Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 82/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 2507/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 82
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013
Președinte - E.-S. L.
Judecători - C. P. B.
Grefier - A.-M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar ,,Prof.I. N.” B., cu sediul municipiul B., ., județ B., în numele membrilor de sindicat C. C., C. E., D. E., D. V., Frînculeasă A., G. E., G. A., H. C., I. I., M. S., M. E. L., N. V., P. E., P. E. C., P. S., V. M., U. R., Buna D., C. Gion A., O. M., G. M., C. L., C. C.-R., Ciuca C., G. M., V. S., T. C., T. M., B. C., Suga E., L. Ș., N. L.-M., M. M.-E., C. M., O. D., D. M., B. N.-N., P. A., C. I., Zainescu M.-P., T. M., I. M., P. L., T. L.-C., B. G., P. M., Babau E., P. E., D. G., C. M., Brinzoiu C., S. I., G. I., M. C., S. G. Steluța, O. M. V., T. L., U. A., Vacar C., V. L., A. D., B. I., D. M., M. C., N. R., S. E., D. T. V., D. T. V., N. A., P. A., P. C., P. S., V. I. C., F. M., M. I., A. T., D. F., F. S., P. L., Ș. Masinca, D. V., F. T., T. A., D. L., S. C., N. M., S. I. M., P. Zamfiraș, Z. C., împotriva sentinței civile nr. 683 din 4 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala G. D. I. Calvini, cu sediul în ., Școala Gimnazilaă C.G. Chiojdu, cu sediul în . și Școala G. Viperești, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, și față de împrejurarea că prin motivele de apel, reclamantul a solicitat și judecarea în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 15.04.2013, sub nr._, pe rolul Tribunalului B., Secția I Civilă, s-a înregistrat cererea prin care reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROF. I. N.” B., în calitate de reprezentant legal al salariaților C. C., C. E., D. E., D. V., Frînculeasă A., G. E., G. A., H. C., I. I., M. S., M. E. L., N. V., P. E., P. E. C., P. S., V. M., U. R., Buna D., C. Gion A., O. M., G. M., C. L., C. C.-R., Ciuca C., G. M., V. S., T. C., T. M., B. C., Suga E., L. Ș., N. L.-M., M. M.-E., C. M., O. D., D. M., B. N.-N., P. A., C. I., Zainescu M.-P., T. M., I. M., P. L., T. L.-C., B. G., P. M., Babau E., P. E., D. G., C. M., Brinzoiu C., S. I., G. I., M. C., S. G. Steluța, O. M. V., T. L., U. A., Vacar C., V. L., A. D., B. I., D. M., M. C., N. R., S. E., D. T. V., D. T. V., N. A., P. A., P. C., P. S., V. I. C., F. M., M. I., A. T., D. F., F. S., P. L., Ș. Masinca, D. V., F. T., T. A., D. L., S. C., N. M., S. I. M., P. Zamfiraș, Z. C., a chemat în judecată pe pârâții ȘCOALA G. „D. I.” CALVINI, ȘCOALA G. „C. G.” CHIOJDU și ȘCOALA G. VIPEREȘTI, pentru a fi obligați la plata către petenți a primei de vacanță aferentă anului școlar 2009 – 2010, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară intrării în concediu de odihnă, prevăzută de art. 36 lit. g) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. nr. 1572/01.09.2009, drepturi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
În motivare, reclamantul a arătat că, în anul școlar 2009 – 2010, membrii de sindicat reprezentați au fost salariați ai unităților școlare pârâte. La momentul nașterii dreptului petenților de a beneficia de prima de vacanță aferentă anului școlar 2009 - 2010, salarizarea personalului din învățământ era reglementată, în principal, de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare (în special art. 48-50), precum și de alte acte care reglementau salarizarea personalului bugetar, fiind citate prevederile legale.
S-a învederat instanței că în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. s-a prevăzut data încheierii la 1 octombrie 2009, fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8 din lege.
Atât cu ocazia înregistrării contractului, cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate prevăzute de lege, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat posibilitatea potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și, de asemenea, nu a fost constată nulă de către instanța de judecată competentă, astfel încât lipsirea de eficiență a dreptului prevăzut la art. 36 lit. g) apreciem că este nelegală.
