Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 4342/114/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013
Președinte - C. P.
Judecători - V. D.
- M. G.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta . SRL, cu sediul în municipiul B., ..1, județul B., sentinței civile nr.1259 din 28 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. M., domiciliat în municipiul B., ..A, județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă . SRL, reprezentată de avocat B. F. R. din Baroul B. și intimatul-reclamant G. M. personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat și declarat în termen.
La solicitarea instanței, apărătorul recurentei a arătat că a consemnat o singură cauțiune, depusă în copie la prezentul dosar, care a fost deja folosită cu ocazia soluționării cererii de suspendare provizorie, cerere ce a fost respinsă.
Ca atare, învederează că renunță la cererea de suspendare a executării, fiind rămasă fără obiect.
Intimatul-reclamant G. M. având cuvântul solicită a se acorda termen pentru lipsă apărare.
Curtea, respinge cererea intimatului-reclamant pentru lipsă apărare, având în vedere că citația a fost primită cu o lună în urmă și avea timp suficient să-și angajeze apărător, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat B. F. R. având cuvântul critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că instanța de fond nu a respectat principiul contradictorialității, încălcând dreptul pârâtei de a beneficia de un proces echitabil.
Arată că, motivarea hotărârii se întemeiază pe o situație de fapt care nu a fost pusă în discuția părților și care nu a fost invocată de reclamant în acțiune.
Astfel, instanța de fond a reținut că salariul negociat de părți conform contractului de muncă a fost de 700 lei pentru două ore pe zi și nu există nici un temei pentru a se interpreta că această sumă ar reprezenta salariul pentru un program de opt ore pe zi.
Învederează că, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al societății pârâte, întrucât a respins solicitarea de încuviințare și administrate a probatoriilor.
De asemenea, instanța de fond a interpretat în mod greșit raporturile juridice încheiate între părți.
Solicită admiterea recursului. În principal, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea clarificării tuturor situațiilor de fapt și de drept incidente și în vederea administrării de probatorii.
În subsidiar solicită modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant G. M. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Învederează instanței că a lucrat din septembrie până în 13 iunie de la ora 8,00 până seara și a semnat contractul individual de muncă pentru două ore pe zi cu un salariu de 700 lei.
Consideră că în contractul individual de muncă semnat se prevede un salariu de 700 lei fără să se specifice numărul de ore.
CURTEA :
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la 31.07.2012 sub numărul unic de dosar_, reclamantul G. M. a chemat în judecată pe unitatea pârâtă S.C. M. C. 2006 S.R.L. B. în calitate de angajator pentru a fiu obligată să-i plătească suma de 8.380 lei reprezentând drepturi salariale neacordate pentru perioada lucrată în unitate în perioada 12.10.2011 – 13.07.2012 în funcția de consilier juridic și suma de 660 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pentru această perioadă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta S.C. M. C. 2006 S.R.L. B. un contract individual de muncă cu timp parțial de 2 ore pe zi și un salariu lunar net de 700 lei dar înțelegerea pe care a avut-o cu administratorul societății a fost ca salariul să fie calculat la nivelul salariului lunar de încadrare de 3992 lei corespunzător unei norme întregi din care să rezulte salariul de 700 lei pentru pragul de 2 ore lucrate pe zi și că în fapt a executat un program care de multe ori depășea 8 ore pe zi, pentru care nu i s-au plătit drepturile salariale.
În această situație, susține reclamantul a solicitat administratorului să i se compenseze cu zile libere timpul lucrat peste cele 2 ore pe zi prevăzute în contractul de muncă însă acesta a refuzat și că pe fondul neînțelegerilor apărute a fost de acord cu desfacerea contractului de muncă prin acordul părților, începând cu 13.06.2012.
S-a menționat de reclamant că neplata drepturilor salariale a fost constatată și de ITM B. care a solicitat angajatorului să prezinte dovezi că i-a plătit drepturile salariale pentru perioada 12.10.2011 – 13.06.2012 pentru o normă întreagă conform art. 105 al. 2 din Codul Muncii și că i-a compensat în bani concediul de odihnă neefectuat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 17.09.2012 pârâta S.C. M. C. 2006 S.R.L. B. a solicitat respingerea acțiunii susținând că a încheiat contractul individual de muncă cu un program de 2 ore pe zi, cu respectarea art. 105 al. 1 din Codul Muncii întrucât repartizarea programului de lucru este prevăzută în Regulamentul intern.
