Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Hotărâre din 09-04-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 11820/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.977
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013
Președinte - V.-A. P.
Judecători - I. L.
- E.-S. L.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimata . SA, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.114, sector 1, împotriva sentinței civile nr.5765 din data de 20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-contestatori O. Gh.M., V. C., G. G., A. D., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat A. M. B. în Ploiești, ., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-contestatori O. Gh. M., V. C., A. D., reprezentați de avocat N.-B. A.-M. din Baroul de Avocați Prahova în baza împuternicirii avocațiale . nr._ din data de 27.03.2013, lipsind recurenta-intimată . SA și intimatul-contestator G. G..
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se mai învederează că prin C. Registratură, intimații-contestatori O. Gh. M., V. C. și A. D., au depus la dosarul cauzei întâmpinare înregistrată sub nr. 7955 din data de 04.04.2013.
La solicitarea instanței, avocat N.-B. A.-M. pentru intimații-contestatori O. Gh. M., V. C. și A. D. arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act de declarația apărătorului ales al intimaților-contestatori și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat N.-B. A.-M. având cuvântul pentru intimații-contestatori O. Gh. M., V. C. și A. D. arată că în cauză nu există nici un motiv de ordine publică pentru care hotărârea recurată să fie considerată nelegală.
Arată în continuare că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și menționează că angajații au fost transferați recurentei, iar prin protocol s-a prevăzut ca aceștia să fie supuși Contractului Colectiv de Muncă al noului angajator după o perioadă. Transferul angajaților s-a făcut în baza legii speciale care prevede că societatea preia angajații cu drepturile avute de aceștia la momentul transferului.
Menționează că recurenta a emis niște decizii prin care salariații erau anunțați că începând cu o anumită dată vor avea alte salarii și nu cele pe care le-au avut, însă intimații nu și-au dat acordul ca acest contract de muncă să fie modificat în mod unilateral.
De asemenea, intimații nu au contestat transferul pentru că în protocol se stipula că angajații își vor păstra drepturile salariale și posturile, iar după un an se vor supune contractului colectiv de muncă al angajatorului.
Concluzionând, arată că angajații aveau salarii mai mari ca cele prevăzute în contractul colectiv de muncă al noului angajator, iar acel contract colectiv de muncă al angajatorului nu poate reduce drepturile salariale preexistente.
Solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorii A. D., O. Gh. M., V. C. și G. G. au chemat în judecată pe intimata . S.A., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. G.8./4640/25.11.2011 emisă de intimată, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorilor în postul avut anterior emiterii deciziei atacate, obligarea intimatei la menținerea salariului avut anterior emiterii deciziei atacate și obligarea intimatei la plata către contestatori a diferenței de salariu avut anterior și cel stabilit prin decizia atacată, de la data de 11.12.2011, stabilită prin decizie, până la zi, cu dobânzile aferente până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, contestatorii au arătat că, în fapt, pana la data de 10 decembrie 2011, au fost angajați ai societății ., pe o perioadă nedeterminată, societate în cadrul căreia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, iar la data de 10.12.2011 s-a încheiat protocolul nr. 99 prin care s-a stabilit transferarea tuturor drepturilor și obligațiilor ale . către intimată, inclusiv transferul salariaților.
Au mai susținut contestatorii că, în luna decembrie 2011 intimata le-a comunicat, prin poștă, fără vreo discuție sau notificare prealabilă, decizia nr. G.8./4640/25.11.2011 în care se menționează că se vor modifica contractele individuale de muncă, în sensul stabilirii unui salariu mai mic decât cel avut anterior.
Contestatorii au mai precizat că solicită anularea deciziei mai sus menționată pentru nerespectarea condițiilor de formă, și anume: deși decizia s-a dat nominal pentru fiecare angajat, având conținut diferit pentru fiecare, aceasta are același număr pentru toți, acest fapt contrazicând orice reglementare privind emiterea documentelor.
De asemenea, contestatorii au mai susținut că decizia contestată este nelegală și netemeinică, întrucât transferul salariaților s-a realizat, așa cum reiese și din protocolul semnat de către părți, în baza art. 173 din Codul Muncii, în care se prevede în mod expres că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al altor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii și că drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului, astfel că societatea intimată care cunoștea la acel moment conținutul contractelor salariaților și-a luat angajamentul că va acorda acele drepturi.