A arătat că este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Însă, la data de 01.09.2009 - data înregistrării contractului colectiv nr. 1572, cât și la data nașterii dreptului petenților de a beneficia de prima de vacanță, erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, care prevedeau în mod clar că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, cât și cele ale art. 48 alin. 2 din același act normativ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 din Noul Cod de procedură civilă, art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și art. 36 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de ISJ B. nr. 1572/01.10.2009.
S-au depus, în fotocopii, următoarele înscrisuri: tabel nominal cu membrii de sindicat care au împuternicit S. pentru reprezentare, adeverințe eliberate de unitățile școlare, extras din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B., decizia civilă nr. 2573/2012.
În termenul legal stabilit de judecător la primirea cererii, de 15 zile de la comunicarea acțiunii, pârâții nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 683 din 4 iunie 2013, Tribunalul B. a respins, ca neîntemeiată, cererea promovată de către pe reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROF. I. N.” B., cu sediul în mun. B., ., jud. B., în calitate de reprezentant legal al salariaților C. C., C. E., D. E., D. V., Frînculeasă A., G. E., G. A., H. C., I. I., M. S., M. E. L., N. V., P. E., P. E. C., P. S., V. M., U. R., Buna D., C. Gion A., O. M., G. M., C. L., C. C.-R., Ciuca C., G. M., V. S., T. C., T. M., B. C., Suga E., L. Ș., N. L.-M., M. M.-E., C. M., O. D., D. M., B. N.-N., P. A., C. I., Zainescu M.-P., T. M., I. M., P. L., T. L.-C., B. G., P. M., Babau E., P. E., D. G., C. M., Brinzoiu C., S. I., G. I., M. C., S. G. Steluța, O. M. V., T. L., U. A., Vacar C., V. L., A. D., B. I., D. M., M. C., N. R., S. E., D. T. V., D. T. V., N. A., P. A., P. C., P. S., V. I. C., F. M., M. I., A. T., D. F., F. S., P. L., Ș. Masinca, D. V., F. T., T. A., D. L., S. C., N. M., S. I. M., P. Zamfiraș, Z. C., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. „D. I.” CALVINI, cu sediul în ., ȘCOALA G. „C. G.” CHIOJDU, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții C. C., C. E., D. E., D. V., Frînculeasă A., G. E., G. A., H. C., I. I., M. S., M. E. L., N. V., P. E., P. E. C., P. S., V. M., U. R., Buna D., C. Gion A., O. M., G. M. și C. L. sunt angajați la Școala G. „D. I.” Calvini, astfel cum a rezultat din adeverința nr. 224/04.03.2013 (fila 10).
Reclamanții C. C.-R., Ciuca C., G. M., V. S., T. C., T. M., B. C., Suga E., L. Ș., N. L.-M., M. M.-E., C. M., O. D., D. M., B. N.-N., P. A., C. I., Zainescu M.-P., T. M., I. M., P. L., T. L.-C., B. G., P. M., Babau E., P. E., D. G., C. M. și Brinzoiu C. sunt angajați la Școala G. „C. G.” Chiojdu (adeverința nr. 222/11.03.2013 – fila 12).
Din adresa nr. 86/21.02.2013 (fila 15) a pârâtei Școala G. Viperești a rezultat că S. I., G. I., M. C., S. G. Steluța, O. M. V., T. L., U. A., Vacar C., V. L., A. D., B. I., D. M., M. C., N. R., S. E., D. T. V., D. T. V., N. A., P. A., P. C., P. S., V. I. C., F. M., M. I., A. T., D. F., F. S., P. L., Ș. Masinca, D. V., F. T., T. A., D. L., S. C., N. M., S. I. M., P. Zamfiraș și Z. C. sunt angajați la Școala G. Viperești.
Personalul didactic și cel auxiliar nu au beneficiat de prima de vacanță, în anul școlar 2009-2010, care a fost reglementată de art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului B. pe anul 2009-2010, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B. (filele 20-23).
Conform art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, „personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă”, iar potrivit art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu”.
