Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4204/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4204/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 6142/105/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4204
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
-C.-P. B.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții C. L. al M. Ploiești, cu sediul în Municipiul Ploiești, Bulevardul Republicii nr. 2, județ Prahova și P. M. Ploiești, cu sediul în Municipiul Ploiești, Bulevardul Republicii nr.2, județ Prahova și de chematul în garanție M. Educației Naționale (fost MECTS), cu sediul în municipiul București, ..28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 889 din 27 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. ȘCOALA PRAHOVEI, cu sediul în Ploiești, ., jud.Prahova și intimații-pârâții ȘCOALA CU C. I-VIII IENACHIȚĂ V. cu sediul in Ploiești, ..22, județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII CANDIANO P., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, C. S. HARET, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, L. DE ARTĂ C. SYLVA, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII R. V., cu sediul în Ploiești, ..3, județ Prahova, G. ȘCOLAR INDUSTRIE UȘOARĂ, cu sediul în Ploiești, M. B. nr.249, județ Prahova, G. ȘCOLAR DE SERVICII Sfântul A. A., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII M. E., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII I. G., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII nr.19, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT nr.33, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT nr.30, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM NORMAL nr.50, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM NORMAL nr.39, cu sediul în Ploiești, ..4, județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT ȘI PROGRAM NORMAL STEP BY STEP L., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII N. T., cu sediul în Ploiești, ..23, județ Prahova și intimatul - chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul București, ., sector 5.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 3 decembrie 2013, iar apoi, pentru aceleași motive, la data de 10 decembrie 2013, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul S. ȘCOALA PRAHOVEI, în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate, au chemat în judecată pe pârâții ȘCOALA CU C. I-VIII IENACHIȚĂ V., ȘCOALA CU C. I-VIII CANDIANO P., C. S. HARET, L. DE ARTĂ C. SYLVA, ȘCOALA CU C. I-VIII R. V., G. ȘCOLAR INDUSTRIE UȘOARĂ, G. ȘCOLAR DE SERVICII Sfântul A. A., ȘCOALA CU C. I-VIII M. E., ȘCOALA CU C. I-VIII I. G., ȘCOALA CU C. I-VIII nr.19, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT nr.33, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT nr.30, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM NORMAL nr.50, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM NORMAL nr.39, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT ȘI PROGRAM NORMAL STEP BY STEP L., ȘCOALA CU C. I-VIII N. T., C. L. al M. PLOIEȘTI și P. M. PLOIEȘTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calcularea și plata către membrii de sindicat a drepturilor bănești neacordate începând cu data de 01.02.2010 și până la 12.05.2010, reprezentând sporul de 15% din salariul de bază pentru salariații care, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, lucrează la calculator cel puțin 50% din timpul normal de lucru, precum și la calcularea și plata către aceștia, începând cu data de 01.02.2010 și până la 12.05.2010, a sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic din unitățile pârâte.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că acțiunea a fost promovată în numele membrilor de sindicat, salariați ai unităților de învățământ pârâte, iar salariaților le-au fost acordate drepturile solicitate prin acțiune până la data de 01.02.2010, însă, începând cu această dată, angajatorul a refuzat acordarea sporurilor vizate prin acțiune.
S-a precizat că CCM unic la nivel de ramură învățământ a fost prelungit la nivel județean Prahova pe durata unui an, începând cu data de 12.05.2009 și până la 12.05.2010, conform actului adițional din 13.05.2009, încheiat între Inspectoratul Școlar Prahova și sindicatele din județul Prahova, înregistrat la ISJ Prahova cu nr. 2252/13.05.2009 și la Direcția de Muncă Prahova cu nr. 1566/13.05.2009.
S-a învederat că până la data de 12.05.2010, sporurile prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel județean trebuie acordate, acestea fiind acordate anterior conform art.43 alin.2 și 3 din contractul colectiv de muncă menționat, motiv pentru care, ținând cont și de art.243 din Codul muncii, a fost promovată prezenta acțiune.
S-a specificat faptul că una dintre atribuțiile Consiliului L. este finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, iar plata salariilor pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității, astfel cum rezultă și din art.XIII din OUG nr. 32/2001.
