Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 2209/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2209/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 6860/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2209
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Președinte – C.-M. M.
Judecători – A.-M. R.
- M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata U. P. gaze Ploiești, B.dul. București nr. 39, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5719/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul A. G. domiciliat în . A, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta intimată U. de P. și Gaze Ploiești prin avocat M. C. din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 dosar, intimatul contestator A. G. personal și asistat de avocat S. I. din Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la al doilea termen de judecată recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a mai învederat că prin intermediul Serviciului registratură s-au depus la dosar de către intimatul contestator A. G. note scrise, înregistrate la nr._/13.09.2013.
Avocat M. C. pentru recurenta intimată și avocat S. I. pentru intimatul contestator, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat M. C. pentru recurenta intimată U. de P. – Gaze Ploiești, arată că sentința pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitățile prev. de art. 304 pct. 5 și 9 din Codul de procedură civilă.
Referitor la nulitatea prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei, cu motivarea că disp., art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă condiționează suspendarea judecății cauzei de începerea urmăririi penale, această cerință nefiind întrunită în cauză, deși, intimata a formulat cererea de suspendare a judecății cauzei în baza disp. art. 244 alin. 1 pct. 1 din același act normativ, care impune alte cerințe.
Al doilea motiv de recurs, se referă la împrejurarea că, în opinia recurentei, instanța de fond nu a studiat documentația atașată, admițând contestația, fără a sesiza că aceasta este lipsită de interes, în condițiile în care, contestatorul A. G. a solicitat anularea deciziei prin care a fost destituit dar nu a solicitat și reintegrarea în funcția avută, adică repunerea părților în situația anterioară emiterii actului.
În ceea ce privește nulitatea prevăzută de disp. art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, arată că soluția pronunțată de instanța de fond este consecința interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente.
Față de această opinie, a arată apărătorul recurentei, că instanța de fond a susținut că nu s-a făcut dovada că, contestatorul nu și-a respectat atribuțiile, deși din actele depuse la dosar, rezultă că în cauză a fost efectuată cercetare disciplinară, că, contestatorul a încălcat Regulamentul de organizare și desfășurare a studiilor universitare, în sensul că a participat la anumite programe de licență și master, fără dispoziția Universității, a trecut note în catalog deși nu era titular de disciplină, a depășit normele prevăzute de Universitate la activitățile privind plata cu ora, a coordonat lucrări de disertație peste numărul maxim admis, aspecte avute în vedere de recurentă la baza aplicării sancțiunii contestatorului.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea tuturor probatoriilor .
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii contestației.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat S. I. pentru intimatul contestator A. G., solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată că nu subzistă niciunul din cazurile de nulitate prevăzute de art. 305 pct. 5 Cod procedură civilă, având în vedere că sentința recurată nu a fost pronunțată cu încălcarea vreunei forme de procedură care să poată atrage sancțiunea nulității.
Referitor la cererea de suspendare, arată că aceasta era imprecis formulată, fiind în mod corect respinsă de instanța de fond.
A mai arătat că în motivele de recurs se face referire și la încălcarea dreptului de apărare și arată apărătorul intimatului că nu s-a formulat nicio cerere pentru lipsă de apărare, recurenta a fost legal citată și a administrat probatorii.
Consideră că solicitarea de casare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare ester nefondată, susținerile din motivele de recurs nu au legătură cu obiectul recursului.
A mai arătat că intimatul contestator a avut încheiat un contract-cadru cu Facultatea de științe din cadrul Universității de Vest Timișoara, cataloagele depuse la dosar de recurentă nu au legătură cu cauza. În ce privește referirea la numărul lucrărilor de disertație ce au fost coordonate de recurent, arată că nu există niciun act normativ care să limiteze numărul acestora.
A solicitat deci, respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr._, reclamantul A. G., în contradictoriu cu pârâtul U. P. și Gaze din Ploiești, a formulat contestație împotriva deciziei de sancționare nr. 2209/26.07.2012, comunicată la data de 03.09.2012, solicitând anularea acesteia, ca netemeinică și nelegală.
În motivare, a susținut că deține postul de lector universitar doctor în cadrul Departamentului Management, contabilitate și Finanțe, aparținând Facultății de Stiințe Economice din anul 2008. A precizat că, în perioada 2009-2011, a asigurat și activități didactice specifice sistemului de învățământ la distanță ID din locațiile și pentru studenții Universității Politehnice din Timișoara, respectiv programul de masterat „Managementul sectorului public” MSP și programul de licență „Contabilitate și informatică de gestiune” CIG. A precizat că noua conducere a universității a efectuat în luna iunie o evaluare a acestui parteneriat după aprobarea examenelor de finalizare a studiilor ca efect al activităților didactice prestate anterior în cadrul UP Timișoara, în condiții regulamentare.
