Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1517/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1517/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 7057/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1517
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A. - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 285/01 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții G. A.-B., B. D., C. I., S. I.-D.- toți reprezentați de SINDICATUL CENTRALIZARE TELECOMENZI FEROVIARE B., cu sediul în Mun. B., ., cam. 209 și sediul procesual ales la Cabinet de avocat B. M., cu sediul în B., ., ., . și pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A., cu sediul în București, ..38, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă CNCF CFR SA-Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF B. reprezentată de consilier juridic F. M., potrivit delegației nr.9/28.05.2013, lipsind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de recurs s-a solicitat de către pârâtă judecata în lipsă. Totodată, se menționează că recurenta a depus la dosar, prin intermediul serviciului registratură, note scrise, înregistrate sub nr. 9558/23.04.2013, în cuprinsul cărora se solicită lămurirea dispozitivului hotărârii atacate. De asemenea, se precizează că, prin intermediul aceluiași serviciu, în dimineața ședinței de judecată, a fost depusă la dosar de către intimații-reclamanți, întâmpinare, înregistrată sub nr._/28.05.2013, în finalul căreia se solicită judecata în lipsă, anexat acesteia fiind depusă de avocat B. M. împuternicirea avocațială nr._/2013.
Curtea, constatând că cererea intitulată întâmpinare nu a fost depusă de către intimați în termen procedural, apreciază că aceasta are caracterul unor concluzii scrise.
Consilier juridic F. M., pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar delegație de reprezentare și declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării depusă la dosar de către intimați, neavând cereri de formulat.
La solicitarea instanței, formulată în baza rolului activ, reglementat de art. 129 alin. 4 Cod proc. Civilă, consilier juridic F. M., pentru recurenta-pârâtă, declară că cererea formulată în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, referitoare la lămurirea dispozitivului sentinței atacate nu reprezintă un motiv distinct de recurs, ci constituie o dezvoltare a motivelor inițiale .
Curtea ia act de precizările reprezentantului recurentei-pârâte și având în vedere că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic F. M., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă CNCF CFR SA-Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF B., pune concluzii de admitere a recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă sub nr._, reclamanții Băciin D., C. I., G. A. B., S. I. D. reprezentați de Sindicatul Centralizare Telecomenzi Feroviare B. a chemat în judecată pe pârâtele C. Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. și Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea în solidar a pârâtelor și la respectarea dispozițiilor art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate angajatoare, încheiat pe anii 2007 - 2008, înregistrat sub nr. 1631/2007, prelungit prin actele adiționale nr. 5236/2007, nr. 1752/2008, nr. 4123/2008, nr. 4319/2008, nr. 7151/2008 și nr. 436/2009 și a dispozițiilor art. 71 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006 - 2008, prelungit până în anul 2010, în sensul de a plăti membrilor de sindicat ajutorul material aferent „Zilei feroviarilor” pentru anul 2009 reprezentat de un salariu de bază brut, la nivelul clasei unu de salarizare, în cuantum de 570 lei actualizată la zi cu rata inflației și dobânda legală; obligarea în solidar a pârâtelor 1 și 2 la respectarea dispozițiilor art.65 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate angajatoare pe anii 2007 - 2008, înregistrat sub nr.1631/2007, prelungit prin actele adiționale nr.5236/2007, nr.1752/2008, nr.4123/2008, nr.4319/2008, nr. 7151/2008 și nr.436/2009 și a celor cuprinse în art.71 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, valabil încheiat pe perioada 2006 - 2010, în sensul de a plăti membrilor de sindicat ajutorul material de Paști, pentru anul 2009 reprezentat de un salariu de bază brut, la nivelul clasei unu de salarizare, în cuantum de 570 lei actualizată la zi cu rata inflației și dobânda legală; obligarea în solidar a pârâtelor 1 și 2 la respectarea dispozițiilor art.32 și art.33 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate angajatoare, pe anii 2007 - 2008, înregistrat sub nr. 1631/2007, prelungit prin actele adiționale nr.5236/2007, nr.1752/2008, nr. 4123/2008, nr.4319/2008, nr.7151/ 2008 și nr.436/2009 și a celor cuprinse în art.30 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, valabil pe perioada 2006 - 2010, în sensul de a plăti membrilor de sindicat salariul suplimentar pe anul 2008 actualizată la zi cu rata inflației și dobânda legală; obligarea în solidar a pârâtelor 1 și 2 la respectarea dispozițiilor art.32 și art.33 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate angajatoare, pe anii 2009 - 2010, înregistrat sub nr. 2561/06.06.2009 și a celor cuprinse în art.30 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, valabil încheiat pe perioada 2006 - 2010, în sensul de a plăti membrilor de sindicat salariul suplimentar pe anul 2009 actualizată la zi cu rata inflației și dobânda legală.
