Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 42/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 2674/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 42
Ședința publică din data 3 septembrie 2013
Președinte - V. S.
Judecător - E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROF.I. N.”, cu sediul în B., ., jud.B. – în numele membrilor de sindicat A. N., A. A., BADUCU G., BALCINOIU M. I., B. V. D., BUMBARA I., B. ANDRIANA, B. C., B. D. N., C. C. S., C. M. L., C. M., C. C. M., C. A., C. M. B., C. V., C. R., C. M., C. D., C. RIKI V., D. M., DRAGANCEA P. I., E. C., E. V., G. LORINA, G. I., G. V., G. P., G. A., I. L. M., I. R., I. C. G., I. D., I. Ș. M., L. M. C., M. L., M. I. D., MEDVENIUC A., M. R. N.,M. N. I., MIRICA A. N., MIȚAN M., M. I. D., M. EDWARD M., N. C. E., N. G. I., P. D.,P. V. A., P. P., P. V., P. C. A., R. B. I., R. Ș., S. P. S., S. M. L., S. C., S. C., S. M. C., S. R. M., S. V. L., S. M. R., S. ANIȘOARA, S. G., S. L., TABACARU I., T. G., T. D., V. ANGELUȘ, V. G., Z. D., B. N., D. C. R., G. V., I. A., M. V., M. M., P. C. ORTANSA, Ș. T., A. I., BRANISTE G., C. A., C. G., COCONEL L., D. V., J. M., L. Ș., P. I., S. I., T. I., T. S., V. ORTANSA, V. M., împotriva sentinței civile nr. 727 din 12 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtul L. CU P. SPORTIV „I. B. SOTER” B., cu sediul în B., Micro XIV, ., jud.B..
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar „prof. I. N.” –în numele membrilor de sindicat, reprezentat de consilier juridic V. Vornicița, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului învederează că nu mai are alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de această declarație și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic V. Vornicița având cuvântul pentru apelantul-reclamant, apreciază sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
În esență, arată că instanța de fond a ignorat împrejurarea conform căreia CCM unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. a fost încheiat la 01.10.2009 cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială B., dar și la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8 din lege.
Or, atât cu ocazia înregistrării contractului cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate prevăzute de lege, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat posibilitatea potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și de asemenea, nu a fost constată nulă de către instanța de judecată competentă, astfel încât lipsirea de eficientă a dreptului prevăzut la art. 36 lit. g) apreciem că este nelegală.
Cu privire la dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, arătă faptul că la data de 01.09.2009 -data înregistrării Contractului colectiv nr. 1572 - erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 care prevedeau în mod clar că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă cât și cele ale art. 48 alin. 2 din același act normativ.
De asemenea, arată că, potrivit art. 146 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din Legislația muncii".
Cu privire la dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, susține că
prin cererea de chemare în judecată a arătat faptul că acest text de lege dă dreptul
personalului bugetar de a beneficia și de alte drepturi decât cele prevăzute Legea
330/2009, iar din punctul de vedere al sindicatului, Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților și trebuie respectată.
Totodată, susține că temeiul în baza căruia s-a solicitat plata primei de vacanță l-au reprezentat prevederile art. 36 lit. g din CCM la nivel de ISJ B., rezultat așadar că nu au solicitat plata acestui drept în baza Contractului colectiv încheiat la nivel de ramură învățământ pentru a li se putea invoca lipsa veniturilor proprii.
Vă rugăm să aveți în vedere și faptul că personalul din învățământ, în baza aceluiași CCM unic la nivel de ISJ B. nr.1572/01.10.2009 prin hotărâre judecătorească, a beneficiat și de alte drepturi care nu erau prevăzute expres în lege.
Coroborând disp. art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 cu cele ale contractului colectiv de muncă invocat și în prezenta speță, instanțele de judecată (de fond și de recurs) au apreciat temeinică și legală solicitarea noastră a se acorda spre exemplu ajutorul pentru nașterea copilului, indemnizația la ieșirea la pensie (anterioară datei de 03.07.2010 - . Legii nr.118/2010, etc).
Solicită admiterea apelului și reținând cauza spre rejudecare să se admită acțiunea.