A mai adăugat că, la începutul lunii iulie, a fost solicitat să prezinte în scris răspunsuri la întrebări formulate de către o comisie de analiză constituită la nivelul UPG Ploiești. Prin răspunsul dat, a precizat activitățile efectiv prestate în perioada 2009-2011, în concordanță cu dispozițiile conducerii Facultății de Științe Economice și cu respectarea raporturilor ierarhice. Ulterior, conducerea instituției a emis decizia de sancționare disciplinară prin care a fost destituit din funcție.
În motivare, a susținut că activitățile didactice care fac obiectul deciziei de sancționare s-au derulat pentru perioada octombrie 2009-iunie 2011, fapt care atrage nulitatea absolută a măsurii aplicate, fiind contrară disp.art. 252 alin. 1 potrivit cărora decizia nu poate fi aplicată mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
A mai adăugat că nu i-au fost aduse acuzații concrete și nici nu i s-au descris faptele care constituie abateri disciplinare, fiind în imposibilitate de a-și formula apărări. Mai mult, a precizat că decizia nu identifică articolele din regulamentele de organizare și funcționare și nici pe cele din metodologiile de desfășurare a examenelor și nici cele din fișa postului care nu au fost respectate și pentru care nu s-a aplicat măsura disciplinară.
Mai mult, a precizat că decizia nu face referire la împrejurările în care s-au desfășurat activitățile didactice, la obligațiile asumate și persoanele responsabile de derularea acestui parteneriat universitar.
În drept, a invocat disp.Legii nr. 53/2003.
A depus un set de înscrisuri în dovedirea contestației formulate.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 5719 din 17 decembrie 2012, Tribunalul Prahova a admis acțiunea având ca obiect „contestație decizie de sancționare” formulată de către contestatorul A. G., în contradictoriu cu intimata U. P. GAZE PLOIEȘTI, a anulat Decizia de sancționare nr. 2209/26.07.2012, emisă de intimată, a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia contestată, emisă în temeiul Hot. Senatului nr. 1276/17.07.2012 a UPG Ploiești, s-a dispus sancționarea contestatorului. Această sancționare a avut la bază sesizarea nr. 1853/28.06.2012, Dec. Nr. 1277/29.06.2012 și raportul comisiei de analiză nr. 2083/17.07.2012, unde se menționează că, deși nu a fost inspirat în activitățile didactice referitor la existența unui catalog de licență contrafăcut pentru specialitatea contabilitate și informatică de gestiune întocmit cu ocazia examenului de licență susținut la Focșani (promoția 2010), știa despre existența acestor activități, însă nu a urmărit în calitatea sa de șef catedră/director de departament activitatea membrilor catedrei și nu a informat Senatul Universității despre aceste activități.
S-a reținut că nu a respectat Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor de finalizare a studiilor universitare și a Regulamentelor de organizare și desfășurare a studiilor universitare și a semnat cataloage de note fără a fi desemnat explicit titular.
În conformitate cu disp. Legii nr. 1/2011 a educației naționale, art. 312 menționează răspunderea disciplinară a personalului didactic și de cercetare, de conducere, îndrumare și control pentru încălcarea normelor de comportament ce dăunează prestigiului unității de învățământ și interesului învățământului, câr și pentru încălcarea îndatoririlor menționate de CIM.
Sancțiunile prevăzute de art. 312 al.2 din acest act normativ sunt specifice personalului din învățământ, fiind diferite de cele din Codul muncii, legea nr. 1/2011 fiind o lege specială, derogatorie de la dispozițiile Codului muncii.
În cadrul deciziei contestate este indicat drept temei art. 312 al. 2 lit. d din Legea nr. 1/2011 unde se menționează ca și sancțiune „destituirea din funcția de conducere din învățământ”, însă această sancțiune are un nivel de gravitate ridicat, necesitatea acesteia nefiind probată potrivit probelor administrate în cauză și nici în concordanță cu motivele reținute în cuprinsul deciziei de sancționare.
Astfel, a reținut tribunalul că pretinsele grave încălcări ale actelor interne ale universității nu sunt probate prin înscrisuri, nefiind depusă la dosar fișa postului contestatorului, iar deși conform art. 5 din decizie, acesta nu a fost implicat în activitățile reclamate de intimată, contestatorul a fost sancționat pentru desfășurarea unor activități care nu au fost probate în instanță.