Contestatorii au mai arătat că decizia contestată a fost emisă și cu încălcarea dispozițiilor art. 41 din Codul Muncii, conform cărora, modificarea contractului individual de muncă sub aspectul salariului se poate realiza numai cu acordul părților, iar aceștia nu și-au exprimat niciodată consimțământul în sensul modificării contractului, decizia emisă fiind o manifestare de voință unilaterală, abuzivă și nelegală a intimatei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de conexitate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția de conexitate, intimata a solicitat instanței ca în baza dispozițiilor art. 164 Cod de procedură civilă să încuviințeze conexarea prezentei cauze la dosarul nr._/105/2011 cu termen de judecată la data de 25.04.2012, existând între ele două dosare identitate de obiect și cauză, în sensul că în ambele dosare se solicită anularea Deciziei nr. G.8./4640/25.11.2011 cu referire la modificarea unilaterală a drepturilor salariale începând cu data de 11.12.2011.
Pe fondul cauzei, a susținut intimata că prin decizia atacată s-a făcut aplicarea prevederilor CCM la . în perioada 01.03._12, realizându-se o modificare de drept a contractelor individuale de muncă în baza Protocolului nr. 99/10.12.2010 prin care Sindicatele reprezentative ale salariaților – contestatori au fost de acord ca, după trecerea celor 12 luni să fie aplicabile prevederile CCM la . vigoare la data respectivă. Față de cele mai sus arătate, solicită instanței să țină seama de faptul că Decizia nr. G.8./4640/25.11.2011 pune în aplicare CCM la . fără obiecțiuni de reprezentanții sindicatelor semnatare a CCM, precum și prevederile cuprinse în protocolul nr. 99/10.12.2010.
Intimata a mai susținut faptul că decizia contestată chiar dacă are același număr (G.8./4640/25.11.2011) și este destinată mai multor salariați, nu poate constitui un motiv de nulitate, atâta timp cât înregistrarea ca număr și dată are valoare de dată certă deoarece se regăsește în registrele oficiale ale societății emitente, iar contestatorii nu au invocat un temei legal pentru anulare. În ceea ce privește capătul de cerere privind reintegrarea în postul avut anterior, arată intimata că este neîntemeiat, întrucât nici unul dintre contestatori, la transfer, nu și-a schimbat fondul atribuțiilor de serviciu, al autorizațiilor sau al permiselor obținute nominal.
Cu privire la capetele de cerere privind menținerea salariului avut anterior deciziei contestate și privind obligarea la plata diferenței dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia atacată, de la data de 11.12.2011 până la zi, cu dobânzile aferente până la data plății efective, solicită instanței să le respingă ca neîntemeiate, întrucât speța dată este o situație de excepție privind modificarea unilaterală a contractelor individuale de muncă impusă prin prevederile art. 41 (2) Codul Muncii, art. 169 Codul Muncii în vigoare la data semnării Protocolului nr. 99/10.12.2010, art. 173 Codul Muncii aplicabil la data emiterii deciziei nr. G.8./4640/25.11.2011 și art. 9 (1) din Legea nr. 130/1996, art. 239, art. 241 alin. 1, art. 243 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 în vigoare la data semnării protocolului și art. 133 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011 în vigoare la data de 25.11.2011.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 5765 din data de 20.12.2012 a admis în parte contestația precizată de contestatori, a anulat deciziile nr.G8/4640/25.11.2011 privind pe contestatorii A. D., O. Ghe. M., V. C. și G. G., a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că a obligat intimata la menținerea salariului contestatorilor A. D., O. Ghe. M. și G. G. anterior emiterii deciziilor contestate.
Prin aceeași sentință a fost obligată intimata la plata către contestatorii A. D., O. Ghe. M. și G. G. a diferenței dintre salariul anterior și salariul stabilit prin decizia nr.G.8/4640/25.11.2011, de la data de 11.12.2011 la zi și la plata dobânzii legale aferente, până la data plății efective.
