Acţiune în constatare. Decizia nr. 1947/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1947/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 1143/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1947
Ședința publică din data de 3 septembrie 2013
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- C.-P. B.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta . administrator statutar Tălpescu G., cu sediul în București, ., sector 6 și având lichidator judiciar Societatea D. & Co SPRL, cu sediul în municipiul C. ..8 jud. C., împotriva sentinței civile nr. 5290/16 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. R., cu domiciliul în Ploiești, .. 29, județul Prahova și intimata-pârâtă . SA, cu sediul în Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, nr. 1, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant B. R., reprezentat de avocat C. L., din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale . nr._, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la al doilea termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că recurenta a fost citată pentru acest termen de judecată și prin lichidatorul judiciar Societatea D. & Co SPRL, cu sediul în municipiul C. ..8 jud. C., care nu a exprimat un punct de vedere față de promovarea prezentei căi de atac.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar, de către Cabinet Avocat R. L., o cerere, înregistrată sub nr._/2.09.2013, prin care învederează că a fost reziliat contractul de asistență încheiat cu . în faliment, ce trebuie citată prin lichidator judiciar D. & Co SPRL, cu sediul în municipiul C. ..8 jud. C..
Avocat C. L., pentru intimatul-reclamant, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea invocă excepția tardivității declarării recursului și acordă cuvântul părții cu privire la aceasta.
Avocat C. L., pentru intimatul-reclamant, arată că nu a verificat dacă recursul a fost declarat în termenul legal, însă solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind declarat peste termenul legal de către administratorul societății recurente, care la acel moment nici nu mai avea drept de reprezentare. Fără cheltuieli de judecată.
După terminarea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare asupra cauzei, prin intermediul Serviciului Registratură, s-au depus la dosar de către . lichidator judiciar Societatea D. & Co SPRL, cu sediul în municipiul C. ..8 jud. C., concluzii scrise, înregistrate sub nr._/3.09.2013, prin care solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul B. R. a chemat în judecată pe pârâtele . SA și . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că reclamantul a lucrat în locuri și activități de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele: 08.05._74 ( U.) și 04.10._97 (U.) și pe cale de consecință, să fie obligate pârâtele să îi elibereze adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a desfășurat activități în locuri de muncă care se încadrează în grupa de muncă solicitată în anexa cererii, respectiv locurile de muncă înscrise în carnetul de muncă, precum și în referatele atașate la dosarul cauzei.
A menționat reclamantul că există colegi de muncă cărora angajatorul le-a acordat grupa de muncă sau le-a fost recunoscut acest drept în instanță și întrucât a avut același loc de muncă, lucrând în aceleași condiții și a desfășurat aceleași activități în perioadele ce fac obiectul prezentei cauze, a fost determinat să promoveze prezenta cerere.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.
Pârâta . SA a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, privind încadrarea în grupa superioară de muncă.
A susținut pârâta că grupele superioare de muncă (I și a II-a) se acordă numai pentru locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale stipulate expres în anexele 1 și 2 ale Ordinului nr. 50/1990 și ale Ordinului nr. 125/1990 emise de către Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale și Comisia Națională pentru Protecția Muncii.
S-a mai învederat că în aplicarea Ordinului nr. 50/1990, . SA, împreună cu Sindicatul reprezentativ la nivel de unitate, a încheiat procesul-verbal nr.3540/28.05.1990 în care au fost menționate, precizate și enumerate limitativ locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Având în vedere practica instanțelor de judecată prin care au fost admise cererile de chemare în judecată care au avut drept obiect acordarea grupelor superioare de muncă, . SA a inițiat o corespondență cu Casa Județeană de Pensii Prahova, prin care și-a arătat disponibilitatea de a încadra salariații în grupele superioare de muncă, luând în considerare hotărârile judecătorești pronunțate și încercarea de a nu se crea discriminare între salariații care au lucrat în condiții similare de muncă.
