Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2891/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2891/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 7467/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2891
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Președinte - V.-A. P.
Judecători - C.-P. B.
- E.-S. L.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 13, județ Prahova împotriva sentinței civile nr.1393/17 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul D. D., domiciliat în Ploiești, ., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură A. I. G., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova.
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant D. D. reprezentat de avocat G. A. din Baroul Prahova, lipsind recurenta-pârâtă Direcția de S. Publică Prahova.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurenta Direcția de S. Publică Prahova a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Avocat G. A., pentru intimatul-reclamant D. D., depune concluzii scrise și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că intimatul nu mai are cereri de formulat și având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. A., având cuvântul pentru intimatul-reclamant D. D., arată că, în speță, primordial de analizat este modul în care s-a încheiat noul raport de muncă între recurentă și intimat, la momentul trecerii intimatului din categoria funcționarilor publici în categoria personalului contractual, ocazie cu care s-au modificat funcția de încadrare și salarizarea.
Nici până în prezent intimatul nu a primit explicații cu privire la temeiul legal și modul de calcul al salariului care i s-a stabilit după încadrarea în categoria personalului contractual. Din probele administrate a rezultat că salariul actual al intimatului a fost stabilit în mod arbitrar.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul D. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică Prahova, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 900 lei (ce i-a fost reținută nelegal din salariul încasat lunar, începând cu luna iulie 2011, calculată la valoarea de circulație din ziua plății efective) precum și la sistarea acestor rețineri pe viitor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziția de încadrare nr. 314/20.09.2010 a fost trecut din categoria funcționarilor publici în categoria personalului contractual, modificându-se în acest mod funcția de încadrare și salarizarea sa. Începând cu data de 01.01.2011 și până la data de 30.06.2011, salariul său a fost achitat la nivelul personalului contractual, conform Legii 284/2010.
Reclamantul a apreciat că salariul a fost stabilit, prin decizia emisă, în mod arbitrar, fără nici o explicație.
A mai arătat reclamantul că, începând cu data de 01.07.2011, pârâta, invocând o adresă din partea Ministerului Sănătății, a stabilit că plata pentru personalul contractual se va face conform salarizării funcționarului public, astfel încât, la acest moment, diferența de salariu încasată în perioada de 01.01.2011 – 30.06.2011 se reține lunar din salariul său, fără a exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în acest sens. Reținerea menționată nu apare nici pe fluturașul de salariu, contrar prevederilor art. 169 CM.
La data de 15.01.2013, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, ca instanța să se pronunțe asupra legalității actelor administrative întocmite de către ea, pârâta și să se dispună ca, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, ea, pârâta, să întrerupă oprirea reglărilor salariale provenite din diferențele de salarii acordate în perioada 01.01.2011 – 30.06.2011 și de la 01.07.2011 până în prezent.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, în fapt, stabilirea drepturilor salariale conform Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii 285/2010 a fost făcută de personalul de execuție, deoarece din 24.01.2011, șefa biroului RUNOS s-a internat în spital. Întrucât acestui personal nu i s-a adus la cunoștință problemele modificării încadrării salariale, salarizarea reclamantului s-a făcut la nivelul pentru funcțiile similare din instituție, prin încheierea de acte adiționale.
A mai arătat pârâta că, prin adresa nr._/21.06.2011, Ministerul Sănătății a precizat că salariile de bază pentru personalul încadrat, care și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual, trebuia să fie la nivelul lunii decembrie 2009.Directorul administrativ, conform art. 3 din OMS nr. 1078/2010 și art. 12 lit. k din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor de sănătate, a dispus emiterea de noi acte adiționale, începând cu data de 07.07.2011, prin care salarizarea personalului se stabilea conform precizărilor adresei MS. Actele adiționale s-au încheiat pe perioadă nedeterminată, producându-și efectele juridice de la data de 01.01.2011, conform art. 256 alin. 1 și art. 259 din Codul muncii.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 1393/17.05.2013, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele de 900 lei reținute lunar din salariu, începând cu luna iulie 2011 și să sisteze aceste rețineri pe viitor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Pe cale de întâmpinare, pârâta a solicitat ca instanța să se pronunțe și asupra legalității actelor administrative întocmite de aceasta, fără să fie formulată o cerere de anulare a acestor acte sau o excepție de nelegalitate. Prin urmare, tribunalul a apreciat că nu poate să se pronunțe în sensul arătat de pârâtă, întrucât ar încălca dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ.
