Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1016/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1016/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 471/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1016
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013
Președinte - C. P.
Judecători - V. D.
- M. G.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea S. A. domiciliată în municipiul Ploiești, ..3, ., etaj 3, ., împotriva sentinței civile nr. 5431 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata L. I. BANK SA, cu sediul în municipiul București, .-6, sector 2.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de judecată din data de 3 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar, a amânat pronunțarea la data de 10 aprilie 2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr._ / 2012, contestatoarea Ș. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata L. I. Bank S.A. anularea deciziei nr.4510/20.12.2011 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă începând cu data de 03.01.2012, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, începând cu data de 03.01.2012 și până la data în care se va realiza reintegrarea efectivă.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, la începutul lunii noiembrie 2011, la Sucursala Ș. cel M. din cadrul L. I. Bank S.A., sucursală în cadrul căreia ocupa funcția de analist servicii client, s-au prezentat 3 persoane reprezentând Divizia Control Intern și Management Calitate, în vederea realizării unui control.
Urmare a acestui control, în data de 06.12.2011 contestatoarea a primit o convocare prin care i se aducea la cunoștință faptul că, în ziua de 15.12.2011, orele 15.00, trebuia să se prezinte la sediul L. I. Bank S.A., în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, în condițiile în care, în timpul desfășurării controlului, nu s-au găsit nereguli cu privire la activitatea desfășurată.
Astfel, la data de 15.12.2011, contestatoarea s-a prezentat la sediul central, ocazie cu care a avut loc o așa – zisă cercetare disciplinară prealabilă finalizată prin încheierea procesului - verbal nr.4474/15.12.2011, cu precizarea că i-a fost încălcat atât dreptul la apărare, cât și dreptul de a fi asistată de un reprezentant al sindicatului al cărui membru era contestatoarea.
Totodată, contestatoarea a învederat că, principalele nemulțumiri invocate de reprezentanții L. I. Bank S.A. nu au fost legate de nereguli privitoare la activitatea sa profesională, ci au vizat interpretări pur subiective determinate de atitudinea avută față de membrii echipei de control.
A apreciat contestatoarea că decizia de sancționare este nelegală și netemeinică, întrucât nu cuprinde articolele din Regulamentul de Organizare Internă care au fost încălcate, astfel încât să i se dea posibilitatea de se apăra, acuzațiile care i s-au adus fiind rău intenționate, câtă vreme, a relatat echipei de control împrejurarea că, sistemul de supraveghere a funcționat, că zilnic a observat camerele care înregistrează, monitoarele și, cum funcționarea din punct de vedere tehnic nu era sarcina sa, nici nu trebuia să verifice cum funcționează respectivele camere, ci numai dacă acestea funcționează.
S-a mai arătat că, încă de la începutul controlului, echipa de control a fost agresivă, nu a prezentat niciun raport sau înscris, toate solicitările fiind făcute oral și pe un ton arogant, fapt care a condus la crearea de tensiuni între aceștia și șefa sucursalei.
Referitor la furnizarea rolei bancomatului, contestatoarea a menționat că nu a refuzat acest lucru, ci doar a propus să se aștepte venirea șefei sucursalei, cu precizarea că la momentul solicitării rolei, aceasta funcționa, era în timpul programului și oricând puteau să existe clienți la bancomat, iar pentru scoaterea rolei era necesară oprirea aparatului.
Nici susținerea potrivit căreia contestatoarea ar fi încercat îngreunarea luării declarațiilor angajaților nu corespunde realității, cu precizarea că niciuna dintre acuzațiile care i se aduc, referitor la atitudinea sa față de membrii echipei de control, nu au fost adevărate.
În raport de susținerile contestatoarei, intimata L. I. Bank S.A. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei nr.4510/20.12. 2011 ca fiind legală și temeinică (f.17), depunând totodată și documentația care a stat la baza emiterii deciziei (f.22 – 123).
În urma probelor administrate, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 5431 din 26 noiembrie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea Ș. A. M. și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 909/03.06.2011, contestatoarea Ș. A. a fost angajata intimatei L. I. Bank S.A., în funcția de Analist Servicii Client, durata contractului fiind nedeterminată începând cu data de 06.06.2011.
În conformitate cu atribuțiile menționate în fișa postului, dar și în calitate de înlocuitor al directorului de sucursală, contestatoarea Ș. A. avea obligația de a cunoaște normele și procedurile interne de organizare și funcționare ale societății, de verificare a sistemului de supraveghere a sucursalei (camera de supraveghere), asigurare a bunei funcționalități a bancomatelor instalate la sediul sucursalei, cât și a altor echipamente și periferice.
Totodată, contestatoarea avea și obligația generală a salariaților de a respecta ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În perioada 01.11.2011 – 29.11.2011, la sucursala societății la care contestatoarea era angajată a fost desfășurat un control de către reprezentanții Diviziei Control Intern și Management Calitate din cadrul L. I. Bank S.A., ocazie cu care au fost constatate mai multe abateri de natură disciplinară săvârșite de contestatoare.
