Obligaţie de a face. Sentința nr. 2359/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2359/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 1978/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.980
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013
Președinte - V.-A. P.
Judecători - I. L.
- E.-S. L.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul B. I.I., domiciliat în ., . împotriva sentinței civile nr. 2359 din data de 21.11.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . nr.6, județul Dâmbovița și C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,..1A, județul Dâmbovița.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant B. I. prin avocat C. A., din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale . nr._ din data de 09.04.2013, lipsind intimații-pârâți Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița și C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat.
Avocat C. A. pentru recurentul-reclamant depune la dosarul cauzei adresa nr. C/665/2012 din data de 23.01.2013 eliberată Arhivele Naționale -Serviciul Județean Dâmbovița.
La solicitarea instanței avocat C. A. arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act de declarația apărătorului ales al recurentului-reclamant și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. A. având cuvântul pentru recurentul-reclamant arată că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada încadrării sale în grupa a II-a de muncă.
Precizează în continuare că recurentul și-a desfășurat activitatea în condiții grele, datorate noxelor și prafului din secțiile în care lucra.
Menționează că recurentul nu s-a adresat în prealabil Direcției Arhivelor Naționale pentru că societatea recurentă se afla în procedura insolvenței, fiind ulterior radiată, iar la momentul adresării cererii nu știa cum se va soluționa cererea de insolvență.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei la eliberarea unei adeverințe care să ateste faptul că recurentul a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /05.03.2012 reclamantul B. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul WTS SA – prin lichidator judiciar Ș. Jus IPURL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe care să ateste că a derulat activități în grupa a II-a de muncă pentru perioadele 01.06._93 și 10.01._04.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost angajat al societății . SARO, în perioada 01.06._93 în funcția de lăcătuș mecanic la Secția Mecano-energetic și în perioada 10.01._04 maistru în aceeași secție, și a desfășurat activitatea în condiții deosebite din punct de vedere al noxelor (vapori de diluant și vopsele, praf de fontă ), degajate de procesul obișnuit de lucru al vopsitorilor, strungarilor, frezorilor și rectificatorilor alături de care lucra. Specificul secției se încadrează în activitățile catalogate generic de lege cu „condiții deosebite” motiv pentru care consideră că este îndreptățit la acordarea grupei a II de muncă, în aceleași condiții ca și vopsitorii, strungarii, frezorii, găuritorii, rectificatorii și controlorii tehnici de calitate, cărora li s-a recunoscut dreptul la această grupă.
Pentru motivele indicate în cerere, în final, se solicită obligarea societății aflată în lichidare la acordarea grupei de muncă pentru perioada 01.06.1971 – 09.08.1993 și 10.01._04, atât timp cât și-a desfășurat activitatea în cadrul societății în condițiile menționate .
Lichidatorul judiciar a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că societatea pârâtă este în faliment și că într-adevăr reclamantul a desfășurat activitate așa cum a precizat și acesta în cererea de chemare în judecată, dar că nu poate elibera adeverința de grupă pentru perioada solicitată chiar dacă există persoane care au lucrat în condiții similare și au primit adeverința de muncă, fără a exista o hotărâre judecătorească întrucât lichidatorul nu poate nominaliza noi persoane pentru încadrarea în grupa a II –a de muncă, în afara celor nominalizați.
La data de 26.09.2012, reclamantul a depus cerere precizatoare, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâți a Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița și a Casei Județene de Pensii Dâmbovița, motivat de faptul că s-a închis procedura falimentului față de societatea pârâtă, aceasta fiind radiată din ORC Dâmbovița.
Pârâta Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu a depus nicio cerere la pârâtă pentru eliberarea vreunui document și că în măsura în care reclamantul se va adresa instituției cu o cerere care să vizeze eliberarea uni act din care să rezulte încadrarea acestuia în grupa a II-a de muncă, răspunsul care i se va comunica va fi conform datelor ce rezultă din documentele pe care le au în păstrare.
La rândul său, C. Județeană de Pensii Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă . Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată .
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.2359 din data de 21.11.2012 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Casei Județene de Pensii, tribunalul a apreciat că existența calității procesuale presupune existența unei identități între titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății și reclamant, pe de o parte, iar pe de altă parte între cel căruia îi incumbă obligația din raportul juridic litigios și persoana chemată în judecată în calitate de pârât.