De asemenea, s-a învederat că primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite, apreciindu-se că sentința pronunțată trebuie să îi fie opozabilă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 și actul adițional din 13.05.2009.
Pârâtul C. L. al M. Ploiești și P. M. Ploiești au formulat întâmpinare - cerere de chemare în garanție a MFP și MECTS. Prin întâmpinare, s-a invocat excepția calității procesuale pasive, învederându-se faptul că între aceștia și membrii de sindicat ai reclamantului nu există raporturi de muncă, aceștia neputând fi obligați nici la calcularea și nici la plata diferențelor de drepturi salariale și nici la asigurarea finanțării pentru plata sumelor solicitate de reclamant.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că prevederile CCM invocate nu sunt opozabile pârâților, ce nu au calitatea de parte în contractul colectiv.Mai mult, s-a susținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin acte normative cu caracter special, de la prevederile cărora nu se poate deroga prin încheierea de contracte colective de muncă.
Prin cererea de chemare în garanție s-a solicitat chemarea în garanție a Ministerul Finanțelor Publice și a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea, chemații în garanție să fie obligați să achite pârâților sumele reprezentând drepturile bănești neacordate.
În susținerea cererii de chemare în garanție, s-au invocat disp.art.60 și urm.Cod pr.civilă, art.104 alin.5 și art.94 din Legea nr.1/2011.
Chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive susținând că între acesta și cadrele didactice nu există niciun fel de raporturi de muncă, iar acesta nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată arătându-se că drepturile personalului didactic sunt prevăzute de acte normative specifice, ce au fost indicate, încercându-se nelegal asimilarea sporului de calculator, care nu este prevăzut de legislația specifică, ca parte integrantă a sporului de condiții vătămătoare și periculoase.
Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP Prahova, a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii sale de chemare în garanție ca neîntemeiată.S-a arătat că într-un litigiu de muncă, părți pot fi numai salariații, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului de procedură civilă.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, fiind neîntemeiată aprecierea că MFP trebuie să fie parte în litigiu și să fie obligat la alocarea fondurilor necesare pentru achitarea sumelor solicitate.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 889/27.03.2013, Tribunalul Prahova a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a C. L. Ploiești a Municipiul Ploiești, prin Primar și a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca neîntemeiate.
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea, iar pârâții au fost obligați de a calcula și de a plăti membrilor de sindicat ai pârâtei nominalizați în tabelele anexă ce prestează activitate în funcțiile menționate în cuprinsul art. 42 alin.2 și 3 din CCM drepturile salariale cuvenite și neachitate pentru perioada 01.02-12.05.2010, reprezentând spor de 15% pentru salariații ce lucrează la calculator cel puțin 50% din timpul de lucru și spor de 10% pentru condiții deosebite, grele și periculoase.
De asemenea, s-a admis cererea de chemare în garanție a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului fiind obligat chematul în garanție să asigure finanțare Consiliului L. al M. Ploiești și Primarului M. Ploiești pentru plata sumelor reprezentând drepturile bănești neacordate corespunzătoare reclamanților membri de sindicat.
Totodată, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că excepțiile lipsei calității procesuale pasive a MECTS, a Primarului M. Ploiești și a Consiliului local al M. Ploiești, sunt neîntemeiate, fiind respinse, în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995 a învățământului și a OUG nr.32/2001, întrucât finanțarea instituțiilor de învățământ se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale (art.13) pe raza cărora aceste unități își desfășoară activitatea, însă drepturile salariale solicitate sunt virate acestor bugete locale de la bugetul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sub supravegherea Inspectoratelor Școlare Județene și a Direcțiilor Fiscale din teritoriu.