În motivarea acțiunii, se arată că Sindicatul Centralizare Telecomenzi Feroviare B. este legal constituit și funcționează în cadrul Sucursalei Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații B., subunitate fără personalitate juridică, din cadrul Companiei Naționale de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. București și reprezintă, în condițiile art.28 din Legea 62/2011 privind dialogul social, interesele angajaților - membrii de sindicat din cadrul acestei unități, putând formula acțiuni în numele și pentru membrii de sindicat.
Au precizat reclamanții că, potrivit art.3 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, valabil pe perioada 2006 - 2010 „clauzele prezentului contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de muncă și pentru perioada când din diverse motive nu există C.C.M. la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia.
Au mai învederat reclamanții că, potrivit disp. art.65 din C.C.M. valabil pe anii 2007 - 2008 înregistrat sub nr.1631/2007 și a celor cuprinse în art.65 din C.C.M. pe anii 2009 - 2010 și ale art.71 alin.1 din C.C.M. încheiat la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006 - 2010, salariații C.N.C.F. C.F.R. S.A. beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paști, C. și de Ziua Feroviarilor care a fost stabilită pentru data de 23 aprilie a fiecărui an calendaristic, de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază brut la nivelul clasei unu de salarizare, mai puțin salariaților care au înregistrat absențe nemotivate în cursul anului, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de un an.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.32 și ale art.33 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2007 - 2008 și 2009 - 2010 și ale art.30 din C.C.M. încheiat la nivel de G. de Unități Feroviare pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Au mai arătat reclamanții că, întrucât, nu există considerente de natură juridică, care să ducă la suspendarea ori anularea drepturilor de natură salarială, solicitate prin prezenta acțiune, cu atât mai mult cu cât, acestea au și fost recunoscute unei părți a salariaților C.N. C.F.R. S.A., au fost obligați să se adreseze instanței de judecată pentru recunoașterea și realizarea drepturilor de natură salarială pe calea unei hotărâri judecătorești.
În susținerea drepturilor lor legale, reclamanții au invocat Convenția O.I.M. nr.154/1981 privind negocierea colectivă, Recomandarea O.I.M. nr.91/1951 privind convențiile colective și toate reglementările cuprinse în Convențiile O.I.M. privitoare la forța obligatorie a clauzelor cuprinse în Contractele Colective de Muncă.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor și expertiză tehnică specialitatea contabilitate.
În drept, reclamanții au invocat disp. art.1, art.65 din C.C.M. la nivel de unitate angajatoare pe anii 2007 - 2008, 2009 - 2010, art.32 și art.33, Anexa 6, art.30, art.71 din C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare, Codul Muncii, Legea 62/2011.
Ulterior, Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare B., în numele reclamanților - membri de sindicat, a depus la dosar o precizare la cererea de chemare în judecată, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună și obligarea, în solidar, a pârâtelor 1 și 2 la respectarea dispozițiilor art.32 și art.33 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate angajatoare, pe anii 2009 - 2010, înregistrat sub nr.2561/06.06.2009 și a celor cuprinse în art.30 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, valabil încheiat pe perioada 2006 - 2010, în sensul de a plăti membrilor de sindicat salariul suplimentar pe anul 2010.