Față de obiectul cauzei, respectiv eliberarea unei adeverințe privind grupa de muncă, tribunalul a reținut că activitatea desfășurată în condiții speciale/deosebite de muncă se stabilește după o procedură clară, prevăzută în prezent de HG 1025/2003, care pune în sarcina angajatorului și a sindicatelor reprezentative ale salariaților o . atribuții ce demonstrează că raporturile juridice care se formează între angajat și angajator cu această ocazie, au caracter intuituu personae, ceea ce înseamnă că nici una dintre aceste părți nu poate fi înlocuit de altcineva.
Atribuțiile Casei Județene de Pensii reglementate de art.138 și urm. din Legea 263/2010 cu privire la stabilirea și plata pensiilor, nu justifică în opinia instanței de fond calitatea sa procesuală în prezentul litigiu având ca obiect eliberarea adeverinței privind grupa a II a de muncă recunoașterea condițiilor de muncă având implicații asupra pensiei doar ulterior obținerii adeverinței sau hotărâri judecătorești. Deși condițiile de muncă în care reclamantul a lucrat au înrâurire asupra pensiei de care acesta urmează să beneficieze, în acțiunea privind recunoașterea acestor condiții nu poate avea calitate procesuală C. de Pensii, atâta timp cât între această instituție și reclamant nu au existat raporturi de muncă.
Referitor la acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, tribunalul a reținut că, potrivit cărții de muncă, documentelor depuse la dosarul cauzei reclamantul a fost angajatul . SA, societate care, conform sentinței comerciale nr.816 din 15.12.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.9F/16.03.2004 la data de 13.02.2012 a fost radiată din Oficiul Registrului Comerțului, lichidatorul judiciar fiind descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura de faliment, deci atât de obligațiile patrimoniale cât și de cele nepatrimoniale, ce se vor naște în legătură cu existența societății radiate.
Art.4. alin.3 din OUG 4/2005 coroborat cu art.VI din anexa aceluiași act normativ impun angajatorului obligația de a elibera adeverințe din care sa rezulte sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, adeverințele sau carnetele de munca constituind mijlocul de proba a acestor venituri.
În cuprinsul art.126 din HG 257/2011 se precizează că adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive, art.125 stabilind responsabilitatea angajatorilor și deținătorilor de arhive cu privire la legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează.
Din acest ultim text de lege tribunalul a constatat că eliberarea adeverinței privind grupa de muncă trebuie precedată de existența unor înscrisuri (mențiuni în carnetul de muncă, acte de dispoziție interne ale angajatorului, hotărâre judecătorească, etc.) prin care să se constate îndreptățirea salariatului de a beneficia de un regim special de muncă, iar în lipsa acestor înscrisuri, deținătorul arhivelor societății, nu poate fi obligat la întocmirea adeverinței, aceasta trebuind să ateste situații a căror existentă este cert dovedită.
Conform precizărilor făcute de către pârâta Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, reclamantul nu s-a adresat acestei instituții cu cerere pentru eliberarea unei adeverințe prin care să se constate îndreptățirea sa de a beneficia de un regim special de muncă deși, astfel cum se recunoaște de către părți, din data de 27.09.2012 aceasta a preluat și deține documentele cu valoare practică ale susmenționatei societăți.
Având în vedere că Legea 16/1996, prin art. 20 și 21, instituie procedura eliberării copiilor sau extraselor din pe documentele aflate în arhivă la cererea persoanei interesate și întrucât reclamantul nu s-a adresat cu o astfel de cerere, instanța nu a reținut culpa pârâtei în eliberarea unei astfel de adeverințe, cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului, nu rezultă că reclamantului i s-a recunoscut îndreptățirea de a beneficia de grupa a doua de muncă în perioada indicată în cuprinsul acțiunii, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă sau prin alte înscrisuri doveditoare ale condițiilor de muncă.
