Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 50/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 50/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 6289/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.1569
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Președinte - E. M.
Judecători- C. Ș.
- A. M. R.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ., cu sediul în S., Calea Brașovului, nr.13, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.5084 din 29.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. N., domiciliat în comuna C., ., nr.280, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat O. M. din Baroul Prahova, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat O. M. având cuvântul depune la dosar întâmpinare, precizând că le apreciază ca fiind concluzii scrise. Arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat O. M. având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului. Susține, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod corect probatoriul administrat, dând eficiență concluziilor raportului de expertiză, recurenta neputând susține că în mod greșit prima instanță a obligat-o la plata către intimatul-reclamant a drepturilor salariale stabilite prin expertiză și, în plus, recurenta nu a făcut proba de a infirma susținerile acestuia. Cu cheltuieli de judecată.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ /2012, reclamantul B. N. a chemat in judecata pe pârâta ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale aferente unui program de lucru de 8 ore/zi aferente perioadei 01.12._11, ca diferență față de un program de lucru de 4 ore/zi redus în mod nelegal de către pârâtă; contravaloarea bonurilor de masă al căror cuantum i-a fost reținut din salariu in perioada 23.05._11; contravaloarea concediului legal de odihnă aferent anilor 2008, 2009 și 2010, ca diferență dintre cel efectiv acordat și cel la care ar fi avut dreptul conform contractului individual de muncă.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei in funcția de zidar, in baza contractului individual de muncă înregistrata la ITM sub nr._/08.06.2005, raporturile cu pârâta începând cu data de 10.05.2011 conform art.65 alin.1 din Codul Muncii.
Arată reclamantul că, în toată această perioadă, pârâta a redus durata programului de lucru fără acordul acestuia și fără a-și respecta obligația de a modifica prin act adițional contractul individual de muncă.
Consideră reclamantul că în perioada 2008-2010 concediul de odihnă al acestuia nu a fost calculat corect, neținându-se cont de numărul de zile de concediu astfel cum au fost reținute prin contractul individual de muncă.
De asemenea, reclamantul apreciază că pârâta a procedat in mod nelegal la reținerea lunară din drepturile salariale a contravalorii bonurilor de masă, atât in lunile când acestea erau acordate cât și în lunile în care, invocând dificultăți financiare, pârâta nu a mai acordat aceste drepturi.
Precizează reclamantul că, în nenumărate rânduri, a sesizat aceste nereguli conducerii pârâtei, dar aceasta nu a înțeles să țină cont de sesizările sale, motiv pentru care s-a adresa ITM-ului în vederea rezolvării acestor aspecte.
Astfel, reclamantul consideră că pârâta a încălcat prin acțiunile sale legislația muncii în ceea ce privește încheierea, executarea și modificarea contractului individual de muncă.
Pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul a fost salariatul său, în baza acelui contract individual de muncă, ce a fost modificat succesiv prin două acte adiționale, încheiate de ambele părți)reclamantul și pârâta) prin acordul acestora, astfel că urmare a modificării clauzelor contractuale și reducându-se perioada de lucru (de la 8 ore la 4 ore) a fost redus, proporțional, și salariul acestuia.
S-a mai precizat de către pârâtă că în contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul nu se prevede nimic în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, iar Legea 142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept salarial, ci constituie o posibilitate ca, în limita disponibilităților sale financiare, să acorde sau nu această bonificație.
De asemenea, s-a mai susținut că în perioada 2008-2010 reclamantul a beneficiat, în temeiul contractului individual de muncă, de zilele de concediu de odihnă aferente, astfel: în 2008 - 21 de zile, în anul 2009 - 19 zile, în 2010 - 20 de zile (din care 2 zile aferente anului 2009), iar în anul 2011 reclamantul a recuperat cele 3 zile de concediu de odihnă pentru anul 2010 rămase neefectuate, acordându-i-se în plus alte 4 zile de concediu.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.5084 din 29.10.2012, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului 1.080 lei net reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate pentru perioada 1.12.010 - 1.04.2011; 2861,10 lei contravaloare tichete de masă cuvenite și neacordate pentru perioada 1.05._11 și 114 lei net reprezentând diferență concediu de odihnă pentru perioada 2008-2011.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu înscrisurile din carnetul de muncă al reclamantului B. N., cât și din cuprinsul adeverinței nr. 429/16.05.2011, acesta a fost încadrat la societatea pârâtă în meseria de zidar în temeiul contractul de muncă nr._/08.06.2005, activitatea la societate încetând prin decizia nr. 280/01.04.2011 la data de 10.05.2011.