Mai arată instanța de fond că Legea nr. 128/1997 nu prevedea expres acordarea primelor de vacanță, reglementarea acesteia fiind în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr. 1572/01.10.2009.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, în vigoare pentru perioada care face obiectul cererii, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Instanța de fond a apreciat, în raport de practica existentă la nivelul tribunalului, cu reconsiderarea practicii de la acest complet de judecată, că acordarea primei de vacanță salariaților din învățământ trebuia prevăzută atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă, nefiind întrunite cerințele art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 (dreptul să fie prevăzut cumulativ de lege și de contractul colectiv de muncă).
Dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, la care fac referire reclamanții, la data la care s-ar susține că s-ar fi născut dreptul la acordarea primei de vacanță, odată cu acordarea indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anul școlar 2009-2010, nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art. 48 pct. 40 din Legea nr. 330/2009 (legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, la data intrării în vigoare, abrogă, printre alte articole, și art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare).
Prin Legea nr. 330/2009, au fost reglementate și drepturile salariale ale reclamanților, art. 1 alin. 2 din lege prevăzând că „începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”. Or, în Anexa II a Legii nr. 330/2009, referitoare la reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice, Anexele II/1 privind salariile de bază pentru personalul din unitățile de învățământ, nu se prevede, în categoria altor drepturi ale personalului din învățământ, acordarea primei de vacanță.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în raport și de practica judiciară la nivelul instanței, a fost respinsă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. Învățământului Preuniversitar „Prof. I. N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că instanța de fond a ignorat împrejurarea conform căreia Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind înregistrat sub nr. 1572/01.10.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială B..
Conform dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare atât în anul 2009 cât și în anul 2010): "(1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți". (2) Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta".
De asemenea, Legea nr. 130/1996 prevedea situațiile în care clauzele contractuale sunt lovite de nulitate și modalitatea în care se contestă acestea, precum și procedura care trebuie urmată pentru a se proceda la înregistrarea în condiții de legalitate a contractelor de muncă. Astfel, art. 24 din lege prevedea că acele clauze contractuale negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate, aceasta fiind constatată de către instanța de judecată la cererea părții interesate. Art. 27 din lege, prevedea și obligația Ministerului Muncii și Protecției Sociale, sau a direcției teritoriale de muncă și protecție socială de a verifica, la momentul înregistrării contractelor colective de muncă, dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. d din Codul muncii (în forma în vigoare în anul 2010) "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia". Aceleași dispoziții se regăsesc și în forma actuală a Codului Muncii, respectiv la art. 268 alin. 1 lit. d.
Mai arată recurentul că în speță contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. a fost încheiat la data de 01 octombrie 2009, fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8 din lege.
Or, atât cu ocazia înregistrării contractului cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate prevăzute de lege, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat posibilitatea potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și de asemenea, nu a fost constată nulă de către instanța de judecată competentă, astfel încât lipsirea de eficientă a dreptului prevăzut la art. 36 lit. g) apreciază că este nelegală.
Cu privire la dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, arată faptul că la data de 01.09.2009 -data înregistrării Contractului colectiv nr. 1572 - erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin, 12 din Legea nr. 128/1997 care prevedeau în mod clar că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă cât și cele ale art. 48 alin. 2 din același act normativ.
Ori, în motivarea cererii de chemare în judecată tocmai acest aspect l-a învederat instanței și anume faptul că deși prima de vacanță nu a fost prevăzută în capitolul salarizare și alte drepturi din Statutul personalului didactic, acest art. 50 alin. 12 face referire la dreptul personalului didactic de a beneficia și de alte drepturi cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Învederează instanței de judecată și faptul că, potrivit art. 146 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare: "In măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii".
Instanța de fond a ignorat de asemenea dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție potrivit căruia: "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate"; dispozițiile art. 236 alin. 4 din Codul muncii: "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților."
Susține recurenta că în jurisprudență s-a reținut că dispozițiile legale arătate mai sus „reprezintă măsuri de protecție a salariaților menite să asigure exercițiul neîngrădit al drepturilor și al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncă, pentru a-i feri de consecințele unor eventuale abuzuri ori amenințări din partea angajatorilor.
Ca atare, orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, anumite drepturi, angajatorului îi revine răspunderea contractuală de a se achita de obligațiile asumate.
Cu privire la dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, s-a arătat prin cererea de chemare în judecată faptul că acest text de lege dă dreptul personalului bugetar de a beneficia și de alte drepturi decât cele prevăzute Legea 330/2009, iar din punctul nostru de vedere Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților și trebuie respectată.