În aceste condiții, tribunalul nu a putut obliga la emiterea unei adeverințe privind grupa de muncă, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate condițiile de muncă în care a lucrat reclamantul.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casei Județene de Pensii și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs reclamantul B. I.I., apreciind-o ca netemeinică și nelegală, susținând în esență, următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată, a solicitat instanței de fond să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovita - Serviciul Județean al Arhivelor Dâmbovita, la eliberarea pe numele recurentului-reclamant a unei adeverințe pentru grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru timpul lucrat în perioada 01.06._93 și 10.01._04, cât a avut calitatea de salariat al S.C. Wisconsin Turning System S.A., în funcția de lăcătuș mecanic și maistru.
La primul termen de judecată, instanța de fond i-a admis cererea de probatorii, în sensul depunerii de înscrisuri și audierii a doi martori.
Totodată, la același termen de judecată, pârâta a depus întâmpinare prin care a certificat datele inserate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a învederat instanței că unicul motiv pentru care nu-i poate elibera reclamantului adeverința solicitată constă în aceea că lichidatorul fostului angajat „poate elibera adeverință de grupă pentru perioada solicitată chiar dacă există persoane care au lucrat în condiții similare și au primit adeverința de grupă, fără a exista o hotărâre judecătorească, întrucât lichidatorul judiciar nu poate nominaliza noi persoane pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă, în afara celor nominalizați de sindicate împreună cu conducerea societății".
Ca atare, singurul impediment al eliberării acestei adeverințe ar fi fost lipsa unei hotărâri judecătorești care să-1 oblige pe lichidatorul judiciar al societății angajatoare la aceasta și nu faptul că reclamantul nu ar fi lucrat în condiții deosebite de muncă, care să-1 îndreptățească la încadrarea în gupa a II-a de muncă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ș. Jus IPURL (fost lichidator judiciar al S.C. WTS S.A. Târgoviște) a solicitat admiterea acesteia, iar instanța în mod corect a dispus admiterea, motivat de împrejurarea că, așa cum reiese din datele prezentate de acesta, societatea comercială WTS S.A. a fost radiată la data de 13.02.2012 din registrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, ca urmare a dispunerii de către judecătorul sindic a închiderii procedurii falimentului față de aceasta, lichidatorul judiciar fiind descărcat tot începând cu această dată, de gestiune.
Având în vedere și împrejurarea că toată arhiva S.C. WTS S.A. a fost predată de către lichidator Direcției Județene a Arhivelor Naționale Dâmbovița - Serviciul Județean al Arhivelor Dâmbovița, în timpul desfășurării cercetării judecătorești în prezenta cauză, deci după promovarea acțiunii și administrării probatoriului, a formulat o cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat introducerea în cauză a Direcției Județene a Arhivelor Naționale Dâmbovița - Serviciul Județean al Arhivelor Dâmbovița, în calitate de pârât, deținător al întregii arhive a S.C. WTS S.A.
Instanța de fond în mod greșit și neîntemeiat a apreciat că în lipsa unor înscrisuri prin care să se constate îndreptățirea salariatului de a beneficia de un regim special de muncă, deținătorul arhivelor societății nu poate fi obligat la întocmirea adeverinței, aceasta trebuind să ateste situații a căror existență este cert dovedită.
Or, atâta timp cât din cadrul probatoriului admis și administrat în cauză - martori și înscrisuri, a reieșit fără putință de tăgadă care erau condițiile de muncă în care reclamantul își desfășura zilnic activitatea, condiții ce se încadrau, conform Ordinului nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă, susținerea instanței de fond este total lipsită de suport legal.
Martorii audiați în cauză, la propunerea recurentului-reclamant au declarat că au fost colegi de serviciu cu acesta, iar în cadrul secțiilor în care au lucrat împreună (reclamantul repara utilajele din incinta tuturor secțiilor uzinei, unele dintre ele încadrate ca locuri de muncă în condiții deosebite, atât pentru grupa I cât și pentru grupa a II-a de muncă) erau condiții deosebite de muncă din cauza noxelor, în special praf rezultat din activitățile de sablare a pieselor metalice, zgomot provenit de la forjă, șpan metalic provenit de la debitarea materialelor, de la confecționarea pieselor metalice, folosirea de uleiuri și vaseline ce erau toxice, la care se adăugau noxele provenite din procesul de acoperiri metalice - nichelare, cromare, dar și ca urmare a derulării de activități de reparații a tuturor utilajelor folosite în toate secțiile cu noxe.