De asemenea a fost obligată la plata către contestatorul V. C. a diferenței dintre salariul anterior și salariul stabilit prin decizia nr.G8/4640/25.11.2011, de la data de 11.12.2011 până la data de 01.03.2012 și la plata dobânzii legale aferente, până la data plății efective.
Totodată a fost respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la reintegrarea contestatorilor în posturile avute anterior deciziilor atacate ca neîntemeiat și a luat act că reclamanții își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții - contestatori A. D., O. Gh. M., V. C. și G. G. au avut calitatea de salariați ai ..A., conform contractelor individuale de muncă existente la dosar (filele 21 – 23, 31 – 33, 41 – 42, 50 – 52 din dosar).
Prin Protocolul nr. 99/10.12.2010 s-a hotărât că drepturile și obligațiile ..A., care decurg din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, precum și contractele individuale de muncă ale salariaților, ce vor fi preluați prin transfer de către . S.A., vor fi transferate integral acestuia din urmă pe o perioadă de 12 luni calculată de la data transferului.
Prin deciziile nr. G.8./4640/25.11.2011, toate emise sub acest număr și în această dată pentru toți cei 4 contestatori s-a decis ca începând cu data de 11 decembrie 2011, contestatorii vor trece în alte funcții, urmând să beneficieze de un salariu de bază lunar brut, cu identificarea clasei de salarizare corespunzătoare și a categoriei în fiecare decizie în parte și pentru fiecare contestator salariat, cuantumul salariului lunar de bază brut astfel stabilit fiind mai mic decât cel avut anterior, astfel cum rezultă din compararea cuantumului acestuia menționat în decizia de modificare cu cel stabilit prin contractul individual de muncă.
Tribunalul a reținut că s-au emis decizii individuale cu privire la fiecare salariat contestator, iar nu o singură decizie, iar împrejurarea că acestea au același număr de înregistrare nu constituie un motiv de nelegalitate, întrucât nu există un text de lege care să impună numerotarea lor, ci privește individualizarea deciziilor emise.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 67 din 22 martie 2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, „drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului”.
Conform art. 9 alin. 1 din aceeași lege, „cesionarul are obligația respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia”.
În conformitate cu prevederile art. 41 alin. 3 din Codul Muncii republicat, modificarea contractului de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă, în speță nefiind respectate de către angajator prevederile art. 41 alin. 1 din Codul muncii republicat și nici prevederile art. 17 alin. 1 din Codul muncii.
Conform dispozițiilor legale de mai sus, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. În mod excepțional, potrivit prevederilor alin. 2 al aceluiași articol, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă doar în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Aceste cazuri sunt reglementate în mod expres, respectiv la art. 42 din Codul muncii, care prevede schimbarea locului de muncă prin delegare și detașare și art. 48 din Codul muncii, care prevede schimbarea locului și felului muncii în mod temporar, în situații excepționale.
A constatat tribunalul că în cauză, nu rezultă acordul de voință al părților cu privire la modificarea contractului individual de muncă, deși s-a modificat funcția deținută de fiecare contestator în parte (felul muncii) și salariul acestuia.
Conform art. 1179 alin. 1 din Codul civil Nou, consimțământul părților constituie o condiție esențială pentru validitatea unui contract. Prin urmare, pentru a fi valabil, consimțământul părților trebuie să rezulte în mod clar și neechivoc. Astfel, la încheierea contractului, în speță, decizia de modificare a contractului individual de muncă, consimțământul, ca element esențial al contractului, trebuie să fie neîndoielnic, ci nu să rezulte din Protocolului nr. 99/2010 prin care sindicatele reprezentative ale salariaților – contestatori au fost de acord ca, după trecerea celor 12 luni să fie aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la . SA în vigoare la data respectivă, așa cum eronat susține parata.
A stabilit tribunalul că nu se poate primi nici susținerea pârâtei că în cauză a operat o modificare de drept a contractelor individuale de muncă și nici nu se poate avea în vedere că decizia nr. G.8./4640/25.11.2011 pune în aplicare contractul colectiv de muncă la . SA însușit fără obiecțiuni de reprezentanții sindicatelor semnatare a contractului colectiv de muncă, precum și prevederile cuprinse în Protocolul nr. 99/10.12.2010, aspecte ce nu pot avea relevanța și nu pot suplini acordul salariaților pentru modificarea contractului individual de muncă.