Astfel, s-a constatat că, în calitatea sa de înlocuitor al directorului de sucursală, contestatoarea nu a verificat zilnic sistemul de supraveghere video al sucursalei și nici funcționarea bancomatului care deservea sucursala, refuzând predarea imediată a rolei acestuia, după constatarea nefuncționalității aparatului, îngreunând, totodată, prin atitudinea sa, desfășurarea actului de control, prin aceasta temporizând, în mod nejustificat, punerea la dispoziție a unor documente necesare bunei desfășurări a procesului de verificare și control.
Martorul M. F. audiat la solicitarea intimatei a arătat că, în calitate de ofițer antifraudă, a hotărât împreună cu directorul Departamentului Control Intern – S. G., efectuarea unui control la sucursala la care își desfășura activitatea contestatoarea, aceasta după ce, anterior, alte două persoane s-au deplasat la același sediu din . în vederea verificării existenței unor eventuale tranzacții suspecte sau proveniența unor documente.
Martorul a relatat că, din discuțiile avute cu persoanele care au efectuat anterior controlul, a înțeles că acestea erau foarte supărate, întrucât, s-a refuzat de către contestatoare punerea la dispoziție a documentelor necesare efectuării controlului, inclusiv prezentarea unei role bancomat.
În ceea ce privește controlul efectuat de martor, s-a arătat că, întrucât, directorul sucursalei lipsea în ziua respectivă, a stat de vorbă cu contestatoarea care îndeplinea funcția de înlocuitor al directorului care a înțeles să adopte aceeași atitudine rece ca și în ziua precedentă și, deși, i s-a adus la cunoștință că trebuie să prezinte documentația de casă, precum și alte înscrisuri care făceau obiectul controlului, aceasta le-a comunicat că nu are cunoștință de înscrisurile solicitate și că aceasta nu intră în atribuțiile sale.
În ceea ce privește comportamentul contestatoarei pe parcursul desfășurării controlului, martorul a menționat că, folosind un ton imperativ, aceasta a comunicat că membrii echipei de control trebuie să se grăbească, deoarece nu are timp să stea cu aceștia, cu precizarea că, indiferent dacă contestatoarea avea o problemă în familie, trebuia să se comporte în limitele determinate de relațiile de serviciu.
Contestatoarea a încălcat, astfel, în mod deliberat, atât obligațiile prevăzute în fișa postului, respectiv pct. 22, 23 și 24, Regulamentul de organizare internă – norme de disciplină, procedura de securitate internă pct. 6.2 – 6.3, cât și obligațiile generale de respectare a ordinelor și dispozițiilor legale a conducătorilor ierarhici, obligație prevăzută de art.39 alin.2 C. muncii.
Așa fiind, instanța a apreciat că încălcarea normelor interne de verificare zilnică a sistemului de supraveghere video al sucursalei reprezintă o abatere disciplinară gravă, întrucât, nefuncționalitatea acestui sistem poate genera prejudicii majore unității intimate, în situații de risc maxim, determinate de eventuale grupări infracționale.
Nefuncționalitatea bancomatului sucursalei poate genera, la rândul său, nemulțumiri ale clienților care se răsfrâng asupra activității comerciale, cu consecința scăderii numărului de clienți și diminuarea încasărilor societății.
Astfel, instanța a apreciat că temporizarea activității de control, faptul că nu au fost puse, de îndată, la dispoziția comisiei documentele și bunurile solicitate reprezintă o abatere disciplinară sancționată, ca atare, de Codul muncii.
Aceste fapte au și fost recunoscute de contestatoare cu ocazia audierii sale, astfel cum au fost cuprinse în procesul – verbal de cercetare disciplinară prealabilă nr.4474/15.12.2011.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, s-a constatat că nu există niciun motiv de natură a atrage nulitatea absolută a deciziei contestate, câtă vreme, intimata a menționat actele și procedurile nesocotite de contestatoarea Ș. A., cu descrierea detaliată a abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa.
În speță, nu s-a putut reține nici încălcarea dreptului la apărare, câtă vreme, contestatoarea nu a vrut să fie asistată, cu ocazia cercetării disciplinare prealabile (aceasta fiind o opțiune a sa), înlăturarea ca nejustificată a apărărilor susținute fiind un prerogativ al intimatei care, însă, poate fi cenzurat de instanța de judecată, în cazul în care este considerat ca fiind neîntemeiat.
Împrejurarea că la cercetarea disciplinară au asistat și alte persoane care nu au fost nominalizate în procesul – verbal este lipsit de relevanță juridică, câtă vreme, acestea nu se regăsesc în cuprinsul procesului – verbal nr.4474/15. 12.2011.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a constatat că prezenta contestație este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Instanța a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,în temeiul art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii nr.5431/26.11.2012 în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
Se susține de recurentă că hotărârea pronunțată nu are temei legal, aceasta fiind pronunțata cu aplicarea și interpretată greșit a legislației în vigoare.
Astfel, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii introduse de recurentă fără a aplica, în concordanță cu situația de fapt, legislația în vigoare.
Conform art. 61 lit. a "Angajatorul poate dispune concedierea (...) în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinara, ori în situația de față instanța nu a urmărit aplicare în mod corect a prevederilor legale de către angajator, iar prin hotărârea pronunțată s-a îngreunat și mai mult situația recurentei.