Mai mult, s-a reținut că nu a fost efectuată o cercetare disciplinară în cauză, conform disp.art. 314 din legea nr. 1/2011, nu a fost audiat contestatorul și nu au fost verificate susținerile făcute de acesta în apărare, fiind încălcate dispozițiile imperative ale acestui articol din actul normativ precizat.
De altfel, sancțiunea aplicată are ca temei un catalog de licență contrafăcut a cărei valabilitate nu a fost analizată de organele de cercetare penală.
Față de toate aceste aspecte, Tribunalul a anulat decizia de sancționare nr. 2209/26.07.2012, emisă de intimată și, în baza disp.art. 274 C.p.c., a dispus obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr. 633/11.12.2012, depusă la dosar în original.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimata U. P.-Gaze Ploiești, criticând-o pentru motive de nelegalitate, apreciind că sentința atacată este lovită de nulitățile prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 din Codul de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a făcut un scurt istoric al cauzei, după care, a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale, pronunțând o hotărâre lovită de nulitate.
În ce privește nulitatea prev. de disp. art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, a arătat în primul rând, că Tribunalul Prahova a respins cererea de suspendare a cauzei, cerere formulată de U. P. – Gaze, cu motivarea că dispozițiile art. 244 alin.l pct.2 din codul de procedură civilă condiționează suspendarea judecății cauzei de începerea urmăririi penale, această cerință nefiind întrunită în cauză. După cum rezultă din cererea de suspendare formulată de U. P. ~ Gaze, aceasta a avut la bază dispozițiile art. 244 alin.l pct. 1 din același act normativ care impune alte cerințe. Astfel, instituția pârâtă a arătat că se impune suspendarea întrucât: soluția pe care o va da judecătorul fondului depinde de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale care trebuie rezolvată, în cazul nostru de către organele penale, acest proces este în curs de judecată, nefiind suspendat.
Fără a pune în discuția părților un astfel de aspect, instanța de fond a schimbat temeiul juridic al cererii de suspendare și a respins-o ca neîntemeiată fără a avea în vedere faptul că faptele contestatorului fac obiectul unor cercetări penale.
În al doilea rând, a arătat recurenta că instanța de fond a dat cuvântul pe fond și a rămas în pronunțare deși pârâtă solicitase amânarea cauzei pentru pregătirea apărării.
Astfel, instituția pârâtă a cerut acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător și și-a justificat cererea prin aceea că din cauza formalităților care trebuie îndeplinite atunci când sunt antrenate cheltuieli suplimentare, nu a putut să angajeze un avocat.
Cu toate acestea, instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de amânare și a constatat cauza în stare de judecată fără a avea în vedere faptul că una din dintre părți nu a propus probe și nu a avut apărarea pregătită.
În aceste condiții, consideră că pârâtei i s-a încălcat dreptul la apărare și că, prin soluția la care s-a oprit, s-a încălcat și principiul contradictorialității și cel al aflării adevărului.
Ori, în doctrină și jurisprudență au fost apreciate ca fiind greșeli susceptibile de a fi invocate în recurs pe calea celui de-al cincilea motiv de casare, printre altele și nerespectarea principiului contradictorialității, al disponibilității, încălcarea dreptului la apărare (a se vedea S. S. - Recursul în procesul civil, Ed. Hamangiu, 2008, pag. 105, decizia nr.4325/2000 a Curții Supreme de Justiție, decizia nr.3245/5.10,2004 a înaltei Curții de Casație și Justiție).
În al treilea rând,a arătat recurenta, instanța de fond a admis contestația fără a sesiza că aceasta este, practic, lipsită de interes practic.
Consideră că, în speța dedusă judecății, se aplică prin analogie dispozițiile art. 80 alin. 2 și 3 din Codul muncii potrivit cu care „La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
(3) în cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești".
Ori, în cazul de față, contestatorul a fost sancționat conform art. 312 alin.2 lit. d din Legea nr. 1/2011 adică prin destituirea din funcția de conducere din învățământ, acesta având funcția de director al Departamentului Management, Contabilitate si Finanțe.
A. G. a solicitat anularea deciziei prin care a fost destituit dar nu a cerut și reintegrarea în funcția avută, adică repunerea părților în situația anterioară emiterii actului.
Ori, în aceste condiții, chiar dacă se desființează decizia supusă controlului judiciar, contestatorul nu va putea să revină în funcția avută anterior, acest raport juridic urmând a înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
Toate aceste aspecte dovedesc faptul că hotărârea supusă controlului judiciar este lovită de nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
De aceea, a solicitat casarea sentinței civile nr.5719/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond pentru rejudecare.
În ceea ce privește nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă vă învederăm următoarele.
Apreciază că soluția la care s-a oprit instanța de fond este consecința interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente.