De altfel, acest fapt rezultă și din răspunsul la întrebările formulate la interogatoriu. Prin urmare, pârâta nu poate susține că reclamanții contestatori au fost de acord cu cele menționate în decizie de modificare a contractului individual de muncă, atâta timp cât această decizie a fost adusă la cunoștință reclamanților după dată intrării în vigoare.
Potrivit art. 17 din Codul muncii, alin. (1) „anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice”.
Astfel, în condițiile în care drepturile salariale ale reclamanților nu au fost precizate că urmează a fi modificate, acest aspect nerezultând din nici una din deciziile emise de pârâtă la data de 14 decembrie 2010 sub nr. 4082, nr. 4285, nr. 4196 și nr. 3982 din aceeași dată (existente la f. 212 – 215 din dosar) și informările conținute în aceste decizii, rezultă în mod cert că au fost stabilite în mod unilateral de către pârâtă și nu au avut loc nici o negociere cu reclamanții cu privire la aceste drepturi, neavând nici o relevanță susținerea pârâtei privind acordul organizației sindicale ce și-a însușit prevederile cuprinse în Protocolul nr. 99/10.12.2010, iar modificarea contractului individual de muncă este prohibită de art. 41 alin. 1 din Codul muncii.
Tribunalul a subliniat că susținerea pârâtei nu poate fi primită nici pentru faptul că reclamanților nu li s-a făcut cunoscut trecerea acestora în alte posturi sau funcții și nici nu au renegociat condițiile de angajare.
În conformitate cu dispozițiile art. 48 din Codul Muncii, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului.
Art. 48 menționează doar două elemente ale contractului individual de muncă ce se pot modifica în situații de forță majoră și doar temporar, fără acordul salariatului, și anume: felul și locul muncii, în speță, fiind modificate și funcțiile reclamanților, element care, de asemenea nu poate fi modificat unilateral de angajator în condițiile art. 48 Codul muncii, fără acordul salariatului.
Apărările pârâtei nu au putut fi primite de instanță, situația invocată nefiind prevăzută de dispozițiile legale enunțate.
În ceea ce privește modificarea unilaterală a salariului, tribunalul a constatat că sub acest aspect, măsura nu a fost legal dispusă, întrucât acest element nu se regăsește printre excepțiile menționate de art. 48 Codul muncii, iar potrivit art. 41 alin. 1 Codul muncii, modificarea salariului, în speță, poate avea loc doar cu acordul salariatului.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte contestația precizată și a anulat deciziile nr. G8/4640/25.11.2011 privind pe contestatorii A. D., O. Ghe. M., V. C. și G. G., cu repunerea părților în situația anterioară în sensul că a obligat intimata la menținerea salariului contestatorilor A. D., O. Ghe. M. și G. G. anterior emiterii deciziilor contestate.
De asemenea, a obligat intimata la plata către contestatorii A. D., O. Ghe. M. și G. G. a diferenței dintre salariul anterior și salariul stabilit prin decizia nr.G.8/4640/25.11.2011, de la data de 11.12.2011 la zi și la plata dobânzii legale aferente, până la data plății efective.
Aceasta întrucât potrivit art. 253 alin. 1 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului, iar reclamanții au suferit un prejudiciu prin aplicarea deciziei nr. G8/4640/25.11.2011, fiindu-le redus salariul.
Tribunalul a obligat intimata la plata către contestatorul V. C. a diferenței dintre salariul anterior și salariul stabilit prin decizia nr. G8/4640/25.11.2011, de la data de 11.12.2011 până la data de 01.03.2012 și la plata dobânzii legale aferente, până la data plății efective, urmare a precizărilor la acțiune făcute de contestator la data de 08.10.2012 (f. 228 din dosar), același contestator arătând că înțelege să renunțe la celelalte două capete de cerere, motivând că începând cu data de 01 martie 2012, contractul individual de muncă al acestuia s-a modificat prin acordul părților, prin semnarea unui act adițional depus de altfel la dosar – f. 216, urmând a limita judecata la restul capetelor de cerere cu care tribunalul a fost sesizat de ceilalți reclamanți în considerentele ce urmează:
Astfel, tribunalul a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la reintegrarea contestatorilor în posturile avute anterior deciziilor atacate ca neîntemeiat, față de soluțiile dispuse cu privire la celelalte capete ale acțiunii, având în vedere că funcțiile noi nu diferă semnificativ de cele deținute anterior. Astfel, reclamantul A. D. a fost preluat de la . ca „lăcătuș montator”, iar prin decizia contestată este preluat în meseria de „L.M.A.E.T. – activitate locomotive – lăcătuș controlor final” și reclamantul în cauză nu a probat o modificare a felului muncii care să poată conduce la reintegrarea pe postul anterior.