P. răspunsul comunicat, Casa Județeană de Pensii Prahova a comunicat pârâtei că încadrarea într-o grupă superioară de muncă se poate face numai dacă nominalizarea persoanei s-a realizat anterior datei de 01.04.2001 și numai în baza documentelor întocmite la acea vreme - 1977-2000 - aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive, sau, în lipsa acestor evidențe verificabile, numai în baza unei sentințe civile definitive care să privească strict angajatul ce solicită încadrarea în grupă superioară de muncă, indicând și faptul că precedentul judiciar nu reprezintă izvor de drept.
Ținând cont de optica Casei Județene de Pensii Prahova și multitudinea de hotărâri judecătorești pronunțate, care au dispus încadrarea în grupe superioare de muncă a salariaților, pârâta a învederat că nu se opune admiterii prezentei acțiuni.
Față de aceste considerente, pârâta a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, cu aplicarea art. 275 Cod pr.civilă privind exonerarea acesteia de la orice fel de cheltuieli de judecată, având în vedere că nu a fost pusă în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză de specialitate, prin sentința civilă nr. 5290 din 16 noiembrie 2012, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I, respectiv a II-a de muncă, în procent de 100%, conform concluziilor raportului de expertiză B. V., astfel:08.05._74 grupa a II-a de muncă; 04.10._90 grupa a II-a de muncă; 01.09._91 grupa I de muncă; 01.05._97 grupa a II-a de muncă.
P. aceeași sentință pârâtele au fost obligate să elibereze reclamantului adeverințe în acest sens și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că activitatea reclamantului s-a desfășurat în cadrul a două entități economice, U. 1 M. și U. SA.
S-a mai reținut, având în vedere contractul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar și expertiza tehnică în specialitatea mașini-unele și instalații efectuată în cauză, că reclamantul a lucrat în cadrul . în funcția de rabotor în cadrul secției Mașini Unelte, curățitor, sablator secția Mecanică 6, paznic de secție.
S-a arătat că activitățile specifice în cadrul secției mașini unelte erau: debitări oxigaz și oxiacetilenic, lăcătușerie și construcții metalice, iar sarcinile de lucru principale constau în prelucrări mecanice grele de strungărie, a pieselor utilizate în procesul de fabricație, ascuțirea sculelor utilizate în procesul de așchiere la polizor, ajustarea pieselor executate, reparații și reglaje curente, toate aceste activități implicând o . riscuri de loviri, striviri, microclimatul în variații de temperatură în interiorul halelor de producție, curenții de aer, iluminat insuficient, ventilație insuficientă.
Ținând seama de aceleași probe menționate anterior, administrate în cauză, tribunalul a reținut că în cadrul unității U. SA reclamantul a îndeplinit funcția de muncitor necalificat, rabotor pe mașini de mare gabarit în secția Uzinaj.
A arătat prima instanță că societatea a fost fondată în anul 1922 ca o unitate specializată în proiectarea, producția și comercializarea produselor specifice materialului rulant pe calea ferată.
Secția Cazangerie a fost concepută ca o hală de mari dimensiuni, cu activități diverse, utilată cu utilaje și instalații complexe: poduri rulante cu capacitatea de 30 tone, mașini de debitat, valțuri, instalații pentru pregătirea suprafețelor, instalații de sudură, instalații de control nedistructiv, iar activitățile specifice constau în prelucrări mecanice grele, ascuțirea sculelor, ajustarea pieselor executate, aprovizionarea cu piese și semifabricate.
S-a reținut totodată că microclimatul în care se desfășura activitatea era nociv pentru sănătate atâta timp cât variațiile de temperatură erau foarte mari, ventilație insuficientă, iluminat insuficient.