Față de această apreciere, a arătat că, în primul rând, instanța de fond a anulat decizia supusă controlului judiciar cu motivarea că nu a fost efectuată o cercetare disciplinară în cauză conform disp.art.314 din Legea nr.1/2011, nu a fost audiat contestatorul si nu au fost verificate susținerile făcute de acesta în apărare. Însă, după cum rezultă din actele pe atașate la dosarul cauzei, ca urmare a sesizării nr.1853/28.06.2012, a fost aprobată Hotărârea Senatului Universității nr.1226/28.06,2012 prin care s-a aprobat Comisia de analiză condusă de prof univ.dr. P. N., ai cărei membri au fost numiți prin Decizia Rectorului nr.1227/29.06.2012.
A arătat în continuare că, Comisia de analiză 1-a invitat pe contestator, prin adresa nr.1906/4.07.2012 să se prezinte pentru audieri în S. Senatului dar să trimită și un material scris cu privire la activitatea sa în cadrul programelor de studii universitare de masterat specializarea Managementul Sectorului Public si în cadrul programelor de studii universitare de licența specializarea Contabilitate și informatică de gestiune. De asemenea, i s-a cerut contestatorului să-și structureze materialul în funcție de documentul anexat solicitării.
Prin adresa. A. G. a răspuns solicitărilor făcute de Comisia de analiză.
De aceea, susținerea sa din cererea de chemare în judecată, preluată fara nicio cenzură de către instanță, în sensul că nu a avut cunoștință de cercetarea disciplinară este nefondată.
În al doilea rând, se susține că reclamantul nu a încălcat nicio normă de
reglementare sau de conduită și nici atribuțiile ce-i revin, însă, sancțiunea este legal aplicată întrucât reclamantul, în calitate de cadru didactic al instituției noastre, a încălcat prevederile Metodologiei privind organizarea și desfășurarea examenelor de finalizare a studiilor și ale Regulamentului de organizare și desfășurare a studiilor universitare.
Astfel, fără a fi numit prin act administrativ intern, respectiv fără aprobarea universității, contestatorul a efectuat activități didactice în cadrul programului de masterat „Managementul sectorului Public" MSP și al programului de licența „Contabilitate si informatica de gestiune" CIG de la U. Politehnica din Timișoara.
De asemenea, acesta a trecut note în cataloage și a semnat în dreptul lor fără să aibă aprobare sa tina ore și fără sa fi efectuat activități didactice la disciplinele respective.
Contestatorul nu poate să dovedească faptul că ar fi efectuat activitățile didactice la disciplinele Marketing, Management general. Evaluarea întreprinderii si Protecția mediului/Ecologie întrucât nu a semnat nicio condică în acest sens.
Astfel, recurenta a atașat catalogul de la specializarea Contabilitate si Informatica de gestiune, an de studiu I, an universitar 2008/2009, 2009/2010, 2010/2011 unde la disciplina „Marketing" este trecut ca titular cadrul didactic M. A. si, respectiv P. C..
De asemenea, atașăm catalogul de la specializarea Contabilitate si Informatica de gestiune, an de studiu I, an universitar 2008/2009, 2010/2011 unde la disciplina „Management general" este trecut ca titular cadrul didactic O. M. Ciopi.
La fel, în catalogul de la specializarea Contabilitate si Infomatica de gestiune, an de studiu III, an universitar, 2010/2011 unde la disciplina „Evaluarea întreprinderii" este trecut ca titular cadrul didactic I. D..
Si, de asemenea, in catalogul de la specializarea Contabilitate si Informatica de gestiune, an de studiu II, an universitar 2010/2011 unde la disciplina „Protecția Mediului" este trecut ca titular cadrul didactic B. L. si Stanica-E. D..
Susținerile angajatorului sunt confirmate si de Tabelul nominal cu cadrele didactice care au efectuat ore în regim de „plata cu ora" în anul universitar 2008 -2009, 2009-2010,2010-2011 din care rezultă cine au fost titulari de curs.
Cu toate acestea, notele din catalog au fost trecute și semnate de contestatorul din prezenta cauză.
Contestatorul pretinde că a susținut activități didactice la toate disciplinele
la care a pus note în catalog și a semnat în dreptul lor, însă, în această situație, acesta ar depăși cu mult numărul de ore maxim admis pentru „plata cu ora".
Contestatorul a condus lucrări de licență și disertație peste limita stabilită
de normele interne ale universității.