Contestatorul O. M., în conformitate cu mențiunile cărții de muncă, a fost preluat ca „șef tren”, iar prin decizia atacată acesta este preluat, începând cu data de 11.12.2011, în meseria (postul) de „șef tren I”, fără ca acesta să probeze o schimbare a felului muncii, în sensul atribuțiilor de serviciu, aceeași fiind și situația contestatorului G. G. care, conform consemnărilor cărții de muncă și a contractului individual de muncă, a fost preluat ca „șef tren”, pentru care, în decizia de modificare a contractului individual de muncă, să fie menționată meseria/postul de „șef tren I”, nici unul dintre reclamanți neprobând schimbarea felului muncii în sensul art. 48 Codul muncii și nici nu răsturnat susținerile pârâtei din întâmpinare potrivit căreia noile posturi ar fi identice cu cele deținute anterior, contestatorii păstrându-și toate autorizările și permisele obținute nominal și recunoscute pentru exercitarea fiecărei meserii în parte, desfășurându-și activitatea în același loc de muncă.
Totodată, tribunalul a luat act că reclamanții își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs intimata . SA, invocând disp.art. art. 304 pct.7, art. 304 pct.8 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținând, în esență următoarele:
În vederea reorganizării activității societății . cu privire la externalizarea activității de transport feroviar, atât în ceea ce privește materialul rulant utilizat cât și personalul aferent activității, a fost organizată o procedură de licitație care a avut ca etapă premergătoare realizarea caietului de sarcini și publicitatea acestuia.
După adjudecarea licitației de către recurenta . vederea preluării personalului de la ., atât angajatorul cedent cât și angajatorul cesionar împreuna cu Sindicatele reprezentative și semnatare a CCI^ la Rompetrol Logistics SRL și a Protocolului nr. 99/11.12.2010 au desfășurat o procedură prealabilă de notificare și de informare a personalului care va fi transferat-preluat, procedura în ceea ce privește clauzele esențiale ale contractelor individuale de muncă, cât și a condițiilor și limitelor în care se va efectua această cesionare de personal. Dovedim această situație de fapt și de drept prin pct. 1 al Protocolului menționat, în care se precizează în mod expres că „drepturile și obligațiile salariaților . vor fi transferate integral către . pe perioada de 12 luni de la data transferului", iar la pct. 4 se precizează iarăși în mod expres că "după expirarea perioadei de 12 luni salariații preluați vor beneficia de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la . vigoare la data respectivă".
Mai arată recurenta că în acest sens, atât recurenta cât și . și-au îndeplinit obligația de informare a salariaților-contestatori cu privire la: locul de muncă; funcția ocupată conform C.; data la care Protocolul urmează să își producă efectele; salariul de bază etc., situație dovedită astfel:
- pentru dl. A. D., Decizia nr. 3982/14.12.2010, prin care i se aduce la cunoștință aplicabilitatea Protocolului nr. 99/10.12.2010;
- pentru dl. O. Ghe. M., Decizia nr. 4196/14.12.2010 prin care i se aduce la cunoștință aplicabilitatea Protocolului nr. 99/10.12.2010;
- pentru dl. V. C., Decizia nr. 4285/14.12.2010 prin care i se aduce la cunoștință aplicabilitatea Protocolului nr. 99/10.12.2010;
- pentru dl. G. G., Decizia nr. 4082/14.12.2010 prin care i se aduce la cunoștință aplicabilitatea Protocolului nr. 99/10.12.2010;
Prin aceste Decizii, societatea cedentă (Rompetrol Logistics) a adus la cunoștință intimaților-contestatori mai sus menționați că, începând cu data de 11.12.2010 contractele de muncă au încetat în baza Protocolului.