Consideră recurentul că în aceste condiții, având în vedere că prezența sa era necesară în toate secțiile ce erau afectate de noxe, consideră că este îndreptățit să i se acorde grupa a II-a de muncă, în aceleași condiții ca și ceilalți colegi de muncă, rectificatori, strungari, frezori, găuritori, controlori tehnici de calitate, lăcătuși, electricieni, polizatori, mecanici, care au dobândit de la pârâtă astfel de adeverințe privind acordarea grupei a II-a de muncă.
Ca atare, în mod eronat a apreciat instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi îndreptățit la eliberarea unei adeverințe prin care să i se acorde grupa a II-a de muncă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) litera g) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, „locurile de muncă în condiții deosebite" reprezintă jocurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților"".
În continuare arată reclamantul că solicitarea sa are la bază dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și Anexa nr. 2 din acest ordin, în cadrul căruia, la punctele nr. 22, 23 și 27 sunt prevăzute meseriile enumerate mai sus, ca fiind incluse în meserii practicate în condiții deosebite de muncă; dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, din care reiese că ...beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2".
Rezultă așadar că este îndreptățit ia acordarea grupei a Il-a de muncă« în aceleași condiții ca și ceilalți colegi de serviciu, strungari, frezori, găuritori, rectificatori, controlori tehnici de calitate, care au dobândit astfel de adeverințe, privind acordarea grupei a II-a de muncă.
Totodată, nu are nicio relevanță împrejurarea că recurentul nu s-a adresat anterior promovării cererii de chemare în judecată, intimatei-pârâte Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, așa cum susține instanța de fond, întrucât, la momentul promovării cererii de chemare în judecată, arhiva S.C. WTS S.A. se afla tot la lichidatorul judiciar ce a avut calitatea de pârât în cauză.
Împrejurarea că pe parcursul derulării cercetării judecătorești situația de fapt s-a modificat, în sensul că, S.C. WTS S.A. a fost radiată, iar lichidatorul a fost descărcat de gestiune, predând întreaga arhivă a societății. Direcției Județene a Arhivelor Naționale Dâmbovița, este un caz fortuit, ce nu putea fi anticipat de recurentul-reclamant.
După predarea arhivei, respectiv la data de 27.12.2012, recurentul-reclamant arată că a înaintat Direcției Județene a Arhivelor Naționale Dâmbovița o solicitare în vederea eliberării adeverinței de grupă, însă până la acest moment nu a primit niciun răspuns din partea acestora.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Dâmbovița, consideră că instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea acesteia, întrucât, având în vedere că adeverința ce face obiectul prezentei acțiuni nu va mai putea fi eliberată de către fostul său angajator - societate comercială radiată - ci de către DJAN Dâmbovița, urmează ca hotărârea ce se va pronunța în cauză să îi fie opozabilă și Casei Județene de Pensii Dâmbovița, pentru a nu exista dubii la momentul la care adeverința va fi depusă în vederea valorificării în cadrul dosarului de pensionare al reclamantului.
D. urmare, față de cele invocate, recurentul consideră că se impune menținerea în cauză în calitate de pârâtă a Casei Județene de Pensii Dâmbovița, pentru opozabilitate.
Față de cele arătate și față de probele administrate la fondul cauzei, se solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată ulterior, în sensul pronunțării unei hotărâri prin care să se dispună obligarea intimatei-pârâte Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița - Serviciul Județean al Arhivelor Dâmbovița, la eliberarea pe numele reclamantului a unei adeverințe pentru grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru timpul lucrat în perioada 01.06._93 și 10.01._04, cât recurentul-reclamant a avut calitatea de salariat al S.C. Wisconsin Turning System S.A., în funcția de lăcătuș mecanic și maistru.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează :
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost ulterior precizată reclamantul B. I I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița să-i elibereze o adeverință care să ateste că a derulat activități în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din timpul lucrat în perioada 01.06._93 și 10.01._04.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 16 din 2 aprilie 1996 privind Arhivele Naționale creatorii ori deținătorii de documente sau, după caz, succesorii în drepturi ai acestora sunt obligați să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, certificate, adeverințe, copii și extrase de pe documentele pe care le creează ori le dețin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.