In motivarea instanței de fond, se poate observa faptul că aceasta nu a verificat modul în care angajatoarea, respectiv L. Bank S.A. a procedat la efectuarea cercetării disciplinare și implicit la emiterea deciziei prin care s-a dispus concedierea contestatoarei, fapt ce i-a adus grave prejudicii.
Hotărârea pronunțată de instanța nu este fundamentată pe legislația în vigoare ci doar pe aprecieri subiective ale fostei angajatoare, abaterile disciplinare neputând fi probate, așa cum rezultă și din procesul verbal de cercetare disciplinară nr. 4474/15.12.2011: mai ales că în activitatea sa nu au fost descoperite alte încălcări decât o atitudine ostila față de echipa de control". Mai mult, instanța de fond considera aprecierile angajatoarei, respectiv "atitudinea ostilă ca fiind o abatere disciplinară gravă, lucru care conform practicii și cutumei nu poate determina concedierea mea.
Ori, având în vedere faptul că hotărârea pronunțată nu are la baza aplicarea corecta a legislației muncii în vigoare - consideră că își are aplicabilitate prevederile art. 304 alin. 9 Cod pr. civilă.
Având în vedere că în prima instanță recurenta a fost scutită de plata taxei de timbru, conform art. 11 alin. 1 din legea 146/1997 nu este obligată la plata acestei taxe nici la declararea recursului.
Ca urmare a celor declarate mai sus, se solicită modificarea hotărârii nr. 5431 din 26.11.2012 a Tribunalului Prahova în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulat de recurenta-contestatoare.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr.4510/20.12.2011 a fost sancționată contestatoarea cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reținându-se în sarcina acesteia următoarele abateri: deficiențe/constatări referitoare la nerespectarea procedurii și atitudinea angajatei față de membrii echipei de control.
În fapt, s-a arătat că sistemul de supraveghere al sucursalei nu se verifică zilnic, iar contestatoarea, în calitate de înlocuitor la directorului de sucursala, nu cunoaște funcționalitatea camerelor de supraveghere, iar cu ocazia controlului efectuat în perioada 01- 29 noiembrie 2011 de reprezentanții diviziei Control Intern și Management Calitate, contestatoarea nu a răspuns pozitiv solicitărilor echipei de control.
Concedierea disciplinară poate interveni atunci când salariatul săvârșește o abatere gravă sau abateri repetate nu numai de la disciplina muncii, ci și de la regulile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Gravitatea abaterii trebuie, însă, apreciată în urma unei analize detaliate a tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost comisă, a consecințelor ei și a circumstanțelor personale ale autorului ei.
În speță, contestatoarea a avut o comportare generală bună la locul de muncă, fără a mai fi sancționată anterior, iar pretinsele fapte reținute în sarcina sa nu prezintă gravitatea unor abateri de natură a atrage cea mai aspră sancțiune și anume desfacerea contractului individual de muncă.
Curtea constată că din descrierea faptelor, din verificările efectuate cu ocazia cercetării prealabile, dar și din apărările contestatoarei a rezultat numai împrejurarea că au existat anumite tensiuni și neînțelegeri verbale între contestatoare și echipa de control, contestatoarea reclamând anumite abuzuri, cum ar fi verificarea activității peste programul de lucru, iar echipa de control reproșând contestatoarei o atitudine arogantă și refuzul acordării întregului sprijin în efectuarea controlului.
Curtea reține că prima abatere menționată în decizie nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă, în sensul că nu s-au arătat care sunt deficiențele la sistemul de supraveghere și care au fost consecințele grave asupra activității instituției, iar cu privire la cea de-a doua abatere, trebuie precizat că nu reprezintă o abatere gravă, săvârșită cu vinovăție, care să tulbure profund activitatea angajatorului, fiind mai mult aprecieri subiective ale membrilor echipei de control, decât încălcări ale obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă.
Rezultă așadar că, în speță, nu erau incidente disp.art.61 din Codul muncii, fiind nejustificată sancțiunea aplicată, astfel că, față de considerentele expuse, în baza art.304 ind.1, art.304 pct.9 C.pr.civ. și art.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința în sensul că va admite contestația, va anula Decizia nr.4510/20.12.2011 emisă de intimată, va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior deciziei, cu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul conform art. 78 Codul muncii, de la data concedierii - 03.01.2012, până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de contestatoarea S. A., domiciliată în municipiul Ploiești, ..3, ., etaj 3, ., împotriva sentinței civile nr. 5431 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata L. I. BANK SA, cu sediul în municipiul București, .-6, sector 2 și în consecință;
Modifică în tot sentința în sensul că admite contestația, anulează decizia 4510/20.12.2011 emisă de intimată, dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior deciziei, cu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul conform art. 78 Codul muncii, de la data concedierii - 03.01.2012, până la reintegrarea efectivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. V. D. M. G.
Grefier,
A. M. B.
Red.M.G.
tehnored.B.A.
2 ex./13.05.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond A. G. H.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4022/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