În raport de susținerile reclamanților, pârâta Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații B. a formulat, în baza disp. art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în situația în care apărările vor fi înlăturate, solicită să se aibă în vedere că sumele solicitate de reclamanți reprezintă venitul brut, însă, acesta este afectat de contribuții (impozit, C.A.S., asigurări sociale)pe care angajatorul este obligat să le rețină, să le calculeze, să întocmească deducerile rectificative și să le vireze ulterior bugetului de stat, astfel că instanța nu va putea obliga să plătească reclamanților suma brută,ci suma netă.
Prin sentința civilă nr. 957/M/27.06.2012 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului B. în ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții Băciin D., C. I., G. A. B. și S. I. D., având în vedere că aceștia au domiciliile și locurile de muncă pe raza județului Prahova, potrivit înscrisurilor aflate la dosar.
La Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 285/1 februarie 2013 Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată, a obligat pârâtele, în solidar, la plata către membrii de sindicat indicați în tabelul - anexa 1 la acțiune, pentru anul 2009, a câte unui ajutor material cu ocazia Zilei Feroviarilor, reprezentat de un salariu de bază brut, la nivelul clasei unu de salarizare, în cuantum de 570 lei.
A obligat pârâtele, în solidar, la plata către membrii de sindicat indicați în tabelul - anexa 2 la acțiune a câte unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști pentru anul 2009, reprezentat de un salariu de bază brut, la nivelul clasei unu de salarizare, în cuantum de 570 lei.
A obligat pârâtele, în solidar, la plata către membrii de sindicat indicați în tabelul - anexa 3 la acțiune, pentru anul 2008, a câte unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, ca fiind prescris.
Obligă pârâtele, în solidar, la plata către membrii de sindicat indicați în tabelul - anexa 4 la acțiune, pentru anul 2009, a câte unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
A obligat pârâtele, în solidar, la plata către membrii de sindicat indicați în tabelele anexă la acțiune, pentru anul 2010, a câte unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
S-a dispus ca sumele sus-menționate cuvenite membrilor de sindicat să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui drept bănesc neacordat și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.65 alin.1 din CCM încheiat la nivel de unitate angajatoare pe anii 2007 - 2008, înregistrat sub nr. 1631/2007 prelungit prin acte adiționale și a celor cuprinse în art. 71 alin. 1 din CCM încheiat la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, valabil încheiat pe anii 2007 - 2010, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare, iar pentru „Ziua Feroviarului” se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei 1 de salarizare.
Contractul Colectiv de Muncă, astfel cum era prevăzut de Legea nr.130/ 1996 în vigoare la data încheierii contractelor și perioadei pentru care se solicită drepturile, precum și Codul Muncii este un act sui generis, fiind în același timp un act juridic (contract, convenție), sursă de drepturi și obligații reciproce ale părților și, totodată, un izvor de drept, fiind sub acest aspect, o normă convențională negociată.
Ca orice contract, și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertății contractuale, reprezentând legea părților.
Dacă, cu prilejul încheierii, se perfectează ca și contract, cu ocazia aplicării sale, contractul colectiv de muncă reprezintă o reglementare, deci, o lege a părților.
În acest sens, art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 (așa cum era în vigoare la data pentru care se solicită drepturile) și art.229 alin.4 C. muncii prevăd că, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Pârâtele, semnatare ale contractului colectiv de muncă anterior menționat nu poate să refuze îndeplinirea obligațiilor asumate, invocând dificultăți financiare sau orice alte motive, inclusiv faptul că sunt agenți economici monitorizați.
Prin încheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, de origine convențională, creat de angajatori și salariați, în funcție de condițiile economice și sociale, precum și de interesele celor două părți.
Clauzele fiecărui contract colectiv de muncă au valoare normativă; ele alcătuiesc un „drept al muncii” propriu celor care îl încheie, iar, potrivit legii, contractul colectiv de muncă se încheie între angajator, pe de o parte și salariați, de cealaltă parte, în urma unei negocieri colective care presupune ample discuții și tratative, o comunicare între cei doi parteneri sociali, ocazie cu care angajatorii trebuiau să aibă în vedere și să pună în discuție tocmai aceste dificultăți economico - financiare.
După încheierea și ., aceste contracte colective de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (art.229 alin.4 C. muncii), executarea presupunând aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate.
