Acţiune în constatare. Decizia nr. 3315/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3315/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 5634/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3315
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Președinte – C. M. M.
Judecători – A. M. R.
- M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta C.N. R. S.A. - F. S.C. „Uzina Mecanică M.” S.A., cu sediul în ., DN - 72, km 33+145, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 881 din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamantul GEROȘANU M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul individual de avocatură „V. C.” cu sediul în localitatea I.L. C., ., județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă C.N. R. SA reprezentată de consilier juridic V. G. în baza împuternicirii de reprezentare nr.C3823/31.10.2013 și intimatul reclamant Geroșanu M. asistat de avocat C. V. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat instanței că, prin intermediul Serviciului Registratură intimatul reclamant Geroșanu M. a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată și recurentei pârâte, iar recurenta a depus răspuns la întâmpinare.
Se comunică apărătorului intimatului reclamant răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta pârâtă.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Consilier juridic V. G., având cuvântul pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului pentru motivele dezvoltate în răspunsul la întâmpinare, arătând că hotărârea instanței se bazează numai pe expertiza tehnică, care s-a dorit a fi o lucrare științifică, dar care, după o primă lecturare, preia atributele instanței de judecată, iar în cuprinsul hotărârii instanța nu face nicio referire la celelalte probatorii administrate și încuviințate, din care rezultă cu certitudine concentrațiile de noxe admise la locul de muncă al intimatului reclamant.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat C. V., având cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, având în vedere și raportul de expertiză întocmit în cauză la instanța de fond, care este o lucrare laborioasă, cu referire strictă la condițiile deosebite în care intimatul reclamant și-a desfășurat activitatea, respectiv grupa a II-a de muncă, conform dispozițiilor Ordinului 50/1990 și anexelor sale.
Referitor la buletinele de analiză invocate de recurenta pârâtă, solicită a se constata că acestea sunt emise pentru situații ulterioare anului 2000, când producția era aproape inexistentă și secția era în schimbare și mutare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat. Depune la dosar chitanța nr. 48/11.10/2013 reprezentând plata onorariului de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr._, reclamantul Geroșanu M., în contradictoriu cu pârâta C.N. R. S.A. - F. S.C. „Uzina Mecanică M.” S.A., a solicitat a se constata că în perioada 25.09._74 și 17.03.1976 – 17.10.2007, cât a fost angaja ca rectificator în cadrul secției sculărie, a lucrat efectiv 100% din programul de lucru, în loc de muncă ce se încadra în grupa a II-a de muncă și pe cale de consecință să se constate că activitatea desfășurată în acea perioadă se încadrează în grupa II de muncă, cu dispunerea efectuării rectificărilor din carnetul de muncă și repunerea în drepturile anterioare.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, în perioada menționată a lucrat în meseria de rectificator efectiv 100% din programul de lucru, în secția sculărie, loc de muncă ce se încadra în grupa II de muncă, conform dispozițiilor ordinului nr.50/1990 și anexele sale, dar în mod greșit și discriminator nu a fost încadrat în grupa II de muncă deși locul de muncă se încadra la categoria locurilor de muncă cu condiții deosebit de grele, cu grad ridicat de noxe.
A mai arată că potrivit adresei MMPS nr.73G/1242/23.06.1997, transmisă Federației Sindicatelor din Construcția de Mașini, activitatea prestată de rectificatori pe mașini unelte care pentru rectificare folosesc pietre abrazive se încadrează în grupa II de muncă potrivit poz.34 din anexa nr.2 la ordinul 50/1990, completat cu avizele ulterioare. De asemenea, tot potrivit acestui aviz, activitatea de prelucrări mecanice prin așchiere a pieselor din fontă și oțel se încadrează în grupa II de muncă, că urmează a se reține de instanță că, operațiunea de rectificare, prelucrare mecanică prin așchiere, se folosesc pietre abrazive din cuarț, iar în urma operației de rectificare rezultă pulberi metalice, pulberi abrazive și pulberi din emulsia folosită pentru răcirea piesei, emulsie ce are doar rolul de răcire nu și acela de absorbție al pulberilor metalice și abrazive.
