Mn/a/972/2011 compartimentul Revizia tehnică tranzit și sosire a trenurilor - Reviziei de vagoane Ploiești Sud valabil de la data 01.12.2011 erau 9 posturi de lăcătuș montator agregate, iar conform Statului de funcții nr. 104/3/775/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012 (deci ulterior concedierii) în compartimentul Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor la compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud, au rămas 8 posturi de lăcătuș montator agregate;
Statul de funcții nr.11 Mn/a/972/2011 compartimentul Revizia tehnică tranzit și sosire a trenurilor - Reviziei de vagoane Ploiești Sud valabil de la data 01.12.2011 erau l post de electrician montator de instalații electrice, iar conform Statului de funcții nr. 104/3/775/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012 (deci ulterior concedierii) în compartimentul Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor la compunere - Reviziei de vagoane Ploiești Sud, nu mai sunt posturi de electrician montator de instalații electrice;
Statul de funcții nr.11 Mn/a/972/2011 compartimentul Repararea cu detașare vagoanelor defecte - Revizia de vagoane Ploiești Sud valabil de la data 01.12.2011 erau 3 posturi de lăcătuș montator agregate, iar conform Statului de funcții nr. 104/3/775/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012 (deci ulterior concedierii) în compartimentul Repararea cu detașare a vagoanelor defecte - Reviziei de vagoane Ploiești Sud, compartimentul a fost desființat.
În ce privește temeinicia deciziilor de concediere contestate, arată recurenta că acestea respectă în totalitate prevederile art. 65 Codul muncii, cauza concedierii salariaților fiind desființarea locului de muncă al acestora, din motive ce nu țin de persoana salariatului.
Menționează recurenta faptul că federațiilor sindicale le-au fost aduse la cunoștință criteriile de concediere, iar acestea nu au făcut observații și nu s-au opus criteriilor stabilite de comun acord de ambele părți. În aceste condiții, societatea a respectat atât prevederile Codului muncii, cât și ale CCM 2011 - 2012.
În cadrul procedurii prealabile concedierii colective, prin consultări cu sindicatul nu s-au identificat posibilități de conversie și recalificare în vederea redistribuirii salariaților în cadrul unității și nici nu s-au găsit posibilități de diminuare a duratei programului de lucru, cu reducerea corespunzătoare a salariului.
Această situație este consemnată în procesele-verbale încheiate în cadrul negocierilor între administrație și sindicate, precum și în răspunsurile trimise de acestea, urmare a Notificării Programului de restructurare și reorganizare. Într-o atare situație, societatea recurentă și-a executat obligațiile prevăzute în art. 65 alin. 5 lit. a și b din CCM la nivel de unitate pe anii 2011 - 2012.
Mai mult, sindicatul din care fac parte contestatorii nu a avut obiecțiuni în ceea ce privește disponibilizarea acestora, cunoscând foarte bine situația societății și necesitățile acesteia.
La data de 15.12.2011, SNTFC „CFR Călători” SA a notificat organizațiilor sindicale reprezentative atât intenția de efectuare a concedierilor colective, cât și toate informațiile relevante, pentru a permite acestora să formuleze propuneri, respectând astfel art. 69 alin. 2 Codul muncii, republicat.
Conform art. 65 alin.1 Codul muncii „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit alin. (2)”desființarea locului de muncă trebuie sa fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasa.”
Astfel, pentru ca desființarea locului de muncă să fie efectivă, este necesar ca activitatea prestată de către salariat să fie suprimată ca o consecință a desființării activității principale. Având în vedere cele relatate pe larg mai sus, susține recurenta că a fost efectivă concedierea, având o cauză reală și serioasă, fiind respectate în totalitate prevederile legale în vigoare.
Intimații formulează în conținutul contestației câteva puncte de vedere fără ca acestea să fie susținute prin prevederi legale sau mijloace de probă. Astfel, se menționează că organizațiile sindicale nu au fost informate despre Programul de eficientizare și organizare a societății.
Această susținere nu poate fi primită întrucât la dosarul cauzei există Notificarea Concedierilor Colective transmisă cu privire la intenția de a efectua concedieri colective la nivelul anului 2012. Se mai susține că organizațiile sindicale nu au luat la cunoștință de listele cu salariații ce urmau să fie concediați. Acest punct de vedere nu poate fi primit întrucât nu există o dispoziție legală prin care angajatorul are obligația să comunice către sindicate tabelele cu salariații ce urmau să fie concediați. De altfel, potrivit art. 40 alin (1) lit. a din Codul muncii angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității stabilind în acest sens activitățile ce urmează să fie reduse ori suprimate și pe cale de consecință, locurile de muncă ce urmează să fie desființate.