Acestea sunt dispozițiile speciale care reglementează sfera de executare și aplicare a contractului colectiv de muncă, iar nu dispozițiile generale invocate de pârâta Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații B..
În ceea ce privește imposibilitatea executării obligației contractuale datorită intervenirii unor evenimente economice - financiare care nu puteau fi prevăzute, tribunalul reține că, la data negocierii contractelor colective de muncă pe anii 2007 - 2008 și a actelor adiționale prin care executarea acestora a fost prelungită, dispozițiile O.U.G nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare erau demult în vigoare, astfel încât, la negocierea și stabilirea tuturor drepturilor salariale cuvenite salariaților au fost avute în vedere bugetele de venituri și cheltuieli adoptate cu aprobarea forurilor competente, precum și rezultatele financiare ale societăților pârâte și fondurile salariale stabilite în funcție de toate elementele prevăzute de lege.
Arat[ tribunalul că, pârâtele nu pot invoca, în susținerea intereselor lor, propria culpă de a fi negociat drepturi salariale cu încălcarea unor prevederi legale, iar, pe de altă parte, susținerea potrivit căreia acordarea acestor drepturi salariale ar afecta fondul de salarii este lipsită de orice dovezi.
Referitor la plata salariului suplimentar aferent anilor 2008, 2009, 2010 se observă că, potrivit prevederilor art.32 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtelor pe anii 2007 - 2008 și 2009 - 2010, precum și în temeiul disp.art.30 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de G. de Unități din transportul feroviar pe anii 2007 - 2008 și 2009 - 2010 „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”, iar art.33 stabilește criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar, conform Anexei nr. 6.
Totodată, dreptul salariaților de a beneficia de salariul suplimentar este prevăzut și de disp. art.30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2010, care statuează că „pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Fiind un drept câștigat, urmare a negocierilor purtate între reprezentanții patronatului și cei ai sindicatului, unitățile angajatoare aveau obligația acordării acestuia, obligație pe care pârâtele nu și-au respectat-o, motivat de faptul că pentru anii 2007, 2008 și 2009 nu s-a putut constitui fondul necesar pentru plata salariului suplimentar.
Această susținere a pârâtei Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații B. nu poate fi primită, deoarece negocierea dreptului solicitat de către reclamanți este cât se poate de clară, acordarea lui nefiind condiționată de eventuale imposibilități financiare invocate de pârâtă apărute în decursul derulării raporturilor de muncă.
Încercarea pârâtei Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații B. de a justifica neacordarea acestui drept printr-un motiv considerat obiectiv de aceasta, respectiv acela că nu a mai înregistrat profit, ci pierderi și, astfel, nu poate constitui fondul de salarii, nu o exonerează de răspunderea executării obligațiilor contractuale inserate în cuprinsul art.32 și 33 din C.C.M. la nivel de
unitate despre care s-a făcut vorbire, nu poate schimba voința părților la negociere, inducând o acordare condiționată a acestui drept de realizarea profitului.
Dacă aceasta ar fi fost voința angajatorului la negociere, atunci constituirea fondurilor necesare acordării salariului suplimentar nu ar fi fost realizată din totalul veniturilor realizate, așa cum s-a stipulat, ci din profitul realizat.
În raport de aceste considerente, constatând că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, tribunalul a admis acțiunea precizată, a obligat pârâtele, în solidar, la plata către membrii de sindicat indicați în tabelul - Anexa 1 la acțiune, pentru anul 2009, a câte unui ajutor material cu ocazia „Zilei Feroviarilor” reprezentat de un salariu de bază brut, la nivelul clasei unu de salarizare, în cuantum de 570 lei, la plata către membrii de sindicat indicați în tabelul - Anexa 2 la acțiune, a câte unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști pentru anul 2009, reprezentat de un salariu de bază brut, la nivelul clasei unu de salarizare, în cuantum de 570 lei, la plata către membrii de sindicat indicați în tabelul - Anexa 3 la acțiune, pentru anul 2008, a câte unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, ca fiind prescris, la plata către membrii de sindicat indicați în Tabelul - Anexa 4 la acțiune, pentru anul 2009, a câte unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, la plata către membrii de sindicat indicați în tabelele anexă la acțiune, pentru anul 2010, a câte unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, sumele mai sus menționate cuvenite membrilor de sindicat urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui drept bănesc neacordat și până la data plății efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA – Sucursala CREIR CF B., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că instanța de fond în mod greșit nu a reținut argumentele privind circumstanțele economico-financiare ale societății.