Ca atare, s-a arătat că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are calitate de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ, fiind și semnatar al CCM unic la nivel național pe ramură învățământ pentru perioada 2009-2010, inclusiv a actului adițional nr. 1566/13.05.2009, contractul expirând la data de 13.05.2010. De altfel, tribunalul a apreciat că MECTS are și calitate de chemat în garanție, cerere formulată de pârâții C. L. Ploiești și P. M. Ploiești, având în vedere faptul că această instituție este ordonator principal de credite pentru unitățile școlare din raza teritorială a acestei instituții.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului L. Ploiești și a Primarului M. Ploiești, având în vedere faptul că acești pârâți sunt ordonatori secundari de credite, plata drepturilor salariale ale personalului din învățământ se derulează prin bugetele consiliilor locale.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 43 alin. 2 și 3 din CCM unic la nivel ramură învățământ pentru perioada 2009-2010, prelungit prin actul adițional nr. 2252/13.05.2009, s-a dispus acordarea unui spor de 10-15% la salariul de bază personalului din unitățile de învățământ preuniversitar, unitățile anexe și personalului de la ISPrahova care, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, lucrează la calculator cel puțin 50% din timpul normal de lucru, categoriilor nominalizate conform actului adițional anexă, cât și sporul de 10% din salariul de bază pentru condițiile deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile personalului didactic auxiliar din unitățile anexe și personalului nedidactic, altul decât cel din alineatul 2, aceste categorii de personal fiind menționate în același act adițional.
Nu au fost reținute susținerile MECTS, potrivit cărora sporurile menționate nu pot fi acordate decât în condițiile Ordinului MECTS nr. 1350/2007, respectiv ale Regulamentului nr. 6366/1993 al MMPS și MS privind aplicarea art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993 (anexa nr. 3), cât timp s-a dispus acordarea acestor sporuri prin CCM unic pe ramură învățământ semnat de împuternicitul în teritoriu, respectiv Inspectoratul Județean Prahova.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, acestea, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților (art. 7).
Astfel, potrivit OUG nr. 1/2011, art.1, finanțarea instituțiilor de la bugetul de stat se realizează conform prevederilor contractelor de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita drepturilor de personal aprobate.
Contractul colectiv de muncă a fost încheiat la nivel național, iar în cuprinsul prevederilor acestui contract nu există clauze nelegale sau a căror nulitate s-a cerut de părțile semnatare, fiind înregistrat în mod legal, producând efecte până la data la care a expirat, respectiv 13.05.2010.
În această situație, tribunalul a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâților de a calcula și de a plăti drepturile salariale cuvenite și neachitate pentru perioada 01.02-12.05.2010, reprezentând spor de 15% pentru salariații ce lucrează la calculator cel puțin 50% din timpul de lucru și spor de 10% pentru condiții deosebite, grele și periculoase.
De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ce a fost obligat să vireze pârâților sumele reprezentând sporurile acordate.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, întrucât, potrivit deciziei nr. 10/19.09.2011 a ÎCCJ, prin care au fost admise recursurile în interesul legii, s-a decis că cererea de chemare în garanție a MFP formulată de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii principali de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar (…) nu îndeplinesc cerințele prevăzute de textul de lege.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții C. L. al M. Ploiești, P. M. Ploiești și chematul în garanție M. Educației Naționale (fost MECTS).
În recursul lor, pârâții C. L. Ploiești și P. M. Ploiești critică sentința ca nelegală și netemeinică.
Se învederează că în fața instanței de fond, recurenții-pârâți au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. Ploiești și a Primarului M. Ploiești.
Apreciază recurenții că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților-pârâți Consiliului L. al M. Ploiești și P. M. Ploiești, deși au arătat instanței faptul că nici C. L. Ploiești și nici P. M. Ploiești nu au atribuții în ceea ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare.
Se precizează că potrivit art.104 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (intrată în vigoare la data de 09.02.2011), finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Or, în conformitate cu art.104 alin.2 lit.a, în cazul cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale. Prin urmare, se susține că autoritatea publică locală nu are putere de decizie cu privire la drepturile bănești ce se cuvin personalului didactic, ci are numai obligația de a distribui fiecărei unități de învățământ sumele de bani aferente cheltuielilor de personal, astfel cum au fost acestea alocate de la bugetul de stat. Atribuțiile autorității publice locale, în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ, sunt însă limitate la finanțarea complementară, care cuprinde limitativ numai următoarele categorii de cheltuieli, iar nu și cheltuielile de personal (art.105 alin.2 din Legea nr.1/2011):a)investiții, reparații capitale, consolidări;b)subvenții pentru internate și cantine;c)cheltuieli pentru evaluarea periodică națională a elevilor;d)cheltuieli cu bursele elevilor;e)cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1);f)cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;g)cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaților din învățământul preuniversitar, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;h)cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative extrașcolare organizate în cadrul sistemului de învățământ; i)cheltuieli pentru asigurarea securității și sănătății în muncă, pentru personalul angajat,
preșcolari și elevi;j) gestionarea situațiilor de urgență;k) cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educației și formării profesionale.