La întâmpinare unitatea pârâtă a atașat copia contractului individual de muncă, statele de plată din lunile octombrie 2011 - iunie 2012 și regulamentul intern al S.C. M. C. 2006 S.R.L. B..
Prin sentința civilă nr. 1259 pronunțată la data de 28 septembrie 2012, Tribunalul B. a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul G. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. C. 2006 S.R.L., a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 5633,33 lei reprezentând salariul de bază brut din care se deduce impozitul și contribuțiile datorate de salariat pentru perioada lucrată între 12.10.2011 și 13.06.2012 în program de 2 ore pe zi (de la 8 la 10), conform Regulamentului intern.
A obligat pârâta să plătească reclamantului concediul de odihnă neefectuat pentru perioada lucrată între 12.10._12 la nivelul salariului brut de 700 lei lunar și durata concediului de odihnă negociat prin Contractul de Muncă de 21 zile lucrătoare anual.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea contractului individual de muncă cu timp parțial încheiat la 12.10.2011 reclamantul a fost angajat în unitate a pârâtă S.C. M. C. 2006 S.R.L. B. în funcția de consilier juridic cu o fracțiune de muncă de 2 (două) ore pe zi, respectiv 10 ore săptămânal.
Potrivit art. 105 alin. 1 din Codul Muncii contractul individual de muncă cu timp parțial trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele clauze: a) durata muncii și repartizarea programului de lucru ; b) condițiile în care partea modifică programul de lucru; c) interdicția de a efectua ore suplimentare .
Sancțiunea nerespectării înscrierii în Contractul individual de muncă al Contractului individual de muncă cu timp parțial este prevăzută în al. 2 art. 105 din Codul Muncii este aceea că se consideră că acest contract se consideră a fi încheiat cu normă întreagă.
Examinând contractul individual de muncă cu timp parțial încheiat între reclamant în calitate de angajat și pârâtă în calitate de angajator, instanța a constatat că în acest contract au fost înscrise clauzele obligatorii prev. în art. 105 al.1 din Codul Muncii.
Astfel, la litera G din contractul individual de muncă s-a prevăzut că repartizarea programului de lucru se face conform Regulamentului intern iar în art. 22 al.1 lit. c din Regulament s-a specificat că în cazul programului de lucru fracționat de 2 ore, programul de lucru este de la 8 la 10 și că nu se efectuează ore suplimentare.
În consecință, instanța a tras concluzia că unitatea pârâtă a respectat dispozițiile art. 105 al.1 Codul Muncii și că deci nu sunt temeiuri să se facă aplicarea art. 105 al. 2 din Codul Muncii și să se considere că, în speță contractul individual de muncă este încheiat pentru o normă întreagă.
Referitor la salariul negociat de părți la litera I din contractul individual de muncă cu timp parțial de 2 ore pe zi, instanța a constatat că angajatorul s-a obligat să-i plătească lunar un salariu de 700 lei.
Nu există nici un temei să se interpreteze că salariul de 700 lei ar reprezenta salariul lunar pentru un program complet de 8 ore pe zi și că salariatul pentru programul fracționat de 2 ore pe zi ar fi de 175 lei ( 700 lei x 2 ore: 8 ore =175 lei ), așa cum a calculat unitatea pârâtă prin statele de plată depuse la dosar.
Este adevărat că muncitorii menționați în satele de plată figurează cu un salariu de bază de 700 lei pentru un program de 8 ore dar acest lucru n u poate conduce la concluzia că și reclamantul angajat în funcția de consilier juridic a fost angajat pentru 2 ore cu un salariu corespunzător salariului de bată de 8 ore / zi de 700 lei, adică un salariu de 175 lei lunar ( 700 lei: 4= 175 lei ) cu atât mai mult cu cât un economist ( poziția 15 de pe stat) a fost angajat cu un salariu de 1500 lei pe lună pentru un program complet de lucru iar directorul de magazin cu 3000 lei lunar pentru un program complet de lucru.
Raportat la aceste considerente instanța a constatat că unitatea pârâtă îi datorează reclamantului suma de 5633,33 lei reprezentând salariul de bază brut pentru perioada lucrată între 12.10.2011 – 13.06.2012.