Arată recurenta că, prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR” SA - Sucursala CREIR CF B., la aplicarea clauzei prevăzută de art. 32 si următoarele din CCM, respectiv plata salariului suplimentar aferent anilor 2009- 2010, actualizat cu rata inflației la data plații efective.
Precizează recurenta că pârâta CNCF „CFR” SA este societate comercială pe acțiuni cu capital social integral vărsat de statul roman, în calitate de acționar unic care își exercita drepturile și obligațiile prin Ministerul Transporturilor.
Potrivit prevederilor art. 22 alin.(1) din H.G. nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Cai Ferate „C.F.R.” SA prin reorganizarea Societății Naționale a Cailor Ferate, C.F.R. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către Guvern, la propunerea Ministerului Transporturilor, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor, excepție fiind anii 2006 si 2007 când, în conformitate cu art. 1 alin.(1) - (2) și art. 2 din O.G. nr. 1/2007, bugetul de venituri și cheltuieli al CNCF „CFR” - SA, care este cuprins în bugetul general consolidat al Ministerului Transporturilor se aproba prin ordin comun al ministrului transporturilor care este ordonatorul principal de credite, al ministrului finanțelor publice și al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei si se publica in Monitorul Oficial, Partea I.
Conform art. 29 alin, (3) si (4), art. 47 alin. (3), art. 48 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisa și limitată. Fondul salariilor de bază se aproba distinct, prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. Alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite si, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor aprobate în bugete se aproba de către ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificației bugetare, pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terțiari de credite, după caz.
Recurenta CNCF „CFR” SA nu a avut aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2008 și 2009, astfel că, neavând stabilit cuantumul veniturilor și fondul salariilor de baza aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.
A mai arătat recurenta că, potrivit art. 32 din Contractele Colective de Munca menționate, din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Ori, în contextul în care, CNCF „CFR” SA nu a avut buget de venituri și cheltuieli și nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2007, 2008 și 2009, precum și plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc, considera că, nu există obligația plații salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamant.
Precizează recurenta că, veniturile companiei nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora putând majora deficitul bugetar al acesteia.
Totodată, arătă că, în conformitate cu art. 22 alin. 2 - 4 din H.G. nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Cai Ferate „C.F.R.” S.A., prin reorganizarea Societății Naționale a Cailor Ferate, este prevăzut faptul ca, veniturile C.F.R. se realizează din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii și din valorificarea, la intern și la export, a deșeurilor refolosibile rezultate din reparații, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu și din alte activități proprii si sunt utilizate, în principal, după cum urmează: (….) pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare; (…) pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare,întreținere, reparații curente, precum și pentru modernizarea, dezvoltarea și reparațiile capitale ale infrastructurii feroviare private; (…)pentru acoperirea cheltuielilor infrastructurii feroviare publice sau private, în funcție de sectorul din care provin.
Adunarea generală a acționarilor poate decide, în funcție de prioritățile C.F.R., și alte alocări ale veniturilor.
Veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare, sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz și nu pot fi afectate direct unei cheltuieli anume (ex: salariul suplimentar).
Mai arată că recurenta CNCF „CFR” SA are obligația utilizării veniturilor realizate conform prevederilor legale și a clasificației bugetare (ex: pentru realizarea obiectului sau de activitate, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare) deci nu numai pentru plata drepturilor salariale.
De asemenea, solicită ca instanța să aibă în vedere și faptul că, tot pe fondul unei crize economice, in anul 1997, Guvernul a emis, O.U.G. nr. 81/1997 pentru reglementarea plații premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de aceasta natura, suportate din fondul de salarii, care, de regulă, se acorda la finele anului, prin care se prevede ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care, potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plați restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plați, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de aceasta natura suportate din fondul de salarii.