De asemenea, prin art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a interzis acordarea doar a ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere sau trecere în rezervă, și nu și a primelor de vacanță.
Având în vedere și dispozițiile art. 38 din Codul muncii potrivit cărora: „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate", apreciază că petenții au fost în mod nelegal privați de un drept cuvenit în mod legal.
Se solicită a se avea în vedere și faptul că personalul din învățământ, în baza aceluiași Contract colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. nr. 1572/01.10.2009, prin hotărâre judecătorească, a beneficiat și de alte drepturi care nu erau prevăzute expres în lege. Coroborând dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 cu cele ale contractului colectiv de muncă invocat și în prezenta speță, instanțele de judecată (de fond și de recurs) au apreciat temeinică și legală solicitarea noastră a se acorda spre exemplu ajutorul pentru nașterea copilului, indemnizația la ieșirea la pensie(anterioară datei de 03.07.2010 - . Legii nr. 118/2010, etc).
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. din noul Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Solicitările apelanților reclamanți din prezenta cauză au fost întemeiate pe dispozițiile Legii nr.128/1997 și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B., nr.1572/2009.
Conform art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu”.
Însă, Legea nr.128/1997 nu prevedea expres acordarea primelor de vacanță, reglementarea acesteia fiind cuprinsă în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr.1572/01.10.2009.
Potrivit dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, în vigoare în perioada ce face obiectul cauzei, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din interpretarea textelor de lege amintite rezultă că acordarea primei de vacanță salariaților din învățământ trebuia prevăzută atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă.
Curtea va reține faptul că dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, la care fac referire intimații reclamanți, la data la care s-ar susține că s-ar fi născut dreptul la acordarea primei de vacanță, odată cu acordarea indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anul școlar 2009/2010, nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009.
Potrivit disp. art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009, legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data intrării în vigoare a acesteia (1 ianuarie 2010) se abrogă art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr.330/2009, au fost reglementate și drepturile salariale ale intimaților reclamanți, art.1 alin.2 din lege prevăzând că drepturile salariale ale acestora sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege. Ori, în Anexa II a Legii nr.330/2009 nu se prevede, în categoria altor drepturi ale personalului din învățământ, acordarea primei de vacanță.
În cauză nu-și găsește aplicarea art.48 alin.2 din Legea nr.330/2009, în care se stipulează că prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare, întrucât plata primei de vacanță este prevăzută exclusiv într-un contract colectiv de muncă și nu într-un act normativ.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea, văzând disp. art.476-479 și 480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar ,,Prof.I. N.” B. în numele membrilor de sindicat, cu sediul municipiul B., ., județ B., în numele membrilor de sindicat C. C., C. E., D. E., D. V., Frînculeasă A., G. E., G. A., H. C., I. I., M. S., M. E. L., N. V., P. E., P. E. C., P. S., V. M., U. R., Buna D., C. Gion A., O. M., G. M., C. L., C. C.-R., Ciuca C., G. M., V. S., T. C., T. M., B. C., Suga E., L. Ș., N. L.-M., M. M.-E., C. M., O. D., D. M., B. N.-N., P. A., C. I., Zainescu M.-P., T. M., I. M., P. L., T. L.-C., B. G., P. M., Babau E., P. E., D. G., C. M., Brinzoiu C., S. I., G. I., M. C., S. G. Steluța, O. M. V., T. L., U. A., Vacar C., V. L., A. D., B. I., D. M., M. C., N. R., S. E., D. T. V., D. T. V., N. A., P. A., P. C., P. S., V. I. C., F. M., M. I., A. T., D. F., F. S., P. L., Ș. Masinca, D. V., F. T., T. A., D. L., S. C., N. M., S. I. M., P. Zamfiraș, Z. C., împotriva sentinței civile nr. 683 din 4 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala G. „D. I.” Calvini, cu sediul în ., Școala G. „C.G.” Chiojdu, cu sediul în . și Școala G. Viperești, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2013.
Președinte, Judecător,
E.-S. L. C.-P. B.
Grefier,
A.-M. B.
Red. SEL
Tehnored.BA
6 ex./29.10.2013
dosar fond nr._ Tribunalul B.
jud.fond M. N.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3315/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4022/2013.... → |
|---|