C u r t e a:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar „PROF I. N.”, în calitate de reprezentant legal al petenților –membrii de sindicat indicați expres în tabelul anexat, a chemat în judecată pe pârâtul L. Cu P. Sportiv „I. B. SOTER” B., solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea acestuia la plata sumelor reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2009 -2010 în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară intrării în concediu de odihnă prevăzute de art. 36 lit.g din CCMU la Nivel de I.S.J. B. nr.1572/01.09.2009, drepturi actualizate în funcție de rata de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că petenții din cauză în anul școlar 2009-2010 au fost salariați ai pârâtului, iar la momentul nașterii dreptului, aveau dreptul de a beneficia de prima de vacanță aferentă acestui an școlar, salarizarea personalului din învățământ fiind reglementată, în principal, de prevederile Legii 128/1997, în special art. 48-50, precum și de alte acte care reglementau salarizarea personalului bugetar.
Reclamantul a mai invocat că în conformitate cu prev. art. 48 al.1, 50(12) și art. 146 din Legea 128/1997, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă. În măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
De asemenea, s-au invocat prevederile art.3, art.5 al.1, art.14 al.1 și 2 și art.36 lit.g din CCMU la Nivel de ISJ B., arătându-se în esență, că personalul din învățământ trebuie să beneficieze și de o primă de vacanță în condițiile legii, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
S-au mai invocat prevederile art. 11 al.1, art.30 al.1 și 2 din Legea 130/1996, art.38, art.241 al.1 și art.243 al.1 și 2 din Codul Muncii, precum și art. 48 al.2 din Legea 330/1990, art. 41 al.5 din Constituție și art. 236 al.4 Codul Muncii.
A mai precizat reclamantul că în ce privește CCMU, acesta a fost încheiat la data de 01.10.2009, fiind înregistrat la MMFPS – Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care potrivit art.27 al.1 din Legea 130/1996 avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8 din lege.
Întrucât, atât cu ocazia înregistrării contractului, cât și ulterior, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul personalului din învățământ de a beneficia de primă de vacanță și, de asemenea, nu a fost constată nulă de către instanța de fond, reclamantul a apreciat că lipsirea de eficiență a dreptului prevăzut la art. 36 lit.g este nelegală.
A mai susținut reclamantul că, într-adevăr, potrivit disp. art. 12 din Legea 130/1996 în vigoarea la data încheierii CCM, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, însă, la data înregistrării CCM, 01.09.2009, cât și la data nașterii drepturilor petenților de a beneficia de prima de vacanță, erau în vigoare dispozițiile art. 50 al.12 din Legea 128/1997, care recunoștea acest drept.
S-a solicitat să se aibă în vedere ca practică judiciară decizia civilă nr.2573 din 20.06.2012 a Curții de Apel Ploiești.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, relatând că acordarea primei de vacanță a fost sistată odată cu aplicarea Legii 330/2009 și a OG 1/2010, ordonanță care reglementa unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora și alte măsuri în domeniul bugetar, invocându-se în acest sens prevederile art.10.
S-a mai invocat că în anul 2010 nu au fost înregistrate solicitări din partea cadrelor didactice pentru aceste prime de vacanță.
Pe baza probelor administrate, Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr. 727/12.ș06.2013 prin care a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant, reținând următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat acordarea primelor de vacanță către petenții- cadre didactice, pentru perioada 2009-2010, actualizate în funcție de rata de inflație, temeiul de drept invocat de reclamant constituindu-l art. 50 al. 12 din Legea 128/1997, art. 36 lit. g din CCM unic la nivel de ISJ B..
Conform prev. art. 50 al.12 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Art. 36 lit. g din CCM la nivel de ISJ B. stipulează în mod expres că personalul din învățământ beneficiază de următoarele drepturi: „...o primă de vacanță în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu”.
Raportat la temeiul legal al acțiunii, instanța a constatat și invocarea de reclamant a Legii 130/1996, în vigoare la momentul drepturilor solicitate, care în cuprinsul art. 12 al.1 stipulează că în ce privește contractele colective de muncă, acestea se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin conținutul lor nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din coroborarea textelor menționate, s-a reținut că dispozițiile art. 50 al.12 din Statutul personalului didactic reprezentat de Legea 128/1997 nu sunt întrunite, întrucât conjuncția „și” arată că dreptul la prima de vacanță trebuie să fie prevăzut atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, ceea ce nu este cazul de față, fiind doar CCMU fără a fi indicat expres în Legea 128/1997.
Nu în ultimul rând, instanța a constatat că la data nașterii dreptului solicitat de petenți pentru anul școlar 2009-2010, dispozițiile art.50 al.12 din Legea 128/1997 erau abrogate expres, în conformitate cu prevederile art. 48 pct.40 din Legea 330/2009 intrată în vigoare la data de 01.01.2010.