În dovedirea cererii a depus, în copii, următoarele acte: carnet de muncă, adresă către C.N. R. S.A. - F. S.C. „Uzina Mecanică M.” S.A, adresă emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, sentința civilă nr.2387/2011, sentința nr.473/24.02.2009.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că, încadrarea în grupa II de muncă până în 1990 era reglementată de Ordinul Ministerului Sănătății nr.59/1969 (în prezent abrogat), care prevedea expres locurile de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase pentru încadrarea în grupa II de muncă, iar reclamantul nu a lucrat în aceste locuri de muncă, că încadrarea în grupa II de muncă nu a fost un act de dispoziție al administrației, iar pe de altă parte activitățile desfășurate de reclamant în perioada solicitată în cererea de chemare în judecată nu pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă; că locul de muncă al reclamantului nu se regăsește în anexele și tabelele contractelor Colective de muncă și nici în procesul – verbal nr._/18.04.1990, iar cu privire la adresa MMPS nr.73G/23.06.1997 transmisă Federației Sindicatelor din Construcții de mașini referitor la . nu poate fi opozabilă societății, motivat de activitate al fiecărei societăți și de condițiile tehnico – organizatorice. Se mai arată că reclamantul nu și-a desfășurat activitatea în Atelierul Ascuțitorie.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 881 din 24 aprilie 2013, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Geroșanu M., în contradictoriu cu pârâta C.N. R. S.A. - F. S.C. „Uzina Mecanică M.” S.A., a constatat că reclamantul a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în perioadele 25.09._74, 17.03._01, în procent de 100%, a respins celelalte pretenții ale reclamantului și a obligat pârâta la 1700 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele:
Din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și raportul de expertiză rezultă că reclamantul a desfășurat activitate la CN „R.” SA filiala . calitate de rectificator în cadrul secției „Sculărie” în perioadele 25.09._74 și 17.03._07.
Prin art. 1 alin. 1 din Ordinul 50/20.03.1990 s-au precizat, în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul Lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, iar potrivit pct. 6 din același ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități. Ordinul 50/1990 dă posibilitatea acordării grupei a II–a de muncă pentru ceilalți meseriași de la data încadrării în muncă, adică retroactiv, în situația în care condițiile de lucru sunt aceleași.
În raportul de expertiză se arată că în secțiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea exista un microclimat de lucru nefavorabil, determinat de zgomotul de o anumită frecvență, noxe rezultate din prelucrarea pieselor, o mare parte a acestora fiind aduse de la secția Turnătorie unde sablarea era uneori insuficientă, iar resturile de nisip sunt antrenate în atmosferă, pulberi metalice fine rezultate din interacțiunea dintre piatra abrazivă și piesă, pulberi de care lucrătorul nu este protejat întrucât o protecție cu apărători l-ar împiedica să urmărească cu atenție operațiunile. De asemenea, se arată în raportul de expertiză, folosirea fluidului de așchiere nu asigură protecția lucrătorului – potrivit susținerii pârâtei – ci este destinat să reducă uzura pietrei abrazive, după cum, lichidul de răcire, nu numai că nu asigură protecție dar antrenează și particule de lichid.
Mai mult, în completarea raportului de expertiză se artă că deși pârâta a efectuat o evaluare a riscurilor aceasta este formală, făcută cu o descriere superficială a procesului de muncă și fără o corectă identificare a factorilor de risc.
Aceste aspecte sunt confirmate prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv de adresa 789/30.09.1999 (pag. 29) emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, care arată, în răspunsul adresat sindicatului, că activitatea desfășurată de rectificatorii de mașini unelte care folosesc pietre abrazive se încadrează în grupa a II a de muncă potrivit poziției 34 din anexa II la Ordinul 50/1990, de listele locurilor de muncă încadrate în grupa II pentru anii 1991-1992 întocmite de pârâtă (pag.50, 54) unde meseria de rectificator este prevăzută pentru încadrare în această grupă, de adresa pârâtei 1305/12.04.2000 (pag. 144) prin care se solicită acordarea grupei de muncă pentru rectificatorii pe mașini unelte.