Intimații, de asemenea, au mai susținut că sunt insuficiente criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere și că intimații nu se încadrează în acestea, însă în deciziile de concediere contestate, la art. 4, sunt enumerate criteriile enumerate mai sus.
În ce privește susținerea potrivit căreia evaluarea profesională s-ar fi efectuat subiectiv, arată recurenta că potrivit Fișei de evaluare a activității profesionale pe anul 2011, contestatorii au obținut calificative de „bine” și „satisfăcător”, și nu calificative de „foarte bine”, după cum este prevăzut pe scara de valoare a Fișei de evaluare privind aptitudinile profesionale ale acestora.
Mai mult decât atât, intimații nu au făcut contestație la evaluare în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință de nota obținută, conform Regulamentului Intern și Regulamentului de Organizare și Funcționare, prevederi pe care aceștia și le-au însușit, în atare situație susținerile acestora fiind nefondate.
La această măsură, arată recurenta că a avut în vedere faptul că intimații-contestatori beneficiază, de la data încetării contractului individual de muncă, ca urmare a concedierii colective, de măsuri de protecție socială, beneficiind timp de șase luni, conform dispozițiilor legale și contractului colectiv de muncă aplicabil, de o sumă lunară brută egală cu suma prevăzută în art. 1 din HG nr. 1193/14.11.2010, iar pe o durata de 1 an de indemnizația de șomaj.
În concluzie, susține recurenta, concedierea intimaților - contestatori s-a făcut cu respectarea dispozițiile imperative ale legii.
Se solicită pe cale de consecință admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
Intimații-contestatori au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin deciziile de concediere contestate în cauză, emise de recurenta-intimată, intimaților-contestatori le-au încetat contractele individuale de muncă începând cu datele de 23.03.2012 sau 24.03.2012, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Potrivit art.2 din deciziile de concediere contestate, motivele de fapt ce au determinat concedierea colectivă sunt dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din Programul de eficientizare a activității SNTFC CFR Călători SA și notificarea nr._ .
Or, la datele de 23.03.2012, respectiv 24.03.2012, statele de funcții privind funcțiile deținute de intimații-contestatori nu erau modificate, ceea ce înseamnă că la datele de la care s-a dispus încetarea contractelor individuale de muncă ale intimaților-contestatori, posturile acestora nu erau desființate.Că așa stau lucrurile, rezultă chiar din propriile susțineri ale recurentei din motivele de recurs, însăși recurenta făcând referire la noile state de funcții din data de 24.04.2012, valabile începând cu data de 01.04.2012, deci după data la care contractele individuale de muncă ale intimaților-contestatori încetaseră efectiv, de unde rezultă că desființarea locurilor de muncă ale intimaților-contestatori nu operase la momentul încetării contractelor individuale de muncă ale acestora, ci ulterior, contravenind disp.art.65 din Codul muncii.
Pe de altă parte, din cuprinsul deciziilor de concediere contestate în pricina de față, rezultă că în cazul contestatorilor, criteriul avut în vedere la încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora a fost cel prevăzut de art.4 alin.1 lit.a din decizia de concediere a fiecăruia, respectiv competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță.
Este adevărat că niciunul dintre contestatori nu a avut calificativul de „foarte bine”, însă în cadrul societății nu au rămas angajați, în urma concedierii colective, în mod evident, numai salariații având calificativul „foarte bine” la evaluarea efectuată, astfel încât în mod corect a reținut prima instanță prin sentința recurată că activitatea intimaților-contestatori se circumscrie factorilor de competență cu cea a altor salariați.S. recurentă a procedat, practic, la încetarea contractelor individuale de muncă pe criterii lipsite de transparență.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, faptul că societatea recurentă se află în continuare într-un proces de reorganizare și restructurare, iar intimații-contestatori au beneficiat, în urma încetării contractelor individuale de muncă ale acestora, de măsuri de protecție socială, nu pot constitui argumente pentru admiterea recursului în sensul solicitat de recurentă.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței prev.de art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, invocate de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
În temeiul art.274 alin.1 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu avocat suportat de intimați în recurs, potrivit chitanței doveditoare nr.123 din data de 27.11.2013, depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, cu sediul în București, Piața Gării de Nord, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1357/15.05.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții S. Ș., R. L., S. D., C. M., S. I., P. C., D. I., M. V., P. I. ȘI S. R., toți prin reprezentant P. I., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură T. L. C., cu sediul în Ploiești, .. 13, .. D, ..
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 decembrie 2013.
Președinte, Judecători,
C.-P. B. E.-S. L. V.-A. P.
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier,
N. M.
fiind plecată din instanță
prezenta se semnează de
prim-grefier
Red.VAP
Tehnored.FM
2ex./30.12.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. A. G. H.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 82/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1016/2013.... → |
|---|