Conform art. 32 alin. 3 din CCM, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar, in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar, din veniturile realizate.
Din interpretarea art. 32 alin. 3 se subînțelege că, constituirea fondului necesar plații salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării acestui drept de veniturile realizate.
Pentru aceste motive, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata cu privire la plata salariului suplimentar aferent anului 2008, 2009 și 2010, actualizat cu rata inflației la data plații efective.
De asemenea, a solicitat să se dispună clarificarea dispozitivul sentinței sus-menționate referitor la alin. 4 din cuprinsul acesteia, respectiv obligarea recurentei la plata salariului suplimentar pentru anul 2008, ca fiind prescris.
Cu privire la plata ajutorului material de P. pentru anul 2009, consideră recurenta că cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât pentru anul 2009 obligația C.N.C.F. „C.F.R.” SA. de a plăti ajutorul material aferent sărbătorilor de P. nu exista.
În susținerea acestor argumentelor precizează că în conformitate cu prevederile art. 65 ultimul alineat din CCM. al CN.CF.C.F.R.-S.A. pe anul 2009-2010, în anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P..
In dovedirea afirmațiilor a depus extras din CCM. al CN.CF.C.F.R.-S.A. pentru anul 2009-2010 și Actul Adițional nr. 1718/22.04.2008, care prevede ca pentru anul 2009 și 2010 nu se acorda ajutoare materiale pentru P..
Prin urmare, motivat de înțelegerea parților (patronat - sindicate) solicită recurenta să se constate că nu exista temei legal pentru acordarea ajutorului material aferent sărbătorilor de P. pentru anul 2009.
Motivat de faptul că au cunoștința de situația economica cu care se confrunta compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu CN.C.F.CF.R.-S.A. Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009 - 2010 cu prevederea ca „în anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și de Ziua Feroviarilor”.
Apreciază ca acest motiv este de ordine publica deoarece, instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art. 969 Cod civil.
De asemenea, învederează că, în cauze similare, mai multe instanțe de judecata din țară au respins capătul de cerere privind drepturile solicitate de sindicate pentru anul 2009, respectiv plata ajutorului material aferent sărbătorilor de P. și Ziua Feroviarilor.
Prin urmare, solicită respingerea pretențiilor reclamantului privind acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anul 2009 ca neîntemeiate și nelegale.
Cu privire la plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarului pentru anul 2009, consideră că cererea reclamantului este neîntemeiată, deoarece, în conformitate cu prevederile Actului Adițional la CCM. nr. 1718 / 22.04.2010 pentru 2009-2010 art. 65 ultimul alineat a fost modificat, în sensul că nu se acordă pentru anul 2009 și 2010, ajutoarele materiale pentru Ziua Feroviarului.
De asemenea, apreciază că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și nelegală deoarece:
- obligația contractuală asumata de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite;
- obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil care statuează că „obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibila îndeplinirea acestei obligații”;
- principiul forței obligatorii a contractului statuat prin dispozițiile art. 969 Cod civil se circumscrie legii, neputându-se deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.
Arată recurenta că obligația angajatorului de a achitat drepturile pretinse de reclamant era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
Prin urmare, motivat de înțelegerea părților (patronat-sindicat), solicită să se constate că nu există temei legal pentru acordarea ajutorului material pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2009 – 2010.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare de către intimați, deși au fost legal citați cu această mențiune.
La termenul de judecată din data de 29 mai 2013, la solicitarea instanței, formulată în baza rolului activ, reglementat de art. 129 alin. 4 Cod proc. Civilă, consilier juridic F. M., pentru recurenta-pârâtă, a declarat că cererea formulată în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, referitoare la lămurirea dispozitivului sentinței atacate nu reprezintă un motiv distinct de recurs, ci constituie o dezvoltare a motivelor inițiale.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce vor fi expuse, în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Susținerea recurentei că instanța de fond în mod greșit nu a reținut argumentele privind circumstanțele economico-financiare ale societății este nefondată, întrucât aceasta nu se circumscrie niciunui caz de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 Cod pr. civilă. Mai mult, drepturile salariale solicitate de reclamanți erau prevăzute în CCM înregistrat sub nr. 2591/2009 prelungit prin actul adițional nr. 1718/2010 pe anul 2009 – 2010, deci drepturile salariale erau stabilite anterior formulării cererii de chemare în judecată.