Totodată, se învederează că între C. L. Ploiești, P. M. Ploiești pe de o parte și personalul didactic, pe de altă parte, nu există raporturi de muncă, astfel încât acești pârâți nu pot fi obligați nici la calcularea drepturilor salariale, nici la plata diferențelor de drepturi salariale și nici la asigurarea finanțării pentru plata sumelor solicitate. Din niciun text legal invocat de către reclamant nu reiese calitatea de angajator a pârâților C. L. al M. Ploiești sau P. M. Ploiești, astfel încât acești pârâți nu au competența de a calcula salarii ori alte drepturi bănești și, implicit, nici de a le plăti efectiv.
În acest sens, se arătă că în conformitate cu art.90 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011 (intrată în vigoare la data de 09.02.2011), angajarea personalului didactic în unitățile de învățământ cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație. De asemenea, în mod similar, potrivit art.91 alin.2 din lege, angajarea prin încheierea contractului individual de muncă a personalului didactic auxiliar și administrativ în unitățile de învățământ cu personalitate juridică se face de către directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație.
Pentru toate aceste motive se solicită admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților C. L. Ploiești și P. M. Ploiești și, în consecință, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii față de recurenții-pârâți ca fiind introdusă față de persoane fără calitate procesual pasivă.
Având în vedere aceleași argumente invocate în susținerea excepțiilor, în temeiul art. 60 si urm. Cod pr.civilă, se solicită chemarea în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care instanța va admite cererea reclamantului S. Școala Prahovei, să dispună prin aceeași hotărâre obligarea celor chemați în garanție să achite instituției recurenților sumele reprezentând drepturile bănești neacordate, respectiv sporul de 15% din salariul de bază pentru salariații care în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu lucrează la calculator cel puțin 50% din timpul normal de lucru, începând cu data de 01.02.2010 și până la data de 12.05.2010 și sporul de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic din unitățile pârâte, începând cu data de 01.02.2010.
În plus, în susținerea cererii de chemare în garanție, recurenții invocă și prevederile art.104 alin.5, care prevăd că finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București. De asemenea, potrivit art. 94 din Legea nr. 1/2011, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și al resurselor umane din sfera educației.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.Se arată că reclamantul a solicitat, în numele membrilor săi de sindicat, obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor bănești neacordate reprezentând sporul de 15% din salariul de bază pentru salariații care în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu lucrează la calculator cel puțin 50% din timpul normal de lucru, începând cu data de 01.02.2010 și până la data de 12.05.2010 și sporul de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic din unitățile pârâte, începând cu data de 01.02.2010.
Se susține că potrivit dispozițiilor art.5 alin.4 lit. a, alin.6 și alin.7 din Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 4 lit. b sunt destinate finanțării cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin. 4 pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul București, după caz, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar, în funcție de numărul de elevi/preșcolari și standardele de cost aferente, sau a direcției de muncă și incluziune socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. 1 și 4, cu excepția celor pentru plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, și contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, precum și pentru plata ajutorului social, autoritățile administrației publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și sume din bugetele locale ale acestora.
Se precizează că potrivit art. l din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar. Finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. 1 se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Reclamantul invocă prevederile art.43 alin.2 si alin.3 din Contractul colectiv de muncă județean unic la nivel de ramură învățământ 2009-2010, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1566/13.05.2009.
Se susține că aceste prevederi nu pot fi opozabile recurenților, având în vedere că nici C. L. Ploiești și nici P. M. Ploiești nu au calitatea de parte în contractul colectiv, care nu poate crea, deci, obligații în sarcina acestor pârâți. Mai mult, salarizarea personalului didactic este reglementat prin acte normative cu caracter special, de prevederile cărora nu se poate deroga prin încheierea de contracte colective de muncă.