În acest context (încetarea CIM-urilor cu cedentul), cesionarul . nominal pentru fiecare dintre contestatori Decizia nr. G.8/3110/10.12.2010 prin care li se aduce la cunoștință că aceștia sunt salariați ai . baza Protocolului nr. 99/10.12.2010.
Mai mult decât atât în Deciziile emise de . la art. 5 se precizează că, aceștia au posibilitatea de a contesta în termen de 30 zile măsurile luate în baza Protocolului nr. 99/10.12.2010 deci, înainte de . Noului Cod Civil.
În conformitate cu dispozițiile art.27 din Legea nr. 62/2006 „în vederea realizării scopului pentru care sunt constituite organizațiile sindicale au dreptul să folosească mijloace specifice, cum sunt: negocierea, procedurile de soluționare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj.... etc."
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.28 din Legea nr.62/2006 „apară drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși”.
A..2 al art.28 stabilește „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora", alin.3 din art.28 conferă calitate procesuală activă organizațiilor sindicale.
Așa cum reiese din probele depuse la dosarul de fond, recurenta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 17 din Codul Muncii și, în calitate de cesionar împreună cu reprezentanții salariaților prin sindicate au convenit în scris și în mod expres asupra condițiilor și modalităților de aplicare atât a CCM la Rompetrol Logistics SRL cât și a CCM la .>
În conformitate cu prevederile art. 977 cod civil în vigoare la momentul negocierii și finalizării Protocolului nr. 99/10.12.2010 „interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor;
Din punct de vedere al intenției comune a părților contractante, acestea au consimțit expres ca aplicabilitatea prevederilor CCM la Rompetrol Logistic SRL să se facă numai pentru o perioadă de 12 luni de la data transferului;
Menționează recurenta că intimații-contestatori nu pot invoca faptul că nu au cunoscut intenția comună manifestată expres atât în Protocolul nr.99/10.12.2010 cât și în deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă de la fostul angajator.
Cunoscând condițiile de aplicare a Protocolului nr. 99/10.12.2010 și preluarea drepturilor din CCM la . numai pe o perioadă de 12 luni de la data transferului, nici sindicatele ca reprezentanții ai salariaților și nici salariați care au primit deciziile nominale de încetare a CIM-urilor cu fostul angajator care prevedeau posibilitatea contestării, nu au acționat în sensul legal. Acceptând tacit punerea în aplicare a condițiilor și termenilor prevăzuți în Protocol, contestatorii au fost de acord cu condițiile în care sindicatul le-a salvat practic locurile de muncă.
Pentru aceste considerente de fapt și temeiuri de drept argumentarea instanței de fond în sensul că au fost încălcate prevederile art. 41 alin. 1 Codul Muncii ca urmare a neexistenței unor acte adiționale de modificare a contractelor individuale de muncă este apreciată de recurentă ca nefondată și neîntemeiată.
Se mai arată în motivarea recursului că acordurile intimaților-contestatori au fost date în mod expres încă de la semnarea Protocolului de către reprezentanții sindicatelor, confirmată de semnarea actelor individuale de către fiecare intimat individual (decizia de încetarea a CIM cu fostul angajator-cedent . cât și a comunicărilor cu noul angajator . și prin acceptarea tacită a acestor comunicări ce vizau transferul lor la un alt angajator în condiții negociate cu sindicatul din care fac parte, contestatorii au acceptat în drept încetarea efectelor contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatorul cedent și că după 12 luni de la data transferului urmau să beneficieze de drepturile și obligațiile prevăzute numai în CCM la . vigoare la data respectivă.
Este apreciată ca nelegală și neîntemeiată argumentarea instanței de fond prin care aceasta își susține soluția de admitere a pretențiilor intimaților-contestatori prin faptul că, din răspunsurile formulate la interogatoriu recurenta ar fi recunoscut existența unei modificări unilaterale a contractelor individuale de muncă, în alte condiții decât cele prevăzute prin Protocolul nr. 99/10.12.2010 ( art. 1 și 4), care a reprezentat și reprezintă intenția comună a părților la negocierea condițiilor de preluare-transfer personal.