Potrivit art. 146 al. 4 din Codul Muncii „ compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. Avându-se în vedere că pentru perioada lucrată între 12.10.2011 – 13.06.2012 reclamantul nu a beneficiat de concediu de odihnă instanța a constatat că pârâta este obligată să-i plătească concediul de odihnă neefectuat pentru perioada lucrată în program de 2 ore pe zi, calculat în funcție de salariul de bază de 700 lei și de durata concediului de 21 de zile corespunzător programului de 2 ore pe zi, conform art. 150 al. 1 și 2 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta . SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond nu a respectat principiul contradictorialității, încălcând dreptul pârâtei de a beneficia de un proces echitabil.
Arată că, motivarea hotărârii se întemeiază pe o situație de fapt care nu a fost pusă în discuția părților și care nu a fost invocată de reclamant în acțiune.
Astfel, instanța de fond a reținut că salariul negociat de părți conform contractului de muncă a fost de 700 lei pentru două ore pe zi și nu există nici un temei pentru a se interpreta că această sumă ar reprezenta salariul pentru un program de opt ore pe zi.
Mai arată că, din actele dosarului, această chestiune nu a făcut obiectul dezbaterilor părților, nefiind pusă în discuție, fapt pentru care nu au putut formula apărări și nu au putut aduce probe față de aceasta situație de fapt care a condus la admiterea acțiunii formulate, condiții în care au fost încălcate dispozițiile art. 129 C.pr.civ.
Aplicarea principiului dreptului activ nu trebuie (și nici nu poate) să suplinească pasivitatea părților din proces și nu poate să aducă atingere echilibrului procesual și egalității părților litigante.
In procesul civil părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile pârtii potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, acela al contradictorialității.
Pentru asigurarea principiului contradictorialității în procesul civil instanța are obligația de a pune in discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul.
Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii.
Noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin.l C.pr.civ.,judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să asigure el însuși respectarea tuturor regulilor procesului civil.
In condițiile în care instanța de fond și-a motivat sentința pe un argument de fapt care nu a fost invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată și care nu a fost pus în discuția părților pentru a se putea formula apărări și propune probe, urmează a se constata că soluția pronunțată este nelegală.
Mai arată că, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al societății pârâte respingând solicitarea de încuviințare și administrare a probatoriilor. La termenul de judecată din data de 24.09.2012, instanța de fond a respins toate cererile formulate de pârâta, respectiv proba cu martori și proba, cu interogatoriul pârâtului solicitate în vederea dovedirii susținerilor din întâmpinarea depusă la dosar, probe prin care s-ar fi putut clarifica și situația de fapt referitoare la drepturile salariale cuvenite reclamantului. Respingerea solicitărilor de probe nu are nicio bază reală, instanța de fond, încălcând dreptul la apărare al pârâtei, condiții în care a pronunțat o hotărâre nelegală.
Mai susține că, instanța de fond interpretat în mod greșit raporturile juridice încheiate între părți, întrucât salariul de 700 lei reprezintă, în realitate, salariul de bază pentru un program complet de opt ore de zi, iar drepturile salariale de care beneficia reclamantul au fost stabilite conform statelor de plată depuse la dosar, situație de fapt justificată de activitatea concretă desfășurată de reclamant în interesul societății.
Astfel, așa cum rezultă și din fișa postului atribuțiile pe care reclamantul le avea în cadrul societății, vizau doar activități la sediul acesteia și nu reprezentarea societății în fata instanței de judecată.
De altfel, societatea pârâta este o societate cu răspundere limitate având drept obiect de activitate comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, activitate care nu presupune o activitate juridică extrem de laborioasă.
Pe de altă parte, societatea nu a fost implicată în multe procese pe rolul instanțelor de judecată, iar asistenta juridică și reprezentarea a fost asigurată prin încheierea de contracte de asistență juridică cu avocați, așa cum rezultă și din hotărârile judecătorești anexate.