Nici solicitării pârâtei, în sensul de a întrerupe oprirea reglărilor salariale provenite din diferențele de salarii acordate până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, tribunalul nu i-a putut da curs, neexistând nici un temei pentru ca instanța să ia o măsură provizorie împotriva unei părți, chiar la cererea acesteia.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că:
Pârâta a reținut din drepturile salariale cuvenite reclamantului, în calitate de salariat, suma de 900 lei lunar.
Ambele părți au formulat susțineri cu privire la caracterul datorat sau nedatorat al drepturilor salariale a căror reținere a fost operată de către pârâtă, în calitate de angajator.
Potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Această dispoziție trebuie aplicată prin coroborare cu celelalte prevederi ale Codului în materia răspunderii patrimoniale a salariatului și în ce privește regimul reținerilor salariale.
Astfel, art. 169 alin. 1 din Cod consacră, cu valoare de principiu, faptul că nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Potrivit alineatului al doilea, reținerile cu titlu de daune nu pot fi efectuate decât dacă datoria a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Chiar dacă, ipotetic, s-ar reține că reclamantul a primit sume de bani ce nu i se cuveneau, conform corespondenței purtate între Ministerul Sănătății și pârâtă, această împrejurare este lipsită de relevanță sub aspectul aprecierii legalității reținerilor efectuate.
Prevederile art. 169 alin. 1 nu sunt înlăturate de dispozițiile art. 257 din Codul muncii, ci se completează cu acestea – care prevăd doar modalitatea de recuperare a sumelor nedatorate, nu și modul de stabilire a acestora.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că reținerea sumelor s-a efectuat și se efectuează în mod nelegal de către pârâtă.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs pârâta, susținând, în esență, că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 34 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
A mai susținut recurenta că reclamantul nu a contestat în termen procedural modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul de credite, fapt pentru care nu există o măsură administrativă care să poată fi atacată în instanță.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin dispoziția nr. 314/20.09.2010 a Directorului Executiv al Direcției de S. Publică Prahova, reclamantul a fost trecut din categoria funcționarilor publici în categoria personalului contractual, modificându-i-se în acest mod funcția de încadrare și salarizarea sa.
Într-adevăr, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 (privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar) după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice,va fi reîncadrat pe noile funcții și drepturile salariale vor fi stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare (după caz) numai că în art. 30 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (capitolul IV-Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii) se prevede expres că, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009.
În acest context, față de dispozițiile legale menționate, reclamantul nu putea fi reîncadrat cu un salariu mai mic decât cel avut la nivelul lunii decembrie 2009, astfel că, în mod corect, prima instanță a obligat pârâta să-i restituie diferențele de salarizare cuvenite.
Referitor la motivul de recurs ce vizează aspectul că reclamantul nu ar fi contestat în termen procedural modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul de credite, fapt pentru care nu există o măsură administrativă care să poată fi atacată în instanță, Curtea constată că acestea sunt argumente invocate pentru prima dată în calea de atac a recursului (nefiind supuse examinării primei instanțe) și nu constituie motive de nulitate absolută a sentinței recurate sau excepții absolute, ce pot fi invocate pentru prima dată în recurs, astfel că nu pot fi analizate în conformitate cu prevederile art. 316 coroborate cu ale art. 304 1 și ale art. 294 C.pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii).
În considerarea argumentelor expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art. 25 alin. 1 C.pr.civilă, forma actuală) va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că se vor solicita cheltuielile de judecată, de către intimat, pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 13, județ Prahova împotriva sentinței civile nr.1393/17 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul D. D., domiciliat în Ploiești, ., ., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură A. I. G., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova.
Ia act că se vor solicita cheltuielile de judecată, de către intimat, pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
V.-A. P. C.-P. B. E.-S. L.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. CPB
Tehnored.PJ
2 ex/22.10.2013
j.f. F.-L. Șalar
d.f._ Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 108/2013.... → |
|---|