Pentru considerentele ce preced, instanța a apreciat că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 25.09._74 și 17.03._01 se încadrează în grupa a II – a de muncă în procent de 100% motiv pentru care cerea formulată de acesta este considerată întemeiată și urmează a fi admisă.
Referitor la perioada ulterioară datei de 31.03.2001, s-a reținut că Ordinul 50/20.03.1990 și Decretul Lege nr. 68/1990 au constituit temei legal pentru încadrarea locurilor de muncă în gr. II numai până la . HG 261/2001 (01.04.2001) care stabilește noi criterii și o nouă metodologie de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
Astfel, HG 261/2001 stabilește că încadrarea locurilor de muncă în condiții de muncă deosebite se face numai pe baza avizului inspectoratului teritorial de munca, cu posibilitatea pentru angajatorii care nu au primit aviz de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite de a formula plângere in termen de 15 zile de la data comunicării la Inspecția Muncii, conform prevederilor art. 18 din HG 261/2001.
După cum rezultă din avizul 39/6023/27.06.2002 (valabil până la 31.12.2008) emis de ITM Dâmbovița, locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat ca având condiții de muncă deosebite, iar angajatorul nu a uzat de celea legală pentru contestarea respectivului aviz.
În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că pentru perioada 01.04._07 nu mai există temei legal pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă și nici nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru încadrarea locului de muncă al reclamantului în condiții speciale, astfel că pretențiile reclamantului aferente perioadei respective vor fi respinse.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C.N. R. SA F. ., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit dispozițiilor art. 304 punct 6, 7, 8, 9 și art. 3041 Cod Procedură civilă.
Instanța de fond a reținut netemeinic și nelegal că, în secțiile în care și-a desfășurat reclamantul activitatea, existată un microclimat de lucru nefavorabil, determinat de: zgomotul de o anumită frecvență, reținere preluată din raportul de expertiză, care l-a contestat, motivat de imposibilitatea expertului de a preciza care au fost valorile limită de expunere și valorile de expunere la zgomot de la care se declanșează acțiunea angajatorului privind securitatea și sănătatea în muncă.
Instanța de fond pentru a motiva hotărârea face referire la noxele rezultate din prelucrarea pieselor(mențiune reținută tot în raport), dar a demonstrat cu buletinele de analiză toxicologică recoltate de la locul de muncă al reclamantului de către instituții abilitate ale statului că, valorile concentrațiilor maxime admise nu sunt depășite, iar dacă concentrațiile maxime admise ar fi fost depășite mașinile erau prevăzute cu tubulatură propriei buletinul de analiză nr.9 A asupra determinărilor de mediu efectuate la U.M. M. la data de 29.11.1990 și cele ulterioare.
Instanța pentru a-și motiva reținerea, invocă adresa nr. 43G/1242/23.06.1997 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, transmisă Federației Sindicatelor din Construcții de mașini, referitor la S.C. SARO S.A., ca urmare a scrisorii emise de Federația Sindicatelor din Construcții de Mașini nr. 295/27.05.1997 și nu de societate.
Recurenta a menționat că a solicitat entități S.C. SARO S.A. la o perioadă de 2 ani transmiterea acestei adrese, fapt materializat prin numărul 789/30.09.1999 înregistrat la registratura generală a societății.
Adresa m. 43G/1242/23.06.1997 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prevedea la al doilea alineat „Activitatea prestată de rectificatori pe mașini unelte care pentru rectificare folosesc pietre abrazive se cadrează în grupa a II-a de muncă potrivit poz. 34 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, corelat cu avizele ulterioare, iar la penultimul alineat” Metodologia de încadrare precizată în Ordinul nr. 50/1990 trebuie respectată cu strictețe.
