Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1797/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1797/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 3276/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 1797
Ședința publică din data de 18 iunie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători - A.-M. R.
- V. S.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta . cu sediul în Ploiești, .. 235, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.701 din 7 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul BÂRLEZ N. domiciliat în Urlați, .. 10A, ., jud. Prahova.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-pârâtă . reprezentată de avocat M. Ș. din Baroul Prahova, intimatul-reclamant Bârlez N. reprezentat de avocat G. N. din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat M. Ș. pentru recurenta-pârâtă solicită proba cu înscrisuri, depunând decizia nr.1240/23.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești precum și o . acte la care a făcut referire în cererea de recurs, pe care le comunică apărătorului părții adverse.
Avocat G. N. pentru intimatul-reclamant solicită proba cu înscrisuri, pe care le comunică apărătorului recurentei.
Curtea, în baza art. 305 Cod pr.civilă, admite proba cu înscrisuri pentru ambele părți, așa cum au fost depuse la dosar.
Având pe rând cuvântul, apărătorii părților învederează că nu mai au alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de aceste declarații și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. Ș. pentru recurenta-pârâtă susține că în anul 2012 un număr de 597 salariați au sesizat Tribunalul Prahova cu o acțiune privind acordarea sporului de vechime pentru perioada anterioară, iar din aceștia 397 au renunțat, pentru restul pronunțându-se instanțele prin hotărâri judecătorești, din aceștia din urmă făcând parte și intimatul din prezenta cauză.
Consideră că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat dispozițiile legale, respectiv art. 40 alin.2 lit.c, art.155, art.238 alin.1 Codul Muncii, ceea ce atrage nulitatea prev. de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Se pune problema dacă sporul de vechime pe anii 2002-2003 a fost sau nu inclus în salariul de bază și dacă nu s-a realizat, prin hotărârea de fond, o îmbogățire fără justă cauză.
Arată că prin întâlnirea ce a avut loc la 22.01.2003 între Patronat și Sindicatul din societate, s-a propus, iar Sindicatul a fost de acord, ca salariul net al angajaților să fie exprimat în USD, plătibil în lei la cursul din ultima zi a lunii pentru care se face plata, iar o . sporuri -pentru condiții grele, pentru condiții periculoase, de vechime- să fie inclus în salariul de bază și să fie scoase din contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
La data de 29.01.2003 a avut loc o a doua întâlnire între Patronat și Sindicatul din cadrul societății, convenindu-se ca salariul să fie exprimat în USD, ceea ce impunea, implicit, și includerea celor trei sporuri în salariul de bază, precum și ca salariul să fie format din salariul de bază brut la care să se adauge 2 sporuri: sporul pentru lucrul în timpul nopții și sporul lucrul sistematic peste programul normal de muncă.
Urmare unei noi întâlniri la 31.01.2003 tot între Patronat și Sindicatul din cadrul societății, s-a stabilit ca salariul de bază brut să includă și cele 3 sporuri și să fie exprimat în USD, ceea ce a condus la o creștere salarială, iar această prevedere s-a pus în aplicare începând cu salariile aferente lunii ianuarie 2003.
În aceste condiții, intimatul nu mai poate susține că a fost privat de sporul de vechime. Mai mult, Actul adițional la CCM din 03.10.2010 în care se arată că din 03.05.2010 sporul de vechime se va evidenția separat, nu a fost contestat.
În concluzie, arată că Tribunalul Prahova prin hotărârea pronunțată a acordat un drept de care intimatul a beneficiat, astfel că solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în tot a acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat G. N. având cuvântul pentru intimatul-reclamant Bârlez N., susține că în cauză nu este vorba despre o îmbogățire fără justă cauză, în condițiile în care în anul 2004 s-a încheiat contractul de muncă al intimatului și nu se prevedea acordarea sporului de vechime sau a altor sporuri.
Arată că în actele depuse la dosar, cu referire la procesul-verbal din 22.01.2003 se precizează că salariul va fi plătit în valută, dar că se vor exclude sporul pentru condiții grele și sporul de vechime, rezultând că s-a încheiat actul adițional care la art. 15 precizează că se modifică Regulamentul de salarizare.
Susține că nu putea fi plătit sporul de vechime deoarece el nu a fost prevăzut. Totodată, urmează a fi avut în vedere sub acest aspect și răspunsul formulat de recurentă într-o speță similară.
Solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat M. Ș. pentru recurentă, arată că în ceea ce privește contractul individual de muncă, este oglinda contractului colectiv de muncă. Or, în acesta s-a prevăzut că se include sporul de vechime în salariul de bază.