Se solicită admiterea recursului,casarea sentinței și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea clarificării tuturor situațiilor de fapt și de drept incidente și în vederea administrării de probatorii pe fondul cauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței pronunțate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Având în vedere că s-a respins cererea de suspendare provizorie, recurenta a arătat că renunță la cererea de suspendare a executării în prezenta cauză, precizând că a consemnat o singură cauțiune, care a fost utilizată în cadrul cererii de suspendare provizorie a executării sentinței.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Primul motiv de recurs privește nerespectarea principiului contradictorialității, susținând recurenta că împrejurarea reținută de instanță și anume că salariul negociat de părți conform contractului de muncă a fost de 700 lei pentru două ore pe zi este o situație de fapt care nu a fost pusă în discuția părților și nu a fost invocată de reclamant în acțiune.
Acest motiv de recurs este vădit nefondat, întrucât cuantumul salariului negociat de părți a reprezentat chiar temeiul acțiunii reclamantului, iar pârâta a formulat apărări în acest sens prin întâmpinare și nu se poate considera în nici un caz o încălcare a principiului contradictorialității, fiind vorba strict de interpretarea dată de instanță unei clauze a contractului individual de muncă.
Al doilea motiv de recurs vizează încălcarea dreptului la apărare, susținând recurenta că la termenul din data de 24.09.2012, instanța i-a respins probele cu martori și interogatoriul pârâtului.
Sub acest aspect, Curtea constată că din încheierea de ședință din data de 24.09.2012 nu rezultă că pârâta a solicitat probele menționate, având o solicitare expresă în acest sens numai prin concluziile scrise, prin care a solicitat instanței repunerea cauzei pe rol în vederea completării probatoriilor.
În această situație, instanța de fond nu era obligată să repună cauza pe rol, ci numai dacă ar fi considerat necesar avea posibilitatea de a repune cauza pe rol și, în plus, față de obiectul cauzei, constând în neplata drepturilor salariale, Curtea constată că nu erau pertinente, concludente și utile cauzei probele cu interogatoriu și martori, dovada plății salariului realizându-se, potrivit art.168 din Codul muncii, prin semnarea listelor de plată sau a altor acte justificative
Ultimul motiv de recurs are ca obiect interpretarea greșită a raporturilor juridice dintre părți, precizând recurenta că suma de 700 lei reprezenta salariul de bază pentru un program complet de opt ore pe zi și că societatea nu avea o activitate deosebită care să necesite o activitate juridică laborioasă, nefiind implicată în multe litigii.
Chiar dacă se susține că societatea pârâtă nu avea un volum ridicat de activitate și că intenția sa nu a fost de a achita un salariu întreg, ci un salariu pentru doar 2 ore pe zi, ceea ce interesează în cauză este intenția părților materializată în contractul individual de muncă.
În acest sens, Curtea a constatat că nu există neclarități cu privire la adevăratele raporturi dintre părți și că tribunalul a dat interpretarea corectă clauzelor contractului individual de muncă, constatând că era vorba de un contract individual de muncă cu timp parțial, respectiv 2 ore pe zi, fiind respectate cerințele prev. art.105 alin.1 din C.muncii la încheierea unui astfel de contract.
De asemenea, s-a dat o interpretare corectă clauzei privind salariul, constatând corect instanța de fond că nu are nicio justificare în a considera că salariul de 700 lei trebuia considerat un salariu pentru o normă întreagă și trebuia fracționat la timpul redus de muncă al reclamantului.
Având în vedere că reclamantului nu i s-au achitat drepturile corespunzătoare salariului inserat în contractul individual de muncă, salariul fiind contestat de angajator, corect instanța de fond a obligat unitatea pârâtă către reclamant la plata sumei de 5633,33 lei, reprezentând salariul de bază brut pentru perioada lucrată între 12.10.2011 – 13.06.2012.
De asemenea, constatând că au încetat raporturile de muncă, în baza art.146 alin.4 Codul muncii, instanța a admis și cererea reclamantului privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pentru perioada lucrată.
Față de considerentele expuse, în baza art.304, art.304 ind.1 și art.312 C.pr.civ., Curtea va păstra sentința ca legală și temeinică și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea recurentei la cererea de suspendare a executării.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta . SRL, cu sediul în municipiul B., ..1, județul B., sentinței civile nr.1259 din 28 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. M., domiciliat în municipiul B., ..A, județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. V. D. M. G.
Fiind în concediu de studii semnează
Președintele instanței,
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
red.MG
tehnored.CO
2 ex./14.02.2013
d.f._ Trib. B.
j.f. G. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