Totodată, față de prevederile art. 48 al.2 din Legea 330/2009 invocate de petenți, instanța a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză. Astfel, articolul menționat stipulează că „prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuielile de transport, cheltuielile cu cazarea și locuința rămân în vigoare”.
Sub acest aspect, având în vedere că prima de vacanță solicitată de petenți este prevăzută doar în CCM la nivel de ISJ B., contract colectiv de muncă ce nu se înscrie în sfera „actelor normative” și nici nu este reglementată prin alte texte de lege în vigoare la momentul nașterii dreptului, instanța a constatat că acțiunea formulată nu este fondată.
Astfel, deși prin Legea 330/2009 intrată în vigoare la 01.01.2010 s-a abrogat art.50 al.12 din Legea 128/1997, în cuprinsul art.1 al.2 s-a prevăzut că drepturile salariale ale personalului din învățământ „sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”. Dar, în condițiile în care în Anexa II/1 din această lege, la salariile de bază pentru această categorie de personal, nu se menționează expres acordarea primei de vacanță, instanța a apreciat pe considerentele evocate, că dreptul solicitat nu este fundamentat legal.
Nu în ultimul rând, instanța a constatat că în CCM la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008, contract prelungit și pentru perioada 2009-2010, valabilitate reținută prin decizia civilă 510/01.11.2011 a ÎCCJ, s-a prevăzut posibilitatea acordării primei de vacanță doar pentru personalul din învățământ care lucrează în unități școlare ce obțin venituri proprii conform art. 37 lit.g, ceea ce s-a constatat de instanța fondului că nu este în cazul de față, fapt ce demonstrează în plus că petenții ar fi avut cel mult, doar o vocație la acest drept, care însă nu este fondată în absența unei reglementări legale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROFESOR I. N.” -în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat.
În motivarea cererii, apelantul a susținut că instanța de fond a ignorat faptul că CCMU la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind înregistrat sub nr. 1572/01.10.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială B..
Conform dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare atât în anul 2009, cât și în anul 2010): "(1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți". (2) Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta ".
De asemenea, susține apelantul, Legea nr. 130/1996 prevedea situațiile în care clauzele contractuale sunt lovite de nulitate și modalitatea în care se contestă acestea, precum și procedura care trebuie urmată pentru a se proceda la înregistrarea, în condiții de legalitate, a contractelor de muncă. Astfel, art. 24 din lege prevedea că acele clauze contractuale negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate, aceasta fiind constatată de către instanța de judecată la cererea părții interesate.
În art. 27 din aceeași lege, se prevede obligația Ministerului Muncii și Protecției Sociale, sau a direcției teritoriale de muncă și protecție socială de a verifica, la momentul înregistrării contractelor colective de muncă, dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. d din Codul muncii (în forma în vigoare în anul 2010) "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia"._Aceleași dispoziții se regăsesc și în forma actuală a Codului Muncii, respectiv la art. 268 alin. 1 lit. d.
Menționează apelantul că CCMU la nivel de ISJ B. a fost încheiat la data de 1 octombrie 2009, fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8,or, atât cu ocazia înregistrării contractului, cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate prevăzute de lege, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat posibilitatea potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, astfel încât lipsirea de eficiență a dreptului prevăzut la art. 36 lit. g) apreciem că este nelegală
Cu privire la dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, recurenta a susținut că la data de 01.09.2009 - data înregistrării Contractului colectiv nr. 1572 - erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, care prevedeau că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă cât și cele ale art. 48 alin. 2 din același act normativ.
S-a mai arătat că, potrivit art. 146 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare: "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din Legislația muncii".
Apreciază apelantul că instanța de fond a ignorat și dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție potrivit cărora "dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate", precum și dispozițiile art. 236 alin. 4 din Codul muncii: "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților."
Învederează apelantul că în jurisprudență s-a reținut că dispozițiile legale arătate mai sus ,,reprezintă măsuri de protecție a salariaților menite să asigure exercițiul neîngrădit al drepturilor și al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncă, pentru a-i feri de consecințele unor eventuale abuzuri ori amenințări din partea angajatorilor. Ca atare, orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, anumite drepturi, angajatorului îi revine răspunderea contractuală de a se achita de obligațiile asumate" (decizia CA. Ploiești nr. 2573/20.06.2012 - depusă la instanța de fond).
Referitor la dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, recurenta a susținut că prin cererea de chemare în judecată s-a arătat că acest text de lege dă dreptul personalului bugetar de a beneficia și de alte drepturi decât cele prevăzute Legea nr.330/2009, iar Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților și trebuie respectată.