În replică, avocat G. N. pentru intimat, arată că din anul 2010 acesta nu a mai fost angajatul societății recurente.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.3276/ 105/2012, reclamantul Bârlez N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. L. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata contravalorii sporului de vechime neacordat pentru perioada 2009 – 2010.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada_10 a fost salariatul societății pârâte, cu contract individual de muncă, pe perioadă nedeterminată, având funcția de șef formație, pârâta refuzând plata sporului legal de vechime în muncă, cu toate că, acest spor a fost prevăzut atât în C.C.M. la nivel național pe anii 2007-2010, cât și în CCM la nivel de unitate.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că, întrucât, cererea formulată privea perioada 2009-2010, dreptul la acțiune este parțial prescris, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că salariatului-reclamant în prezenta cauză, i-a fost plătit sporul de vechime, acesta fiind inclus în salariul de bază, înscris în carnetul de muncă și contractul individual de muncă.
În dovedirea și, respectiv în combaterea acțiunii, părțile au solicitat probe cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate organizarea muncii – salarizare, probe încuviințate de instanță prin încheierea de ședință din data de 17.10.2012.
Raportul de expertiză dispus în cauză a fost depus la data de 31.01.2013, obiecțiunile care au fost formulate de pârâtă au fost respinse, motivat, potrivit celor reținute în practicaua sentinței.
Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 701/07.03.2013 prin care s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._09 și s-a respins acțiunea pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 26.04._10 și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și, pe cale de consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând spor de vechime pentru perioada 26.04.2009-martie 2010, stabilite conform raportului de expertiză contabilă A. C., precum și la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat 500 lei și onorariu expert 300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a reținut că, potrivit art.268 alin.2 Teza I C. muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat”.
Potrivit fișei de repartizare aleatorie informatizată a cauzei, acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 26.04.2012, astfel că, instanța de fond a concluzionat că cererea de chemare în judecată, prin raportare la începutul perioadei dedusă judecății -01.01.2009, a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 3 trei ani privind pretențiile aferente perioadei 01.01._09
Pe fondul cauzei, pentru pretențiile salariale deduse judecății, aferente perioadei 26.04.2009-martie 2010, instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei . Ploiești până la data de 01.04.2010.
Referitor la plata drepturilor salariale, respectiv a sporului de vechime, potrivit prevederilor contractului individual de muncă încheiat între salariat și unitate, reclamantul avea obligația să realizeze norma de lucru și celelalte sarcini care decurgeau din funcția sau postul deținut și să răspundă de îndeplinirea lor față de angajator, iar acesta, la rândul său, avea obligația să plătească salariatului drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată și să îi acorde celelalte drepturi prevăzute de lege și contractele colective de muncă, astfel cum rezultă și din disp. art.40 alin.2 lit.c Codul muncii.
Au fost avute în vedere prevederile art.40 alin.2 lit.c Codul muncii coroborate cu prevederile art.41 alin.1 și 2 lit.d din CCM la nivel național pe anii 2007-2010, potrivit cărora salariații beneficiau, pe lângă salariul de bază, de un spor pentru vechime în muncă de minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la vechimea de peste 20 de ani, din salariul de bază, dacă acesta nu a fost inclus în salariul de bază.
Raportat la această situație, s-a reținut din actele și lucrările dosarului, precum și din concluziile raportului de expertiză organizarea muncii-salarizare A. C., că în luna ianuarie 2003, la nivelul unității s-a încheiat Actul Adițional nr.2040/31.01.2003 la contractul colectiv de muncă nr._/02.11.2000, act adițional care a aprobat un nou Regulament de salarizare și grile de salarizare din cadrul societății, conform căruia sporul de vechime nu se mai regăsea la sporurile la salariul de bază care erau nominalizate în regulament.
În speță, s-a reținut că reclamantul, în calitate de salariat al pârâtei, în baza contractului individual de muncă încheiat între părți, nu a beneficiat de spor de vechime acordat la salariul de bază.
Astfel, din raportul de expertiză a rezultat că unitatea pârâtă nu a respectat prevederile Codului muncii, în condițiile în care, contractul individual de muncă statua, în mod expres, drepturile și obligațiile corelative ale părților, obligația principală a angajatorului fiind aceea de plată a drepturilor salariale și a celorlalte bonusuri aferente prestațiilor în munca efectuată de către reclamant, corespunzător funcției deținute.