Critica recurentei că plata salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării acestui drept de veniturile realizate conform art. 32 alin. 3 din CCM este nefondată, având în vedere următoarele.
În condițiile în care în Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar plata salariului suplimentar era prevăzută ca o obligație pentru angajator și nu doar o posibilitate pentru acesta, (fără să se fi dispus suspendarea plății acestora pe anul 2009), Curtea apreciază că se impunea admiterea lor, iar criticile recurentei sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Aceste prevederi ale CCM-ului la nivel de grup de unități din transportul feroviar se aplică pârâtei prin prisma prevederilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii înainte de modificare și în vigoare la data încheierii CCM și art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Solicitarea recurentei de a se clarifica dispozitivul sentinței alin. 4 respectiv: obligarea recurentei la plata salariului suplimentar pentru anul 2008 ca fiind prescris, urmează a fi respinsă ca nefondată, întrucât potrivit art. 2812a Cod pr. civilă, lămurirea dispozitivului nu poate fi cerută pe calea recursului ,ci numai potrivit art. 281 – 2812 Cod pr. civilă.
Cu privire la plata primei aferentă Zilei Feroviarului pentru anul 2009-2010, ajutorul pentru sărbătorile de P. și C. pentru anii_, Curtea reține următoarele:
Chiar dacă prin CCM-ul la nivel de unitate s-a prevăzut că ajutorul material de P. și de C. și premierea pentru Ziua Feroviarului nu se acordă pentru anul 2009 și 2010 conform actului adițional nr. 1718/2010 o atare împrejurare nu are relevanță în cauză, în condițiile în care potrivit art. 238 alin. 1 din Codul Muncii „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”.
Dispozițiile legale evocate reprezintă măsuri de protecție a salariaților, menite să asigure exercițiul neîngrădit al drepturilor și al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncă, pentru a-i feri de consecințele unor eventuale abuzuri ori amenințări din partea angajatorilor.
Ca atare, orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt înlăturate.
Atâta timp cât prin lege sau/și prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior (în speță, la nivel de grup de unități) s-au stabilit anumite drepturi în favoarea salariaților, aceștia nu pot renunța la ele, negocierea clauzelor contractului individual de muncă sau a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel inferior, în speță, la nivel de unitate, fiind posibilă numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute în lege și/sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Pe de altă parte, în mod corect tribunalul a apreciat că și în condițiile în care pârâta nu avea posibilități financiare de achitare a acestor sume, se impunea obligarea sa la plata lor.
Plecând de la dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție care statuează că „dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate” este evident că recurenta trebuie să procedeze la plata acestor drepturi inserate în contract, iar împrejurarea că ea nu a mai realizat profit, ci pierderi, nu o exonerează de răspunderea executării obligațiilor contractuale.
Din moment ce plata acestor drepturi era reglementată de prevederile CCM, atât la nivel de unitate, cât și de grup de unități din transportul feroviar, lipsa fondurilor, invocată de intimată, nu o exonerează de plata obligațiilor ce-i revin.
Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare în vederea constituirii fondului de salarii, iar acest lucru reiese din dispozițiile art. 40 alin. 2 din Codul Muncii care stabilesc că acesta este obligat să acorde salariul, toate drepturile ce decurg din lege, din CCM și din contractul individual de muncă.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Se va lua act că intimații-reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A. - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 285/01 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții G. A.-B., B. D., C. I., S. I.-D. - toți reprezentați de SINDICATUL CENTRALIZARE TELECOMENZI FEROVIARE B., cu sediul în Mun. B., ., cam. 209 și sediul procesual ales la Cabinet de avocat B. M., cu sediul în B., ., ., . și pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A., cu sediul în București, ..38, sector 1.
Ia act că intimații-reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2013.
Președinte, Judecători,
V.-I. S. A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
2 ex./30.09.2013
d.f._ - Tribunalul Prahova
j.f. A. G. H.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2359/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