De asemenea, a reținut tribunalul, potrivit art. 3 alin.1 din Ordinul nr. 50/1990: “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 ”, iar conform art. 7 din același act normativ:“încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Din ansamblul probator administrat în cauză, în principal raportul de expertiză, prima instanță a constatat că activitățile desfășurate de reclamant se încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990 - anexa 1, poziția 11, precum și în anexa 2, pozițiile 17, 19, 160 și 211, beneficiind de grupa I de muncă, respectiv grupa a II-a de muncă, după caz, în procent de 100 %.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere disp. art. 269 și ale art. 34 alin. 5 Codul muncii, ținând seama și de poziția procesuală a pârâtelor, tribunalul a admis acțiunea reclamantului în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta . administrator statutar Tălpescu G., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că Ordinele în baza cărora s-a făcut încadrarea în grupa de muncă a intimatului-reclamant au fost Ordinul nr.50/1990, care operează în perioada 18.03.1969/01.06.1990 și Ordinul nr.125/1990, care operează în perioadele indicate, grupele de muncă încetând cu 01.04.2001.
Se mai învederează că potrivit adresei nr.5120/07.02.1991 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se făcea de conducerea unităților împreună cu sindicatele din unități, iar în procesul-verbal din data de 13.07.1993, înregistrat sub nr.6147/20.07.1993, al .-a menționat faptul că încetează încadrarea în grupa a II-a de muncă a personalului ce desfășoară alte activități și în alte locuri de muncă decât cele inserate în cuprinsul acestuia, fiind anexate tabele nominale cuprinzând personalul care se încadrează în grupa a II-a de muncă sau la care încetează încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Arată recurenta că încadrarea unor noi categorii profesionale în grupa a II-a de muncă din ramura transporturilor căi ferate, după 01.03.1990, nu poate fi coroborată cu prevederile art.10 din Decretul-lege nr.98/1990, care se referă numai la personalul care, potrivit legii, se încadra la data de 01.03.1990 în grupa a II-a de muncă și anume, cel prevăzut la poziția 30 din tabelul nr.2 anexa la Instrucțiunile nr.1040/1967 și cel prevăzut la poziția 112 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990.
Se susține că în mod eronat instanța de fond nu a ținut seama de probele cu înscrisuri administrate în cauză, soluția tribunalului fiind rezultatul unei greșeli materiale evidente deoarece, în virtutea rolului activ, instanța nu a stabilit situația de fapt prin aplicarea corectă a legii, nedeterminând adevărul.
În activitatea desfășurată, arată recurenta, judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, determinarea adevărului fiind o obligativitate impusă de lege judecătorului.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
La termenul de judecată din data de 03.09.2013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat de pârâta ..137 alin.1 Cod procedură civilă statuând că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, potrivit art.215 din Legea dialogului social nr.62/2011, termenul de recurs în materia conflictelor individuale de muncă, cum este și litigiul de față, este de 10 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, recurentei-pârâte i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 28.02.2013, după cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 60 din dosarul de fond, legal îndeplinită, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 11.03.2013, ce a căzut într-o zi lucrătoare a săptămânii.
Recursul a fost declarat însă la data de 03.04.2013, conform rezoluției de primire de pe cererea de recurs aflată la dosar, astfel încât acesta apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural mai sus arătat.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs ale recurentei-pârâte, de vreme ce recursul a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă.
Urmează, de asemenea, a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimatul-reclamant B. R..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta . administrator statutar Tălpescu G., cu sediul în București, ., sector 6 și având lichidator judiciar Societatea D. & Co SPRL, cu sediul în municipiul C. ..8 jud. C., împotriva sentinței civile nr. 5290/16 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. R., cu domiciliul în Ploiești, .. 29, județul Prahova și intimata-pârâtă . SA, cu sediul în Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, nr. 1, județul Prahova.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimatul-reclamant B. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 septembrie 2013.
Președinte Judecători
E.-S. L. V.-A. P. C.-P. B.
Grefier
N. M.
Red.VAP
Tehnored.NM
2ex./05.09.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. Ș. O. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1568/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