Serviciile prestate de către Arhivele Naționale pentru rezolvarea solicitărilor persoanelor fizice și ale persoanelor juridice se efectuează, contra cost, în condițiile prevăzute de lege.
În consecință, pârâta nu poate elibera o adeverință fostului salariat care să ateste o altă situație decât cea care rezultă din actele unității care le-a predat, iar instanța de judecată nu poate o poate obliga să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte o altă situație decât cea reală, în care acesta s-a aflat într-o anumită perioadă, chiar dacă în această perioadă salariatul ar fi putut beneficia de o anumită grupă de muncă, dar, în fapt, nu i s-a recunoscut grupa de către unitate, întrucât nu au fost făcute demersuri în acest sens. Pârâta răspunde pentru datele eliberate prin adeverințe și nu poate atesta prin acte o altă situație decât cea conform actelor pe care le deține, preexistentă .
Nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că faptul că pe parcursul derulării cercetării judecătorești situația de fapt s-a modificat, iar S.C. WTS S.A. a fost radiată și lichidatorul a fost descărcat de gestiune, predând întreaga arhivă a societății. Direcției Județene a Arhivelor Naționale Dâmbovița, este un caz fortuit, ce nu putea fi anticipat de recurentul-reclamant, în situția în care acesta solicită să i se recunoască desfășurarea activității în condiții ce l-ar fi îndreptățit la acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioade de timp de peste 30 de ani în urmă.
Conform dispozițiilor Ordinului nr. 50/05.03.1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, în anexele 1 și 2 sunt prevăzute activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I și II. Încadrarea în grupele I și II de muncă se făcea în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășeșea nivelul maxim admis prevăzut în Normele de protecția muncii. Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuia să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele MS sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constatău că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. Nominalizarea persoanelor care se încadraz în grupele I și II de muncă se facea de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășurau activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere, infectare, etc.).
Încadrarea în grupele I și II de muncă se facea proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa II cel puțin 70 % din programul de lucru.
Suținerea recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de chemare în judecată în sensul că în anumite perioade ar fi lucrat în condiții deosebite de muncă procedând la repararea utilajelor din incinta tuturor secțiilor fabricii unele dintre ele încadrându-se ca locuri de muncă în condiții deosebite atât pt grupa I cât și pentru grupa a II-a nu justifică acordarea adeverinței solicitate atât timp cât nu a făcut dovada că, respectându-se procedura mai sus –menționată, activitatea acestuia pentru perioadele precizate a fost încadrată de unitatea la care a lucrat în grupa a II-a de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod legal și întemeiat instanța de fond a apreciat că eliberarea adeverinței privind grupa de muncă trebuie precedată de existența unor înscrisuri (mențiuni în carnetul de muncă, acte de dispoziție interne ale angajatorului, hotărâre judecătorească, etc.) prin care să se constate îndreptățirea salariatului de a beneficia de un regim special de muncă, iar în lipsa acestor înscrisuri, deținătorul arhivelor societății, nu poate fi obligat la întocmirea adeverinței, aceasta trebuind să ateste situații a căror existentă este cert dovedită.
Pe de altă parte, în mod judicios instanța de fond a apreciat și faptul că reclamantul-recurent trebuia să se adreseze pârâtei mai întâi cu o cerere de eliberare a adeverinței care să ateste situațiile pretinse și doar în cazul unui răspuns negativ sau în lipsa unui răspuns în termenul prevăzut de lege se putea întoarce împotriva acesteia cu o acțiune în instanță.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârea recurată nu este afectată de motivele de modificare invocate de recurent, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. I.I., domiciliat în ., . împotriva sentinței civile nr. 2359 din data de 21.11.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . nr.6, județul Dâmbovița și C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,..1A, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V.-A. P. I. L. E.-S. L.
GREFIER
V. M.
Red.SEL/Tehnored.VM
2 ex/9.05.2013
d.f. nr._ Tribunaul Dâmbovița
j.f.M. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 64/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