Recurenta a mai precizat că societatea a făcut dovada determinărilor de noxe la locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea reclamantul și implicit nedepășirea acestora în: conformitate cu dispozițiile O.M.S. nr.34/1975; nr.60/1975; 1957/1995; nr.578/1996.
Chiar și în procesul-verbal din data de 12.12.2000 (anexat la dosarul cauzei) pe a doua filă se face mențiunea că ”nu rezultă că la activitatea de rectificare sunt noxele depășite".
Totodată, recurenta a învederat că societatea a depus toate diligențele pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții superioare (acolo unde măsurile tehnico - organizatorice nu au fost suficiente) chiar și prin adresele formulate către instituțiile statului, determinările de noxe, etc., ținându-se seama de condițiile concrete, în care-și desfășurau activitatea salariații.
Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 881/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 10.10.2013, intimatul reclamant Gerosanu M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
La termenul de judecată din 31,10,2013, recurenta pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele de recurs formulate și a solicitat respingerea tuturor apărărilor formulate de către intimatul reclamant și admiterea recursului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Raportat la motivele recursului declarat de societatea pârâtă, Curtea constată că, deși aceasta a indicat ca temei de drept al căii de atac exercitate art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod proc. civilă.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod proc. civil, prin care se pretinde că instanța de fond a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, Curtea constată că susținerile recurentei sunt nefondate, fiind infirmate de însăși cererea de chemare în judecată, în care se menționează expres că reclamantul a solicitat acordarea grupei a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în perioadele 25.09._74 și 17.03.1976 – 17.10.2007, tribunalul admițând numai în parte cererea, pentru perioadele 25.09._74, 17.03._01.
Pct. 7 din art.304 C.pr.civ. se referă la nemotivarea hotărârii sau la existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta nu precizează care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii ce au stat la baza convingerii instanței de fond.
Curtea va constata că sentința atacată cuprinde toate motivele de fapt și de drept ce au format opinia instanței de fond, prezentate într-un mod clar și logic, neexistând motivări contradictorii ori străine de natura pricinii.
Un alt motiv de recurs invocat de recurentă se circumscrie disp. art.304 pct.8 C.pr.civ. ce se referă la situația în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În motivele de recurs dezvoltate de recurenta pârâtă nu se precizează care este actul juridic a cărui natură ori al cărui înțeles au fost schimbate de instanță și în ce constă această schimbare, astfel că simplele afirmații în acest sens nu pot constitui un motiv fondat pentru admiterea recursului.
Nefondată este și critica referitoare la incidența cazului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, susținerile societății recurente fiind infirmate de probele administrate în cauză.
Curtea reține că din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în dosarul de fond, a reieșit că intimatul a desfășurat, în calitate de angajat ale societății recurente, activități într-un loc de muncă unde exista un microclimat de lucru nefavorabil, determinat de zgomotul de o anumită frecvență, noxe rezultate din prelucrarea pieselor, o mare parte a acestora fiind aduse de la secția Turnătorie unde sablarea era uneori insuficientă, iar resturile de nisip erau antrenate în atmosferă, pulberi metalice fine fiind rezultate din interacțiunea dintre piatra abrazivă și piesă, pulberi de care lucrătorul nu era protejat.
Corect a dat tribunalul eficiență și adresei 789/30.09.1999 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și adresa emisă de recurentă, nr. 1305/12.04.2000 prin care se solicită acordarea grupei de muncă pentru rectificatorii pe mașini unelte.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, Curtea va proceda, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, la respingerea recursului ca nefondat.
Stabilind culpa procesuală a recurentei, Curtea va dispune, în baza art. 274 Cod proc. civilă, obligarea recurentei la plata către intimat a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta C.N. R. S.A. - F. S.C. „Uzina Mecanică M.” S.A., cu sediul în ., DN - 72, km 33+145, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 881 din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamantul GEROȘANU M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul individual de avocatură „V. C.” cu sediul în localitatea I.L. C., ., județul Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
C. M. M. A. M. R. M. P.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
2 ex./26.11.2013
d.fond_ Tribunalul Dâmbovița
j. fond M. I.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 82/2013.... → |
|---|