Se mai arată că în conformitate cu art. 12 alin1 din Legea nr. 130/1996, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Astfel, conchid recurenții, prevederile art.43 alin.2 si alin.3 din contractul colectiv de muncă județean unic la nivel de ramură învățământ 2009-2010 nu pot reprezenta temei legal pentru prezenta acțiune, fiind lipsite de eficiență juridică. Nu în ultimul rând, recurenții apreciază că în speță devin incidente și dispozițiile art. 14 alin.3 si alin.4 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, în sensul că drepturile bănești solicitate de reclamant nu pot fi acordate, atât timp cât nu există temei legal și nici prevedere bugetară.
Pentru toate aceste motive, se solicită admiterea recursului, în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliului Loca! al M. Ploiești și P. M. Ploiești și respingerea acțiunii fără de acești pârâți. În subsidiar, se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Chematul în garanție M. Educației Naționale, fost MECTS, critică sentința ca nelegală, invocând disp.art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
Se susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată atât cu încălcarea prevederilor legale, cât și cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile speței.
Învederează recurentul că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Educației Naționale. Din simpla lectură a articolului 167 alin. 17 din Legea învățământului cu nr. 84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare, act aplicabil pentru perioada incidentă cauzei, reiese că acele cheltuieli aferente unităților de învățământ au o destinație specifică și nu sunt fonduri destinate cheltuielilor de personal.
Instanța de fond a ignorat faptul că recurentul nu este angajatorul reclamanților.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică. În niciun caz, M. nu are calitate de angajator față de reclamanți întrucât nu poate, conform principiului specialității capacității de folosință (nu desfășoară proces instructiv educativ), încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a plăti salarii cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
Se arată că legiuitorul a stabilit în mod clar responsabilitățile autorităților publice în ceea ce privește finanțarea învățământului preuniversitar de stat. M. Educației Naționale nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat.
Se învederează faptul că printr-o hotărâre judecătorească nu se pot stabili competențe de ordonator de credite unei instituții publice de nivel central. Numai Parlamentul României are o asemenea competență potrivit Constituției României.
Se conchide că în mod nelegal instanța de fond a reținut că ministerul are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este C. local. Finanțarea cheltuielilor de personal pe unități școlare din învățământul preuniversitar nu se face prin bugetul MEN, ci prin consiliile locale.
Știind că nu se poate pune semnul egalității între bugetul local și bugetul M. Educației Naționale, raportat la prevederile legale menționate mai sus, se susține că este evidentă nelegalitatea și greșita interpretare a legii pe care instanța de fond a săvârșit-o prin soluția data acțiunii față de minister. Între M. Educației Naționale și consiliile locale, primării nu există niciun raport juridic de coordonare sau subordonare. Potrivit dispozițiilor Legii administrației publice locale nr.215/2001, „Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale.”
Mai mult, temeiul legal al cererii de chemare în garanție este art.60 Cod pr.civilă din al cărui conținut rezultă că poate avea calitatea de chemat în garanție doar persoana împotriva căreia partea interesată ar putea sa se îndrepte cu o acțiune în regres pentru recuperarea unui eventual prejudiciu (material sau moral), cauzat din culpa chematului în garanție care nu și-a îndeplinit obligațiile legale sau convenționale. Nu există niciun act normativ care să prevadă că M. Educației Naționale garantează o eventuală obligație a consiliul local.
Se mai precizează că în domeniul bugetar, procedura privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice sunt supuse normelor de drept public, astfel încât în acest domeniu nu se pot realiza negocieri.
Raportat la prevederile legale incidente speței, se arată că în mod nelegal instanța de fond a reținut că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are calitate de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ.
Totodată, în mod eronat a reținut instanța de fond că M. Educației Naționale este semnatar al vreunui act adițional la contractul colectiv de muncă. M. Educației Naționale este reprezentat de ministru, a cărui semnătură nu apare pe actul adițional menționat de instanța de fond. În această ordine de idei, se critică soluția dată, întrucât instanța de fond a analizat în mod superficial probele de la dosar și a concluzionat în mod eronat că M. este semnatar al actului adițional nr. 1566/2009. Mai mult, prin admiterea cererii de chemare în garanție, instanța de fond a încălcat și prevederile art.60 din Codul de procedură civilă, întrucât nu există niciun temei legal care să oblige M. Educației Naționale să garanteze obligațiile asumate de consiliile locale. Instanța de fond a încălcat astfel nu doar legea, dar și principiul separației puterilor în stat consfințit de legea supremă a țării, întrucât s-a intervertit în legiuitor și a hotărât, fără să aibă vreun temei legal că:M. Educației Naționale este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ, cu încălcarea prevederilor Legii nr.84/1995 și a OUG nr.32/2001;M. Educației Naționale este obligat să garanteze consiliul local, fără să existe niciun temei legal pentru această soluție.