Nu au putut fi reținute susținerile pârâtei în sensul că, sporul de vechime în muncă nu este obligatoriu pentru angajator, deoarece, după cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar și din raportul de expertiză, reclamantul a beneficiat de acest spor până la data de 01.01.2003 și, deși art.6 al CCM la nivel de unitate stipula că, respectivul contract colectiv de muncă, nu putea prevedea drepturile salariale sub limitele stabilite în contractul la nivel național, la art.42 alin.1 din același CCM, sporurile acordate la salariul de bază, sunt doar cele stipulate și în contractele individuale de muncă, fără includerea și acordarea sporului de vechime.
Mai mult decât atât, expertul a menționat că, la momentul eliminării sporului de vechime ca spor distinct, unitatea nu a prezentat un document semnat de Sindicatul salariaților din care să rezulte, în mod direct, introducerea sporului de vechime în salariul de bază, ci doar modificări de formă ale contractului individual de muncă.
Din cuprinsul contractului individual de muncă, în formă nouă, nu rezulta că sporul de vechime, potrivit prevederilor CCM la nivel național era conținut în salariul negociat între părți, în procesul-verbal al ședinței din data de 22.01.2003 existând doar propuneri în sensul includerii sporului de vechime în salariu de bază, propuneri care trebuiau finalizate prin emiterea de către angajator a unei decizii din care să reiasă, în mod indubitabil, introducerea sporului de vechime în salariul de bază, fapt nedovedit în prezenta cauză.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a textelor de lege incidente, reținându-se și concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate organizarea muncii-salarizare A. C., acțiunea a fost admisă în parte, în sensul că pârâta a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime pentru perioada 26.04.2009-martie 2010, iar în temeiul disp. art.274 alin.1 Cod pr.civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 800 lei cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că hotărârea este nelegală, fiind rezultatul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor art.40 alin.2 lit.c, art.155, art. 238 alin.1 din Codul muncii și dispozițiilor art. 40 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2001 - 2002 și 2003.
De asemenea, hotărârea este nelegală și pentru faptul că soluția la care s-a oprit judecătorul fondului conduce la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului care, în acest mod, încasează sporul de vechime aferent perioadei 26.04.2009 - martie 2010 de două ori.
Astfel, potrivit art. 154 alin.1 din Codul muncii „Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă" iar potrivit art.155 din același act normativ „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Mai arată recurenta că la data de 22.01.2003 între patronat și sindicatul din cadrul societății a avut loc o discuție referitoare la stabilirea drepturilor salariale, ocazie cu care reprezentanții conducerii . au propus ca salariul net al angajaților să fie exprimat în USD, plătibil în lei, la cursul valutar oficial calculat din ultima zi a lunii pentru care se face plata. De asemenea, aceștia au propus ca, în considerarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel național, o . sporuri, respectiv sporul pentru condiții grele, sporul pentru condiții periculoase și sporul de vechime să fie incluse în salariul de bază și să fie scoase din contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
La data de 29.01.2003 a avut loc o a doua întâlnire între patronat și sindicat care a avut drept scop discutarea problemelor ridicate la data de 22.01.2003 privind remunerarea salariaților.
Mai mult, la data de 31.01.2003 a avut loc o nouă întâlnire între reprezentanții patronatului și ai sindicatului pentru a se semna actul adițional al contractului colectiv de muncă la nivel de societate, potrivit celor stabilite în ședința anterioară.
Precizează recurenta că toți cei prezenți au fost de acord ca salariul de bază brut să fie exprimat în USD și au semnat actul adițional la contractul colectiv de muncă în varianta negociată cu mențiunea că produce efecte de la data de 1.01.2003.
Or, salariul de baza al reclamantului din contractul individual de muncă al acestuia încheiat la data de 26.02.2004 a fost de 7.069.257 lei, un cuantum mult mai mare decât maximul de 3.611.520 lei, prevăzut în grila pentru muncitori calificați (ce includea sporul de vechime de 25%).
La data de 3.05.2010, ca urmare a altor negocieri, s-a încheiat actul adițional la contractul colectiv de muncă al . înregistrat la Direcția Muncă și Protecție Socială Prahova sub nr._/20.07.2007 între societate, prin directorul general și salariați, prin sindicat.
În preambulul acestuia s-a arătat că la data de 1.01.2003 sporul de vechime în muncă a fost absorbit de către salariul de bază dar că o astfel de măsură nu se mai impune.
Astfel, abia la acea dată s-a convenit asupra modificării clauzelor CCM în sensul că din valoarea salariului de bază să se calculeze și să se deducă separat sporul de vechime revenindu-se, sub acest aspect, la varianta anterioară anului 2003.
Solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ca nefondată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Promovarea prezentului demers, prin care se solicită acordarea sporului de vechime pe perioada 2009–2010, s-a realizat de către reclamant motivat de faptul că, începând cu anul 2003, acest spor nu le-a mai fost acordat, întrucât nu a mai fost cuprins în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În vederea rezolvării raportului juridic dedus judecății, se impune o analiză coroborată, atât a înscrisurilor care s-au încheiat în luna ianuarie 2003 cu ocazia discuțiilor purtate între patronatul societății și liderii de sindicat, a protocoalelor ulterioare încheiate între aceste părți, cât și a legislației aplicabile în materie.
Astfel, la data de 22.01.2003 în cadrul întâlnirii comisiei patronatului cu cea a sindicatului din cadrul unității intimate s-au pus în discuție o . probleme privind salarizarea, iar la finalul deliberărilor, cele două comisii au convenit să se verifice dacă legislația română impune obligativitatea menționării sporului de vechime, să se stabilească numărul de persoane care au vechimea mai mică decât maximul, urmând să se precizeze când urmează să ajungă la vechimea maximă, personalului care nu are o vechime maximă să i se propună contract individual de muncă unde condițiile de plată vor fi bazate pe salariul net exprimat în USD și să se propună modalitatea în care să se ia în considerare posibila pierdere a sporului de vechime, precizându-se, totodată, că în situația în care tot acest personal va fi de acord cu salariul exprimat în USD în contractul individual de muncă, se vor exclude din Contractul colectiv de muncă articolele care stipulează plata sporurilor pentru condiții grele, condiții periculoase și de vechime.
La data de 29.01.2003 a avut loc o altă întâlnire între reprezentanții celor două comisii, care au convenit completarea și modificarea contractului individual de muncă, în sensul de a se menționa cuantumul salariului de bază brut lunar al fiecărui salariat, a faptului că salariatul mai poate beneficia în plus și de următoarele sporuri și adaosuri la acest salariu, respectiv: spor pentru lucru în timpul nopții (25%), spor pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru (5-25%) și prime, menționându-se, totodată, echivalentul în USD al salariului de bază brut stabilit, precum și cuantumul garantat al acestuia la diferite intervale de timp.
Prin înscrisul respectiv s-au adus modificări în același sens și regulamentului de salarizare, iar la data de 31 ianuarie 2003, cele două comisii au încheiat un proces verbal și au semnat actul adițional la Contractul colectiv de muncă, fiind de acord, în unanimitate, ca în Contractul individual de muncă să se stabilească salariul de bază brut exprimat în USD, calculat la cursul valutar de la data de 31.01.2003, de 33,189 lei/USD.
Atât reclamantul, prin acțiunea introductivă, cât și expertul desemnat în cauză, au menționat că în condițiile în care în cuprinsul proceselor-verbale întocmite cu ocazia întâlnirii reprezentanților salariaților și patronatului nu s-a menționat expres că sporul de vechime se include în salariul de bază brut și nu s-a încheiat un act adițional în acest sens, înseamnă că el nu a mai fost acordat deloc și atunci se impune obligarea pârâtei la plata sa.
Susținerile acestora nu pot fi reținute și, pe cale de consecință, vor fi înlăturate pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
În art. 40 din Contractul colectiv de muncă nr. 1116/30.01.2003 la nivel național pe anul 2003 se stipula că „părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu”.
În alineatul 2 al aceluiași articol, se menționa că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, iar în alineatul 3 se enumerau sporurile minime care se acordă în condițiile prezentului contract printre ele menționându-se la litera d și sporul pentru vechimea în muncă ( minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 ani din salariul de bază).
Prevederile art. 40 alin. 1 și 2 din acest contract au fost reluate și în art. 41 alin. 2) din Contractul Colectiv de Munca Unic la nivel național pentru perioada 2007-2010, iar în. 66 alin. 3 litera b) din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie pentru perioada 2007 – 2010 s-a menționat că pe lângă sporurile minime "se mai acordă următoarele sporuri: b) pentru vechimea în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 ani, din salariul de bază, tranșele de eșalonare stabilindu-se la nivelul agenților economici prin negociere, acolo unde nu au fost introduse în salariu”.
În cauză, cu ocazia soluționării pricinii, instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 40 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național încheiat în anul 2003, care prevede că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Din cuprinsul proceselor-verbale mai sus menționate, rezultă că, pe lângă salariul de bază brut, părțile au mai prevăzut doar sporul pentru ore suplimentare și pentru munca de noapte, menționându-se că adaosurile la salariu pot fi primele acordate și adaosul reprezentând plusul de acord, ceea ce înseamnă că toate celelalte eventuale sporuri au fost incluse în salariul brut negociat, sporul de vechime fiind absorbit în acest salariu.