Se susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, în sensul că, prin dispozitiv a obligat-o să plătească pentru contestatori A. D., O. Gh. M., V. C. și G. G. drepturi salariale la zi, adică acele drepturi pe care contestatorii le-au avut în baza CIM-urilor și CCM la ., fără să țină cont de faptul că, CCM la . și-a încetat aplicabilitatea la data de 16.07.2012, în acest sens fiind încălcate prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr.67/2006 care stabilește clar ,,cesionarul are obligația respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil până la data rezilierii sau expirării acestuia".
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 5765/20.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Sentința atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, motivarea răspunzând cerințelor prev.de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, arătându-se de către instanța de fond care sunt argumentele de fapt și de drept în raport de care s-a concluzionat că este întemeiată contestația restrânsă și precizată, nefiind incidente, prin urmare, în cauză, prevederile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, invocate drept motiv de modificare a sentinței.
În conformitate cu disp.art. 304 pct.8 Cod pr.civilă, hotărârea poate fi modificată în cazul în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În legătură cu motivul de modificare prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, invocat de recurentă, astfel cum s-a statuat în practica și literatura juridică, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar, totuși, puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și clauzele obscure, iar pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este modificabilă, situație care nu se regăsește însă în speță, nici chiar recurenta nedezvoltând în motivarea dată recursului acest motiv de modificare a sentinței indicat.
S-a reținut de către prima instanță în motivarea sentinței, ca de altfel și în dispozitivul acesteia, că prin deciziile contestate au fost modificate unilateral de către recurenta-intimată, funcția și salariul intimaților-contestatori, cu privire la primul element tribunalul apreciind că modificările nu sunt atât de importante încât să conducă la admiterea capătului de cerere prin care s-a solicitat reintegrarea contestatorilor în posturile deținute anterior emiterii deciziilor atacate, iar contestatorii nu au formulat recurs împotriva soluției pronunțate asupra acestui capăt de cerere.
Curtea mai reține că prin Protocolul nr.99 din data de 10.12.2010 încheiat între ., ., ., Sindicatele Reprezentative la nivel de . - Sindicatul Liber Petrochimistul, Sindicatul Liber V., Sindicatul Lucrătorilor de pe Platforma Industrială Midia Năvodari și . SA, s-a hotârât, având în vedere prevederile Legii nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, precum și ale art.169 și art.170 din Codul muncii, în scopul protejării drepturilor și intereselor salariaților ., la punctul 1 din Protocol, ca drepturile și obligațiile ., care decurg din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, precum și din contractele individuale de muncă ale salariaților ce vor fi preluați prin transfer de către . SA, să fie transferate integral acestei din urmă societăți pe o perioadă de 12 luni calculată de la data transferului.
La punctul 4 din Protocolul sus-menționat, s-a stabilit, de comun acord de către toate părțile semnatare, ca după expirarea perioadei de 12 luni, salariații preluați de către . SA să beneficieze de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă. Protocolului i-a fost anexată și lista salariaților preluați de către . SA.
De menționat, că Protocolul nr.99 din 10.12.2010 a fost încheiat, astfel cum se arată și în cuprinsul acestuia, ca urmare a faptului că au încetat contractele de prestări servicii dintre ., pe de o parte și . și ., în calitate de beneficiari, pe de altă parte și având în vedere încheierea de către . și, respectiv, ., în calitate de beneficiari, a unor contracte pentru prestarea serviciilor de transport și manevră pe calea ferată cu . SA, în urma câștigării de către acesta din urmă a licitației pentru achiziționarea de către beneficiari a serviciilor respective.
Intimații-contestatori A. D., O. Gh. M., V. C. și G. G., care fac parte din salariații transferați, conform art.169 din Codul muncii, în forma în vigoare la momentul transferului, de la . la . SA, au fost înștiințați, potrivit comunicărilor nr.G8/3110/10.12.2010 depuse, în copie, la dosarul de fond, emise de recurenta-intimată, că începând cu data de 11.12.2010 sunt salariați ai . SA, în baza prevederilor Legii nr.67/2006 și a prevederilor art.169 din Codul muncii și conform Protocolului nr.99/10.12.2010 încheiat între părți.