Concluzia tribunalului că „drepturile salariale solicitate sunt virate acestor bugete locale de la bugetul M. Educației (...) sub supravegherea Inspectoratelor Școlare Județene și a Direcțiilor Fiscale din teritoriu este nelegală. Nelegalitatea și gravitatea acestor aserțiuni este oglindită de textul Legii nr.84/1995, interpretată în mod eronat de instanța de fond. Astfel, art.167 din Legea nr.84/1995, în prezent abrogată, statua că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Instanța de fond a ignorat și prevederile OUG nr. 32/2001 care, la art. 13 alin.1, statuează că „începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, precum și prevederile art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995.
Soluția prin care M. Educației Naționale este obligat să asigure finanțare Consiliului L. al M. Ploiești este nu numai contrară prevederilor legale incidente speței, dar și ordinii de drept. Din moment ce între autoritățile administrației publice locale și autoritățile administrației publice centrale nu există relații de subordonare sau coordonare, în situația în care M. Educației Naționale nu are calitatea de ordonator de credite pentru consiliul local și nici pentru unitățile de învățământ, soluția instanței de fond răstoarnă ordinea de drept și constituie un abuz de drept prin aplicarea greșită a legislației.
Față de cele de mai sus, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a MEN și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Deși legal citați cu această mențiune, niciunul dintre intimați nu a formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate în cauză.
Intimatul-reclamant, reprezentat fiind în instanță la termenul din 26.11.2013, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a M. Educației Naționale, s-a solicitat admiterea acesteia față de dispozițiile Legii Educației Naționale nr. 1/2011, care prevăd că finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, casa corpului didactic, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. Educației Naționale, în cauză fiind pârâte numai unități școlare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții C. L. al M. Ploiești și P. M. Ploiești, este neîntemeiată critica prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora.
Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între cel chemat în judecată în calitate de pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Chiar dacă, într-adevăr, recurenții-pârâți nu au calitatea de
angajatori ai membrilor de sindicat ai reclamantului, în numele cărora a fost promovată acțiunea, calitate pe care o au unitățile de învățământ pârâte, în conformitate cu disp.art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, finanțarea de bază, ce cuprinde, conform art.167 alin.5 lit.a din lege, și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Și dispozițiile art.104 alin.2 lit.a din Legea educației naționale nr.1/2011, în vigoare de la 09.02.2011, statuează că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Prin urmare, finanțarea de bază, care include și cheltuielile cu salariile, se asigură prin bugetul local, recurentul-pârât C. L. al M. Ploiești având atribuții de a asigura sumele necesare prin bugetul local.
De asemenea, art.63 alin.4 din Legea nr.215/2001 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, prevede că primarul îndeplinește funcția de ordonator principal de credite,
Toate dispozițiile legale sus-menționate justifică reținerea calității procesuale pasive, respectiv chemarea în judecată în prezenta cauză, în calitate de pârâți, și a recurenților-pârâți C. L. al M. Ploiești și P. M. Ploiești, astfel că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora de către prima instanță.
Neîntemeiată este și critica prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel, rolul Ministerul Finanțelor Publice este, potrivit legii finanțelor publice, acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat doar în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Cu privire la posibilitatea formulării unei cereri de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice în procese ca cel de față, se reține că prin decizia nr.10 din 19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 786 din 04.11.2011, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă de Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al Curții de Apel Suceava stabilindu-se că în aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și art. 1 - 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
S-a reținut în considerentele deciziei respective, corect avută în vedere și de tribunal la pronunțarea sentinței recurate, printre altele, că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță.