Prin art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a interzis acordarea doar a ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere sau trecere în rezervă, și nu și a primelor de vacanță.
Apreciază apelantul că, în raport de dispozițiile art. 38 din Codul muncii potrivit cărora „salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate", petenții au fost în mod nelegal privați de un drept cuvenit în mod legal.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond potrivit căreia în CCM la nivel de ramură s-a prevăzut posibilitatea acordării primei de vacanță doar pentru personalul din învățământ care lucrează în unități școlare ce obțin venituri proprii, recurentul a apreciat că este nelegală având în vedere dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, conform cărora „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”.
Prin urmare, consideră, apelantul Contractul colectiv la nivel de ISJ B. putea conține clauze mai favorabile decât cele cuprinse în contractul la nivel superior de ramură.
Apelantul a precizat că petenții au solicitat plata primei de vacanță în temeiul art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ISJ B., și nu în baza Contractului colectiv încheiat la nivel de ramură învățământ, pentru a li se putea invoca lipsa veniturilor proprii.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Solicitările apelanților reclamanți din prezenta cauză au fost întemeiate pe dispozițiile Legii nr.128/1997 și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B., nr.1572/2009.
Conform art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu”.
Însă, Legea nr.128/1997 nu prevedea expres acordarea primelor de vacanță, reglementarea acesteia fiind cuprinsă în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr.1572/01.10.2009.
Potrivit dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, în vigoare în perioada ce face obiectul cauzei, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din interpretarea textelor de lege amintite rezultă că acordarea primei de vacanță salariaților din învățământ trebuia prevăzută atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă.
Curtea va reține faptul că dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, la care fac referire intimații reclamanți, la data la care s-ar susține că s-ar fi născut dreptul la acordarea primei de vacanță, odată cu acordarea indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anul școlar 2009/2010, nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009.
Potrivit disp. art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009, legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data intrării în vigoare a acesteia (1 ianuarie 2010) se abrogă art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr.330/2009, au fost reglementate și drepturile salariale ale intimaților reclamanți, art.1 alin.2 din lege prevăzând că drepturile salariale ale acestora sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege. Ori, în Anexa II a Legii nr.330/2009 nu se prevede, în categoria altor drepturi ale personalului din învățământ, acordarea primei de vacanță.
În cauză nu-și găsește aplicarea art.48 alin.2 din Legea nr.330/2009, în care se stipulează că prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare, întrucât plata primei de vacanță este prevăzută exclusiv într-un contract colectiv de muncă și nu într-un act normativ.
Față de considerentele expuse mai sus, curtea, văzând disp. art.476-479 și 480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROF.I. N.”, cu sediul în B., ., jud.B. – în numele membrilor de sindicat A. N., A. A., BADUCU G., BALCINOIU M. I., B. V. D., BUMBARA I., B. ANDRIANA, B. C., B. D. N., C. C. S., C. M. L., C. M., C. C. M., C. A., C. M. B., C. V., C. R., C. M., C. D., C. RIKI V., D. M., DRAGANCEA P. I., E. C., E. V., G. LORINA, G. I., G. V., G. P., G. A., I. L. M., I. R., I. C. G., I. D., I. Ș. M., L. M. C., M. L., M. I. D., MEDVENIUC A., M. R. N.,M. N. I., MIRICA A. N., MIȚAN M., M. I. D., M. EDWARD M., N. C. E., N. G. I., P. D.,P. V. A., P. P., P. V., P. C. A., R. B. I., R. Ș., S. P. S., S. M. L., S. C., S. C., S. M. C., S. R. M., S. V. L., S. M. R., S. ANIȘOARA, S. G., S. L., TABACARU I., T. G., T. D., V. ANGELUȘ, V. G., Z. D., B. N., D. C. R., G. V., I. A., M. V., M. M., P. C. ORTANSA, Ș. T., A. I., BRANISTE G., C. A., C. G., COCONEL L., D. V., J. M., L. Ș., P. I., S. I., T. I., T. S., V. ORTANSA, V. M., împotriva sentinței civile nr. 727 din 12 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtul L. CU P. SPORTIV „I. B. SOTER” B., cu sediul în B., Micro XIV, ., jud.B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 septembrie 2013.
Președinte, Judecător,
V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. V.S./tehnored.V.M.
4 ex./27.09.2013
d.f._ Tribunalul B.
j.f. G. S.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1568/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 167/2013.... → |
|---|