Prin Actul Adițional la CIM nr._/04.01.2011 s-a dispus modificarea programului de lucru al reclamantului de la 8 ore/zi la 4 ore/zi, cu modificarea corespunzătoare a salariului, iar anterior prin Actul Adițional nr. 2803/01.04.2011 a fost modificată durata muncii de la 4 ore/zi la 8 ore/zi.
Astfel, s-a constatat că în perioada 4.01.2001 - 1.04.2011 contractul individual de muncă al reclamantului a fost modificat, în sensul prestării activității la jumătate din norma întreagă de muncă.
In conformitate cu expertiza contabilă încuviințată de instanță, expertul desemnat a cuantificat atât contravaloarea drepturilor salariale aferente perioadei 01.12._11 (corespunzător unui program normal de 8 ore/zi) de 1080 lei actualizat, contravaloarea bonurilor de masă cuvenite pentru perioada 23.05._11 in suma de 2861,10 lei actualizat cât și contravaloarea diferențelor neacordate la concediile de odihnă de care beneficia reclamantul pe anii 2008-2011: 114 lei actualizat.
Pârâta a contestat valoarea contravalorii bonurilor de masă calculata de expert, însă nu produce niciun fel de probe prin care să fie contrazise concluziile raportului de expertiză.
Astfel, deși în temeiul Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă pârâta avea obligația de a ține o evidență proprie conform formularelor tipizate, a numărului de tichete de masă acordate reclamantului, aceasta contestă concluziile expertului, invocându-și, de fapt, propria culpă, tocmai datorită faptului că nu a evidențiat contabil in mod distinct tichetele de masă acordate reclamantului.
Instanța a apreciat că dovezile de plată ale salariului nu conțin și contravaloarea tichetelor de masă, acestea nu sunt evidențiate in statele de salarii, ci in mod distinct in documente de plată separate care însă nu au fost contabilizate de pârâtă.
Astfel, din concluziile raportului de expertiză s-a evidențiat în mod indubitabil că au fost acordate tichete de masă angajaților societății în perioada 23.05._11, reclamantului trebuia să îi fie acordate aceste tichete de masă în cuantum de un tichet pe zi (conform art. 11 din Normele de aplicare a Legii nr.142/1998), iar neacordarea acestor drepturi de natură salarială echivalează cu privarea reclamantului de un drept recunoscut și cuvenit.
Tribunalul a mai considerat că raportul de expertiză a fost întocmit cu luarea în considerare a unor înscrisuri olografe aflate pe plicurile cu salariile primite, a căror veridicitate este incertă, nu poate fi reținută, întrucât unitatea nu a solicitat o expertiză grafologică prin care să fie contrazise aceste înscrisuri luate in considerare de expertul desemnat.
In legătură cu faptul că reclamantul, în perioada ianuarie - martie 2011, a prestat activitate de 4 ore in temeiul unui act adițional (semnat de către acesta și necontestat), instanța a apreciat că, și în situația în care, acest Act Adițional la Contractul individual de Muncă a fost semnat de părțile contractante, raportul de expertiză B. N. concluzionează ca reclamantul a prestat, în fapt, activitate de 8 ore/zi, în conformitate cu lit. H alin. a din CIM al reclamantului.
Având în vedere că în anii 2009 și 2010 pârâta nu a acordat reclamantului, integral, concediul de odihnă, în temeiul dispozițiile art. 146 din Codul Muncii, pârâta a fost obligată și la plata către reclamant a contravalorii a 3 zile de concediu de odihnă cuvenit și neefectuat.
Pentru toate aceste considerente, acțiunea fost admisă și obligată pârâta să plătească reclamantului 1080 lei net reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate pentru perioada 1.12.2010 - 1.04.2011; 2861,10 lei contravaloare tichete de masă cuvenite și neacordate pentru perioada 1.05._11 și 114 lei net reprezentând diferență concediu de odihnă pentru perioada 2008-2011.
În baza dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 1300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta . A criticând-o pentru nelegalitate în sensul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă susținând în esență că, deși instanța reține în motivarea hotărârii că părțile de comun acord au modificat contractul individual de muncă prin acte adiționale în sensul diminuării programului de muncă de la 8 ore la 4 ore pe zi, concluzionează că reclamantul a prestat în fapt activitate de 8 ore pe zi astfel cum a reținut raportul de expertiză B. N..