Astfel, s-a arătat că între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 315/2006.S-a mai reținut că, într-adevăr, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Având în vedere disp.art. 19 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 1 - 4 din OG nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, ce au fost analizate în cuprinsul deciziei, s-a arătat că acestea nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine Ministerul Finanțelor Publice în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.
S-a concluzionat astfel că atâta timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă.
Dezlegarea dată problemei de drept judecate prin decizia mai sus menționată este obligatorie pentru instanțe potrivit art.3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, adică de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pentru considerentele mai sus arătate, apare ca fiind corectă soluția primei instanțe, care a respins cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice formulată de C. L. al M. Ploiești și P. M. Ploiești.
Criticile privitoare la soluția pe fondul cauzei sunt parțial întemeiate.
Astfel, se reține că potrivit art.162 alin.3 Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale representative.
Este real faptul că și pentru salariații instituțiilor publice se pot încheia contracte colective de muncă, dar prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, astfel cum se prevede expres atât în art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, în vigoare la momentul încheierii CCM la nivel județean, cât și prin art.3 alin.2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010.
Mai mult, art.10 din OUG nr.1/25.01.2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, stabilește că în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
În ceea ce privește sporul de calculator acordat de prima instanță, în sensul celor statuate prin dispozitivul sentinței, spor prevăzut de CCM la nivel județean invocat de intimatul-reclamant, pentru categoriile de personal expres enumerate, în considerarea dispozițiilor art.10 din OUG nr.1/25.01.2010 și a Legii-cadru nr.330/2009, precum și a reglementărilor speciale privind salarizarea personalului din învățământ, care nu prevăd acordarea acestui spor, dreptul solicitat nu își regăsește reglementarea legală, fiind incidente, prin urmare, dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996.
Deși contractul colectiv de muncă este legea părților, pentru aplicarea acestui principiu de drept este necesar ca acel contract să nu încalce dispoziții imperative ale legii.
Membrilor de sindicat ai reclamantului li s-a recunoscut, prin urmare, în pofida interdicției legale stipulată prin art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 și fără a exista o reglementare specială pentru aceștia care să le acorde dreptul la sporul de calculator, prin contractul colectiv de muncă invocat, acordarea respectivului spor, astfel încât în mod greșit a fost admisă această cerere.
În ceea ce privește sporul de 10% pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, se reține că în art.43 alin.3 din CCM la nivel județean invocat sunt enumerate categoriile de personal beneficiare ale acestui spor, iar așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, anterior datei de 01.01.2010, parte din membrii de sindicat ai intimatului-reclamant, ce se încadrau în categoriile de personal menționate de clauzele art.43 alin.3 din CCM la nivel județean, beneficiaseră și de sporul respectiv în procent de 10%.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, la data de 13.05.2009, a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Incluziune Socială Prahova, sub nr. 1566/13.05.2009, actul adițional privind completările la nivel județean a CCMU ramură învățământ, negociate între Inspectoratul Școlar Prahova, FSLI- S. Școala Prahovei și S. Învățământ Valea Prahovei și FEN- S. Învățământ I.L. C. Prahova, prin care, la art. 43 alin.3, părțile au convenit asupra acordării unui spor de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite, grele, periculoase sau penibile, personalului expres nominalizat la art.43 alin.3 paragraful 2.
Începând cu data de 1.01.2010, drepturile salariale ale membrilor de sindicat ai intimatului-reclamant au fost reglementate prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care, în art. 1 alin.2, prevede că drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege.
Unul din principiile sistemului de salarizare reglementat prin Legea nr.330/2009, stabilit de art.3 lit.c din acest act normativ, constă în luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare.
Prin OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se statuează, la art. 3, că prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
De asemenea, art. 10 din OUG nr.1/2010 stipulează că, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Articolul mai sus menționat din OUG nr. 1/2010 nu împiedică admiterea cererii referitoare la acordarea sporului de 10%, întrucât acordarea sporului în discuție stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel județean nu excede prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, sporul respectiv regăsindu-se reglementat și prin dispozițiile acestei legi, conform art. 3 din anexa II a legii, ce cuprinde reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice, articolul respectiv statuând cu privire la sporurile ce pot fi acordate personalului în raport de condițiile în care își desfășoară activitatea.