Potrivit art. 173 alin.1 din Codul muncii republicat (fost art.169 din Codul muncii în forma în vigoare la data transferului), salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii, iar conform alin.2 al art.173, drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului, în același sens fiind și prevederile art.5 alin.1 din Legea nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora.
De asemenea, conform art.9 alin.2 din Legea nr.67/2006, prin acord între cesionar și reprezentanții salariaților, clauzele contractului colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate, dar nu mai devreme de un an de la data transferului.
Este adevărat că potrivit art.41 alin.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar conform alin.2 al art.41, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și condițiile prevăzute de acest cod.
În speță, prin emiterea deciziilor contestate, recurenta-intimată nu a făcut altceva decât să aplice întocmai prevederile punctului 4 din Protocolul nr.99 din 10.12.2010, încheiat în condițiile mai sus arătate, prin care s-a stabilit în mod expres că după expirarea perioadei de 12 luni de la data transferului, salariații preluați de către . SA vor beneficia de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă, aplicându-se, în consecință, de către recurentă, tuturor salariaților preluați prin transfer, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate . SA 2011-2012, valabil pe perioada 01.03._12 și care erau, de altfel, aplicabile tuturor celorlalți salariați din unitate la momentul respectiv- și, anume, 11.12.2011, inclusiv în ceea ce privește salariul.
Aceasta a dus și la o diminuare a salariilor contestatorilor, însă Protocolul nr.99 din 10.12.2010 a fost semnat, după cum s-a arătat mai sus, și de toate Sindicatele Reprezentative la nivel de . - Sindicatul Liber Petrochimistul, Sindicatul Liber V., Sindicatul Lucrătorilor de pe Platforma Industrială Midia Năvodari, în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr.54/2003 privind organizarea și funcționarea sindicatelor, pe atunci în vigoare, fiind evident că toți salariații preluați prin transfer, reprezentați de sindicatele lor reprezentative, au acceptat efectuarea transferului în condițiile convenite în mod expres prin respectivul Protocol chiar de către reprezentanții lor, ce au avut în vedere, în mod incontestabil, atât prevederile legale menționate chiar în cuprinsul protocolului, cât și situația concretă de la momentul transferului.
Altfel spus, intimații-contestatori au acceptat în mod evident transferul lor la un alt angajator în condiții negociate de sindicatele reprezentative, prin Protocolul nr.99/10.12.2010, ceea ce a presupus ca la expirarea celor 12 luni de la data transferului să beneficieze în continuare de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă, iar punerea în aplicare a prevederilor punctului 4 din respectivul Protocol nu mai impunea, în contextul dat, acordul separat al fiecărui salariat ce fusese transferat, inclusiv al intimaților-contestatori din prezenta cauză.
Prin urmare, nu se poate reține în speță încălcarea de către recurenta-intimată a dispozițiilor art.41 din Codul muncii, astfel cum greșit a concluzionat prima instanță, după cum nu se poate conchide nici cu privire la încălcarea de către aceasta a prevederilor art.173 din Codul muncii, respectiv ale art.5 din Legea nr.67/2006, invocate de către contestatori la instanța de fond ca temei de drept al contestației.
În plus, se constată că la prima instanță, prin precizarea depusă la dosar la termenul din 08.10.2012, intimatul -contestator V. C. a arătat că începând cu data de 01.03.2012, contractele individual de muncă al acestuia s-a modificat prin acordul părților, astfel cum era normal, prin semnarea unor acte adiționale, renunțând la judecarea capetelor de cerere având ca obiect reintegrarea în postul avut anterior și menținerea salariului avut anterior emiterii deciziilor contestate.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, în cauză fiind incidente motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041 Cod pr.civilă,iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge în tot contestația precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimata . SA, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.114, sector 1, împotriva sentinței civile nr.5765 din data de 20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-contestatori O. Gh.M., V. C., G. G., A. D., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat A. M. B. în Ploiești, ., ., județul Prahova și în consecință:
Modifică în tot sentința sus-menționată în sensul că respinge în tot contestația precizată ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V.-A. P. I. L. E.-S. L.
GREFIER
V. M.
Red.SEL
Tehnored.VM
3 ex/9.05.2013
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. L. C. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 467/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
