Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 2393/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2393/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1067/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2393
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Președinte - M. I. G.
Judecători - V. G.
- A. P.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta R. A. DE TRANSPORT PUBLIC cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1648 din 7.07.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul F. Ș. cu domiciliul în com. Bărcănești, . A, județul Prahova.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței recursul este la primul termen de judecată și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamanta R.A.T.P. Ploiești, a chemat în judecată pe pârâtul F. Ș., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 462,37 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 75 litri motorină pe luna iunie 2011 precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plații efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, efectuând transportul de călători cu autobuzul marca M. SL 223, cu nr. de inventar 3068, pe care îl are în primire și conform cărții tehnice și normativului de consum are stabilit și aprobat un consum de 25 litri motorină la 100 km parcurși, astfel încât în luna iunie 2011 a parcurs 1285 km pentru care trebuia să consume 367 l motorină, însa a consumat 442 l motorină, depășind cantitatea aprobată cu 75 litri motorină în valoare de 462,37 lei.
În drept au fost invocate disp. art. 270, 271 și 273 din Codul Muncii și art. 942 și urm. din Codul Civil.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1648 din 07.07.2013 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Conform înscrisurilor existente la dosar (nota de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei, factura fiscală nr. 2857/08.09.2011, procesul verbal din 15.11.2011 și foaia de parcurs de la filele 7-12 dosar), pârâtul, în calitate de conducător auto a efectuat transport de calatori în luna iunie 2011, înregistrând o depășire la consumul de carburanți de 75 l motorina, în valoare de 462,37 lei, în condițiile în care a parcurs 1285 km, pentru care consumul normat era de 367 l motorină, consumul efectiv fiind de 442 l motorină.
Disp. art.287 din C. muncii și art.75 din legea 168/1999, prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare.
Totodată, disp. art.270 din C. muncii stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, din probele administrate în cauză, a rezultat că pârâtul, pentru care nu s-a făcut dovada calității de salariat al reclamantei, a efectuat în luna iunie 2011 transport de călători cu autobuzul M. SL 223, înregistrând o depășire a consumului normat în total de 75 l motorină la 1285 km parcurși, în valoare totala de 462,37 lei ceea ce nu înseamnă, automat că pârâtul a depășit din vina sa consumul normat de combustibil, respectiv că nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, că ar fi săvârșit vreo faptă ilicită care să determine producerea unei pagube în dauna reclamantei de natură a angaja răspunderea acestuia. Tribunalul a reținut că din nicio probă administrată în cauza nu reiese că pârâtul și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorina ar fi fost cauzată efectiv de din vina acestuia.
Apărările reclamantei că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând timpii de mers în gol și alte manevre și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor sunt nefondate atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul, nefiind de ignorat nici condițiile din trafic care, nu de multe ori au o influență negativă asupra consumului de combustibil.
Prin urmare, tribunalul, în raport de considerentele expuse și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.270 din Codul muncii, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta R. A. de Transport Public, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta arată că, în fapt, conducătorul auto F. Ș. a înregistrat cu autobuzul marca M. SL ce îl are în primire și care are un consum normat de 25 litri motorina/100 km, un supraconsum în luna iunie 2011 de 75 litri motorina în valoare de 462,37 lei.
Apreciază recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit în sentința recurată, că șoferul nu are obligația să sesizeze în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, acestea nefiind prevăzute în fișa postului.
A precizat recurenta că potrivit pct. 4.8 și următoarele din fișa atribuțiunilor de serviciu, șoferul sesizează revizorului tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații (pct. 4.83 și 4.85), iar potrivit pct. 4.12.1 acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată potrivit art. 4.2 pct. 15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să „respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în pătrunderea și administrarea bunurilor".
Aceste aspecte sunt întărite de prevederile Ord. nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobilele care la pct. 2.1. „ Sarcinile Șoferului" stabilește că acesta „sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor".
De asemenea, prin Ordinul 14/1982 pentru aplicarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, la cap. 3, Determinarea consumului mediu de combustibil, pct. 3.1.2. Condiții tehnice și climaterice, legiuitorul explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători. Astfel, alin 4 pct. 3.1.2. din Ordinul 14/1082 stipulează că sectorul de drum pe care se efectuează măsurătorile trebuie „să fie de categoria K (categoria a IIa de drum), să aibă o lungime de 10 km, pe cât posibil rectiliniu fără degradări, uscat și cu pante scurte care să nu depășească 2%, situat în al ira localităților și cu o intensitate medie a traficului rutier”.
Având în vedere că șoferul efectuează alimentările zilnice combustibil la autobuzul din dotare și el este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, consideră că este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
Ținând cont de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1648/07.06.2013 ca netemeinică și nelegală și pe fond admiterea acțiunii și obligarea intimatului la plata sumei de 462,37 lei plus a dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 254 (fost 270) alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, în alin.2 menționându-se că răspunderea lor nu poate fi angajată pentru pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin urmare, salariații răspund patrimonial, în condițiile textului de lege menționat anterior, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, despăgubirile având caracterul unei daune pentru un prejudiciu real (nu doar nominal) cert, atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii, al posibilității de evaluare, actual, direct, material și care să nu fi fost reparat încă.
Din conținutul acestui text rezultă condițiile necesare antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu serviciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Spre deosebire de dreptul comun, în cazul răspunderii patrimoniale reglementată de art. 254 Codul muncii nu operează prezumția de culpă a salariatului, iar sarcina probei cu privire la vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate incumbă angajatorului.
Prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, conform art. 272 (fost 287) din Codul muncii.
Din procesul-verbal încheiat la 15.11.2011 rezultă că intimatul-pârât F. Ș. a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de recurenta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 75 l motorină în sumă de 462,37 lei pe luna iunie 2011.
La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă din partea recurentei privind o eventuală verificare a consumului mediu de combustibil la autobuzul condus de pârât și nici nu s-a probat care era gradul de uzură sau starea de funcționare a acestui autobuz.
În ceea ce privește aplicabilitatea Ordinului nr. 14 din 27 septembrie 1982, pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile care avea în vedere hotărârea Consiliului de directivă pentru coordonarea, îndrumarea și controlul utilizării raționale a autovehiculelor din parcul socialist, din 27 august 1982, Curtea constată că potrivit art. 2, acesta se aplică unităților deținătoare de mijloace de transport auto din subordinea ministerelor, celorlalte organe centrale, consiliilor populare județene și al municipiului București și organizațiilor cooperatiste și obștești, pe baza dispozițiilor date de organele centrale ale acestora.
Or, R. autonomă de Transport Public Ploiești este înființată în baza legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale ca persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, autoturismele în discuție fiind destinate exercitării obiectului său de activitate, ea nefăcând dovada că se încadrează printre unitățile strict indicate în Ordinul invocat.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere recurenta, este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Ca atare, nefăcându-se dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 254 Codul muncii, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, indicat de recurentă în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. A. DE TRANSPORT PUBLIC cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1648 din 7.07.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul F. Ș. cu domiciliul în com. Bărcănești, . A, județul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. I. G. V. G. A. P.
Grefier,
G. C.
Red.IMG
Tehnored.GC
2 ex./15.10.2013
d.f. nr._ Tribunal Prahova
j.f. G. M.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 428/2013.... → |
|---|