Astfel, acesta a coordonat 135 de lucrări deși numărul maxim este de 30
Ori, toate aceste aspecte dovedesc faptul că A. G. a încălcat prevederile Metodologiei privind organizarea și desfășurarea examenelor de finalizare a studiilor și ale Regulamentului de organizare și desfășurare a studiilor universitare și că sancțiunea care i s-a aplicat este temeinică.
Sub acest aspect, instanța de fond nu a dat posibilitatea instituției pârâte să aducă probe care să justifice măsura luată.
Concluzionând, a arătat că toate aceste împrejurări dovedesc faptul că hotărârea recurată este lovită de nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
A solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței civile m.5719/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova cu consecința trimiterii cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nelegală dar și nefondată.
Intimatul contestator, nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Un prim motiv de recurs invocă incidența disp. art.304 pct.5 Cod procedură civilă, curtea constatând nefondate susținerile recurentei, întrucât nu s-a încălcat nicio formă de procedură care să poată atrage nulitatea prev. de art.105 alin.2 C.pr.civ.
Tribunalul, în baza rolului activ reglementat de disp. art.129 C.pr.civ., a dat cererii de suspendare calificarea juridică corectă și exactă, urmând ca în funcție de această calificare să se pronunțe asupra cererii.
Corect a încadrat tribunalul cererea de suspendare în disp. art.244 alin.1 pct.2 C.pr.civ. și a respins cererea nefiind întrunite condițiile imperative impuse de lege, respectiv începerea urmăririi penale pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra sentinței ce urma a se da.
Simpla formulare a unei plângeri penale de către recurentă împotriva intimatului nu poate constitui prin ea însăși o chestiune prejudicială care să ducă la suspendarea cauzei prin aplicarea disp. art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ.
Chestiune prejudicială, ce atrage aplicabilitatea disp. art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., reprezintă acea problemă care trebuie rezolvată de instanța competentă, în prealabil și în mod irevocabil, urmând a fi invocată cu putere de lucru judecat în orice alt proces. Ori, plângerea penală invocată în prezenta cauză nu are un astfel de caracter.
Mai mult, curtea reamintește că suspendare în baza disp. art.244 C.pr.civ reprezintă o posibilitate și nu o obligație a instanței.
Referitor la cererea de amânare formulată de către recurentă în fața instanței de fond, curtea va constata că tribunalul s-a pronunțat asupra acestei cereri și a respins-o, motivând în mod corect că nu există motive temeinice pentru acordarea unui nou termen de judecată, citația fiind primită de parte cu două luni anterior termenului de judecată. Nu s-a încălcat în nici un fel dreptul la apărare, ori celelalte principii ce guvernează procesul civil, recurenta neputând să invoce propria lipsă de diligență în acest sens.
Referitor la interesul formulării contestației, acesta există, intimatul contestator tinzând la anularea unei decizii de sancționare pe care o considera netemeinică și nelegală. Lipsa unei cereri de repunere a părților în situația anterioară, care se poate formula numai în cazul unei concedieri, nu este de natură a atrage excepția lipsei de interes, această cerere fiind lăsată de legiuitor la latitudinea salariatului și nefiind o condiție obligatorie pentru soluționarea contestației împotriva unei decizii de sancționare disciplinară.
Un alt motiv de recurs se circumscrie disp. art. 304 pct.9 C.pr.civ, și acest motiv fiind nefondat.
În mod corect a constatat tribunalul că nu a existat o cercetare disciplinară prealabilă, conform disp. art. 314 din Legea nr. 1/2011, nu a fost audiat contestatorul și nu au fost verificate susținerile făcute de acesta în apărare, fiind încălcate dispozițiile imperative ale legii, situație ce atrage nulitatea absolută a deciziei contestate.
Solicitarea Universității ca intimatul contestator să prezinte un material scris cu privire la activitatea sa nu poate fi asimilată unei cercetări disciplinare, întrucât în această solicitare nu s-au indicat abaterile pretins săvârșite, faptele ce constituie elementul material al acestor abateri, eventuale probe și temeiurile legale.
Restul susținerilor făcute de recurentă, referitoare la faptele ce ar fi constituit abatere disciplinară sunt făcute pentru prima dată în recurs și apar ca fiind de prisos a mai fi analizate, atâta vreme cât decizia de sancționare nu îndeplinește o condiție imperativă ce atrage nulitatea sa absolută, așa cum stabilește art.251 alin.1 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art.304, 3041 și 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
În baza disp. art.274 alin.1 C.pr.civ., curtea va obliga recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata U. P. GAZE Ploiești, B.dul. București nr. 39, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5719/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul A. G. domiciliat în . A, jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
C.-M. M. A.-M. R. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. CMM/CGA
2 ex./7.10.2013
d.f._ - Tribunalul Prahova
j.f. I. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