Potrivit Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anul 2003, regula era reprezentată de absorbția sporului de vechime în salariu, excepția fiind reprezentată de situația în care sporul de vechime se acorda separat. Din moment ce în Contractul colectiv de muncă încheiat ulterior negocierilor din 2003 nu s-a mai precizat niciun spor de vechime, rezultă că se impune aplicarea regulii conform căreia acest spor a fost absorbit în salariu.
Înscrisul cel mai elocvent care confirmă împrejurarea că acest spor a fost inclus în salariul de bază îl reprezintă însă actul adițional la Contractul colectiv de muncă încheiat în aprilie 2010 între reprezentanții patronatului societății și salariații unității reprezentați de sindicat (fila 116-117 dosar recurs) care au hotărât să restructureze sistemul de recompensare a vechimii în muncă printr-o ilustrare separată a acestuia de salariul de bază și o reactualizare a sa.
În preambulul actului, la punctul i), s-a menționat unul din motivele pentru care s-a hotărât adoptarea acestei măsuri, precizându-se următoarele: „ drept consecință a faptului că la data absorbției sporului pentru vechime în muncă în salariul de bază al angajaților, 01.01.2003 doar o parte a angajaților acumulaseră la acea dată vechimea în muncă care să-i îndreptățească la valoarea maximă a sporului pentru vechime în muncă, …. urmărirea continuă și evidența separată a modificării vechimii în muncă generatoare de modificări asupra cuantumului sporului pentru vechime în muncă a prezentat certe dificultăți.”
Din conținutul acestui paragraf, rezultă clar că la 01.01.2003 sporul pentru vechimea în muncă a fost absorbit în salariul de bază și în condițiile în care reprezentanții sindicatelor au semnat acest act adițional din 2010 (care făcea respectiva precizare) fără a formula obiecțiuni, o atare împrejurare echivalează cu o recunoaștere de către aceștia a tuturor mențiunilor făcute în cuprinsul său.
Pe de altă parte, în cuprinsul acestui act adițional ( fila 118 dosar recurs) se menționa modul de calcul al sporului de vechime. „Din valoarea salariului de bază corespunzător fiecărui angajat se calculează cuantumul care corespunde sporului pentru vechime în muncă, în funcție de vechimea în munca acumulata de fiecare salariat la data intrării în vigoare a prezentului Act Adițional, corespunzător cotelor procentuale indicate în tabelul de la art. III al prezentului Act Adițional. Cuantumul sporului pentru vechime în muncă se deduce din salariul de bază și va fi evidențiat și plătit separat cu titlu de spor pentru vechime în muncă.”
Din moment ce s-a stabilit că sporul de vechime se deduce din salariul de bază, concluzia firească care rezultă din interpretarea textului mai sus-menționat este aceea că el a fost inclus în acest salariu, iar acum, când se pune problema evidențierii sale separate, operațiunea se realizează prin deducere. Dacă s-ar primi punctul de vedere al reclamanților, în sensul că sporul de vechime nu a fost inclus în salariu, în anul 2010 când s-a hotărât evidențierea sa separată, el trebuia adăugat la salariul de bază, și nu dedus din acesta din urmă, lucru care însă nu s-a realizat.
Având în vedere toate argumentele expuse anterior, rezultă că sporul de vechime în litigiu a fost inclus în anul 2003 în salariul de bază brut negociat, astfel încât, nu se mai justifică obligarea pârâtei la plata acestuia pe perioada 2009 –2010, ci se impune respingerea acțiunii .
Pe cale de consecință,Curtea consideră că în cauză s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, conform art. 304 pct. 9 C.pr.civilă, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civilă instanța va admite recursurile, va modifica în tot sentința pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că va respinge acțiunea în totalitate.
Deoarece se află în culpă procesuală, în bază art. 274 C.pr.civilă, intimatul reclamant va fi obligați să plătească recurentei-pârâte . de 1240 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta . cu sediul în Ploiești, .. 235, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.701 din 7 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul BÂRLEZ N. domiciliat în Urlați, .. 10A, ., ..
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea.
Obligă intimatul la 1240 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2013.
Președinte, Judecători,
C. Ș. A.-M. R. V. S.
Grefier,
V. M.
red. V.S. /tehnored.F.A.
2 ex./27.06.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. A.-G. H.
Operator de date cu caracter
personal, Nr.notificare 3120
operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 903/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