În speță, membrii de sindicat și-au desfășurat activitatea, începând cu 01.01.2010, în aceleași condiții pentru care le-a fost acordat până la 31.12.2009 sporul de 10% prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel județean, iar lipsirea de eficiență a clauzei respective ar apărea ca nelegală în raport de considerentele mai sus arătate.
Referitor la recursul declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale, este întemeiată critica prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, fiind admisă cererea de chemare în garanție a acestuia.
Astfel, după cum s-a arătat mai sus, în conformitate cu disp.art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, act normative în prezent abrogate, finanțarea de bază, ce cuprinde, conform art.167 alin.5 lit.a din lege, și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În conformitate cu disp.art. 103 alin.1 din Legea nr. 1/2011, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are drept de inițiativă în domeniile politicii financiare și resurselor umane din domeniul educației și colaborează cu alte ministere, cu autorități locale, structuri asociative reprezentative ale autorităților administrației publice locale, cu asociații reprezentative ale părinților, asociații reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum și cu sindicatele reprezentative.
De asemenea, potrivit art. 104 alin. 2 din același act normativ, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar,articole de cheltuieli expres enumerate la literele a-d ale art.104 alin.2, la litera a) fiind prevăzute cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora
Art. 94 din Legea educației naționale nr. 1/2011 stabilește atribuțiile M. Educației Naționale, între care nu se regăsește obligația finanțării unităților de învățământ preuniversitar.
În conformitate cu disp.art.111 alin.2 din Legea nr.1/2011, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, casa corpului didactic, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului Naționale, în cauză pârâți fiind numai unități școlare, iar nu și paletele copiilor, cluburile copiilor și elevilor, casa corpului didactic sau inspectoratul școlar.
În consecință, în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Educației Naționale și a admis cererea de chemare în garanție a acestuia.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus reținute, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va admite, în cauză fiind incidente disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Educației Naționale și va respinge, în consecință, cererea de chemare în garanție a acestuia, formulată de pârâții C. L. al M. Ploiești și P. M. Ploiești.
De asemenea, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâților la calculul și plata, pentru perioada 1.02._10 a sporului de calculator de 15 % pentru salariații ce lucrează la calculator cel puțin 50%, acordat de prima instanță, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții C. L. al M. Ploiești, cu sediul în Municipiul Ploiești, Bulevardul Republicii nr. 2, județ Prahova și P. M. Ploiești, cu sediul în Municipiul Ploiești, Bulevardul Republicii nr.2, județ Prahova și de chematul în garanție M. Educației Naționale (fost MECTS), cu sediul în municipiul București, ..28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 889 din 27 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. ȘCOALA PRAHOVEI, cu sediul în Ploiești, ., jud.Prahova și intimații-pârâții ȘCOALA CU C. I-VIII IENACHIȚĂ V. cu sediul in Ploiești, ..22, județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII CANDIANO P., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, C. S. HARET, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, L. DE ARTĂ C. SYLVA, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII R. V., cu sediul în Ploiești, ..3, județ Prahova, G. ȘCOLAR INDUSTRIE UȘOARĂ, cu sediul în Ploiești, M. B. nr.249, județ Prahova, G. ȘCOLAR DE SERVICII Sfântul A. A., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII M. E., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII I. G., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII nr.19, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT nr.33, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT nr.30, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM NORMAL nr.50, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM NORMAL nr.39, cu sediul în Ploiești, ..4, județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT ȘI PROGRAM NORMAL STEP BY STEP L., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII N. T., cu sediul în Ploiești, ..23, județ Prahova și intimatul - chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul București, ., sector 5 și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Educației Naționale și respinge, în consecință, cererea de chemare în garanție a acestuia, formulată de pârâții C. L. al M. Ploiești și P. M. Ploiești.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâților la calculul și plata, pentru perioada 1.02._10 a sporului de calculator de 15 % pentru salariații ce lucrează la calculator cel puțin 50%, acordat de prima instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.
Președinte, Judecători,
E.-S. L. V.-A. P. C.-P. B.
Grefier,
M. F.
Red.VAP/Tehnored.MF
2ex./.09.01.2014
Dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
Judecător fond I. C..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4/2013.... → |
|---|