Se critică hotărârea și referitor la bonurile de masă susținându-se că instanța fondului face o aplicare greșită a legii, în cauză reclamantul nefăcând dovada că avea dreptul la tichetele de masă, iar în contractul individual de muncă nu s-a inserat această obligație a angajatorului, Legea nr. 142/1998 prevăzând că acest drept nu este precizat imperativ, legiuitorul folosind sintagma ,,pot primi” o alocație individuală de hrană, lăsând la latitudinea angajatorului dacă posibilitățile financiare permit acordarea acestor drepturi.
Și în fine recurenta critică hotărârea primei instanțe și sub aspectul obligării către reclamant a diferenței de concediu de odihnă pentru perioada 2008- 2011, instanța reținând greșit că nu i s-a acordat reclamantului integral concediul de odihnă.
În termen legal intimatul-reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând hotărârea prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp.art. 3041 C.pr.civ. constată ca recursul este fondat și va fi admis în baza disp.art.312 (1) Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
Este întemeiată critica invocată de recurentă vizând obligarea sa către reclamant la plata sumei de 1080 lei reprezentând drepturile salariale pe perioada 1.12.2010 – 1.04.2011.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că în conformitate cu actul adițional nr.33/4.01.2011 la Contractul Individual de Muncă nr._/8.06.2005 (fila 41 dosar fond) reclamantul și Consiliul de Conducere al pârâtei au decis de comun acord modificarea contractului individual de muncă la capitolul ,,durata muncii” hotărându-se schimbarea programului de lucru de la 8 ore pe zi la 4 ore pe zi, iar salariul de încadrare este de 500 lei începând cu data de 3.01.2011.
După trei luni de la această modificare, începând cu data de 1.04.2011 contractul individual de muncă a fost din nou modificat cu un nou act adițional, părțile convenind să schimbe programul de lucru de la 4 ore/zi la 8 ore/zi și de asemenea salariul de încadrare fiind stabilit la 1000 lei. În atare situație, până la data încetării contractului, programul de lucru a fost de 8 ore pe zi.
În plus, la dosarul cauzei au fost depuse foile de prezență și fluturașii de salariu care dovedesc cu certitudine orele de muncă prestate efectiv și plata aferentă a acestora.
Având în vedere aceste probatorii, care nu au fost combătute de reclamant, suma de 1080 lei reprezentând diferența dintre salariile pentru 4 ore/zi și 8 ore/zi menționată în raportul de expertiză întocmit în cauză nu poate fi reținută atât timp cât expertul s-a raportat în lucrarea sa la Contractul Individual de Muncă încheiat de părțile din litigiu fără să se aibă în vedere și actele adiționale la contractul de muncă inițial, însușite prin semnătură de ambele părți.
Deși în considerentele sentinței atacate instanța fondului reține modificarea prin actele adiționale menționate a contractului individual de muncă sub aspectul duratei programului de lucru al reclamantului, la pronunțarea hotărârii confirmă în mod greșit concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert B. N..
Pentru considerentele mai sus arătate Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată sub aspectul obligării pârâtei-recurente la plata sumei de 1080 lei reprezentând drepturi salariale pretins cuvenite și neachitate reclamantului.
Criticile recurentei referitoare la acordarea contravalorii tichetelor de masă și a diferenței concediului de odihnă pentru perioada 2008-2011 nu se confirmă.
Față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză în sensul că în perioada 23.05.2009 – 10.05.2011 la nivelul societății pârâte au fost acordate tichete de masă, iar în raport de timpul efectiv lucrat reclamantul era în drept să beneficieze, conform art.11 din Normele de aplicare ale Legii nr. 142/1998 de un tichet/zi, instanța fondului a procedat corect admițând acest capăt de cerere cu atât mai mult cu cât pârâta nu a solicitat nicio probă care să combată concluziile expertizei efectuate.
Și sub aspectul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 114 lei net reprezentând diferență concediu de odihnă pentru perioada 2008-2011 ,soluția primei instanțe este corectă argumentată pe concluziile expertizei de specialitate care a avut în vedere documentele existente la dosar.
Față de soluția instanței de recurs de modificare în parte a sentinței atacate în baza disp.art. 276 Cod pr.civilă având în vedere încuviințarea numai în parte a pretențiilor deduse judecății, Curtea va obliga recurenta să plătească intimatului-reclamant suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ., cu sediul în S., Calea Brașovului, nr.13, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.5084 din 29.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. N., domiciliat în comuna C., ., nr.280, județ Prahova și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 1080 lei net reprezentând drepturi salariale pe perioada 1.12.2010 - 1.04.2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 iunie 2013.
PreședinteJudecători
E. M. C. ȘtefanAdriana M. R.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-06-11
2 ex.
CS/FA
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. Ș. O. C.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 3262/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1947/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
